Istorie IX

Capitolul 7 · Evul Mediu de zi cu ziLecția 7.4SS Numai pentru științe sociale · în plus față de profilul tău

Societate, mentalități și viață cotidiană. Lumea urbană

Orașe care își apără legea scrisă: Bruges și Lübeck

PreistorieAntichitateEvul MediuEpoca modernă10000 î.Hr.3500 î.Hr.1000 î.Hr.1 d.Hr.10001725// înainte de 3500 î.Hr., scara este comprimatăPreistorieAntichitateEvul MediuEpoca modernă10000 î.Hr.1000 î.Hr.10003500 î.Hr.1 d.Hr.1725// înainte de 3500 î.Hr.,scara este comprimată
1143–1367 · Evul Mediu

Cum ajungea un oraș să se conducă singur și cum își păstra drepturile?

Mâine am testzece întrebări din capitolul 7

În același timp, în altă parte
  • China. În 1264, hanul mongol Qubilai și-a mutat capitala de la Karakorum la Beijing; până în 1279 a cucerit toată China și a întemeiat dinastia Yuan. sursa
  • Africa de Vest. Timbuktu, întemeiat de tuaregi la sfârșitul secolului al XI-lea, a ajuns în secolul al XIII-lea sub regii din Mali și a înflorit din negoțul cu aur, cu sare și cu oameni înrobiți. sursa

Înainte să citești: tu ce crezi?

Turnul din piața orașului Bruges are 83 de metri. Ce păstrau orășenii în el, sub cheie?

Vezi răspunsul

Hrisoavele. În turn stăteau actele prin care conții Flandrei recunoscuseră drepturile orașului, alături de sigiliu și de vistierie. Un drept exista câtă vreme orașul putea arăta pergamentul pe care era scris. În schimbul libertăților, Bruges îi dădea contelui bani și oșteni.

În piața mare din Bruges se ridică un turn de 83 de metri, cu 366 de trepte. Jos sunt halele negustorilor. Sus, într-o încăpere închisă, orașul își ținea hrisoavele, sigiliul și banii. Departe spre răsărit, la Lübeck, un pergament din 1226 era adus ca dovadă într-o judecată încă în 1925.

Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.

Privilegiul: o lege pentru un singur orașCe s-a întâmplat

Un privilegiu era un drept dat în scris de un senior unui oraș sau unui grup de oameni: o lege numai pentru ei. Un oraș putea primi scutire de vămi, dreptul de a ține târg, dreptul de a-și judeca singur locuitorii, după legea lui (autonomie judiciară), și dreptul de a-și strânge singur taxele (autonomie fiscală).

Privilegiile nu veneau în dar. La Bruges, în 1190, contele Filip al Flandrei a scris „legea și obiceiul” orășenilor. Dacă judecătorii orașului puneau o vamă pe pâine și pe vin, jumătate din bani mergeau la conte, iar cealaltă jumătate la castelan și la oraș. Carta dată de contele Filip al Flandrei orașului Bruges, în 1190.

Lübeck: de la un duce la împăratCe s-a întâmplat

Lübeck a fost întemeiat din nou în 1143, lângă Marea Baltică, de contele Adolf al II-lea de Holstein. Din 1158, ducele Saxoniei, Henric Leul, a adus acolo negustori din Renania și din Westfalia. În 1188, împăratul Frederic I Barbarossa a întărit drepturile date de duce: negustorii din Lübeck mergeau prin toată Saxonia fără să plătească vamă, iar negustorii ruși, gotlandezi și scandinavi puteau veni în oraș fără vamă. Privilegiul lui Frederic I din 1188, cunoscut dintr-un exemplar refăcut la Lübeck pe la 1225 și întărit de Frederic al II-lea în 1226.

După un sfert de secol sub regii Danemarcei (1201–1225), orașul a primit în 1226, de la împăratul Frederic al II-lea, rangul de oraș liber imperial: singurul lui senior era de acum împăratul. Hrisovul împăratului din 1226; în 2026, Arhiva orașului Lübeck i-a închinat o expoziție, la 800 de ani de la scrierea lui.

Dreptul de la Lübeck și HansaCe s-a întâmplat

Legile orașului, numite dreptul de la Lübeck, au fost luate și de alte orașe de la Marea Baltică. Când aveau o pricină grea, orașe ca Rostock și Kiel cereau hotărârea sfatului din Lübeck.

