Geografie IX EN

Capitolul 7 · Viața și solulLecția 7.1

Biosfera: unde există viață pe Pământ și de ce este repartizată inegal

De ce în Delta Dunării trăiesc sute de specii de păsări, iar pe o creastă din Retezat abia câteva plante scunde?

Înainte să citești: tu ce crezi?

Câte dintre speciile de plante, de animale și de ciuperci care trăiesc pe Pământ crezi că au fost deja descrise și trecute în cataloage?

Vezi răspunsul

Aproximativ 14%. Au fost catalogate peste 1,2 milioane de specii, iar o estimare din 2011 arată că pe Pământ trăiesc aproximativ 8,7 milioane. Cele mai multe specii fără nume sunt insecte și viețuitoare marine mărunte.

În lacurile și mlaștinile Deltei Dunării trăiesc 45 de specii de pești de apă dulce și au fost văzute peste 300 de specii de păsări. Pe crestele Retezatului, la peste 2.200 m, nu mai cresc nici arbuști: rămân pajiștile scunde și stâncăriile. Cele două locuri se află în aceeași țară, la aproximativ 500 km unul de altul.

Biosfera este un strat subțire la suprafața planetei

În Delta Dunării, apa, lumina și căldura se găsesc împreună. Pe creasta Retezatului lipsește căldura, pentru că temperatura scade de la poalele munților spre vârfuri. Unde lipsește un singur lucru de care viețuitoarele au nevoie, viața se rărește.

Toate locurile în care există viață, de la bălțile Deltei până la pajiștile de pe creastă, alcătuiesc biosfera, învelișul viu al Pământului. Ea cuprinde toate viețuitoarele – plante, animale, ciuperci, microorganisme – împreună cu mediul în care trăiesc. Biosfera se întrepătrunde cu celelalte învelișuri: ocupă partea de jos a atmosferei, hidrosfera și partea de sus a litosferei, cu solul.

De sus până jos, biosfera măsoară aproximativ 20 km. Aproape toată viața se concentrează însă într-un strat mult mai subțire, de la 500 m sub suprafața oceanului până la 6 km deasupra nivelului mării. În adâncul oceanului lipsește lumina, iar la mare înălțime lipsesc căldura și apa lichidă.

Pentru curioși

Viețuitoarele sunt numeroase și încă puțin cunoscute. Oamenii de știință au descris și au trecut în cataloage peste 1,2 milioane de specii, dar o estimare publicată în 2011 arată că pe Pământ trăiesc aproximativ 8,7 milioane de specii de plante, animale, ciuperci și alte viețuitoare cu nucleu în celule (eucariote); bacteriile nu intră în acest număr.

+6 km−500 maici trăieșteaproapetoată viațabiosfera: aproximativ 20 kmprea frig, fără apă lichidănivelul măriifără luminăStratul vieții, la scară
Figura 1Din cei aproximativ 20 km ai biosferei, aproape toată viața ocupă o fâșie îngustă: de la 500 m sub suprafața oceanului până la 6 km altitudine. Înălțimile și adâncimile sunt desenate la aceeași scară.

Ce factori hotărăsc unde poate trăi o specie

Viața este repartizată inegal pentru că fiecare specie are nevoie de anumite condiții. Factorii care le asigură se împart în trei grupe.

Factorii abiotici țin de mediul fără viață. Lumina le trebuie plantelor pentru fotosinteză, de aceea în ocean algele trăiesc doar în stratul luminat de la suprafață. Temperatura scade de la Ecuator spre poli și de la poalele munților spre vârfuri, iar vegetația se schimbă odată cu ea. Locurile calde se deosebesc prin apă: unde plouă tot anul crește pădure, unde plouă foarte rar se întinde deșertul. Solul le dă plantelor apă și substanțe hrănitoare. Relieful schimbă toate aceste condiții prin altitudine, prin pantă și prin orientarea versanților: un versant însorit este mai cald și mai uscat decât unul umbrit.

Factorii biotici sunt relațiile dintre viețuitoare: hrănirea, concurența pentru lumină și apă, polenizarea. Factorul antropic este acțiunea omului: el defrișează, cultivă, construiește și vânează, dar și protejează și replantează.

Un factor aflat din belșug nu îl înlocuiește pe cel care lipsește. Sahara primește lumină și căldură cât o pădure ecuatorială, dar îi lipsește apa.

Ecosistemul: un loc și viețuitoarele lui

Un lac, o pădure de fag sau o pajiște alpină sunt ecosisteme. Fiecare ecosistem are două părți. Biotopul este locul, cu condițiile lui fără viață: roca, solul, apa, aerul, lumina, temperatura. Biocenoza este totalitatea viețuitoarelor care trăiesc în acel loc. Plantele unei regiuni alcătuiesc flora ei, iar animalele, fauna.

