Capitolul 7 · Evul Mediu de zi cu ziLecția 7.4SS Numai pentru științe sociale · în plus față de profilul tău
Societate, mentalități și viață cotidiană. Lumea urbană
Orașe care își apără legea scrisă: Bruges și Lübeck
Cum ajungea un oraș să se conducă singur și cum își păstra drepturile?
Mâine am testzece întrebări din capitolul 7
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
În același timp, în altă parte
- China. În 1264, hanul mongol Qubilai și-a mutat capitala de la Karakorum la Beijing; până în 1279 a cucerit toată China și a întemeiat dinastia Yuan. sursa
- Africa de Vest. Timbuktu, întemeiat de tuaregi la sfârșitul secolului al XI-lea, a ajuns în secolul al XIII-lea sub regii din Mali și a înflorit din negoțul cu aur, cu sare și cu oameni înrobiți. sursa
Înainte să citești: tu ce crezi?
Turnul din piața orașului Bruges are 83 de metri. Ce păstrau orășenii în el, sub cheie?
Vezi răspunsul
Hrisoavele. În turn stăteau actele prin care conții Flandrei recunoscuseră drepturile orașului, alături de sigiliu și de vistierie. Un drept exista câtă vreme orașul putea arăta pergamentul pe care era scris. În schimbul libertăților, Bruges îi dădea contelui bani și oșteni.
În piața mare din Bruges se ridică un turn de 83 de metri, cu 366 de trepte. Jos sunt halele negustorilor. Sus, într-o încăpere închisă, orașul își ținea hrisoavele, sigiliul și banii. Departe spre răsărit, la Lübeck, un pergament din 1226 era adus ca dovadă într-o judecată încă în 1925.
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
Privilegiul: o lege pentru un singur orașCe s-a întâmplat
Un privilegiu era un drept dat în scris de un senior unui oraș sau unui grup de oameni: o lege numai pentru ei. Un oraș putea primi scutire de vămi, dreptul de a ține târg, dreptul de a-și judeca singur locuitorii, după legea lui (autonomie judiciară), și dreptul de a-și strânge singur taxele (autonomie fiscală).
Privilegiile nu veneau în dar. La Bruges, în 1190, contele Filip al Flandrei a scris „legea și obiceiul” orășenilor. Dacă judecătorii orașului puneau o vamă pe pâine și pe vin, jumătate din bani mergeau la conte, iar cealaltă jumătate la castelan și la oraș. Carta dată de contele Filip al Flandrei orașului Bruges, în 1190.
Lübeck: de la un duce la împăratCe s-a întâmplat
Lübeck a fost întemeiat din nou în 1143, lângă Marea Baltică, de contele Adolf al II-lea de Holstein. Din 1158, ducele Saxoniei, Henric Leul, a adus acolo negustori din Renania și din Westfalia. În 1188, împăratul Frederic I Barbarossa a întărit drepturile date de duce: negustorii din Lübeck mergeau prin toată Saxonia fără să plătească vamă, iar negustorii ruși, gotlandezi și scandinavi puteau veni în oraș fără vamă. Privilegiul lui Frederic I din 1188, cunoscut dintr-un exemplar refăcut la Lübeck pe la 1225 și întărit de Frederic al II-lea în 1226.
După un sfert de secol sub regii Danemarcei (1201–1225), orașul a primit în 1226, de la împăratul Frederic al II-lea, rangul de oraș liber imperial: singurul lui senior era de acum împăratul. Hrisovul împăratului din 1226; în 2026, Arhiva orașului Lübeck i-a închinat o expoziție, la 800 de ani de la scrierea lui.
Dreptul de la Lübeck și HansaCe s-a întâmplat
Legile orașului, numite dreptul de la Lübeck, au fost luate și de alte orașe de la Marea Baltică. Când aveau o pricină grea, orașe ca Rostock și Kiel cereau hotărârea sfatului din Lübeck.