În 1241, Lübeck și Hamburg s-au înțeles să-și apere împreună drumul de tâlhari. Din asemenea înțelegeri a crescut Hansa, liga negustorilor și a orașelor germane de la Marea Nordului și de la Marea Baltică. Pe la 1300, Lübeck era orașul ei de frunte, iar adunările ligii se țineau acolo. Hansa avea patru contoare, case de negoț în orașe străine: la Londra, la Bruges, la Novgorod și la Bergen. În 1367, la Köln, vreo 70 de orașe s-au unit împotriva regelui Danemarcei, Valdemar al IV-lea. Sinteză a istoricului L. Melve (Store norske leksikon) din hotărârile adunărilor Hansei; rețeaua ar fi avut până la 170 de orașe.

Pentru curioși

Hansa nu a fost un stat: nu avea un pământ al ei și nici o singură putere care să poruncească. Hotărârile se luau prin înțelegere, în adunări la care orașele își trimiteau soli. Liga nu a fost desființată niciodată printr-un act; ultima ei adunare s-a ținut în 1669.

Lübeck avea două avantaje. Mărfurile care mergeau între Novgorod și Bruges treceau prin portul lui, de unde luau drumul de uscat spre Hamburg. Orașul stăpânea și sarea de la Lüneburg, de care aveau nevoie pescarii de hering din strâmtoarea Øresund.

Harta Mării Nordului și a Mării Baltice pe la 1300. Orașe ale Hansei: Lübeck, orașul de frunte, Hamburg și Köln. Cele patru contoare, case de negoț în orașe străine: Londra, Bruges, Bergen și Novgorod. O linie punctată arată drumul mărfurilor între Novgorod și Bruges: pe Marea Baltică până la Lübeck, pe uscat până la Hamburg, apoi pe Marea Nordului. Harta Mării Nordului și a Mării Baltice pe la 1300. Orașe ale Hansei: Lübeck, orașul de frunte, Hamburg și Köln. Cele patru contoare, case de negoț în orașe străine: Londra, Bruges, Bergen și Novgorod. O linie punctată arată drumul mărfurilor între Novgorod și Bruges: pe Marea Baltică până la Lübeck, pe uscat până la Hamburg, apoi pe Marea Nordului. Hansa și contoarele ei, pe la 1300 Londra Bruges Bergen Novgorod Lübeck Hamburg Köln Marea Nordului Marea Baltică 500 km contor oraș al Hansei drumul mărfurilor, dedus de istorici
Figura 1Lübeck stătea la mijlocul drumului dintre Novgorod și Bruges: mărfurile veneau pe Marea Baltică și treceau pe uscat la Hamburg. Linia arată direcția, fără drumul exact al corăbiilor. Coasta este cea de azi.

Bruges: piața FlandreiCe s-a întâmplat

Bruges era, din secolul al IX-lea, reședința conților de Flandra. În secolul al XI-lea făcea negoț cu Anglia, cu Danemarca și cu nordul Germaniei și aducea materia primă pentru postavul flamand, țesut în orașele Flandrei. Din secolul al XIV-lea, acolo trăgeau galerele venețiene și genoveze, iar negustorii Hansei își aveau contorul pentru tot Apusul.

În 1252, negustorii din Imperiul romano-german au primit în Flandra privilegii scrise. Halele din piață datează din 1248, iar turnul de deasupra lor, numit beffroi, a fost ridicat în mai multe rânduri, din secolul al XIII-lea până în al XV-lea. Negustorii străini se întâlneau într-o piață unde stătea casa familiei Van der Burse; de la numele ei ar veni cuvântul „bursă”. Turnul și halele din Bruges există și azi; turnul are 83 de metri și 366 de trepte.

Orașul a ajuns la cea mai mare strălucire între mijlocul secolului al XIV-lea și mijlocul secolului al XV-lea. A decăzut apoi repede: brațul de mare Zwin, pe care veneau corăbiile, s-a umplut de nisip, iar negoțul s-a mutat la Anvers.

Turn înalt de piatră, cu partea de sus în opt laturi, ridicat deasupra unei clădiri lungi cu creneluri, într-o piață plină de oameni, cu steaguri pe catarge.
Figura 2Turnul din piața mare a orașului Bruges, ridicat deasupra halelor negustorilor: 83 de metri și 366 de trepte. Aici își ținea orașul hrisoavele, sigiliul și banii.

