Capitolul 7 · Evul Mediu de zi cu ziLecția 7.10SS · FIL Pentru științe sociale și filologie · în plus față de profilul tău
Cruciadele. Ciocnirea civilizațiilor
Călugări cu sabie: templierii, ioaniții și teutonii
De ce le-au dat regii țări întregi unor călugări înarmați și de ce i-au alungat apoi?
Mâine am testzece întrebări din capitolul 7
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
În același timp, în altă parte
Înainte să citești: tu ce crezi?
Trei ordine de călugări-cavaleri s-au născut în Țara Sfântă: templierii, ioaniții și teutonii. Care dintre ele mai există și azi ca ordin care ține spitale?
Vezi răspunsul
Ioaniții. Porniți de la un spital pentru pelerini din Ierusalim, au trecut pe rând în Cipru, la Rodos (1310–1522) și în Malta (din 1530); de aceea li se spune azi Ordinul de Malta. Are sediul la Roma și se ocupă cu îngrijirea bolnavilor în peste 120 de țări. Templierii au fost desființați de papă în 1312.
La 2 iunie 1247, regele Ungariei, Béla al IV-lea, a dat unui ordin de călugări-cavaleri o țară întreagă: Țara Severinului, cu munții ei, până la râul Olt, și Cumania, de dincolo de Olt. A lăsat pe dinafară două ținuturi, ale voievozilor Litovoi și Seneslau. Cu șase ani înainte, mongolii îi pustiiseră regatul, iar regele căuta oameni care știau să lupte și să așeze sate.
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
Călugăr și cavaler în același omCe s-a întâmplat
După cucerirea Ierusalimului, în 1099, pelerinii aveau nevoie de adăpost, de îngrijire și de pază pe drum. Din această nevoie s-au născut ordinele militare-religioase: frății ai căror membri făceau cele trei făgăduințe ale călugărilor, sărăcia, castitatea și ascultarea, și purtau totodată arme. Fiecare ordin avea în frunte un mare maestru și asculta de papă. Regi și nobili din toată Europa le-au dăruit pământuri, din ale căror venituri țineau cetăți în Răsărit.
Templierii: de la nouă cavaleri la un procesCe s-a întâmplat
Pe la 1118–1119, cavalerul Hugues de Payens și opt tovarăși au făgăduit la Ierusalim să apere drumurile pelerinilor. Regele Balduin al II-lea i-a găzduit lângă locul numit atunci Templul lui Solomon; de aici numele de templieri. În 1129, la conciliul de la Troyes, au primit o regulă, cu sprijinul lui Bernard de Clairvaux, și mantia albă, pe care au cusut mai târziu o cruce roșie. Ordinul a ajuns foarte bogat. La 13 octombrie 1307, regele Franței, Filip al IV-lea cel Frumos, a pus să fie arestați toți templierii din regat și i-a învinuit de erezie; mărturisirile au fost smulse prin tortură sau prin frica de ea. La 22 martie 1312, papa Clement al V-lea a desființat ordinul, fără să-l osândească, iar averea lui a trecut la ioaniți. Regula latină din 1129 și actul papei din 22 martie 1312, texte ale vremii, cunoscute în cuprinsul lor
Ioaniții și Diploma din 1247De unde știm SS · în plus față de profilul tău
Ioaniții (sau ospitalierii) au pornit de la un spital pentru pelerini, ținut la Ierusalim încă dinaintea cruciadelor; papa a recunoscut ordinul în 1113. Au ajuns și ei cavaleri, iar după căderea Acrei (1291) s-au mutat în Cipru, la Rodos și, din 1530, în Malta.