În 1241, Lübeck și Hamburg s-au înțeles să-și apere împreună drumul de tâlhari. Din asemenea înțelegeri a crescut Hansa, liga negustorilor și a orașelor germane de la Marea Nordului și de la Marea Baltică. Pe la 1300, Lübeck era orașul ei de frunte, iar adunările ligii se țineau acolo. Hansa avea patru contoare, case de negoț în orașe străine: la Londra, la Bruges, la Novgorod și la Bergen. În 1367, la Köln, vreo 70 de orașe s-au unit împotriva regelui Danemarcei, Valdemar al IV-lea. Sinteză a istoricului L. Melve (Store norske leksikon) din hotărârile adunărilor Hansei; rețeaua ar fi avut până la 170 de orașe.
Pentru curioși
Hansa nu a fost un stat: nu avea un pământ al ei și nici o singură putere care să poruncească. Hotărârile se luau prin înțelegere, în adunări la care orașele își trimiteau soli. Liga nu a fost desființată niciodată printr-un act; ultima ei adunare s-a ținut în 1669.
Lübeck avea două avantaje. Mărfurile care mergeau între Novgorod și Bruges treceau prin portul lui, de unde luau drumul de uscat spre Hamburg. Orașul stăpânea și sarea de la Lüneburg, de care aveau nevoie pescarii de hering din strâmtoarea Øresund.
Bruges: piața FlandreiCe s-a întâmplat
Bruges era, din secolul al IX-lea, reședința conților de Flandra. În secolul al XI-lea făcea negoț cu Anglia, cu Danemarca și cu nordul Germaniei și aducea materia primă pentru postavul flamand, țesut în orașele Flandrei. Din secolul al XIV-lea, acolo trăgeau galerele venețiene și genoveze, iar negustorii Hansei își aveau contorul pentru tot Apusul.
În 1252, negustorii din Imperiul romano-german au primit în Flandra privilegii scrise. Halele din piață datează din 1248, iar turnul de deasupra lor, numit beffroi, a fost ridicat în mai multe rânduri, din secolul al XIII-lea până în al XV-lea. Negustorii străini se întâlneau într-o piață unde stătea casa familiei Van der Burse; de la numele ei ar veni cuvântul „bursă”. Turnul și halele din Bruges există și azi; turnul are 83 de metri și 366 de trepte.
Orașul a ajuns la cea mai mare strălucire între mijlocul secolului al XIV-lea și mijlocul secolului al XV-lea. A decăzut apoi repede: brațul de mare Zwin, pe care veneau corăbiile, s-a umplut de nisip, iar negoțul s-a mutat la Anvers.

Autorul imaginii: Ank Kumar, CC BY-SA 4.0, sursa. Imagine micșorată.
De ce țineau orașele la hrisoavele lorDe ce
Seniorul dădea privilegii pentru că orașul îi aducea bani și oșteni: la Bruges, jumătate din vămi mergeau la conte. Orașul le voia scrise, pentru că un drept nescris putea fi tăgăduit de următorul senior. De aceea pergamentele erau păzite în turn, iar la Lübeck hrisovul din 1226 a fost adus ca dovadă, într-o pricină între pescari, încă în 1925. Un oraș singur era slab în fața unui rege. De aceea orașele negustorilor s-au legat între ele prin înțelegeri, ceea ce a dus la Hansa. Explicație a istoricilor, din cartele orașelor și din înțelegerile dintre ele (Lübeck–Hamburg, 1241; Köln, 1367).
Exercițiu de tip test
Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.
Sursa A Privilegiul împăratului pentru orașul Lübeck
(…) Din aceste pricini, [hotărâm] ca ei să poată merge și veni liber cu mărfurile lor prin tot ducatul Saxoniei, scutiți de hansă [aici: o taxă cerută negustorilor] și de vamă, în afară de Ertheneborch, unde plătesc cinci dinari de car (…).
Rutenii, gotlandezii, normanzii și celelalte popoare de la răsărit să poată veni și pleca liber în orașul des pomenit, fără plata vămii sau a hansei (…).