Autorul imaginii: Ank Kumar, CC BY-SA 4.0, sursa. Imagine micșorată.

De ce țineau orașele la hrisoavele lorDe ce

Seniorul dădea privilegii pentru că orașul îi aducea bani și oșteni: la Bruges, jumătate din vămi mergeau la conte. Orașul le voia scrise, pentru că un drept nescris putea fi tăgăduit de următorul senior. De aceea pergamentele erau păzite în turn, iar la Lübeck hrisovul din 1226 a fost adus ca dovadă, într-o pricină între pescari, încă în 1925. Un oraș singur era slab în fața unui rege. De aceea orașele negustorilor s-au legat între ele prin înțelegeri, ceea ce a dus la Hansa. Explicație a istoricilor, din cartele orașelor și din înțelegerile dintre ele (Lübeck–Hamburg, 1241; Köln, 1367).

Tabel de comparație între Bruges și Lübeck, pe patru criterii. Seniorul orașului: la Bruges, contele Flandrei; la Lübeck, din 1226, numai împăratul. Privilegiile vin de la: contele Filip, în 1190; împărați, în 1188 și 1226. Orașul trăiește din: postav și piața negustorilor străini; negoțul pe Marea Baltică. Semnul drepturilor, păstrat: turnul cu hrisoave; hrisovul din 1226. Tabel de comparație între Bruges și Lübeck, pe patru criterii. Seniorul orașului: la Bruges, contele Flandrei; la Lübeck, din 1226, numai împăratul. Privilegiile vin de la: contele Filip, în 1190; împărați, în 1188 și 1226. Orașul trăiește din: postav și piața negustorilor străini; negoțul pe Marea Baltică. Semnul drepturilor, păstrat: turnul cu hrisoave; hrisovul din 1226. Bruges Lübeck Seniorul orașului contele Flandrei din 1226, numai împăratul Privilegiile vin de la contele Filip, 1190 împărați, 1188 și 1226 Orașul trăiește din postav și piața negustorilor străini negoțul pe Marea Baltică Semnul păstrat turnul cu hrisoave hrisovul din 1226
Figura 3Aceleași patru întrebări, puse amânduror orașelor. Deosebirea stă în primul rând: Bruges a rămas sub contele Flandrei, iar Lübeck a ajuns supus numai împăratului.

Exercițiu de tip test

Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.

Sursa A Privilegiul împăratului pentru orașul Lübeck

Ce fel de sursă
text
Cine
Frederic I Barbarossa, împărat romano-german
Când a fost făcută
17 septembrie 1188
Despre ce moment vorbește
drepturile negustorilor din Lübeck și ale negustorilor străini care veneau în oraș, în 1188
Câți ani le despart
niciunul: este din același an
Unde se află azi
Tipărit în G. F. Sartorius și J. M. Lappenberg, Urkundliche Geschichte des Ursprunges der deutschen Hanse, Hamburg, 1830, vol. II, p. 9
Traducere
traducere de lucru după versiunea engleză din R. C. Cave și H. H. Coulson, A Source Book for Medieval Economic History, Milwaukee, 1936, p. 231 (Internet Medieval Sourcebook, Universitatea Fordham)

(…) Din aceste pricini, [hotărâm] ca ei să poată merge și veni liber cu mărfurile lor prin tot ducatul Saxoniei, scutiți de hansă [aici: o taxă cerută negustorilor] și de vamă, în afară de Ertheneborch, unde plătesc cinci dinari de car (…).

Rutenii, gotlandezii, normanzii și celelalte popoare de la răsărit să poată veni și pleca liber în orașul des pomenit, fără plata vămii sau a hansei (…).

Ce poate dovedi Dovedește că împăratul a dat orașului un privilegiu în 1188 și arată ce drepturi socotea orașul că i se cuvin: scutirea de vămi în Saxonia pentru negustorii lui și venirea fără vamă a negustorilor dinspre răsărit și nord.

Ce nu poate dovedi Actul din 1188 nu s-a păstrat. Textul vine dintr-un exemplar scris la Lübeck pe la 1225, la cererea sfatului orașului, cu schimbări, și întărit de împăratul Frederic al II-lea în 1226: singur, nu poate dovedi care cuvinte sunt ale lui Frederic I. Nu poate dovedi cât negoț se făcea la Lübeck și nici că vameșii respectau scutirea. Este un fragment scurt dintr-un act mai lung, iar împăratul spune ce îngăduie, nu ce se întâmpla pe drumuri.

