Dan Ungureanu și originea limbii române
Un lingvist spune că româna e latina nordului Italiei, vorbită după anul 500. Are dreptate?
Lingvistul Dan Ungureanu citește istoria limbii noastre altfel decât manualele. Ideea lui încape într-o propoziție cu trei părți. Fiecare se poate verifica pe cuvinte pe care le spui în fiecare zi.
Seara noastră vine din sera, cuvântul latinei târzii. Latina veche spunea vesper.
Numărătoarea se verifică. Data are nevoie de mai multe probe. De undedin nordul ItalieiUn genovez din 1300 spunea more pentru moară și angero pentru înger, cu r, ca noi.
Asemănări reale. Locul exact nu e încă dovedit. Înainte de latinăaproape nimic dovedit dacicDin 189 de cuvinte vechi fără etimologie latină sigură, doar brusture rămâne, în opinia lui, posibil dacic.
Critica rezistă. Originile propuse în loc, de la caz la caz.- se verifică pe baza datelor
- promițător, încă nedovedit
- deschis sau contrazis
Când
Când s-a despărțit româna de restul latinei?
Ce spune Dan UngureanuRomâna a trecut prin aceleași schimbări de vocabular ca latina vorbită din Apus până târziu, pe la anii 540–600. Nu s-a rupt devreme, înainte de 250, cum ar cere o „latină dunăreană” izolată de timpuriu.
Proba lui e un caiet de școală medieval. Glosarul de la Reichenau, scris în nordul Franței, explică niște cuvinte latinești vechi, pe care cititorii nu le mai înțelegeau, prin cuvinte noi, din latina vorbită. De pildă femur, „coapsă”, e explicat prin coxa. Iar româna spune coapsă, adică a păstrat cuvântul nou.
Ungureanu a luat 66 de asemenea perechi și a numărat de care parte stă româna. Mai jos sunt toate. Albastru: româna a păstrat cuvântul nou. Alb: a păstrat cuvântul vechi.
Vezi cu ochii tăi
Toate cele 66 de perechi numărate de Ungureanu.
- coapsăfemur → coxa
- potârnichecoturnices → quacoles
- aramăaes → aeramen
- amenințacogor → anetsor
- bășicăpapula → vesica
- sarcinăsarcina → bisatia
- turtăcolliridam → turtam
- împrumutamutuare → impruntare
- tăiaconcidit → taliavit
- brâutorax → brunia
- ficatjecore → ficatum
- îngânadeludere → degannare
- plângefletur → planctur
- dezlegasolveris → disligaveris
- arinăarena → sabulum
- furafurent → involent
- foaleutres → folli
- măsuraremetietur → remensurabit
- purtasublatum → subportatum
- nastureinstitis → nasculis
- fagurefavum → frata mellis
- treieratereo → tribulo
- lutluto → fecis
- schimbacommutatione → concambiis
- ariearea → danea
- cașcaseum → formaticum
- călcâicalx → calcaneum
- descoperidenudare → discooperire
- teacăfaretra → teca
- gliegleba → blicta
- oaieoves → berbices
- pușchepustula → malis clavis
- îngreunaoneratus → graviatus
- aprindesuccendunt → sprendunt
- umblapergite → ambulate
- legejus → legem
- înecasubmersi → necata
- înjunghiajugulate → occidite
- știnosse → scire
- ascundeabdito → absconso
- searăvesper → sera
- bunătatebenignitas → bonitas
- dada → dona
- juneadolescentia → juventus
- puteanequeo → non possum
- cetateoppidum → civitas
- stânglevam → sinistramnu intră la numărătoare
- cumpăraemo → comparo
- mascurmas → masculus
- câmpager → campus
- totcuncti / universi / omnes → toti
- tememetuo → timeo
- suflaflare → sufflare
- desdensus → spissus
- încărcaoneratus → carcatus
- cuvenioportet → convenit
- intraingredi → intrare
- ugerubera → mamilla
- tăceasileo → taceo
- negruater → niger
- fierbedifferveo → exbullio
- crăpăturăfissura → crepatura
- ușăfores → ostia
- iarnăhiems → hibernus
- jucaludo → ioco
- șoarecemus → sorex
- auăuva → racemus
Pe fiecare fișă: cuvântul vechi → cuvântul nou din glosar, deasupra cuvântul românesc. Îngroșat: cuvântul latinesc pe care l-a păstrat româna. Fișa punctată, stâng, e arătată de Ungureanu, dar nu intră la numărătoare.