Ce poate dovedi Dovedește că împăratul a dat orașului un privilegiu în 1188 și arată ce drepturi socotea orașul că i se cuvin: scutirea de vămi în Saxonia pentru negustorii lui și venirea fără vamă a negustorilor dinspre răsărit și nord.
Ce nu poate dovedi Actul din 1188 nu s-a păstrat. Textul vine dintr-un exemplar scris la Lübeck pe la 1225, la cererea sfatului orașului, cu schimbări, și întărit de împăratul Frederic al II-lea în 1226: singur, nu poate dovedi care cuvinte sunt ale lui Frederic I. Nu poate dovedi cât negoț se făcea la Lübeck și nici că vameșii respectau scutirea. Este un fragment scurt dintr-un act mai lung, iar împăratul spune ce îngăduie, nu ce se întâmpla pe drumuri.
Sursa B Carta orașului Bruges
Aceasta este legea și obiceiul pe care trebuie să le aibă orășenii din Bruges, așa cum le-a întocmit contele Filip.
18. Dacă judecătorii orașului, cu încuviințarea curții contelui, hotărăsc o vamă pe pâine, pe vin și pe alte mărfuri, pentru îmbunătățirea orașului, jumătate din banii strânși se cuvin contelui, iar cealaltă jumătate castelanului și orașului.
19. Dacă un negustor sau alt străin vine în fața judecătorilor să ceară dreptate, iar cei de care se plânge sunt de față sau pot veni în trei zile, cel mult în opt, judecătorii îi vor face dreptate deplină, după legea orașului.
Ce poate dovedi Arată că, în 1190, Bruges avea judecători proprii și o lege a orașului, că putea pune vămi cu încuviințarea contelui și că împărțea veniturile cu el.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi că orașul era pe deplin de sine stătător: legea este „întocmită” de conte, iar vama cere încuviințarea curții lui. Sunt date numai trei articole.
Cerințe
Precizați secolul la care se referă sursa A. (2 puncte)
Numiți conducătorul precizat în sursa B. (2 puncte)
Menționați, din sursa A, două informații referitoare la privilegiile legate de orașul Lübeck. (6 puncte)
Scrieți litera sursei care arată că orașul își împarte veniturile cu seniorul lui. (3 puncte)
Scrieți o relație cauză–efect stabilită între două informații selectate din sursa B, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (7 puncte)
Menționați o asemănare între privilegiile din sursa A și cele din sursa B. (5 puncte)
Comparație
Bruges și Lübeck, comparate pe criterii
Criteriile
Patru criterii: cine este seniorul orașului; de la cine vin privilegiile; din ce trăiește orașul; ce semn al drepturilor lui s-a păstrat.
Tabelul
Bruges: seniorul este contele Flandrei; carta din 1190 vine de la contele Filip; orașul trăiește din negoțul cu postav și din piața unde vin negustori străini; semnul este turnul în care se țineau hrisoavele. Lübeck: din 1226 are deasupra numai pe împărat; privilegiile vin de la Frederic I (1188) și de la Frederic al II-lea (1226); orașul trăiește din negoțul pe Marea Baltică și conduce Hansa; semnul este hrisovul din 1226.
O asemănare
Asemănare: atât Bruges, cât și Lübeck și-au primit drepturile în scris, de la un senior, și amândouă s-au îmbogățit din negoț.
O deosebire
Deosebire: Bruges a rămas sub contele Flandrei, cu care își împărțea vămile, în timp ce Lübeck a devenit oraș liber imperial, supus numai împăratului.
Concluzia
Autonomia unui oraș medieval avea trepte: de la o lege proprie sub un conte, ca la Bruges, până la un oraș care se conducea aproape singur, ca Lübeck.