În 1241, mongolii au pustiit Ungaria. Ca să-și întărească hotarul de sud-est, regele Béla al IV-lea s-a învoit la 2 iunie 1247 cu Rembald, mare preceptor al ioaniților: le dădea Țara Severinului, cu cnezatele lui Ioan și Farcaș, până la Olt, „afară de țara cnezatului voievodului Litovoi, pe care o lăsăm românilor, așa cum au stăpânit-o și până acum”. Le mai dădea Cumania, de la Olt spre răsărit, afară de țara lui Seneslau, „voievodul românilor”. În schimb, cavalerii aveau să lupte pentru rege și să aducă locuitori, iar jumătate din venituri rămânea regelui. Actul se numește Diploma Cavalerilor Ioaniți. Textul din 1247 se cunoaște din întărirea papei Inocențiu al IV-lea (1250), trecută în registrele păstrate în Arhiva Vaticanului
Diploma arată ce s-a învoit, nu ce s-a împlinit: cât au stat ioaniții la sud de Carpați și ce au zidit acolo nu reiese din ea. Dovedește însă că în 1247 existau acolo cnezate și voievodate cu conducători cunoscuți pe nume la curtea regelui. Diploma este o învoială; din ea nu se poate afla cât s-a pus în faptă.
Teutonii: din Țara Bârsei la Marea BalticăDe unde știm FIL · în plus față de profilul tău
Cavalerii Teutoni au pornit în 1190 de la un spital de campanie ridicat din pânze de corabie de pelerini germani, la asediul Acrei. Purtau mantie albă cu cruce neagră.
În 1211, regele Ungariei Andrei al II-lea le-a dăruit Țara Bârsei, în sud-estul Transilvaniei, pe atunci în Regatul Ungariei: o țară „dincolo de păduri, spre cumani”, pe care actul o numește „pustie și nelocuită”. Le-a îngăduit cetăți de lemn împotriva cumanilor, iar în 1222 și cetăți de piatră. Sediul lor pare să fi fost la Feldioara (Marienburg, „Cetatea Mariei”). Cavalerii și-au pus însă țara sub ascultarea papei, scoțând-o de sub rege. În 1225, Andrei al II-lea a intrat cu oaste în Țara Bârsei și i-a alungat; scrisorile papilor, care îi cereau să-i primească înapoi, au rămas fără urmare. Actul din 1211, în copia din 1231 din registrul papei Grigore al IX-lea, păstrat în Arhiva Vaticanului; tipărit în Urkundenbuch, I, 1892
Chemați de ducele polonez Conrad de Mazovia, teutonii au pornit în 1230 războiul împotriva prusienilor, un popor baltic necreștin, înrudit cu lituanienii, care locuia la Marea Baltică. Războiul a ținut zeci de ani: multe grupuri de prusieni au fost nimicite, iar țara lor a fost colonizată cu germani. Limba prusienilor nu s-a mai vorbit de la sfârșitul secolului al XVII-lea; numele lor i-a rămas țării, Prusia. Acolo, teutonii au întemeiat un stat al ordinului, cu capitala, din 1309, la Marienburg (azi Malbork, în Polonia). În 1410 au fost înfrânți de regele Poloniei la Grunwald (Tannenberg). Sinteză a istoricilor (Enciclopedia Treccani, articolul „Prussia”; Catholic Encyclopedia, articolul „Teutonic Order”)
Pentru curioși
La Feldioara, arheologii au dezvelit o parte dintr-un cimitir cu mai multe sute de morminte, de la coloniști germani așezați acolo în a doua jumătate a secolului al XII-lea, înainte de venirea cavalerilor. Țara pe care actul din 1211 o numește „pustie și nelocuită” avea, așadar, locuitori.
Într-o scrisoare a papei Grigore al IX-lea se spune că teutonii ridicaseră în Țara Bârsei cinci cetăți tari. În 1240, un act al regelui Béla al IV-lea înșiră patru biserici din Țara Bârsei: Feldioara („castrum sanctae Mariae”), Sânpetru, Hărman și Prejmer.
De ce i-au chemat regii și de ce s-au temut de eiDe ce
Un ordin militar îi aducea unui rege oșteni pricepuți, cetăți și coloniști, fără plată în bani: de aceea regii Ungariei i-au chemat la hotarele amenințate de cumani și de mongoli. Dar ordinul asculta de marele maestru și de papă, nu de rege, și putea preface o danie într-o țară a lui. De aceea Andrei al II-lea i-a alungat pe teutoni, iar Filip al IV-lea i-a nimicit pe templieri. Prusia arată ce putea ajunge un ordin lăsat în voie: un stat de sine stătător. Explicație a istoricilor, din daniile din 1211 și 1247 și din scrisorile papilor despre alungarea din 1225
Exercițiu de tip test
Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.
