Geografie IX EN
Munții Bucegi ca bloc de relief luminat: platoul înalt în mijloc, abruptul spre Valea Prahovei la est, cu Bușteni și Sinaia pe fundul văii, și curbe de nivel din 100 în 100 m.

Capitolul 4 · Relieful – element suport al dezvoltării societății umane

Cum se citește un munte pe o hartă și cine i-a dat forma?

Ceasul: zece mii de aniScara: de la 2.544 m la nivelul mării

Blocul de alături este o bucată din Munții Bucegi cu latura de 27 km: Vârful Omu, platoul, abruptul dinspre Valea Prahovei și Valea Ialomiței. Fiecare punct al lui are altitudinea măsurată din satelit, iar înălțimile sunt desenate la scara reală. Pe o hartă, același munte este făcut numai din linii; blocul arată de unde vin ele.

Pe hartă, două linii au aceeași lungime

Harta arată Bucegii de sus, în dreptul orașului Bușteni. Liniile maro sunt curbe de nivel. Linia portocalie și linia albastră măsoară fiecare 3 km pe hartă.

Pe care dintre ele urci mai greu?

Un plan orizontal taie muntele la 1.500 m

Un plan orizontal a urcat prin bloc și s-a oprit la 1.500 m altitudine. Tot ce este mai înalt iese deasupra lui.

Linia galbenă este locul în care planul atinge terenul. Toate punctele ei au aceeași altitudine: este o curbă de nivel.

La 1.000 m, linia urmează poalele muntelui și intră adânc pe văi. La 2.000 m înconjoară doar partea înaltă.

Unde curbele sunt dese, panta este mare

Planul a urcat până deasupra vârfului și a lăsat o linie la fiecare 100 m: 19 curbe, de la 700 m la 2.500 m. Diferența de altitudine dintre două curbe vecine se numește echidistanță; aici este de 100 m. Liniile groase marchează fiecare 500 m.

Pe abruptul dinspre Valea Prahovei, curbele stau lipite una de alta: terenul urcă 100 m pe o distanță scurtă. Pe platou sunt rare: mergi mult până la următoarea sută de metri.

Privit de sus, blocul devine hartă

Blocul a fost turtit, iar privirea a urcat drept deasupra lui. Umbrele au dispărut, curbele au rămas la locul lor: aceasta este harta cu curbe de nivel a Bucegilor.

Curbele închise una în alta, tot mai sus spre interior, arată un vârf. Așa apare Vârful Omu, cu 2.505 m pe hărțile României și cu 2.506 m în modelul folosit aici. Văile se recunosc după curbele care intră în munte în formă de V, cu vârful spre izvor.

Tăiat de la A la B, linia portocalie urcă de 6,5 ori mai mult

Blocul a fost tăiat vertical de-a lungul liniei portocalii. Marginea de sus a tăieturii este profilul: arată cum urcă terenul de la A la B.

Pe linia portocalie, punctul B este cu 1.457 m mai sus decât punctul A, la 3 km pe orizontală. Panta medie dintre capete este 1.457 : 3.000 × 100 = 49%, adică un unghi de 26°. Pe linia albastră, B este cu 225 m mai sus decât A, pe aceeași distanță: 7,5%, adică 4,3°. Panta medie compară doar capetele; între ele, terenul poate urca și coborî.

Pe hartă, lungimile erau egale. Diferența o arătau curbele: linia portocalie trece peste 14 curbe, cea albastră peste patru curbe.

Înălțimile desenate dublu nu schimbă panta măsurată

Tăietura merge acum de la vest la est, pe 9,4 km: coboară în Valea Ialomiței, urcă pe platou lângă Babele și cade pe abrupt până la Bușteni. La scara reală, un munte de 2.500 m întins pe 27 km pare scund, așa că multe blocuri și profiluri din manuale au înălțimile mărite.

Aici înălțimile sunt desenate de două ori mai mari, iar lângă bloc scrie „2×”. Muntele pare mai abrupt, dar măsurătorile au rămas aceleași: punctul B este cu 850 m mai jos decât punctul A, iar panta medie dintre capete este tot 9,1%. Între A și B terenul urcă și coboară; media nu arată panta fiecărei porțiuni.

Când citești un profil, caută întâi de câte ori au fost mărite înălțimile.

Alte forme de relief, alte desene din curbe

Padiș, Munții Apuseni. Pe platoul de calcar, curbele se închid în jurul unor gropi; pe o hartă tipărită, valorile lor scad spre interior. Sunt depresiuni închise, colorate aici în albastru: apa care intră în ele nu are ieșire la suprafață și pleacă pe sub pământ. Cea mai mare, în jurul Cetăților Ponorului, are fundul la 1.001 m, cu 161 m sub cel mai jos punct al marginii.

Bâlea – Capra, Munții Făgăraș. Sub creastă, curbele desenează căldări deschise într-o singură parte: circuri glaciare, ca acela al Lacului Bâlea (2.034 m; în model, 2.032 m). Mai jos, profilul de-a curmezișul Văii Bâlei are fundul la 1.700 m și versanți care urcă peste 300 m de fiecare parte: forma literei U, lăsată de un ghețar.

Orașele stau pe fundul văilor, sub 1.100 m

Punctele deschise la culoare sunt orașele și satele din bloc, după OpenStreetMap. Sinaia, Bușteni, Azuga și Predeal se înșiră pe Valea Prahovei, între 814 m și 1.035 m. Pe partea cealaltă a muntelui, Bran și Moieciu stau la poalele lui.

Nicio localitate din bloc nu trece de 1.100 m, deși 73% din suprafața lui se află mai sus. Pe fundul văii și pe treptele joase de lângă râu, terenul este aproape neted, apa este la îndemână, iar șoseaua și calea ferată urmează valea.

Abruptul are panta prea mare pentru case. Platoul este neted, dar greu de ajuns și rece.

Acum explică tu

Harta arată creasta Făgărașului dintre Valea Bâlei, la nord, și Valea Caprei, la sud. Linia de la A la B o trece de la nord spre sud.

Citește doar curbele: pe care parte a crestei este panta mai mare de-a lungul liniei? Unde ai căuta un loc aproape neted pentru un refugiu și de ce nu l-ai pune sub un versant cu curbe foarte dese?

Compară cu un răspuns

De-a lungul liniei, versantul sudic, spre Valea Caprei, este mai abrupt: până la creastă urcă în medie cu 36%, față de 19% pe partea cealaltă, iar curbele de nivel sunt acolo mai dese. Un loc aproape neted se recunoaște după curbele rare: o treaptă a văii sau fundul unei căldări glaciare. Sub un versant cu curbe foarte dese, panta mare aduce avalanșe și căderi de pietre.

Lecția 4.4: relieful din jurul tău, citit pe hartă
Lecția 4.3: relieful fluvial, litoral și carstic

Localitatea ta

Alege orașul, comuna sau satul tău, iar lecțiile îți vor arăta și exemplul de acasă: cât ține ziua, la ce oră e amiaza adevărată, cât de departe e Vrancea. Alegerea rămâne pe acest dispozitiv.