Capitolul 2 · Zorii civilizațieiLecția 2.9TC Pentru toate profilurile · în plus față de profilul tău
Cultura Orientului Antic
Ce a rămas din Orientul Antic: roata, calendarul, Ghilgameș
Ce lucruri folosite și azi au fost născocite în Mesopotamia și în Egipt?
Mâine am testzece întrebări din capitolul 2
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
În același timp, în altă parte
- Slovenia de azi. În mlaștinile de lângă Ljubljana s-a păstrat cea mai veche roată de lemn găsită până acum, veche de 5.100–5.300 de ani. sursa
- Valea Indusului. În mileniul al III-lea î.Hr., orașul Mohenjo-Daro era clădit din cărămidă, cu un oraș de jos tras după reguli stricte: o dovadă timpurie de plan al unui oraș. sursa
Înainte să citești: tu ce crezi?
O oră are 60 de minute, iar un minut, 60 de secunde. De unde vine obiceiul de a împărți la 60?
Vezi răspunsul
De la babilonieni. Scribii Mesopotamiei socoteau în baza 60, moștenită de la sumerieni: 60 se împarte fără rest la 2, 3, 4, 5, 6, 10, 12, 15, 20 și 30. Astronomii greci au preluat socoteala lor și au împărțit cercul în 360 de grade, iar gradul în 60 de părți mărunte („minute”), împărțite încă o dată în 60 („secunde”). Ceasornicarii au pus minutele pe cadran abia după multe secole.
În decembrie 1872, la Londra, George Smith, care sorta la British Museum tăblițe sparte aduse de la Ninive, a citit în public o poveste descifrată de el. Un om construiește o corabie, scapă cu ea de un potop trimis de zei și dă drumul, pe rând, unui porumbel, unei rândunici și unui corb. Tăblițele fuseseră scrise pentru biblioteca regelui asirian Assurbanipal, în secolul al VII-lea î.Hr.
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
Roata, plugul, roata olaruluiCe s-a întâmplat
Cele mai vechi urme de căruțe cu roți au vreo 5.400 de ani și apar aproape în același timp în Mesopotamia și în Europa: desene pe vase, modele de lut, roți de lemn păstrate în mlaștini. Pe tăblițele de la Uruk, semnul pentru „car” apare de trei ori, iar cel pentru „sanie”, de aproape 40 de ori: roata era încă o noutate. Căruța trasă de boi a ușurat căratul recoltei, al lemnului și al pietrei. Tăblițe de la Uruk, vase cu desene de care, roata de lemn din Slovenia (5.100–5.300 de ani).
Plugul tras de boi a înlocuit săpăliga. Un text sumerian de sfaturi pentru agricultori socotește că un singur plug, cu boii lui, poate lucra un ogor de vreo 65 de hectare. Pe roata olarului, un disc care se învârte, vasele se fac mai repede și mai rotunde decât cu mâna. Cu plugul, o familie a putut hrăni mai mulți oameni; cu roata, grânele au putut fi duse la oraș.
Numere, cer și calendarCe s-a întâmplat
Scribii Mesopotamiei socoteau din 60 în 60. Felul acesta de a număra se numește sistem sexagesimal. Cu el au calculat astronomii babilonieni mișcările Lunii și ale planetelor, pe care le urmăreau noapte de noapte. De la ei vin împărțirea cercului în 360 de grade și a orei în 60 de minute. Dedus din tăblițele de socoteli ale scribilor; Herodot (II, 109, sec. V î.Hr.) scrie că grecii au luat de la babilonieni împărțirea zilei.
Egiptenii, care trăiau după revărsarea Nilului, au alcătuit un calendar de 365 de zile: 12 luni a câte 30 de zile și încă cinci zile puse la sfârșit. Tot ei au împărțit ziua și noaptea în câte 12 părți, de unde cele 24 de ore. Herodot scrie că geometria s-a născut în Egipt, din măsurarea ogoarelor după fiecare revărsare. Cum socoteau scribii arată papirusul Rhind, copiat pe la 1650 î.Hr. de scribul Ahmes și păstrat la British Museum: o culegere de probleme, între care aria unui ogor și volumul unui hambar rotund. Despre medicină, Herodot povestește că Egiptul era plin de medici, fiecare pentru o singură boală: unii pentru ochi, alții pentru dinți, alții pentru stomac. Papirusul Ebers, de pe la 1550 î.Hr., lung de vreo 20 de metri, înșiră cam 700 de leacuri și rețete. În Babilon, legile lui Hammurabi hotărau plata medicului care opera cu un cuțit de bronz. Papirusul Rhind (pe la 1650 î.Hr.), la British Museum, și papirusul Ebers (pe la 1550 î.Hr.): două suluri scrise de scribi egipteni.