Sursa A Diploma Cavalerilor Ioaniți
(…) îi dăm și îi dăruim lui și, prin el, casei pomenite, toată țara Severinului, cu munții care țin de ea și cu toate celelalte ale ei, împreună cu cnezatele lui Ioan și Farcaș, până la râul Olt, afară de țara cnezatului voievodului Litovoi, pe care o lăsăm românilor, așa cum au stăpânit-o și până acum (…).
Voim, de asemenea, ca pomeniții români să fie datori să le stea în ajutor fraților, cu pregătirea lor de război, la apărarea țării (…), iar frații, la rândul lor, să fie datori să le dea sprijin și ajutor, după putință, în împrejurări asemănătoare.
Ce poate dovedi Dovedește că în 1247 regele Ungariei cunoștea la sud de Carpați cnezate și un voievodat al românilor, cu conducători numiți (Ioan, Farcaș, Litovoi), și arată ce le cerea ioaniților și românilor: apărarea țării.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi singură că învoiala s-a împlinit și nici cum arătau aceste țări: este un act al regelui, care vorbește despre pământuri pe care le socotea ale sale. Glasul voievozilor lipsește.
Sursa B Actul de danie a Țării Bârsei către Cavalerii Teutoni
(…) cruciferilor de la spitalul Sfintei Maria, care a fost odinioară la Ierusalim, iar acum (…) se află la Acra, le-am dăruit, din dragoste creștinească, o țară numită Bârsa, dincolo de păduri, spre cumani, deși pustie și nelocuită, ca s-o locuiască în pace și s-o stăpânească slobod pe veci (…). Pe lângă aceasta (…) le-am îngăduit să ridice cetăți de lemn și orașe de lemn, spre apărarea regatului împotriva cumanilor. Am hotărât, de asemenea, ca niciun voievod să nu aibă drept de găzduire la ei (…). Să nu fie supuși judecății (…) nimănui, afară de a regelui.
Ce poate dovedi Dovedește ce a dăruit regele în 1211 și cu ce drepturi: Țara Bârsei, cetăți și orașe de lemn împotriva cumanilor, scutirea de găzduirea voievodului și judecata numai a regelui.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi că țara era „pustie și nelocuită”: așa o numește cel care o dăruiește. Se cunoaște dintr-o copie din 1231, făcută la curtea papei, la 20 de ani după danie; ce au zidit cavalerii nu reiese din ea.
Cerințe
Precizați secolul la care se referă sursa A. (2 puncte)
Numiți râul precizat în sursa A. (2 puncte)
Menționați, din sursa A, două informații referitoare la români. (6 puncte)
Scrieți litera sursei care susține că ținutul dăruit era pustiu și nelocuit. (3 puncte)
Scrieți o relație cauză–efect stabilită între două informații selectate din sursa B, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (7 puncte)
Formulați un punct de vedere referitor la scopul pentru care regii Ungariei au chemat ordinele militare și susțineți-l cu câte o informație din fiecare sursă. (5 puncte)
Analiză de sursă, pas cu pas
Cum citești un act de danie: Țara Bârsei, 1211
Ce fel de sursă este și de când?
Este o sursă scrisă, un act de danie al unui rege (o diplomă), în latină, din 1211. Se cunoaște din copia trecută în 1231 în registrul papei Grigore al IX-lea.
Cine vorbește și cui?
Vorbește Andrei al II-lea, regele Ungariei. Se adresează Cavalerilor Teutoni, pe care îi numește „cruciferii de la spitalul Sfintei Maria”.
Ce spune?
Spune că le dăruiește Țara Bârsei, „dincolo de păduri, spre cumani”, și că le îngăduie „să ridice cetăți de lemn și orașe de lemn”.
Ce vrea să obțină?
Vrea apărarea hotarului împotriva cumanilor, fără cheltuiala regelui. Vorbele „pustie și nelocuită” arată dania ca pe una care nu ia nimic nimănui.
Ce nu poate dovedi singură?
Nu poate dovedi singură că Țara Bârsei era goală: la Feldioara s-au găsit sute de morminte ale unor coloniști așezați acolo înainte de 1211. Un act spune ce vrea cel care îl dă; ce era pe teren arată săpăturile.