Cât de sigur e?
Numărătoarea se verifică. Data are nevoie de mai multe probe.
- Numărătoarea se verifică. Luată rând cu rând, clasificarea lui dă tot 49 din 66, deși unele legături dintre cuvântul latinesc și cel românesc rămân discutabile (filtrul „Doar legăturile sigure”).
- Dar nu spune singură un an. Ca să treci de la „74% cuvinte noi” la „anii 540–600” trebuie să știi când s-a răspândit fiecare cuvânt nou. Unele erau deja vechi: niger și campus apar la Cicero și la Vergiliu.
- Și celelalte limbi romanice au luat, mai ales, cuvintele noi. Pe 46 dintre perechi, codate provizoriu după lucrări de referință, franceza are cele mai multe, cum era de așteptat de la un glosar scris în Franța, iar sarda, despărțită devreme, e peste română. Asta nu contrazice ideea lui Ungureanu, dar arată de ce e nevoie: o dată pentru fiecare cuvânt.
Procentul e calculat doar din perechile la care limba are un urmaș al unuia dintre cele două cuvinte. Codare provizorie, după lucrări de referință, pe 46 de perechi.
Mai adânc: numerele din spatele datei
Ungureanu propune patru scenarii de calcul, care dau 530, 540, 540 și 600. Formula lui nu se poate reface dintr-o singură regulă, așa că intervalul 540–600 e rezultatul modelului său, nu un interval statistic de încredere.
Dacă ar fi fost doar noroc, cu perechi independente și șanse egale pentru cele două cuvinte, 49 din 66 ar fi aproape imposibil (p ≈ 0,00005). Rezultatul rămâne semnificativ până când te-ai aștepta, din start, ca 64% dintre perechi să iasă „noi”. Rămâne deci întrebarea: la cât ar trebui să te aștepți?
Studiul complet, fișă cu fișă, cu dicționarele consultate: Reichenau, la firul cuvântului. Articolul lui Ungureanu: „Glosarul din Reichenau și limba română”, Journal of Humanistic and Social Studies 15/2 (2024), pp. 105–117.
De unde
Din ce latină vine româna?
Ce spune Dan UngureanuLatina din care s-a născut româna nu era o latină oarecare. Semăna cel mai mult cu graiurile din Liguria, din vestul Lombardiei și din Alpi, de la ladina Dolomiților la occitana alpină. Din 2024, el spune că limba s-a format apoi la sud de Dunăre, de-a lungul drumului roman Via Egnatia.
Cea mai frumoasă probă a lui e un sunet. Româna a transformat l-ul latinesc dintre două vocale în r: mola a devenit moară, gula a devenit gură, solem a devenit soare. Italiana literară nu face asta. Dar niște poezii scrise la Genova pe la 1300 fac exact același lucru.
Genova, pe la 1300, și româna de azi
| Latină | Italiană | Genoveză, c. 1300 | Română |
|---|---|---|---|
| gula gât | gola | gora | gură |
| mola | mola | more | moară |
| angelus | angelo | angero | înger |
| solem | sole | sor | soare |
| gelu | gelo | zer | ger |
| qualis | quale | quar | care |
| caelum | cielo | cer | cer |
| Nicolaus | Nicoloso | Nicheroso | Nicoară |
Latinescul gula însemna „gât”. Genoveza a păstrat acest sens, iar în română cuvântul a ajuns să însemne „gură”. Formele genoveze vin din Rime genovesi de la sfârșitul secolului al XIII-lea, publicate în Archivio Glottologico Italiano II (1876), așa cum le adună Ungureanu în capitolul despre rotacism din Istoria limbii române.
„ul vin e bun, ul vin e tulbure, ul vin e reo; le osa me doer; suna le campane”O propoziție în milaneză pe care Ungureanu o dă ca exemplu: „vinul e bun, vinul e tulbure, vinul e rău; oasele mă dor; sună clopotele”. Citită cu voce tare, un român o poate urmări aproape cuvânt cu cuvânt.