Brașov, 1364
Un târg „cu libertățile de la Buda”
La 10 iunie 1364, regele Ungariei, Ludovic I, a dat orașului Brașov (Kronstadt), din Transilvania, pe atunci în regatul său, dreptul de a ține în fiecare an un târg liber, de Ziua Tuturor Sfinților, la 1 noiembrie. Târgul avea să se țină „cu libertățile” târgului din Buda, iar negustorii veneau și plecau sub ocrotirea regelui. Cererea o adusese judele orașului, Jacob. Pergamentul se afla, la tipărirea lui, în arhiva orașului.
La 20 ianuarie 1368, Vladislav, voievodul Țării Românești, a întărit libertățile negustorilor brașoveni în țara lui: plăteau vama numită tricesimă o dată la dus, la Câmpulung, și o dată la întors, lângă Dunăre. Primul act este un privilegiu de târg, al doilea unul de vamă.
Pe scurt
- Un privilegiu era un drept dat în scris de un senior unui oraș; autonomia judiciară însemna judecată după legea orașului, iar cea fiscală, taxe strânse de oraș.
- Lübeck, întemeiat din nou în 1143, a primit privilegii de la împăratul Frederic I în 1188 și a devenit oraș liber imperial în 1226, sub Frederic al II-lea.
- Dreptul de la Lübeck a fost luat de alte orașe de la Marea Baltică, iar Lübeck a ajuns, pe la 1300, orașul de frunte al Hansei.
- Hansa, liga negustorilor și a orașelor germane, a crescut din înțelegeri ca aceea din 1241 dintre Lübeck și Hamburg și avea contoare la Londra, Bruges, Novgorod și Bergen.
- Bruges, oraș al conților de Flandra, a primit o cartă în 1190 și a fost piața postavului flamand și a negustorilor străini; hrisoavele orașului se țineau în turnul din piață.
- Bruges a decăzut după mijlocul secolului al XV-lea, când brațul de mare Zwin s-a umplut de nisip și negoțul s-a mutat la Anvers.
Greșeli frecvente
GreșitHansa era un stat german de la Marea Baltică.
CorectHansa era o ligă de negustori și de orașe, fără un pământ al ei și fără un conducător. Hotărârile se luau în adunări, prin înțelegere.
GreșitUn oraș cu privilegii nu mai avea niciun stăpân.
CorectBruges a rămas sub contele Flandrei și își împărțea vămile cu el. Lübeck, oraș liber imperial din 1226, îl avea deasupra pe împărat.
GreșitPrivilegiile erau valabile pentru toate orașele dintr-o țară.
CorectUn privilegiu era dat unui singur oraș sau unui grup de negustori și era adesea întărit din nou de seniorii următori. De aceea orașele își păzeau pergamentele.
Verifică-te
Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.
Ce a devenit Lübeck în 1226?
Răspuns
b) Oraș liber imperial, supus numai împăratului. În 1226, Frederic al II-lea i-a dat rangul de oraș liber imperial. Sub regii Danemarcei fusese între 1201 și 1225, iar conții de Flandra își aveau reședința la Bruges.
Ce însemna autonomia judiciară a unui oraș?
Răspuns
c) Că locuitorii erau judecați de oraș, după legea lui. Autonomia judiciară este dreptul de a judeca după legea orașului. Dreptul de a strânge taxe este autonomia fiscală.
În ce orașe își avea Hansa cele patru contoare?
Răspuns
d) Londra, Bruges, Novgorod, Bergen. Contoarele erau case de negoț în orașe străine: Londra, Bruges, Novgorod și Bergen. Lübeck, Hamburg, Rostock și Kiel erau orașe ale Hansei.
Dacă se întâmplă ca tâlhari sau alți răufăcători să se ridice împotriva orășenilor noștri sau ai lor, din locul unde râul Trave se varsă în mare până la Hamburg și de acolo pe Elba până la mare, (…) orice cheltuieli se vor face pentru stârpirea acelor tâlhari trebuie să le împărțim cu ei, iar ei cu noi.
De ce au încheiat cele două orașe înțelegerea?