Acte păstrate la Roma
De ce știrile despre Carpați se citesc într-un registru papal
Dania din 1211 pentru teutoni și Diploma din 1247 pentru ioaniți au fost date de regi ai Ungariei pentru ținuturi de pe teritoriul de azi al României. Amândouă se cunosc din copii făcute la curtea papei: prima a fost trecută în 1231 în registrul papei Grigore al IX-lea, a doua este cuprinsă în întărirea dată în 1250 de papa Inocențiu al IV-lea. Registrele se află în Arhiva Vaticanului.
Explicația ține de felul ordinelor: ascultau de papă și îi cereau să le întărească daniile, iar cancelaria papală copia actele. Așa se face că numele lui Litovoi și Seneslau, voievozi de la sud de Carpați, au ajuns până azi printr-un registru ținut la Roma. O copie păstrează textul, dar poate purta greșeli de copist: ediția din 1892 tipărește numele lui Litovoi în forma „Lynioy”.
Pe scurt
- Ordinele militare-religioase s-au născut în Țara Sfântă după 1099: membrii lor erau călugări, cu făgăduințele de sărăcie, castitate și ascultare, și totodată cavaleri; ascultau de un mare maestru și de papă.
- Templierii, întemeiați pe la 1119 și înzestrați cu o regulă în 1129, au fost arestați în Franța în 1307, din porunca lui Filip al IV-lea, și desființați de papa Clement al V-lea în 1312.
- Ioaniții (ospitalierii), recunoscuți de papă în 1113, s-au mutat după 1291 în Cipru, la Rodos și în Malta; ordinul există și azi.
- Prin Diploma Cavalerilor Ioaniți (2 iunie 1247), regele Béla al IV-lea le-a dat Țara Severinului și Cumania, afară de țările voievozilor români Litovoi și Seneslau; sunt pomenite și cnezatele lui Ioan și Farcaș.
- Cavalerii Teutoni, întemeiați în 1190 la Acra, au primit de la Andrei al II-lea Țara Bârsei în 1211 și au fost alungați de el în 1225; au cucerit apoi țara prusienilor, un popor baltic, au întemeiat acolo un stat, cu capitala la Marienburg (Malbork), și au fost înfrânți la Grunwald în 1410.
- Regii chemau ordinele ca să le apere hotarele și se temeau de ele fiindcă ascultau de papă, nu de rege.
Greșeli frecvente
GreșitTemplierii, ioaniții și teutonii sunt același ordin, cu trei nume.
CorectSunt trei ordine deosebite. Templierii au fost desființați în 1312. Ioaniții au ajuns Ordinul de Malta și există și azi. Teutonii au întemeiat un stat în Prusia.
GreșitDiploma din 1247 dovedește că ioaniții au stăpânit ținuturile de la sud de Carpați și pe voievozii lor.
CorectDiploma este o învoială; cât s-a împlinit nu se știe. Țările lui Litovoi și Seneslau sunt chiar lăsate pe dinafară: regele le lasă românilor, „așa cum au stăpânit-o și până acum”.
GreșitTeutonii au plecat din Țara Bârsei fiindcă i-au învins cumanii.
CorectI-a alungat, în 1225, regele care îi chemase, Andrei al II-lea, după ce își puseseră țara sub ascultarea papei.
Verifică-te
Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.
Care ordin a fost desființat de papă în 1312?
Răspuns
c) Templierii. Templierii au fost arestați în Franța în 1307 și desființați în 1312; averea lor a trecut la ioaniți. Benedictinii sunt călugări, nu ordin militar.
Cine i-a alungat pe Cavalerii Teutoni din Țara Bârsei, în 1225?
Răspuns
d) Regele Andrei al II-lea. Regele care le dăduse țara a intrat în ea cu oaste. Papa a cerut, dimpotrivă, ca ei să fie primiți înapoi. Mongolii vin abia în 1241.
Ce hotărăște Diploma din 1247 despre țara voievodului Litovoi?
Răspuns
b) O lasă românilor, așa cum o stăpâniseră și până atunci. Diploma dă ioaniților Țara Severinului „afară de” țara lui Litovoi. La fel, din Cumania este scoasă țara lui Seneslau.