Drumul pe care îl propune
Ungureanu nu spune că românii au venit direct din Lombardia. În cartea din 2024, latina de tip nord-italian ajunge în Balcani, iar româna se formează la sud de Dunăre, de-a lungul Via Egnatia, drumul roman care lega Adriatica de Constantinopol. Cartea indică zona din care vine această latină și zona în care s-a format româna. Drumul dintre ele nu îl descrie, iar niciun document nu consemnează o asemenea migrație.
Cât de sigur e? Opt întrebări, pe rând
Asemănări reale. Locul exact nu e încă dovedit.
Ca să spui „româna vine de aici”, o asemănare trebuie să treacă prin opt întrebări. Iată unde a ajuns proba cea mai tare, l devenit r:
- Româna chiar are trăsătura?Da: moară, gură, soare, cer, înger.da
- E o schimbare comună, nu o moștenire păstrată de toți?Da: latina avea l; și româna, și graiurile nordice l-au schimbat.da
- Apare doar în zona propusă?În mare parte: Liguria, Lombardia, Alpii, sud-estul Franței. La Bronte, în Sicilia, Ungureanu leagă r-ul de coloniștii nordici de la Maniace; alte urme din sud sunt incerte.în mare parte
- Câte probe independente sunt?Una singură. Opt cuvinte cu r sunt o singură schimbare de sunet, nu nouă indicii.una
- Era deja acolo când a plecat latina spre est?Nu știm. Formele genoveze sunt din 1300, la circa șapte secole după despărțirea propusă de el.nedatat
- Moștenire comună sau contact ulterior?Nelămurit.deschis
- Cine a plecat, de fapt?Nicio inscripție sau document nu arată încă o plecare mare din nord-vestul Italiei.deschis
- Unde s-a format româna?Via Egnatia e propunerea lui din 2024; trebuie verificată separat.deschis
Pasul 4 e lecția cea mai ușor de uitat: oricât de lungă ar fi lista, o schimbare de sunet contează o singură dată. De aceea Ungureanu adună și alte trăsături: doi/două ca în galo-italicul dui/due, eu sunt lângă padanul io sonto, zănatic din dianaticus, cu o paralelă la Torino.
Mai adânc: criticii și sat cu sat
Ioana Vintilă-Rădulescu (Studii și cercetări lingvistice 69/1, 2018) i-a reproșat că nu arată că trăsăturile sunt exclusive nordului Italiei. Rudolf Windisch (Zeitschrift für Balkanologie 60/2, 2024) îi consideră metoda acceptabilă. Dan Alexe îi reproșează că ignoră uniunea lingvistică balcanică, iar Alexandru Nicolae (interviu în HotNews, 2024) pune la îndoială cât de verificabile sunt reconstrucțiile pentru perioadele neatestate.
Testul pe sate, cu atlasul lingvistic al Italiei și cu 374 de hărți adnotate de Ungureanu, e în Satele din Italia și Elveția care spun „masă”. Acolo, după sfatul lui, contează doar inovațiile, nu arhaismele. Tot acolo se vede că forma exactă tulbur apare în doar 11 sate lombarde, deși tipul turbulus e răspândit din Graubünden până la Napoli.
Înainte de latină
Câte cuvinte dacice are româna?
Ce spune Dan Ungureanu„Cuvinte de substrat? Da. Cuvinte dacice? Nu.” Un cuvânt pe care româna îl are în comun cu albaneza nu e automat dacic. Când nu știi din ce limbă vine, eticheta cinstită e „necunoscut”.
În 2019 a analizat 189 de cuvinte românești vechi pentru care nu există o etimologie latină sigură, cele numite de obicei „de substrat”. Pentru fiecare a spus de unde crede că vine. Rezultatul:
Toate cele 189. Apasă pe un cuvânt
Apasă pe un cuvânt ca să vezi originea propusă de Ungureanu.
Culoarea arată originea pe care o propune Ungureanu. Când propune două variante, contează prima. Cuvintele încadrate au fost verificate în dicționare (DEX, DER, MDA). Cuvintele sunt scrise ca în catalogul lui Ungureanu, cu î în loc de â.
Cât de sigur e?
Critica rezistă. Originile propuse în loc, de la caz la caz.
- Partea negativă e solidă. Nici dicționarele nu dovedesc vreun cuvânt ca dacic. Chiar și brusture are, în DER, și o etimologie slavă.