Pentru curioși
Împărțirea zilei în 24 de ore vine din Egipt, iar împărțirea orei la 60, din Babilon. Cele două s-au întâlnit în cărțile astronomilor greci: Hiparh, în secolul al II-lea î.Hr., și Ptolemeu, pe la 150 d.Hr. Cuvântul „minut” vine din latinescul pars minuta prima, „prima parte măruntă”, iar „secundă”, din pars minuta secunda, „a doua parte măruntă”.
Anul adevărat este cu aproape un sfert de zi mai lung decât 365 de zile. Calendarul egiptean rămânea de aceea în urmă cu o zi la fiecare patru ani, iar lunile numite „ale revărsării” ajungeau, cu vremea, să nu mai cadă în vremea revărsării. După 1.460 de ani, adică de patru ori 365, calendarul și anotimpurile se potriveau din nou.
Povești scrise: Ghilgameș și Cartea MorțilorCe s-a întâmplat
Cea mai cunoscută operă literară a Mesopotamiei este Epopeea lui Ghilgameș. Ghilgameș, rege al orașului Uruk, se împrietenește cu Enkidu, un om crescut printre fiare. După moartea lui Enkidu, pleacă să caute viața fără de moarte și ajunge la Uta-napiștim, omul scăpat de potop, căruia zeii i-au dăruit nemurirea; Ghilgameș se întoarce la Uruk fără ea. Povestea a fost spusă întâi în sumeriană, apoi scrisă în akkadiană, pe douăsprezece tăblițe. Tăblițele din biblioteca lui Assurbanipal de la Ninive, din secolul al VII-lea î.Hr., azi la British Museum.
În Egipt, pe sulurile de papirus puse în morminte se scria așa-numita Carte a Morților. Este o culegere de formule religioase și magice, alese pentru fiecare mort și citite la înmormântare. Egiptenii credeau că ele îl ajută pe cel mort să treacă de judecata zeului Osiris.
Pentru curioși
Povestea potopului din Epopeea lui Ghilgameș seamănă îndeaproape cu cea a lui Noe din Biblie: corabia, muntele, păsările trimise să caute uscatul. Tăblițele de la Ninive sunt din secolul al VII-lea î.Hr., dar povestea este mult mai veche: se cunosc bucăți din ea scrise în Babilon cu peste o mie de ani înainte.
Un sul al Cărții Morților păstrat la Muzeul Metropolitan din New York, făcut pentru preotul Imhotep între 332 și 200 î.Hr., are aproape 22 de metri lungime.

Autorul imaginii: The Metropolitan Museum of Art, New York, CC0, sursa. Imagine micșorată.
Temple, statui, basoreliefuriCe s-a întâmplat
Clădirile cele mai mari erau ale zeilor și ale regilor. În Mesopotamia, templul stătea pe un zigurat, o platformă în trepte, din cărămidă. În Egipt, piramidele erau morminte ale faraonilor, cele mai mari din Regatul Vechi, iar templele de piatră, casele zeilor. În templul zeului Amon de la Karnak, lângă Teba, sala cu coloane are 134 de coloane; cele douăsprezece din mijloc au 21 m înălțime. Templul de la Karnak, la Luxor, clădit și mărit de faraoni timp de aproape 2.000 de ani.
Sculptorii egipteni au cioplit statui uriașe: Sfinxul de la Giza, cu trup de leu și cap de om, are 73,5 m lungime și 20 m înălțime. Asirienii își împodobeau palatele cu basoreliefuri, scene săpate în plăci de piatră, în care figurile ies puțin în afară. Cele din palatul lui Assurbanipal de la Ninive arată vânătorile de lei și războaiele regelui.
