Capitolul 7 · Evul Mediu de zi cu ziLecția 7.9SS · FIL Pentru științe sociale și filologie · în plus față de profilul tău
Cruciadele. Ciocnirea civilizațiilor
Două cuceriri, fiecare povestită din două tabere: Ierusalim 1099 și Constantinopol 1204
Cum povestesc aceeași cucerire învingătorii și învinșii?
Mâine am testzece întrebări din capitolul 7
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
În același timp, în altă parte
- India. În 1206, comandantul turc Qutb ad-Din Aibak a întemeiat în nordul Indiei un sultanat musulman de sine stătător, numit mai târziu sultanatul din Delhi. sursa
- Egipt. În 1204 a murit la Cairo filosoful și medicul evreu Maimonide, născut la Córdoba, fost medic la curtea lui Saladin și conducător al comunității evreiești din oraș. sursa
Înainte să citești: tu ce crezi?
Cruciada a IV-a a pornit la chemarea papei Inocențiu al III-lea. Ce a făcut papa când cruciații s-au întors împotriva unor orașe creștine?
Vezi răspunsul
Le-a interzis. În fața Zarei, în noiembrie 1202, un abate le-a spus cruciaților: „Vă opresc, din partea papei de la Roma, să atacați acest oraș, căci cei dinăuntru sunt creștini, iar voi sunteți pelerini.” Orașul a fost luat totuși, iar papa i-a excomunicat pe venețieni. După jefuirea Constantinopolului, Inocențiu al III-lea a scris că săbiile cruciaților „picură de sânge creștin”. Mai târziu a primit totuși noua stare de lucruri din oraș.
Cronicarul arab Ibn al-Athir scrie că, la cucerirea Ierusalimului, cruciații au ucis într-o singură moschee peste 70.000 de oameni. Un cavaler care a luat parte la asalt scrie doar că numărul morților „nu-l știe decât Dumnezeu”. Ibn al-Athir s-a născut la șaizeci de ani după cucerire și dă numărul fără să spună de unde îl are.
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
1096: două plecăriCe s-a întâmplat
După chemarea de la Clermont au pornit întâi mulțimi de oameni de rând, cu femei și copii, în urma predicatorului Petru Eremitul: este cruciada săracilor. Au ajuns la Constantinopol în august 1096, au trecut în Asia Mică și au fost aproape toți uciși de turci. Au urmat oștile nobililor, cruciada baronilor, conduse de Godefroy de Bouillon, Raymond de Toulouse și normandul Bohemund. Ele au cucerit Antiohia în iunie 1098; Bohemund a păstrat-o pentru sine, deși conducătorii juraseră să dea împăratului bizantin cetățile care fuseseră ale lui.
Ierusalim, 15 iulie 1099: ce spun surseleDe unde știm
Cruciații au asediat Ierusalimul de la 7 iunie și au intrat în oraș la 15 iulie 1099. Un cavaler rămas fără nume, autorul cronicii Gesta Francorum, povestește că oamenii lui au ucis până la moscheea al-Aqsa, numită de el Templul lui Solomon, unde „mergeau prin sânge până la glezne”. A doua zi în zori au fost uciși bărbații și femeile urcați pe acoperișul ei. Morții au fost scoși din oraș și arși în grămezi „cât niște case”. Gesta Francorum, cronică latină anonimă a unui participant, scrisă pe la 1100–1101, la un an sau doi după cucerire.
Din partea cealaltă, Ibn al-Qalanisi, cronicarul Damascului, scrie că mulți locuitori au fost uciși și că evreii s-au adunat în sinagogă, iar „francii” au ars-o peste ei. Și el, și autorul latin spun că oștenii din Turnul lui David s-au predat și au fost lăsați să plece. Ibn al-Qalanisi (c. 1071–1160) trăia la Damasc în 1099; cronica lui merge până în 1160, la cel mult 61 de ani după. Nu dă număr de morți.