- Unele alternative ale lui se confirmă în dicționare: traistă din grecescul bizantin tagistron, a îngâna din latinescul ingannare, stâng din *stancus, sterp, gușă.
- Altele intră în conflict cu ele. Țap e dat de DEX drept traco-dac; Ungureanu îl vrea italic. Eticheta celtică pentru balegă nu apare în niciunul dintre dicționarele verificate.
- Aceeași măsură pentru toți. Dacă „seamănă cu albaneza” nu ajunge ca să fie dacic, nici „seamănă cu galeza” nu ajunge ca să fie celtic.
Mai adânc: de unde vin cifrele
Catalogul: Dan Ungureanu, „Cît din substratul lexical al limbii române e dacic?”, Analele Banatului (2019). Din 189 de cuvinte, pe 119 le respinge ca dacice, la 69 spune că originea dacică nu e dovedită și unul rămâne posibil. Cele 22 de cuvinte încadrate au fost comparate cu DEX, DER și MDA pentru această pagină.
Metoda lui
Cum deosebești o înrudire de o coincidență?
Toate cele trei idei de mai sus se bazează pe aceeași regulă, pe care Ungureanu o repetă din 2010: înainte să spui că două cuvinte seamănă, măsoară cât de des ar semăna din întâmplare. Cu cât îți permiți mai multe sensuri „apropiate” și mai puține sunete de potrivit, cu atât găsești mai multe potriviri false. El scrie că doar 2–3% dintre rădăcinile reconstruite sunt destul de sigure pentru comparații foarte vechi.
Mașina de coincidențe
Două limbi inventate la întâmplare, cu câte 100 de cuvinte. Nu sunt înrudite deloc. Alege cât de strict compari.
Același test, pe limbile altaice
Ungureanu a comparat vocabularul de bază al limbilor turcice, mongole și manciuriene și a găsit 22 de potriviri în 600 de comparații. Concluzia lui: nu există o familie altaică dovedită. Dar totul depinde de câte potriviri ai aștepta din întâmplare.
–
Ungureanu a lucrat cu 1%. La 1%, 22 de potriviri sunt prea multe pentru întâmplare, deci propria lui aritmetică arată un semnal. Rezultatul devine compatibil cu întâmplarea abia de la aproximativ 2,5%. Dezbaterea rămâne deschisă și printre specialiști.
Aceeași regulă o aplică și reconstrucțiilor. Două dicționare ale aceleiași familii africane de limbi, nilo-sahariana, reconstruiesc unul circa 170 de forme proto-nilo-sahariene (Bender), celălalt peste 1.600 (Ehret). Pentru Ungureanu, o diferență atât de mare cere un test statistic. Ea nu dovedește însă singură că familia nu există.
Un lucru rar la un cercetător: în 2010–2011, Ungureanu susținea înrudiri foarte vechi între indo-europeană, uralică și altaică. Aplicând aceeași regulă a coincidențelor, și-a schimbat concluzia. Metoda i-a răsturnat propria convingere.
Toate afirmațiile despre coincidențe și reconstrucții, în dosar →
Dincolo de limbă
Poate o țară să aibă o personalitate?
În Zidul de aer. Tratat despre mentalități (2008), Ungureanu descrie România ca particularistă și ierarhică, cu un nivel scăzut de încredere, și crede că o mentalitate stabilă subminează instituțiile. În eseurile de după 2017 explică tot mai mult prin mecanisme care se pot vedea: drumuri, migrație, stimulente. Emigrarea, scrie el în 2023, a luat locul mutării la oraș și a stricat școala ca lift social.
Cât de individualistă e România? Depinde de întrebarea pusă. Același „individualism”, pe care îl citează și Ungureanu, măsurat în rândul românilor cu chestionare diferite:
0 = colectivist, 100 = individualist.
Scoruri pentru România: Hofstede, sondajul Interact din 2005 și trei dileme diferite din baza de date Trompenaars. Scorul 81 e cel citat de Ungureanu.
Seria de mai sus nu infirmă observația lui despre neîncredere, pe care o confirmă și datele OECD recente. Arată doar că o „personalitate națională” depinde mult de instrumentul care o măsoară.
Și o regulă de istoric: verifică întâi documentul
Prima atestare a „românilor”?
Un text medieval citat ca prima mențiune a numelui rumeni spune, în lectura lui Ungureanu, cumeni, adică cumani. Ungureanu a arătat eroarea de transcriere înainte să discute ce ar însemna.
