Capitolul 7 · Viața și solulLecția 7.3
Solul: din ce este alcătuit, cum se formează și ce tipuri de sol există
Ce are în plus un bulgăre de pământ din grădină față de roca sfărâmată din care a pornit?
Înainte să citești: tu ce crezi?
Cernoziomul este socotit cel mai fertil sol din lume. Sub ce vegetație crezi că s-a format?
Vezi răspunsul
Sub ierburile stepei, fără niciun copac. Cernoziomul își adună humusul din rădăcinile ierburilor de stepă. În pădurea ecuatorială, ploile bogate spală substanțele hrănitoare și rămân soluri roșii, cu puțin humus.
Rupe un bulgăre de pământ dintr-o grădină. Vezi fire de nisip, bucățele de rădăcini și poate o râmă; bulgărele este umed, iar dacă îl scufunzi în apă ies din el bule de aer. Roca din care a pornit avea numai minerale.
Solul are cinci componente
Bulgărele din grădină are, față de roca sfărâmată, patru lucruri în plus: materie organică, apă, aer și viețuitoare. Împreună cu particulele minerale rămase din rocă, ele sunt cele cinci componente ale solului.
Solul este stratul afânat de la suprafața scoarței terestre, în care plantele își înfig rădăcinile și din care își iau apa și hrana. Particulele minerale provenite din rocă sunt nisipul, praful și argila. Materia organică înseamnă resturi de plante și de animale, în diferite stadii de descompunere. Viețuitoarele merg de la bacterii și ciuperci până la râme și cârtițe. Apa și aerul ocupă golurile dintre particule, numite pori.
Partea cea mai valoroasă a materiei organice este humusul: o substanță de culoare închisă, rezultată din descompunerea resturilor de plante și de animale de către microorganisme. Humusul leagă particulele între ele, păstrează apa și eliberează treptat substanțe hrănitoare.
Fertilitatea este însușirea solului de a le asigura plantelor apă, aer și substanțe hrănitoare. Ea depinde de humus, dar și de grosimea solului, de mărimea particulelor și de cât de bine circulă apa și aerul prin pori.
Șase factori formează solul
Formarea solului se numește pedogeneză și este un proces foarte lent. La ea contribuie împreună șase factori pedogenetici.
Roca dă materialul mineral și hotărăște cât de nisipos sau de argilos va fi solul. Clima, prin temperatură și precipitații, sfărâmă și alterează roca și stabilește cât de repede se descompun resturile organice. Organismele dau materia organică și o transformă în humus. Relieful contează mai ales prin pantă: pe versanții abrupți apa spală solul, care rămâne subțire, iar la baza lor și în câmpie solul se adună și devine gros. Timpul este necesar pentru ca toate aceste procese să dea un sol matur. Omul schimbă solul prin arat, irigații, îngrășăminte, defrișări și construcții.
Profilul de sol se citește de sus în jos
Într-o groapă adâncă sau pe un mal proaspăt surpat, solul apare împărțit în straturi de culori diferite, numite orizonturi. Succesiunea lor de la suprafață până la rocă este profilul de sol.
Schema simplă folosește patru litere. Orizontul O, la suprafață, este pătura de frunze și de alte resturi organice. Orizontul A este stratul mineral bogat în humus, de culoare închisă, în care se află cele mai multe rădăcini. Orizontul B, mai deschis la culoare sau ruginiu, adună argila și substanțele pe care apa le spală din stratul de deasupra. Orizontul C este roca sfărâmată și alterată din care s-a format solul. Sub el se află roca tare, notată cu R.
Schema este o cheie de citire. Unele soluri nu au toate orizonturile, iar grosimea lor diferă mult: orizontul A al unui cernoziom este gros, iar cel al unui sol de munte este subțire.
Fiecare zonă de climă are solul ei
Solurile care urmează zonele de climă și de vegetație se numesc soluri zonale. În pădurea ecuatorială, ploile bogate spală substanțele hrănitoare și rămân soluri roșii, cu mulți oxizi de fier și puțin humus, numite lateritice. În deșerturi, solurile sunt subțiri, nisipoase sau pietroase, aproape lipsite de humus.