Ibn al-Athir, cronicar arab din Mosul, scrie că în moscheea al-Aqsa au fost uciși peste 70.000 de oameni, între care imami și învățați. Ibn al-Athir scrie la peste o sută de ani după fapte: prima formă a cronicii lui este de pe la 1203. Ibn al-Athir (1160–1233), „Istoria desăvârșită”: prima formă, pe la 1203, la 104 ani după cucerirea din 1099
Numărul morților nu se poate afla. Fulcher din Chartres scrie de aproape 10.000 de oameni uciși numai în Templu. Sigur este că locuitorii orașului, musulmani și evrei, bărbați, femei și copii, au fost masacrați. Sursele dau de la „aproape 10.000” (Fulcher) la „peste 70.000” (Ibn al-Athir); nimeni nu a numărat morții
1202–1204: cruciada care nu a ajuns în Țara SfântăDe ce
Cruciada a IV-a, chemată de papa Inocențiu al III-lea, trebuia să lovească Egiptul. În 1201, conducătorii ei s-au învoit cu Veneția pentru corăbii, pe 85.000 de mărci de argint. La plecare s-au strâns mai puțini cruciați decât se socotise și au rămas datori 34.000 de mărci. De aceea dogele Enrico Dandolo le-a cerut, în schimbul amânării, să cucerească pentru Veneția orașul Zara (azi Zadar, în Croația), oraș creștin al regelui Ungariei. Zara a fost luată în noiembrie 1202, deși atacul fusese oprit în numele papei. Papa i-a excomunicat pe venețieni. Geoffroy de Villehardouin, sol la Veneția în 1201 și martor al cruciadei; a scris după 1207, la câțiva ani de la fapte
Acolo a sosit Alexios, fiul unui împărat bizantin răsturnat: făgăduia bani și unirea Bisericilor dacă este pus pe tron. Cruciații l-au urcat pe tron în 1203, dar el nu a putut plăti și a fost răsturnat la începutul lui 1204. La 12 aprilie 1204, cruciații și venețienii au luat cu asalt Constantinopolul, iar de a doua zi l-au jefuit. Datoria, interesul Veneției și făgăduiala unui pretendent au abătut astfel o cruciadă împotriva celui mai mare oraș creștin. Explicație a istoricilor, din cronica lui Villehardouin, din cea a lui Choniates și din scrisorile papei Inocențiu al III-lea
Constantinopol, aprilie 1204: doi martoriDe unde știm
Niketas Choniates, înalt dregător bizantin, era în oraș și a fugit apoi la Niceea. El scrie despre icoane călcate în picioare, despre altarul Sfintei Sofia spart și împărțit între oșteni, despre siluiri și oameni luați în robie. Geoffroy de Villehardouin, unul dintre conducătorii cruciadei, scrie că niciodată „de când a fost făcută lumea” nu s-a câștigat atâta pradă într-un oraș. Papa îi dă dreptate grecului: într-o scrisoare către legatul său spune că latinii nu au cruțat „nici vârsta, nici sexul”. Choniates și Villehardouin, martori, scriu în anii de după 1204; scrisoarea papei către legatul său este din 12 iulie 1205.
Cuceritorii și-au ales un împărat, pe Balduin de Flandra, și au întemeiat Imperiul Latin (1204–1261); Veneția a luat trei optimi din teritoriu. Bizantinii au recucerit orașul în 1261. Lumea ortodoxă a ținut minte anul 1204 ca pe rana cea mai adâncă dintre cele două Biserici.
Pentru curioși
La 4 mai 2001, la Atena, papa Ioan Paul al II-lea i-a spus arhiepiscopului Christodoulos că jefuirea Constantinopolului este o amintire dureroasă și că faptul că atacatorii erau creștini latini „îi umple pe catolici de un adânc regret”.
În aceeași scrisoare, Inocențiu al III-lea întreabă cum s-ar mai putea întoarce Biserica grecilor la unire cu Roma, când „vede în latini numai o pildă de pierzanie” și, pe bună dreptate, îi urăște.
„Ciocnirea civilizațiilor”: o expresie de aziDe ce
Expresia „ciocnirea civilizațiilor” a fost făcută cunoscută de politologul american Samuel Huntington, într-un articol din 1993, și a fost pusă mai târziu ca titlu peste cruciade. Cele două cuceriri arată de ce nu se potrivește întru totul. În 1099, creștini latini au masacrat musulmani și evrei. În 1204, creștini latini au jefuit un oraș creștin. Între ele au fost și înțelegeri peste hotarul credinței: în 1097, împăratul bizantin s-a înțeles cu turcii ca Niceea să-i fie predată lui, iar în 1099 oștenii musulmani din Turnul lui David au plecat nevătămați, după cuvântul dat de un conte creștin.
Exercițiu de tip test
Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.