De ce tocmai acoloDe ce
Toate aceste născociri răspund unor nevoi ale statelor de pe marile fluvii. Fiindcă ogoarele trebuiau măsurate din nou după revărsare și dările socotite, s-au dezvoltat geometria și calculul. Fiindcă semănatul atârna de venirea apelor, a fost nevoie de un calendar. Fiindcă grânele trebuiau duse la hambarele regelui și piatra la templu, roata și corabia au fost folosite din plin. Surplusul hrănea oameni care nu lucrau pământul: scribi, astronomi, medici, sculptori. Scrisul a păstrat ce au aflat ei, iar grecii, apoi romanii au dus mai departe o parte din această moștenire. Explicație a istoricilor. Herodot făcea deja legătura dintre revărsarea Nilului, măsurarea ogoarelor și geometrie.
Exercițiu de tip test
Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.
Sursa A Epopeea lui Ghilgameș, tăblița a XI-a (povestea potopului), versurile 142–155
Muntele Nisir a ținut corabia și n-a lăsat-o să se miște. (…) Când a venit ziua a șaptea, am scos un porumbel și i-am dat drumul. Porumbelul a zburat și s-a întors; fiindcă nu avea unde să se așeze, s-a întors. Am scos o rândunică și i-am dat drumul. Rândunica a zburat și s-a întors; fiindcă nu avea unde să se așeze, s-a întors. Am scos un corb și i-am dat drumul. Corbul a zburat și a văzut apele scăzând. A mâncat, a scormonit pământul, a croncănit și nu s-a mai întors.
Ce poate dovedi Dovedește că, în secolul al VII-lea î.Hr., în Asiria se copia și se păstra o poveste despre un potop, cu o corabie oprită pe un munte și cu păsări trimise să caute uscatul.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi că potopul a avut loc și nici când a fost spusă povestea prima dată: este literatură, copiată din tăblițe mai vechi.
Sursa B Istorii, cartea a II-a, capitolul 109
Dacă fluviul rupea ceva din bucata de pământ a cuiva, omul venea la rege și îi spunea ce s-a întâmplat, iar regele trimitea oameni să cerceteze și să afle prin măsurătoare cu cât s-a micșorat ogorul, pentru ca de atunci înainte omul să plătească mai puțin (…). Eu cred că așa a fost găsit meșteșugul geometriei, care a trecut apoi și în Grecia. Cât despre ceasul de soare (…) și cele douăsprezece părți ale zilei, grecii le-au învățat de la babilonieni.
Ce poate dovedi Arată că un grec din secolul al V-lea î.Hr. socotea geometria o moștenire egipteană, iar ceasul de soare și împărțirea zilei, una babiloniană.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi cum a apărut cu adevărat geometria: Herodot însuși spune „eu cred”. Scrie la multe secole după faptele despre care vorbește.
Cerințe
Precizați secolul în care au fost scrise tăblițele din care provine sursa A. (2 puncte)
Numiți știința precizată în sursa B. (2 puncte)
Menționați, din sursa A, două informații referitoare la păsările trimise din corabie. (6 puncte)
Scrieți litera sursei care arată că grecii au preluat cunoștințe de la popoarele Orientului. (3 puncte)
Scrieți o relație cauză–efect stabilită între două informații selectate din sursa B, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (7 puncte)
Formulați un punct de vedere referitor la felul de sursă pe care îl reprezintă sursa A și susțineți-l cu o informație din text. (5 puncte)
Paragraf argumentat
Cum argumentezi că Orientul Antic a lăsat o moștenire folosită și azi
Afirmația
Popoarele Orientului Antic au făcut descoperiri și invenții care se folosesc și astăzi.
Primul fapt
De exemplu, scribii din Mesopotamia socoteau în sistemul sexagesimal, din 60 în 60; de la ei vin împărțirea orei în 60 de minute și a cercului în 360 de grade.
Al doilea fapt
De asemenea, egiptenii au alcătuit un calendar de 365 de zile, cu 12 luni a câte 30 de zile și încă cinci zile la sfârșit; anul de azi are tot 12 luni și 365 de zile.
Legătura
Aceste cunoștințe au ajuns până azi deoarece au fost scrise, pe tăblițe de lut și pe papirus, și apoi preluate de astronomii greci, cum sunt Hiparh și Ptolemeu.