Sub pădurile de foioase se formează soluri brune și soluri argiloase de pădure. În stepă se află cernoziomurile, soluri negre, cu mult humus adunat din rădăcinile ierburilor, socotite cele mai fertile din lume. Sub pădurile de conifere apar podzolurile, soluri acide și sărace, cu un strat cenușiu din care apa a spălat substanțele hrănitoare. În tundră, solurile sunt subțiri și înghețate în adânc.
Solurile care depind mai mult de o condiție locală decât de climă se numesc azonale. Așa sunt solurile aluviale din lunci, solurile sărăturate și nisipurile.
Pentru curioși
În savană se formează soluri roșii și roșcate. În regiunile mediteraneene apar soluri roșii, numite terra rossa, și soluri brun-roșcate.
Exemplu rezolvat
Câți kilometri pătrați de cernisoluri are România
Date: suprafața României este de 238.391 km². Clasa cernisolurilor, din care fac parte cernoziomurile, ocupă 26,7% din țară, iar clasa luvisolurilor, solurile de pădure, aproximativ 25%.
Pasul 1. Transformă procentul în fracție zecimală: 26,7% = 0,267.
Pasul 2. Înmulțește: 238.391 × 0,267 = 63.650,4 km². Rotunjit la sute, cernisolurile acoperă deci aproximativ 63.700 km².
Pasul 3. La fel pentru luvisoluri: 238.391 × 0,25 ≈ 59.600 km².
Pasul 4. Adună procentele: 26,7% + 25% = 51,7%. Puțin peste jumătate din România este acoperită de două clase de sol: cea a stepei și silvostepei și cea a pădurilor de foioase.
În România
Cernoziomul din Bărăgan și solurile de pădure
Pedologii români clasifică solurile după Sistemul Român de Taxonomie a Solurilor (SRTS). Ediția din 2012 are 12 clase, 29 de tipuri și 67 de subtipuri.
Clasa cernisolurilor ocupă aproximativ un sfert din țară. Cernoziomurile se întind în Bărăgan, în Dobrogea, în Câmpia Moldovei și în Câmpia de Vest, acolo unde vegetația naturală a fost stepa și silvostepa. Pe ele se cultivă grâu, porumb și floarea-soarelui.
Clasa luvisolurilor ocupă încă un sfert și acoperă dealurile și podișurile, sub pădurile de stejar și de fag. Sunt soluri de pădure în care apa a dus argila din orizontul A în orizontul B; au mai puțin humus și sunt mai acide decât cernoziomurile. La munte apar soluri brune și brune acide (cambisoluri) și podzoluri (spodisoluri), care ocupă încă aproximativ un sfert din țară. În lungul râurilor, solurile aluviale (aluviosoluri) acoperă 9% din teritoriu.
Pe scurt
- Solul este stratul afânat de la suprafața scoarței, alcătuit din particule minerale, materie organică, apă, aer și viețuitoare.
- Humusul este substanța de culoare închisă rezultată din descompunerea resturilor organice; de el depinde în mare măsură fertilitatea.
- Factorii pedogenetici sunt șase: roca, clima, organismele, relieful, timpul și omul.
- Profilul de sol este succesiunea orizonturilor: O (resturi organice), A (cu humus), B (de acumulare), C (rocă alterată), deasupra rocii tari R.
- Soluri zonale: lateritice în pădurea ecuatorială, cernoziomuri în stepă, soluri brune și argiloase sub foioase, podzoluri sub conifere, soluri de tundră.
- În România, cernoziomurile ocupă Bărăganul, Dobrogea și câmpiile din est și vest; luvisolurile acoperă dealurile și podișurile; la munte apar cambisoluri și podzoluri.
Greșeli frecvente
GreșitSolul este doar rocă mărunțită.
CorectRoca mărunțită dă numai partea minerală. Solul mai are materie organică, apă, aer și viețuitoare; fără ele, plantele nu ar avea din ce să se hrănească.
GreșitHumusul înseamnă frunzele căzute pe jos.
CorectFrunzele căzute sunt materie organică proaspătă și formează orizontul O. Humusul apare abia după ce microorganismele le descompun și se amestecă în orizontul A.
GreșitToate solurile au aceleași orizonturi, la fel de groase.
CorectSchema O–A–B–C este o cheie de citire. Unele orizonturi pot lipsi, iar grosimea lor depinde de climă, de vegetație, de pantă și de vârsta solului.