Răspuns
a) Ca să-și apere împreună drumul negustorilor și să împartă cheltuielile. Textul vorbește despre tâlharii de pe drumul dintre cele două orașe și despre împărțirea cheltuielilor. Din asemenea înțelegeri a crescut Hansa.
Așază evenimentele în ordinea în care s-au petrecut.
Răspuns
Ordinea în timp:
- Lübeck este întemeiat din nou de contele Adolf al II-lea (1143)
- Frederic I Barbarossa întărește drepturile orașului Lübeck (1188)
- Contele Filip dă carta orașului Bruges (1190)
- Frederic al II-lea face din Lübeck oraș liber imperial (1226)
- Lübeck și Hamburg se înțeleg să-și apere drumul (1241)
- Vreo 70 de orașe ale Hansei se unesc la Köln (1367)
Întemeierea (1143) vine întâi; urmează privilegiul din 1188, carta de la Bruges (1190), rangul de oraș liber imperial (1226), înțelegerea cu Hamburg (1241) și unirea de la Köln (1367).
Așază fiecare fapt la orașul lui.
Răspuns
Bruges: Oraș al conților de Flandra; Hrisoavele se țineau într-un turn de 83 de metri; Piața postavului flamand; A decăzut când brațul de mare Zwin s-a umplut de nisip.
Lübeck: Oraș liber imperial din 1226; Legile lui au fost luate de alte orașe de la Marea Baltică; Orașul de frunte al Hansei pe la 1300; Stăpânea sarea de la Lüneburg.
Bruges era orașul conților de Flandra, piață a postavului, cu hrisoavele în turn. Lübeck era oraș liber imperial, cu un drept luat și de alte orașe, în fruntea Hansei.
Menționează o asemănare și o deosebire între autonomia orașului Bruges și cea a orașului Lübeck. Scrie două-trei propoziții, cu „în timp ce”.
Un răspuns bun
Asemănare: atât Bruges, cât și Lübeck și-au primit drepturile în scris, de la un senior, și aveau judecată după legea orașului. Deosebire: Bruges a rămas sub contele Flandrei, cu care își împărțea vămile, în timp ce Lübeck a devenit în 1226 oraș liber imperial, supus numai împăratului.
O comparație bună folosește același criteriu pentru amândouă orașele: aici, cine este seniorul și ce drepturi lasă orașului.
Termeni
- privilegiu
- Drept dat în scris de un senior unui oraș sau unui grup de oameni; o lege numai pentru ei.
- autonomie judiciară
- Dreptul unui oraș de a-și judeca locuitorii după legea lui.
- autonomie fiscală
- Dreptul unui oraș de a-și strânge singur taxele și vămile.
- oraș liber imperial
- Oraș din Imperiul romano-german care nu avea alt senior decât împăratul. Lübeck a primit acest rang în 1226.
- dreptul de la Lübeck
- Legile orașului Lübeck, luate și de alte orașe de la Marea Baltică, care cereau în pricinile grele hotărârea sfatului din Lübeck.
- Hansa
- Liga negustorilor și a orașelor germane de la Marea Nordului și de la Marea Baltică, din secolul al XIII-lea până în al XVII-lea.
- contor
- Casă de negoț a Hansei într-un oraș străin: la Londra, Bruges, Novgorod și Bergen.
- beffroi
- Turnul-clopotniță al unui oraș din Flandra, în care se păstrau hrisoavele și sigiliul.