Viețuitoarele unui ecosistem sunt legate prin hrană. Un lanț trofic arată cine cu ce se hrănește. La început stau producătorii, adică plantele verzi și algele, care își fabrică singure hrana prin fotosinteză. Urmează consumatorii: erbivorele, care mănâncă plante, apoi carnivorele, care mănâncă alte animale. Descompunătorii, adică bacteriile și ciupercile, desfac resturile moarte în substanțe simple, pe care plantele le iau din nou din sol.

Într-o baltă, un lanț trofic poate arăta așa: alge → crustacee mărunte → pește mic → știucă. Dacă o verigă dispare, se schimbă tot lanțul. Fără prădători, erbivorele se înmulțesc și consumă vegetația mai repede decât se reface.

luminăalgecrustaceepește micștiucămărunteproducătoriconsumatoridescompunători: bacterii și ciuperciresturi moartesubstanțe simple
Figura 2Într-o baltă, hrana trece de la alge la crustaceele mărunte, apoi la peștele mic și la știucă. Descompunătorii de pe fund desfac resturile moarte în substanțe simple, pe care algele le folosesc din nou. Desen schematic.

Biodiversitatea și cele două domenii de viață

Biodiversitatea este varietatea vieții dintr-un loc. Are trei niveluri: diversitatea genetică din interiorul fiecărei specii, numărul de specii și varietatea ecosistemelor. Pădurile ecuatoriale și recifele de corali sunt cele mai bogate în specii; deșerturile și regiunile polare sunt cele mai sărace.

Viața ocupă două mari domenii. Domeniul terestru cuprinde uscatul, cu pădurile, pajiștile, deșerturile și tundra lui. Aici condițiile se schimbă repede de la un loc la altul, iar temperatura și apa hotărăsc ce vegetație crește. Domeniul acvatic cuprinde apele sărate ale mărilor și oceanelor și apele dulci: râuri, lacuri, mlaștini.

Pentru curioși

În apă, viața depinde de lumină, de temperatură, de salinitate și de oxigenul dizolvat. Cele mai multe specii marine trăiesc aproape de țărm și în stratul luminat de la suprafață.

Exemplu rezolvat

Cât din viața planetei este cunoscută

Date: peste 1,2 milioane de specii descrise și catalogate; aproximativ 8,7 milioane de specii eucariote estimate pe tot Pământul, în același studiu din 2011.

Pasul 1. Împarte numărul speciilor cunoscute la numărul estimat: 1,2 : 8,7 ≈ 0,14. Speciile cunoscute reprezintă deci aproximativ 14% din total.

Pasul 2. Scade din întreg: 100% − 14% = 86%. Potrivit acestei estimări, aproximativ 86% dintre speciile eucariote nu fuseseră încă descrise în 2011.

Pasul 3. Citește rezultatul cu limita lui. 8,7 milioane este o estimare, cu o marjă de 1,3 milioane în plus sau în minus. Procentul se poate schimba, dar concluzia rămâne: cele mai multe specii, în special insecte și viețuitoare marine mărunte, nu au încă nume.

În România

Cinci regiuni biogeografice într-o singură țară

România este singura țară din Uniunea Europeană pe teritoriul căreia se întâlnesc cinci regiuni biogeografice: alpină, în Carpați; continentală, în dealuri, podișuri și o mare parte a câmpiilor; panonică, în Câmpia de Vest; stepică, în Bărăgan și Dobrogea; pontică, pe litoralul Mării Negre. Relieful în trepte, de la 0 m la peste 2.500 m, și așezarea între climatul oceanic din vest și cel continental din est explică această varietate.

Ecosistemele naturale și seminaturale acoperă aproximativ 47% din teritoriu. În pădurile Carpaților trăiesc toate marile carnivore ale Europei: ursul brun, lupul și râsul.

Delta Dunării arată cât de multă viață adună un loc în care apa, lumina și căldura se găsesc împreună: peste 300 de specii de păsări și 45 de specii de pești de apă dulce. Este cea mai bine păstrată dintre deltele Europei.

Pe scurt

  1. Biosfera este învelișul viu al Pământului; cuprinde viețuitoarele și mediul lor și se întrepătrunde cu atmosfera, hidrosfera și litosfera.
  2. Repartiția vieții depinde de factori abiotici (lumină, temperatură, apă, sol, relief), de factori biotici (relațiile dintre viețuitoare) și de factorul antropic (omul).
  3. Ecosistemul este alcătuit din biotop (locul și condițiile lui fără viață) și biocenoză (totalitatea viețuitoarelor din acel loc).
  4. Lanțul trofic leagă viețuitoarele prin hrană: producători (plante, alge), consumatori (erbivore, carnivore) și descompunători (bacterii, ciuperci).
  5. Biodiversitatea este varietatea vieții: diversitate genetică, număr de specii și varietate de ecosisteme.
  6. Viața ocupă două domenii: terestru (uscatul) și acvatic (apele sărate și apele dulci).
Fișă de lucru

Greșeli frecvente

  • GreșitBiosfera este un strat aparte, așezat deasupra solului, ca atmosfera.