Verifică-te
6 întrebări. La primele 5 vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cele cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.
Ce este humusul?
Răspuns
c) Substanța închisă la culoare din resturile descompuse. Humusul rezultă din descompunerea materiei organice de către microorganisme. Frunzele proaspete formează orizontul O, iar roca sfărâmată, orizontul C.
Într-un profil de sol, care orizont este stratul mineral bogat în humus, în care se află cele mai multe rădăcini?
Răspuns
a) Orizontul A. Orizontul A se află imediat sub pătura de resturi organice și adună humusul. B este orizontul de acumulare a argilei, iar C este roca alterată.
Sub ce vegetație naturală se formează cernoziomurile?
Răspuns
d) Sub ierburile stepei. Rădăcinile dese ale ierburilor de stepă lasă în sol multă materie organică, iar clima uscată nu o spală. Sub conifere se formează podzoluri.
De ce este solul subțire pe versanții abrupți?
Răspuns
b) Pentru că apa îl spală la vale. Panta este felul în care relieful influențează solul: apa care se scurge ia cu ea particulele și le depune mai jos.
România are 238.391 km². Cernisolurile ocupă 26,7% din țară. Câți kilometri pătrați acoperă? Rotunjește la sute.
km²Răspuns
63700 km². 238.391 × 0,267 = 63.650,4 km², adică 63.700 km² rotunjit la sute.
Două terenuri au la bază aceeași rocă. Unul se află în stepă, celălalt sub o pădure de conifere dintr-o regiune rece și ploioasă. Ce soluri te aștepți să găsești și de ce diferă?
Un răspuns bun
În stepă te aștepți la cernoziom: ierburile lasă multă materie organică, iar ploile puține nu spală humusul, așa că orizontul A este gros și negru. Sub conifere te aștepți la podzol: acele se descompun greu, iar ploile multe spală substanțele hrănitoare, lăsând un strat cenușiu, acid și sărac. Roca este aceeași, dar clima și organismele sunt diferite, deci și solul.
Un răspuns complet numește cele două soluri zonale și explică diferența prin doi factori pedogenetici: clima (cantitatea de apă) și organismele (felul vegetației).
Termeni
- sol
- Stratul afânat de la suprafața scoarței terestre, alcătuit din particule minerale, materie organică, apă, aer și viețuitoare, în care cresc plantele.
- humus
- Substanță organică de culoare închisă, rezultată din descompunerea resturilor de plante și de animale de către microorganisme.
- fertilitate
- Însușirea solului de a le asigura plantelor apa, aerul și substanțele hrănitoare de care au nevoie.
- pedogeneză
- Procesul de formare a solului din rocă, sub acțiunea climei, organismelor, reliefului, timpului și omului.
- orizont de sol
- Strat al solului, aproape paralel cu suprafața, deosebit de celelalte prin culoare și alcătuire (O, A, B, C).
- profil de sol
- Succesiunea orizonturilor unui sol, de la suprafață până la rocă.
- cernoziom
- Sol negru de stepă, cu orizont A gros și bogat în humus, foarte fertil.
Surse și legătura cu programa
- FAO Soils Portal – Key definitions: What is soil? – definiția solului, componentele lui (minerale, materie organică, aer, apă) și factorii de formare (climă, relief, organisme, rocă, timp)
- FAO – Guidelines for soil description: soil horizon designations – orizonturile O, A, B, C și stratul R
- FAO Soils Portal – World Reference Base for Soil Resources – grupele de soluri ale lumii (cernoziomuri, podzoluri și celelalte) și legătura cu sistemele naționale
- Țărău, Rogobete, Dicu, Niță – Romanian Soil Taxonomy System SRTS-2012 (Research Journal of Agricultural Science) – SRTS-2012: 12 clase, 29 de tipuri genetice, 67 de subtipuri
- Stănilă, Parichi, Vartolomei – Pedological resources of Romania (Scientific Papers UASVM Bucharest, 2011) – suprafața României (238.391 km²); cernisoluri 26,7%, luvisoluri 25%, cambisoluri și spodisoluri la munte (aproximativ 25%), aluviosoluri 9%; răspândirea lor pe forme de relief
Din programă: „Solurile - resursă esențială a vieții pe Terra” (trunchi comun). Competențe specifice urmărite: 1.1, 5.4.