Regele (…), intrând în acea țară și văzând-o lucrată, i-a alungat cu sila pe frați din țara care le fusese întărită de scaunul apostolic și luată sub ocrotirea lui (…).
Pe ce își sprijină papa plângerea împotriva regelui?
Răspuns
a) Țara fusese luată sub ocrotirea papei. Papa spune că țara le fusese „întărită de scaunul apostolic și luată sub ocrotirea lui”. Tocmai această legătură cu papa îl făcuse pe rege să-i alunge.
Așază evenimentele în ordinea în care s-au petrecut.
Răspuns
Ordinea în timp:
- Papa recunoaște ordinul ioaniților (1113)
- Pelerini germani ridică un spital la asediul Acrei (1190)
- Andrei al II-lea le dă teutonilor Țara Bârsei (1211)
- Diploma Cavalerilor Ioaniți (1247)
- Papa desființează ordinul templierilor (1312)
- Teutonii sunt înfrânți la Grunwald (1410)
Ioaniții sunt cei mai vechi (1113), teutonii apar la a treia cruciadă (1190). Țara Bârsei (1211) vine înaintea năvălirii mongole și a Diplomei (1247). Templierii dispar în 1312, iar teutonii sunt înfrânți în 1410.
Pune fiecare card la ordinul de care ține.
Răspuns
Templierii: Hugues de Payens; Arestați din porunca lui Filip al IV-lea.
Ioaniții: Spital pentru pelerini la Ierusalim; Rodos și Malta; Diploma din 1247.
Teutonii: Țara Bârsei, 1211–1225; Prusia și Marienburg (Malbork); Grunwald, 1410.
Templierii: întemeietorul Hugues de Payens și procesul din Franța. Ioaniții: spitalul, insulele Rodos și Malta, Diploma din 1247. Teutonii: Țara Bârsei, Prusia, Grunwald.
Actul din 1211 numește Țara Bârsei „pustie și nelocuită”. Explică, în trei-patru propoziții, de ce un istoric nu ia aceste cuvinte drept dovadă.
Un răspuns bun
Actul este scris în numele regelui, care are interes să arate că dania nu ia nimic nimănui. „Pustie și nelocuită” spune cum voia regele să fie văzută țara, nu cum era. La Feldioara, arheologii au găsit sute de morminte ale unor coloniști așezați acolo înainte de 1211. Un act se pune alături de alte urme, iar unde ele îl contrazic, se spune limpede.
Un document oficial dovedește ce a hotărât cel care l-a dat; starea de pe teren se verifică din alte surse.
Termeni
- ordin militar-religios
- Frăție de călugări-cavaleri născută în Țara Sfântă: membrii făgăduiau sărăcie, castitate și ascultare și luptau cu arma. Ascultau de un mare maestru și de papă.
- mare maestru
- Conducătorul unui ordin militar-religios, ales de frați.
- templieri
- Ordin întemeiat la Ierusalim pe la 1119, găzduit lângă „Templul lui Solomon”; desființat de papă în 1312.
- ioaniți
- Ordinul Sfântului Ioan de la Ierusalim, numit și al ospitalierilor, pornit de la un spital pentru pelerini; azi Ordinul de Malta.
- Cavalerii Teutoni
- Ordin întemeiat de pelerini germani la Acra, în 1190; a stat în Țara Bârsei între 1211 și 1225, apoi a cucerit Prusia.
- Diploma Cavalerilor Ioaniți
- Actul din 2 iunie 1247 prin care regele Béla al IV-lea le dă ioaniților Țara Severinului și Cumania; îi numește pe Ioan, Farcaș, Litovoi și Seneslau.
- cnezat
- Ținut condus de un cnez. În Diploma din 1247: cnezatele lui Ioan și Farcaș.
- voievod
- Conducător al unei țări mai întinse decât un cnezat. În Diploma din 1247: voievozii Litovoi și Seneslau.
- prusieni
- Popor baltic de la Marea Baltică, înrudit cu lituanienii, cucerit de Cavalerii Teutoni în secolul al XIII-lea. Limba lor a dispărut la sfârșitul secolului al XVII-lea; numele le-a rămas țării, Prusia.