Sursa A Istoria (Chronike diegesis): jefuirea Constantinopolului
Vai, icoanele, care se cuveneau cinstite, au fost călcate în picioare! Vai, moaștele sfinților mucenici au fost aruncate în locuri necurate! (…) Nici pângărirea Marii Biserici [Sfânta Sofia] nu poate fi ascultată cu inima liniștită. Căci sfântul altar, făcut din tot felul de materii scumpe și admirat de lumea întreagă, a fost spart în bucăți și împărțit între oșteni (…).
Pe ulițe, la răspântii, în biserici: plângeri, lacrimi, vaiete, gemetele bărbaților, țipetele femeilor, răni, siluiri, robie, despărțirea celor mai apropiați.
Ce poate dovedi Arată ce a văzut și ce a simțit un bizantin de rang înalt aflat în oraș: biserici jefuite, altarul Sfintei Sofia spart, violențe împotriva locuitorilor.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi singură cât de întinsă a fost prădarea și nici ce urmăreau cuceritorii: este plângerea unui învins. Greul ei vine din faptul că un cuceritor (Villehardouin) și papa confirmă jaful.
Sursa B Cucerirea Constantinopolului (La conquête de Constantinople)
Prada câștigată a fost atât de mare, încât nimeni nu v-ar putea spune unde îi este capătul: aur și argint, vase și pietre scumpe, (…) mătăsuri (…) și tot ce este mai ales pe pământ. Și Geoffroy de Villehardouin, mareșalul Champagnei, dă mărturie că niciodată, de când a fost făcută lumea, nu s-a câștigat atâta pradă într-un oraș. (…) Astfel oastea pelerinilor și a venețienilor (…) s-a bucurat mult și a mulțumit pentru biruința pe care le-o dăduse Dumnezeu, căci cei care fuseseră săraci erau acum în bogăție și în desfătare.
Ce poate dovedi Arată cum vedea cucerirea unul dintre conducătorii cruciadei: o pradă nemaiîntâlnită și o biruință dăruită de Dumnezeu. Un cuceritor confirmă astfel jaful de care se plânge învinsul.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi ce au îndurat locuitorii: Villehardouin nu scrie despre ei. Este parte în fapte, scrie după 1207 și are de apărat hotărârile la care a luat parte, de la Zara la Constantinopol.
Cerințe
Precizați secolul la care se referă sursa A. (2 puncte)
Numiți biserica precizată în sursa A. (2 puncte)
Menționați, din sursa B, două informații referitoare la prada luată de cruciați. (6 puncte)
Scrieți litera sursei care susține că locuitorii orașului au suferit violențe. (3 puncte)
Scrieți o relație cauză–efect stabilită între două informații selectate din sursa B, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (7 puncte)
Formulați un punct de vedere referitor la felul în care cele două surse privesc aceeași cucerire și susțineți-l cu câte o informație din fiecare sursă. (5 puncte)
Analiză de sursă, pas cu pas
Cum citești ce scrie Ibn al-Athir despre Ierusalim
Fragmentul: „În Masjid al-Aqsa, francii au măcelărit peste 70.000 de oameni, între ei un mare număr de imami și de învățați musulmani, oameni evlavioși (…) care își lăsaseră țara ca să trăiască în Locul Sfânt.”
Ce fel de sursă este și de când?
Este o sursă scrisă, o cronică universală arabă, „Istoria desăvârșită”, încheiată întâi pe la 1203 și dusă apoi până la anul 1231. Vorbește despre iulie 1099: între fapt și scris sunt peste o sută de ani.
Cine vorbește și cui?
Vorbește Ibn al-Athir (1160–1233), învățat din Mosul, născut la șaizeci de ani după cucerire. Scrie pentru cititori musulmani.
Ce spune?
Spune că în moscheea al-Aqsa au fost uciși „peste 70.000 de oameni” și că printre ei erau „imami și învățați musulmani”.
Ce vrea să obțină?
Vrea să arate mărimea nenorocirii și vina celor care ar fi putut-o opri: tot el scrie că dezbinarea dintre principii musulmani le-a îngăduit francilor să cuprindă țara.
Ce nu poate dovedi singură?
Nu poate dovedi singură numărul: autorul nu spune de unde îl are. Ibn al-Qalanisi, din Damasc, nu dă niciun număr, iar un participant latin scrie că numărul morților „nu-l știe decât Dumnezeu”. Sursa dovedește însă, împreună cu celelalte, că masacrul a avut loc.