Sursa B Carta orașului Bruges

Ce fel de sursă
text
Cine
Filip, conte al Flandrei
Când a fost făcută
anul 1190
Despre ce moment vorbește
legea și obiceiul orășenilor din Bruges, în 1190
Câți ani le despart
niciunul: este din același an
Unde se află azi
Tipărită în J. M. Kemble, The Saxons in England, Londra, 1876, vol. II, apendice, p. 533
Traducere
traducere de lucru după versiunea engleză din R. C. Cave și H. H. Coulson, A Source Book for Medieval Economic History, Milwaukee, 1936, p. 207 (Internet Medieval Sourcebook, Universitatea Fordham)

Aceasta este legea și obiceiul pe care trebuie să le aibă orășenii din Bruges, așa cum le-a întocmit contele Filip.

18. Dacă judecătorii orașului, cu încuviințarea curții contelui, hotărăsc o vamă pe pâine, pe vin și pe alte mărfuri, pentru îmbunătățirea orașului, jumătate din banii strânși se cuvin contelui, iar cealaltă jumătate castelanului și orașului.

19. Dacă un negustor sau alt străin vine în fața judecătorilor să ceară dreptate, iar cei de care se plânge sunt de față sau pot veni în trei zile, cel mult în opt, judecătorii îi vor face dreptate deplină, după legea orașului.

Ce poate dovedi Arată că, în 1190, Bruges avea judecători proprii și o lege a orașului, că putea pune vămi cu încuviințarea contelui și că împărțea veniturile cu el.

Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi că orașul era pe deplin de sine stătător: legea este „întocmită” de conte, iar vama cere încuviințarea curții lui. Sunt date numai trei articole.

Cerințe

  1. Precizați secolul la care se referă sursa A. (2 puncte)

    Arată baremul

    Sursa A se referă la secolul al XII-lea (anul 1188).

  2. Numiți conducătorul precizat în sursa B. (2 puncte)

    Arată baremul

    Conducătorul precizat în sursa B este contele Filip (al Flandrei).

  3. Menționați, din sursa A, două informații referitoare la privilegiile legate de orașul Lübeck. (6 puncte)

    Arată baremul

    Oricare două: negustorii din Lübeck pot merge liber cu mărfurile prin tot ducatul Saxoniei; sunt scutiți de hansă și de vamă; la Ertheneborch plătesc numai cinci dinari de car; rutenii, gotlandezii și normanzii pot veni în oraș fără plata vămii. Câte 3 puncte pentru fiecare informație.

  4. Scrieți litera sursei care arată că orașul își împarte veniturile cu seniorul lui. (3 puncte)

    Arată baremul

    Litera B: „jumătate din banii strânși se cuvin contelui, iar cealaltă jumătate castelanului și orașului”.

  5. Scrieți o relație cauză–efect stabilită între două informații selectate din sursa B, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (7 puncte)

    Arată baremul

    Cauză: „un negustor sau alt străin vine în fața judecătorilor să ceară dreptate”. Efect: „judecătorii îi vor face dreptate deplină, după legea orașului”. Deoarece un negustor străin cere dreptate, judecătorii orașului sunt datori să-l judece după legea orașului, dacă cei de care se plânge sunt de față sau pot veni în cel mult opt zile. Se primește orice altă relație corectă între două informații din sursă, de pildă: deoarece judecătorii orașului hotărăsc o vamă „cu încuviințarea curții contelui”, jumătate din banii strânși se cuvin contelui.

  6. Menționați o asemănare între privilegiile din sursa A și cele din sursa B. (5 puncte)

    Arată baremul

    În amândouă sursele, drepturile sunt date în scris de un senior (împăratul, respectiv contele) și privesc negoțul: sursa A scutește negustorii de vamă, iar sursa B hotărăște cine pune vama și cum sunt judecați negustorii străini.

Comparație

Bruges și Lübeck, comparate pe criterii

  1. Criteriile

    Patru criterii: cine este seniorul orașului; de la cine vin privilegiile; din ce trăiește orașul; ce semn al drepturilor lui s-a păstrat.

  2. Tabelul

    Bruges: seniorul este contele Flandrei; carta din 1190 vine de la contele Filip; orașul trăiește din negoțul cu postav și din piața unde vin negustori străini; semnul este turnul în care se țineau hrisoavele. Lübeck: din 1226 are deasupra numai pe împărat; privilegiile vin de la Frederic I (1188) și de la Frederic al II-lea (1226); orașul trăiește din negoțul pe Marea Baltică și conduce Hansa; semnul este hrisovul din 1226.