    CorectBiosfera nu are un spațiu numai al ei. Ocupă partea de jos a atmosferei, hidrosfera și partea de sus a litosferei, adică toate locurile în care există viață.

  • GreșitBiotopul și biocenoza înseamnă același lucru.

    CorectBiotopul este locul, cu roca, apa, lumina și temperatura lui. Biocenoza este totalitatea viețuitoarelor din acel loc. Împreună formează ecosistemul.

  • GreșitUn loc mai verde are automat mai multă biodiversitate.

    CorectO plantație cu o singură specie de arbori este foarte verde, dar săracă în specii. Biodiversitatea se măsoară prin varietatea genelor, a speciilor și a ecosistemelor, nu prin cantitatea de vegetație.

Verifică-te

6 întrebări. La primele 5 vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cele cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.

  1. Ce este biotopul unui lac?

    Răspuns

    b) Apa, fundul lacului, lumina și temperatura. Biotopul este partea fără viață a ecosistemului. Viețuitoarele formează biocenoza.

  2. Care dintre următoarele viețuitoare sunt producători într-un lanț trofic?

    Răspuns

    a) Algele. Producătorii își fabrică singuri hrana prin fotosinteză. Știuca și căprioara sunt consumatori, iar bacteriile sunt descompunători.

  3. Sahara primește la fel de multă lumină și căldură ca o pădure ecuatorială. De ce nu crește pădure în Sahara?

    Răspuns

    c) Pentru că lipsește apa, iar lumina și căldura nu o înlocuiesc. Fiecare factor este necesar. Lumina și căldura din belșug nu compensează lipsa apei.

  4. Între ce limite se concentrează aproape toată viața de pe Pământ?

    Răspuns

    b) Între 500 m sub nivelul oceanului și 6 km altitudine. Biosfera are în total aproximativ 20 km grosime, dar cele mai multe viețuitoare ocupă un strat mult mai subțire, unde există lumină, căldură și apă lichidă.

  5. Au fost catalogate 1,2 milioane de specii eucariote dintr-un total estimat la 8,7 milioane. Ce procent din total reprezintă speciile catalogate? Rotunjește la întreg.

    %
    Răspuns

    14 %. 1,2 : 8,7 ≈ 0,138, adică aproximativ 14%.

  6. Pe același munte, versantul sudic este acoperit cu pajiște uscată, iar cel nordic cu pădure deasă. Altitudinea și roca sunt aceleași. Explică diferența cu ajutorul factorilor abiotici.

    Un răspuns bun

    Versantul sudic primește mai multă lumină și căldură, deci apa se evaporă mai repede și solul rămâne uscat. Versantul nordic este umbrit, mai răcoros și păstrează umezeala, ceea ce le permite arborilor să crească. Relieful, prin orientarea versanților, a schimbat lumina, temperatura și apa, deși altitudinea este aceeași.

    Un răspuns complet numește relieful (orientarea versanților) ca factor care modifică lumina, temperatura și apa, apoi leagă apa disponibilă de tipul de vegetație.

Termeni

biosferă
Învelișul Pământului în care există viață, alcătuit din toate viețuitoarele și mediul în care trăiesc.
factori abiotici
Condițiile de mediu fără viață care influențează viețuitoarele: lumina, temperatura, apa, solul, relieful.
ecosistem
Unitate formată dintr-un loc (biotop) și viețuitoarele care trăiesc în el (biocenoză), legate între ele prin hrană și energie.
biotop
Partea fără viață a unui ecosistem: locul, cu roca, solul, apa, aerul, lumina și temperatura lui.
biocenoză
Totalitatea viețuitoarelor (plante, animale, microorganisme) care trăiesc în același biotop.
lanț trofic
Șir de viețuitoare în care fiecare este hrană pentru următoarea: producători, consumatori, descompunători.
biodiversitate
Varietatea vieții dintr-un loc: diversitatea genetică, numărul de specii și varietatea ecosistemelor.
Surse și legătura cu programa

Din programă: „Biosfera. Diferențieri regionale” (trunchi comun). Competențe specifice urmărite: 1.2, 5.4.

Localitatea ta

Alege orașul, comuna sau satul tău, iar lecțiile îți vor arăta și exemplul de acasă: cât ține ziua, la ce oră e amiaza adevărată, cât de departe e Vrancea. Alegerea rămâne pe acest dispozitiv.