Adrianopol, 1205
Împăratul latin, prins la un an după cucerire
Imperiul Latin a fost lovit chiar în primul său an. La nord de el domnea țarul Ioniță Caloian, conducătorul statului vlahilor și bulgarilor (Al Doilea Țarat Bulgar), căruia papa Inocențiu al III-lea îi trimisese în 1204 o coroană. Villehardouin îl numește „Johannizza, regele Vlahiei și al Bulgariei” și scrie despre el că „era vlah”; „vlahi” era numele dat atunci de străini românilor.
Grecii din Adrianopol (azi Edirne, în Turcia) s-au răsculat împotriva latinilor și l-au chemat pe Ioniță. La 14 aprilie 1205, în joia de după Paști, călăreții cumani din oastea lui i-au atras pe cavaleri departe de tabără. Contele Ludovic de Blois a fost ucis, iar împăratul Balduin a fost prins viu; a murit în captivitate. Villehardouin, care păzea tabăra, a condus retragerea și a povestit înfrângerea.
Pe scurt
- În 1096 au plecat spre Răsărit cruciada săracilor, cu Petru Eremitul, nimicită în Asia Mică, și cruciada baronilor, cu Godefroy de Bouillon, Raymond de Toulouse și Bohemund, care a cucerit Antiohia în 1098.
- Ierusalimul a fost cucerit la 15 iulie 1099, iar locuitorii lui, musulmani și evrei, au fost masacrați; sursele dau de la aproape 10.000 la peste 70.000 de morți, numere care nu se pot verifica.
- Cruciada a IV-a (1202–1204), chemată de papa Inocențiu al III-lea, a rămas datoare Veneției dogelui Enrico Dandolo și a cucerit pentru ea Zara, oraș creștin, în noiembrie 1202, împotriva opreliștii papei.
- La 12 aprilie 1204, cruciații și venețienii au cucerit Constantinopolul și l-au jefuit; bizantinul Niketas Choniates și cruciatul Villehardouin povestesc aceeași cucerire din două părți.
- Pe locul Imperiului Bizantin a fost întemeiat Imperiul Latin (1204–1261), cu Balduin de Flandra împărat; 1204 a adâncit despărțirea dintre Biserica Apusului și cea a Răsăritului.
- „Ciocnirea civilizațiilor” este o expresie din anii 1990: în 1204, creștini au luptat împotriva altor creștini, iar între tabere au fost și înțelegeri.
Greșeli frecvente
GreșitCruciada a IV-a a cucerit Ierusalimul.
CorectNu a ajuns în Țara Sfântă. A cucerit două orașe creștine: Zara, în 1202, și Constantinopolul, în 1204.
GreșitPapa a poruncit atacul asupra Constantinopolului.
CorectInocențiu al III-lea a oprit atacul asupra creștinilor și i-a excomunicat pe venețieni după Zara. După cucerire a osândit jaful, dar a primit apoi Imperiul Latin.
GreșitLa Ierusalim au murit 70.000 de oameni: scrie într-o cronică.
CorectNumărul este al lui Ibn al-Athir, care scrie la peste o sută de ani după fapte. Alte surse dau alte numere sau niciunul. Masacrul este sigur, numărul nu.
Verifică-te
Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.
De ce au atacat cruciații Zara, în 1202?
Răspuns
c) Erau datori Veneției, iar dogele le-a cerut orașul în schimbul amânării datoriei. Cruciații nu putuseră plăti corăbiile. Zara era un oraș creștin al regelui Ungariei, pe care Veneția îl voia; atacul a fost oprit în numele papei, dar s-a făcut.
Ce stat au întemeiat cruciații la Constantinopol, în 1204?
Răspuns
a) Imperiul Latin. Imperiul Latin a ținut din 1204 până în 1261, când bizantinii au recucerit orașul. Regatul Ierusalimului și principatul Antiohiei sunt state ale Primei Cruciade.
La câți ani după cucerirea Ierusalimului scrie Ibn al-Athir despre ea?
Răspuns
d) La peste o sută de ani. Ibn al-Athir s-a născut în 1160, și-a încheiat prima formă a cronicii pe la 1203 și a dus-o până la 1231. Cu cât sursa este mai departe de fapt, cu atât trebuie întrebat de unde știe ce spune.
Cei care trebuiau să caute cele ale lui Iisus Hristos, nu ale lor, ale căror săbii (…) picură acum de sânge creștin, nu au cruțat nici vârsta, nici sexul. (…) Nemulțumiți să spargă vistieria împărătească (…), au pus mâna și pe comorile bisericilor.
Ce le reproșează papa cruciaților în acest fragment?