Codexul Rohonczi
Manuscrisul enigmatic, citit de unii ca text dacic, e scris pe hârtie italiană cu filigran din anii 1529–1540. Ungureanu a pornit de la hârtie (Observator Cultural, 2003).
Mai departe
Unde mai apare Dan Ungureanu pe acest site
Toate afirmațiile lui Dan Ungureanu, pe teme, cu anul, sursa și pagina, plus criticile, răspunsurile lui și cronologia lucrărilor.
Satele din Italia care spun „masă”Ideea lui, testată sat cu sat pe atlasul lingvistic al Italiei, cu cele 374 de hărți adnotate de el și capitolul despre rotacism.
Reichenau, la firul cuvântuluiCele 67 de fișe ale glosarului, fiecare verificată în dicționare, cu precizări despre brâu și italianul brena.
StraturiStraturile vocabularului românesc și dezbaterea dintre Dan Alexe și Dan Ungureanu despre originea limbii.
Opt din zeceNumele de râuri ale României, strat cu strat. Printre surse: George Bocșan și Dan Ungureanu, „Old Turkic Hydronyms in Romania” (2015).
Cărțile
Ce a scris Dan Ungureanu
- 2024Istoria limbii române, Cartier, Chișinău. Sinteza ideilor de mai sus.
- 2016Româna și dialectele italiene, Editura Academiei Române. Prima formă a ipotezei nord-italiene.
- 2014Reconstructing Languages, cu Alexandru Șișu, Editura Academiei. Despre coincidențe și reconstrucții.
- 2011Relațiile lexicale între indo-europeană și familiile uralică și altaică: ipoteza nostratică, Editura Academiei.
- 2008Zidul de aer. Tratat despre mentalități, Bastion.
- 1999Originile grecești ale culturii europene, Amarcord.
- 2002Originea limbajului și primul om, Editura Universității de Vest.
Este conferențiar la Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad. A scris mult și ca publicist, în Observator Cultural, CriticAtac și Vatra.
Surse
- Dan Ungureanu, „Glosarul din Reichenau și limba română”, Journal of Humanistic and Social Studies 15/2 (2024), pp. 105–117.
- Dan Ungureanu, Istoria limbii române, Cartier, 2024, capitolul despre rotacismul lui -L- intervocalic.
- Dan Ungureanu, „The Geographic Origin of Romanian”, Journal of Humanistic and Social Studies 7/1 (2016).
- Dan Ungureanu, „Cuvinte de substrat? Da. Cuvinte dacice? Nu.”, Journal of Humanistic and Social Studies 8/1 (2017).
- Dan Ungureanu, „Cît din substratul lexical al limbii române e dacic?”, Analele Banatului (2019).
- Dan Ungureanu, „Long-range comparisons and word roots decay”, Journal of Humanistic and Social Studies 1/1 (2010).
- Dan Ungureanu, „There is no Altaic linguistic family”, text publicat pe Academia.edu.
- Dan Ungureanu, Zidul de aer. Tratat despre mentalități, Bastion, 2008.
- Rime genovesi della fine del secolo XIII e del principio del XIV, Archivio Glottologico Italiano II (1876).
- Ioana Vintilă-Rădulescu, „„Noutăți” despre „Româna și dialectele italiene”?”, Studii și cercetări lingvistice 69/1 (2018), pp. 105–158.
- Rudolf Windisch, recenzie la Istoria limbii române, Zeitschrift für Balkanologie 60/2 (2024), pp. 271–286.
- Cezar Bălășoiu, recenzie la Istoria limbii române, Studii și cercetări lingvistice 75/1 (2024), pp. 127–133.
- Dan Alexe, „Câteva considerațiuni despre «Istoria limbii române» a lui Dan Ungureanu”, Cabal in Kabul, 13 aprilie 2024.
- Interviu cu Alexandru Nicolae, HotNews, 3 noiembrie 2024.
- Scoruri de cultură: F. Trompenaars, după Conferința de management ASE (2013); G. Hofstede; Interact Romania (2005).
- Dicționare: DEX, DER (Cioranescu), MDA.
Datele paginii: cele 66 de perechi, catalogul celor 189 de cuvinte, 165 de afirmații ale lui Ungureanu, cu sursa fiecăreia.