  3. O asemănare

    Asemănare: atât Bruges, cât și Lübeck și-au primit drepturile în scris, de la un senior, și amândouă s-au îmbogățit din negoț.

  4. O deosebire

    Deosebire: Bruges a rămas sub contele Flandrei, cu care își împărțea vămile, în timp ce Lübeck a devenit oraș liber imperial, supus numai împăratului.

  5. Concluzia

    Autonomia unui oraș medieval avea trepte: de la o lege proprie sub un conte, ca la Bruges, până la un oraș care se conducea aproape singur, ca Lübeck.

Brașov, 1364

Un târg „cu libertățile de la Buda”

La 10 iunie 1364, regele Ungariei, Ludovic I, a dat orașului Brașov (Kronstadt), din Transilvania, pe atunci în regatul său, dreptul de a ține în fiecare an un târg liber, de Ziua Tuturor Sfinților, la 1 noiembrie. Târgul avea să se țină „cu libertățile” târgului din Buda, iar negustorii veneau și plecau sub ocrotirea regelui. Cererea o adusese judele orașului, Jacob. Pergamentul se afla, la tipărirea lui, în arhiva orașului.

La 20 ianuarie 1368, Vladislav, voievodul Țării Românești, a întărit libertățile negustorilor brașoveni în țara lui: plăteau vama numită tricesimă o dată la dus, la Câmpulung, și o dată la întors, lângă Dunăre. Primul act este un privilegiu de târg, al doilea unul de vamă.

Pe scurt

  1. Un privilegiu era un drept dat în scris de un senior unui oraș; autonomia judiciară însemna judecată după legea orașului, iar cea fiscală, taxe strânse de oraș.
  2. Lübeck, întemeiat din nou în 1143, a primit privilegii de la împăratul Frederic I în 1188 și a devenit oraș liber imperial în 1226, sub Frederic al II-lea.
  3. Dreptul de la Lübeck a fost luat de alte orașe de la Marea Baltică, iar Lübeck a ajuns, pe la 1300, orașul de frunte al Hansei.
  4. Hansa, liga negustorilor și a orașelor germane, a crescut din înțelegeri ca aceea din 1241 dintre Lübeck și Hamburg și avea contoare la Londra, Bruges, Novgorod și Bergen.
  5. Bruges, oraș al conților de Flandra, a primit o cartă în 1190 și a fost piața postavului flamand și a negustorilor străini; hrisoavele orașului se țineau în turnul din piață.
  6. Bruges a decăzut după mijlocul secolului al XV-lea, când brațul de mare Zwin s-a umplut de nisip și negoțul s-a mutat la Anvers.
Fișă de lucruCaietul meu

Greșeli frecvente

  • GreșitHansa era un stat german de la Marea Baltică.

    CorectHansa era o ligă de negustori și de orașe, fără un pământ al ei și fără un conducător. Hotărârile se luau în adunări, prin înțelegere.

  • GreșitUn oraș cu privilegii nu mai avea niciun stăpân.

    CorectBruges a rămas sub contele Flandrei și își împărțea vămile cu el. Lübeck, oraș liber imperial din 1226, îl avea deasupra pe împărat.

  • GreșitPrivilegiile erau valabile pentru toate orașele dintr-o țară.

    CorectUn privilegiu era dat unui singur oraș sau unui grup de negustori și era adesea întărit din nou de seniorii următori. De aceea orașele își păzeau pergamentele.

Verifică-te

Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.

  1. Ce a devenit Lübeck în 1226?

    Răspuns

    b) Oraș liber imperial, supus numai împăratului. În 1226, Frederic al II-lea i-a dat rangul de oraș liber imperial. Sub regii Danemarcei fusese între 1201 și 1225, iar conții de Flandra își aveau reședința la Bruges.

  2. Ce însemna autonomia judiciară a unui oraș?

    Răspuns

    c) Că locuitorii erau judecați de oraș, după legea lui. Autonomia judiciară este dreptul de a judeca după legea orașului. Dreptul de a strânge taxe este autonomia fiscală.

  3. În ce orașe își avea Hansa cele patru contoare?