Răspuns
b) Că au vărsat sânge creștin și au jefuit bisericile. Papa scrie că săbiile cruciaților „picură de sânge creștin” și că au pus mâna pe comorile bisericilor. Cel care chemase cruciada osândește felul în care s-a încheiat.
Așază evenimentele în ordinea în care s-au petrecut.
Răspuns
Ordinea în timp:
- Cruciada săracilor ajunge la Constantinopol (1096)
- Cruciații cuceresc Antiohia (1098)
- Cruciații cuceresc Ierusalimul (1099)
- Cruciații și venețienii cuceresc Zara (1202)
- Cruciații jefuiesc Constantinopolul (1204)
- Bizantinii recuceresc Constantinopolul (1261)
Prima Cruciadă: plecarea (1096), Antiohia (1098), Ierusalimul (1099). Cruciada a IV-a: Zara (1202), Constantinopolul (1204). Imperiul Latin se încheie în 1261.
Pune fiecare nume la cruciada de care ține.
Răspuns
Prima Cruciadă (1096–1099): Petru Eremitul; Godefroy de Bouillon; Bohemund; Antiohia.
Cruciada a IV-a (1202–1204): Inocențiu al III-lea; Enrico Dandolo; Zara; Balduin de Flandra.
Petru Eremitul, Godefroy, Bohemund și Antiohia țin de anii 1096–1099; papa Inocențiu al III-lea, dogele Dandolo, Zara și împăratul Balduin, de anii 1202–1204.
Cruciadele au fost numite „ciocnirea civilizațiilor”. Formulează, în trei-patru propoziții, un punct de vedere despre cât de bine se potrivește expresia, cu două fapte.
Un răspuns bun
Expresia se potrivește numai în parte. În 1099, la Ierusalim, creștini din Apus au masacrat locuitori musulmani și evrei, ceea ce seamănă cu o ciocnire între lumi de credințe diferite. În 1204 însă, cruciații au cucerit și au jefuit Constantinopolul, un oraș creștin, din pricina unei datorii și a intereselor Veneției. Au fost și înțelegeri peste hotarul credinței, ca aceea prin care oștenii musulmani din Turnul lui David au fost lăsați să plece. Expresia, din anii 1990, ascunde aceste fapte.
Un punct de vedere se susține cu fapte datate; aici, cu 1099 și 1204.
Termeni
- cruciada săracilor
- Plecarea din 1096 a unor mulțimi de oameni de rând, în urma predicatorului Petru Eremitul; a fost nimicită în Asia Mică.
- cruciada baronilor
- Oștile nobililor plecate în 1096–1097 (Godefroy de Bouillon, Raymond de Toulouse, Bohemund), care au cucerit Antiohia și Ierusalimul.
- Gesta Francorum
- „Faptele francilor”: cronică latină anonimă a Primei Cruciade, scrisă de un participant pe la 1100–1101.
- Cruciada a IV-a
- Expediția din 1202–1204, chemată de papa Inocențiu al III-lea împotriva Egiptului și abătută asupra Zarei și a Constantinopolului.
- doge
- Conducătorul ales al Veneției. În 1202–1204, doge era Enrico Dandolo.
- Zara
- Oraș de pe coasta Dalmației (azi Zadar, în Croația), creștin, cucerit de cruciați pentru Veneția în noiembrie 1202.
- Imperiul Latin
- Statul întemeiat de cruciați la Constantinopol, 1204–1261; primul împărat a fost Balduin de Flandra.
- „ciocnirea civilizațiilor”
- Expresie făcută cunoscută de politologul Samuel Huntington (1993), folosită mai târziu ca titlu pentru cruciade; în 1204 au luptat însă creștini împotriva altor creștini, iar între tabere au fost și înțelegeri.