Surse și legătura cu programa
- Frederick I: Charter to Lübeck, 1188 – Internet Medieval Sourcebook (Fordham), după Sartorius și Lappenberg, 1830, II, p. 9, în Cave și Coulson, 1936, p. 231 – sursa A: scutirea de hansă și de vamă în Saxonia, cinci dinari de car la Ertheneborch, negustorii ruteni, gotlandezi și normanzi; 17 septembrie 1188; drepturile date de ducele Henric
- Philip, Count of Flanders: Charter Granted to the Men of Bruges, 1190 – Internet Medieval Sourcebook (Fordham), după Kemble, 1876, II, p. 533, în Cave și Coulson, 1936, p. 207 – sursa B: articolele 18–20; vama împărțită între conte, castelan și oraș; judecata negustorilor străini, dacă pârâții sunt de față sau pot veni în trei, cel mult opt zile
- Frederick II: Grant to Lübeck of Freedom from Tolls at Cologne and Tiel, 1226 – Internet Medieval Sourcebook (Fordham) – privilegiile date orașului Lübeck de împăratul Frederic al II-lea în 1226
- Europäisches Hansemuseum Lübeck, expoziția „Quite Privileged! Lübeck and its Imperial Immediacy”, 18 mai – 23 august 2026 (cu Arhiva orașului Lübeck) – hrisovul din 1226, vechi de 800 de ani; folosit în 1925 într-o pricină între pescari; Kiel și Rostock cereau hotărârea sfatului din Lübeck
- Store norske leksikon, articolul Lübeck – 1143, Adolf al II-lea de Schauenburg și Holstein; Henric Leul; sub Danemarca 1201–1225; oraș liber imperial din 1226
- L. Melve (Universitatea din Bergen), Hansaforbundet, în Store norske leksikon – cele patru contoare; privilegiile din Flandra din 1252; Lübeck în frunte pe la 1300; sarea de la Lüneburg; Köln, 1367, vreo 70 de orașe; până la 170 de orașe; hotărâri prin înțelegere
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Lubecca – întemeierea din 1143; Henric Leul din 1158, cu negustori din Renania și Westfalia; drumul Novgorod–Bruges; adunările Hansei la Lübeck
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Hansa – liga din 1241 dintre Hamburg și Lübeck; mărfurile; ultima adunare, în 1669
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Bruges – reședință a contelui Balduin I (866–879); negoțul din secolul al XI-lea; galerele venețiene și genoveze; sediul Hansei pentru Apus; strălucirea și decăderea (Zwin, Anvers); halele din 1248
- Visit Bruges (oficiul de turism al orașului), pagina Belfort (Belfry) – turnul de 83 m, 366 de trepte, ridicat în secolele XIII–XV; hrisoavele, sigiliul și vistieria; sprijinul în bani și oșteni dat contelui
- Lübeck and Hamburg Treaty, 1241 – Internet Medieval Sourcebook (Fordham) – fragmentul din înțelegerea din 1241: tâlharii de pe drumul dintre Trave și Elba, împărțirea cheltuielilor
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Qūbīlāy – capitala mutată de la Karakorum la Beijing în 1264; cucerirea Chinei, 1276–1279; dinastia Yuan
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Timbuctù – Timbuktu, întemeiat de tuaregi la sfârșitul secolului al XI-lea; negoț cu aur, sare și sclavi; din secolul al XIII-lea sub regii din Mali
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Borsa – cuvântul „bursă”, probabil de la piața din Bruges unde stătea casa familiei Van der Burse
- F. Zimmermann, C. Werner, G. Müller, Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen, vol. II, Sibiu, 1897, nr. 809 (10 iunie 1364) și nr. 908 (20 ianuarie 1368) (Biblioteca Digitală BCU Cluj) – târgul anual de la Brașov, de Ziua Tuturor Sfinților, cu libertățile târgului din Buda; judele Jacob; privilegiul voievodului Vladislav: tricesima la Câmpulung și la Dunăre
- W. Schlesinger, Bischofssitze, Pfalzen und Städte im deutschen Itinerar Friedrich Barbarossas (extras, biblioteca Monumenta Germaniae Historica) – actul din 1188 pentru Lübeck a fost înlocuit pe la 1225 cu un exemplar refăcut de canonicul Marold din însărcinarea sfatului și întărit în 1226 de Frederic al II-lea; nu este sigur ce formulări au rămas neschimbate
Din programă: SS 5.1 „Societate, mentalități și viață cotidiană. Lumea urbană”. Competențe specifice urmărite: 3.1.