Surse și legătura cu programa
- F. Zimmermann, C. Werner, Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen, vol. I (1191–1342), Hermannstadt, 1892 (Internet Archive): nr. 19 (1211), nr. 31 (1222), nr. 45–46 (1225), nr. 76 (1240), nr. 82 (1247) și scrisorile papilor – sursele A și B; data de 2 iunie 1247; Rembald; Ioan, Farcaș, Litovoi („Lynioy”), Seneslau; copia din 1250 a lui Inocențiu al IV-lea și copia din 1231 a lui Grigore al IX-lea, în registrele Vaticanului; cetățile de piatră din 1222; alungarea „cu sila”; cele cinci cetăți; bisericile din 1240
- Catholic Encyclopedia (1912), articolul The Knights Templar – Hugues de Payens și cei opt tovarăși; Balduin al II-lea; Troyes și Bernard; mantia albă și crucea roșie; cele trei făgăduințe; 13 octombrie 1307; tortura; bula din 22 martie 1312; averea trecută la ospitalieri
- Wilhelm de Tir, Historia rerum in partibus transmarinis gestarum, XII, 7, traducere engleză de J. Brundage (Internet Medieval Sourcebook, Universitatea Fordham) – mantia albă dată la Troyes; crucile de pânză roșie, adăugate mai târziu, în vremea papei Eugeniu al III-lea
- Primitive Rule of the Templars – Internet Medieval Sourcebook (Fordham) – regula dată la conciliul de la Troyes, 1129
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Ordine di Malta – spitalul negustorilor din Amalfi; recunoașterea din 1113; Cipru, Rodos (1310–1522), Malta (1530); sediul la Roma din 1834; activitate în peste 120 de țări
- Catholic Encyclopedia (1910), articolul Hospitallers of St. John of Jerusalem (Knights of Malta) – bula din 1113; pierderea Acrei (1291) și mutarea în Cipru; Rodos; Malta
- Catholic Encyclopedia (1912), articolul Teutonic Order – spitalul din pânze de corabie, Acra, 1190; mantia albă cu cruce neagră; Conrad de Mazovia; 1230 și cei 25 de ani de război; Marienburg, 1309; Tannenberg, 1410
- A. Ioniță, Cercetările arheologice de la Feldioara, campania 1994 – Cronica cercetărilor arheologice din România (CIMEC), raportul 46 – Feldioara = Marienburg, sediul probabil al teutonilor; cimitirul cu mai multe sute de morminte, din a doua jumătate a secolului al XII-lea, anterior anului 1211
- Catholic Encyclopedia (1911), articolul The Military Orders – ordinele: călugări și cavaleri; ascultarea de papă
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Béla IV re d’Ungheria – năvălirea mongolă din 1241; refacerea și întărirea țării
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Andrea II re d’Ungheria – Andrei al II-lea, rege din 1205, mort în 1235
- Treccani, Enciclopedia dei ragazzi, articolul Crociate – ordinele de călugări-cavaleri; ioaniții la Rodos și în Malta
- Catholic Encyclopedia (1908), articolul Crusades – căderea Acrei, 1291
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Genghiz khan – cucerirea Manciuriei și a ținutului Beijingului de la Jin, 1213–1215
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Hulagu – Hulagu, nepotul lui Ginghis-Han; Bagdad, 1258; sfârșitul califatului abbasid
- J. Delaville Le Roulx, Cartulaire général de l’Ordre des Hospitaliers de Saint-Jean de Jérusalem, vol. II, Paris, 1897, nr. 2445 (Internet Archive) – diploma lui Béla al IV-lea, datată 2 iunie 1247: „quarto nonas junii”, cu varianta „III” într-una dintre copii
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Prussia – prusienii (Borussi, Prussi), populații baltice; cucerirea de către Ordinul Teuton, nimicirea multor grupuri de prusieni și colonizarea germană; prusiana veche, stinsă la sfârșitul secolului al XVII-lea
- Encyclopaedia Britannica, articolul Old Prussian language (copie Internet Archive) – prusiana veche, limbă baltică de apus, stinsă din secolul al XVII-lea
Din programă: SS 5.3 „Cruciadele. Ciocnirea civilizațiilor”; FIL 5.3 „Cruciadele. Ciocnirea civilizațiilor”. Competențe specifice urmărite: 2.1, 2.2.