Surse și legătura cu programa
- Nicetas Choniates: The Sack of Constantinople (1204) – Internet Medieval Sourcebook (Fordham), trad. D. C. Munro, Translations and Reprints, seria 1, vol. 3:1, Philadelphia, 1912, p. 15–16 – sursa A
- Geoffrey de Villehardouin, Memoirs or Chronicle of the Fourth Crusade and the Conquest of Constantinople, trad. F. T. Marzials, Londra, 1908 – Internet Medieval Sourcebook (Fordham) – sursa B; 85.000 și 34.000 de mărci; Zara și oprirea atacului în numele papei; „Johannizza, regele Vlahiei și al Bulgariei”; cumanii; Adrianopol, joia de după Paști 1205; Balduin prins viu, Ludovic de Blois ucis; Villehardouin păzea tabăra
- Pope Innocent III: Reprimand of Papal Legate – Internet Medieval Sourcebook (Fordham), trad. J. Brundage, The Crusades: A Documentary History, 1962, p. 208–209 (Ep. 136, PL 215) – scrisoarea papei din 12 iulie: „picură de sânge creștin”, „nici vârsta, nici sexul”, comorile bisericilor; acceptarea ulterioară a noii stări
- The Siege and Capture of Jerusalem: Collected Accounts – Internet Medieval Sourcebook (Fordham), după A. C. Krey, The First Crusade, Princeton, 1921, p. 256–262 – Gesta Francorum: sânge până la glezne, acoperișul Templului, morții arși, „numărul nu-l știe decât Dumnezeu”, Turnul lui David; Fulcher: aproape 10.000 în Templu
- Muslim Accounts of the Conquest of Jerusalem (Ibn al-Athir, Ibn al-Qalanisi), după F. Gabrieli, Arab Historians of the Crusades, trad. E. J. Costello – pagină de curs, University of Wisconsin–Milwaukee – Ibn al-Athir: peste 70.000 în al-Aqsa, imami și învățați, dezbinarea principilor, plecarea la Ascalon; Ibn al-Qalanisi: sinagoga arsă
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Ibn al-Athir – Ibn al-Athir, 1160–1233, mort la Mosul; cronica universală până la 1231
- Encyclopaedia Iranica, articolul Ebn al-Aṯīr (copie Internet Archive) – prima formă a cronicii, încheiată pe la 1203; revizuită pe la 1223 și întregită până în 1231
- Urban II: Speech at Council of Clermont – Internet Medieval Sourcebook (Fordham), nota despre Gesta Francorum – Gesta Francorum, scrisă pe la 1100–1101 de un anonim din oastea lui Bohemund
- Catholic Encyclopedia (1908), articolul Crusades – august 1096; conducătorii; jurământul față de Alexios; Niceea predată împăratului (1097); Antiohia, iunie 1098; asediul din 7 iunie și 15 iulie 1099; contractul din 1201; Zara, noiembrie 1202; Alexios cel tânăr; 12 aprilie 1204 și jaful de a doua zi; 1261
- Catholic Encyclopedia (1910), articolul Pope Innocent III – 85.000 de mărci; protestul papei și excomunicarea venețienilor
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Pietro l’Eremita – Petru Eremitul; mulțimea cu femei și copii; Constantinopol, august 1096; nimicirea în Asia Mică
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Enrico Dandolo – dogele; abaterea spre Zara și spre Imperiul Bizantin; „o pătrime și jumătate” din imperiu pentru Veneția
- Treccani, Enciclopedia on line, articolele Niceta Coniate și Goffredo di Villehardouin – Choniates: dregător, refugiat la Niceea, Istoria până la 1206
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Baldovino I imperatore latino di Costantinopoli – ales împărat la 9 mai 1204; învins și prins de Caloian la 14 aprilie 1205; mort în captivitate
- Treccani, Dizionario di Storia, articolul Kalojan – Caloian, coroana trimisă de Inocențiu al III-lea în 1204 („al bulgarilor și al vlahilor”); Adrianopol 1205
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Delhi – 1206: sultanatul de sine stătător al lui Qutb ad-Din Aibak, cuceritorul orașului Delhi
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Maimonide – Maimonide, Córdoba 1135 – Cairo 1204; medic la curtea lui Saladin; conducător al comunității evreiești din Cairo
- S. P. Huntington, The Clash of Civilizations?, Foreign Affairs, vara 1993 – articolul care a făcut cunoscută expresia „ciocnirea civilizațiilor”; Huntington îl citează acolo pe Bernard Lewis, care o folosise înaintea lui
- Address of John Paul II to His Beatitude Christodoulos, Archbishop of Athens and Primate of Greece, 4 mai 2001 (Sfântul Scaun) – cuvintele papei despre jefuirea Constantinopolului: „fills Catholics with deep regret”
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Goffredo di Villehardouin – Villehardouin: cronica anilor 1198–1207, scrisă în ultimii ani ai vieții
Din programă: SS 5.3 „Cruciadele. Ciocnirea civilizațiilor”; FIL 5.3 „Cruciadele. Ciocnirea civilizațiilor”. Competențe specifice urmărite: 2.1, 2.2, 4.2.