    Răspuns

    d) Londra, Bruges, Novgorod, Bergen. Contoarele erau case de negoț în orașe străine: Londra, Bruges, Novgorod și Bergen. Lübeck, Hamburg, Rostock și Kiel erau orașe ale Hansei.

  4. Dacă se întâmplă ca tâlhari sau alți răufăcători să se ridice împotriva orășenilor noștri sau ai lor, din locul unde râul Trave se varsă în mare până la Hamburg și de acolo pe Elba până la mare, (…) orice cheltuieli se vor face pentru stârpirea acelor tâlhari trebuie să le împărțim cu ei, iar ei cu noi.

    Înțelegerea dintre Lübeck și Hamburg, 1241; traducere de lucru după versiunea engleză din Internet Medieval Sourcebook (Fordham)

    De ce au încheiat cele două orașe înțelegerea?

    Răspuns

    a) Ca să-și apere împreună drumul negustorilor și să împartă cheltuielile. Textul vorbește despre tâlharii de pe drumul dintre cele două orașe și despre împărțirea cheltuielilor. Din asemenea înțelegeri a crescut Hansa.

  5. Așază evenimentele în ordinea în care s-au petrecut.

    Răspuns

    Ordinea în timp:

    1. Lübeck este întemeiat din nou de contele Adolf al II-lea (1143)
    2. Frederic I Barbarossa întărește drepturile orașului Lübeck (1188)
    3. Contele Filip dă carta orașului Bruges (1190)
    4. Frederic al II-lea face din Lübeck oraș liber imperial (1226)
    5. Lübeck și Hamburg se înțeleg să-și apere drumul (1241)
    6. Vreo 70 de orașe ale Hansei se unesc la Köln (1367)

    Întemeierea (1143) vine întâi; urmează privilegiul din 1188, carta de la Bruges (1190), rangul de oraș liber imperial (1226), înțelegerea cu Hamburg (1241) și unirea de la Köln (1367).

  6. Așază fiecare fapt la orașul lui.

    Răspuns

    Bruges: Oraș al conților de Flandra; Hrisoavele se țineau într-un turn de 83 de metri; Piața postavului flamand; A decăzut când brațul de mare Zwin s-a umplut de nisip.

    Lübeck: Oraș liber imperial din 1226; Legile lui au fost luate de alte orașe de la Marea Baltică; Orașul de frunte al Hansei pe la 1300; Stăpânea sarea de la Lüneburg.

    Bruges era orașul conților de Flandra, piață a postavului, cu hrisoavele în turn. Lübeck era oraș liber imperial, cu un drept luat și de alte orașe, în fruntea Hansei.

  7. Menționează o asemănare și o deosebire între autonomia orașului Bruges și cea a orașului Lübeck. Scrie două-trei propoziții, cu „în timp ce”.

    Un răspuns bun

    Asemănare: atât Bruges, cât și Lübeck și-au primit drepturile în scris, de la un senior, și aveau judecată după legea orașului. Deosebire: Bruges a rămas sub contele Flandrei, cu care își împărțea vămile, în timp ce Lübeck a devenit în 1226 oraș liber imperial, supus numai împăratului.

    O comparație bună folosește același criteriu pentru amândouă orașele: aici, cine este seniorul și ce drepturi lasă orașului.

Termeni

privilegiu
Drept dat în scris de un senior unui oraș sau unui grup de oameni; o lege numai pentru ei.
autonomie judiciară
Dreptul unui oraș de a-și judeca locuitorii după legea lui.
autonomie fiscală
Dreptul unui oraș de a-și strânge singur taxele și vămile.
oraș liber imperial
Oraș din Imperiul romano-german care nu avea alt senior decât împăratul. Lübeck a primit acest rang în 1226.
dreptul de la Lübeck
Legile orașului Lübeck, luate și de alte orașe de la Marea Baltică, care cereau în pricinile grele hotărârea sfatului din Lübeck.
Hansa
Liga negustorilor și a orașelor germane de la Marea Nordului și de la Marea Baltică, din secolul al XIII-lea până în al XVII-lea.
contor
Casă de negoț a Hansei într-un oraș străin: la Londra, Bruges, Novgorod și Bergen.
beffroi
Turnul-clopotniță al unui oraș din Flandra, în care se păstrau hrisoavele și sigiliul.
Surse și legătura cu programa

Din programă: SS 5.1 „Societate, mentalități și viață cotidiană. Lumea urbană”. Competențe specifice urmărite: 3.1.