Concluzia
Prin urmare, măsurarea timpului de azi păstrează moștenirea Mesopotamiei și a Egiptului.
Pe scurt
- Roata (cele mai vechi urme de căruțe au vreo 5.400 de ani), plugul tras de boi și roata olarului au ușurat transportul, munca ogorului și olăritul.
- Mesopotamienii socoteau în sistemul sexagesimal, din 60 în 60; de la ei vin împărțirea orei în 60 de minute și a cercului în 360 de grade.
- Egiptenii au alcătuit un calendar de 365 de zile (12 luni a câte 30 de zile și încă cinci zile) și au împărțit ziua și noaptea în câte 12 părți.
- Astronomia, geometria și medicina s-au dezvoltat din nevoile statului: calendarul, măsurarea ogoarelor, îngrijirea oamenilor.
- Epopeea lui Ghilgameș, regele din Uruk, este cea mai cunoscută operă literară a Mesopotamiei; Cartea Morților este culegerea egipteană de formule pentru viața de apoi.
- În artă, Orientul Antic a lăsat ziguratul, piramida, templul (Karnak), statuia (Sfinxul de la Giza) și basorelieful (palatul de la Ninive).
Greșeli frecvente
GreșitOra de 60 de minute a fost inventată de ceasornicari, odată cu ceasul.
CorectÎmpărțirea la 60 vine din socoteala babilonienilor și a ajuns până azi prin astronomii greci. Ceasurile au arătat minutele abia după multe secole.
GreșitEpopeea lui Ghilgameș este o cronică a domniei unui rege.
CorectEste o operă literară, cu zei și cu eroi. Arată ce credeau și ce povesteau mesopotamienii despre prietenie, moarte și zei, nu ce a făcut un rege într-un anumit an.
GreșitCartea Morților este o carte, aceeași pentru toți egiptenii.
CorectEste o culegere de formule religioase și magice, scrise pe papirus; fiecare mort primea formulele alese pentru el.
Verifică-te
Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.
Ce este sistemul sexagesimal?
Răspuns
b) Un fel de a număra din 60 în 60. „Sexagesimal” vine de la 60. Scribii Mesopotamiei numărau și calculau în această bază.
Câte zile avea calendarul egiptean și cum erau împărțite?
Răspuns
c) 365 de zile: 12 luni a câte 30 de zile și încă cinci zile. Douăsprezece luni de 30 de zile fac 360; egiptenii adăugau cinci zile la sfârșitul anului.
Cine este Ghilgameș în epopeea care îi poartă numele?
Răspuns
d) Un rege al orașului Uruk, care caută viața fără de moarte. Ghilgameș este regele Urukului; după moartea prietenului său Enkidu pleacă să caute nemurirea.
Meșteșugul medicinei este împărțit la ei astfel: fiecare medic este medicul unei singure boli și nu al mai multora; toată țara este plină de medici, căci unii sunt medici pentru ochi, alții pentru cap, alții pentru dinți, alții pentru bolile stomacului.
Ce arată fragmentul despre medicina egipteană?
Răspuns
a) Că medicii erau specializați, fiecare pe o parte a trupului. Herodot spune că fiecare medic se ocupa de o singură boală și că țara era plină de ei.
Mesopotamia sau Egipt? Pune fiecare moștenire la locul ei.
Răspuns
Mesopotamia: Sistemul sexagesimal; Epopeea lui Ghilgameș; Ziguratul; Basoreliefurile de la Ninive.
Egipt: Calendarul de 365 de zile; Cartea Morților; Templul de la Karnak; Sfinxul de la Giza.
Numărătoarea din 60 în 60, Ghilgameș, ziguratul și basoreliefurile asiriene țin de Mesopotamia; calendarul de 365 de zile, Cartea Morților, Karnak și Sfinxul, de Egipt.
Pune în ordine pașii unui paragraf argumentat despre moștenirea Orientului Antic.
Răspuns
Ordinea corectă:
- Afirmația: Orientul Antic a lăsat invenții folosite și azi
- Primul fapt: sistemul sexagesimal și ora de 60 de minute
- Al doilea fapt: calendarul egiptean de 365 de zile
- Legătura: cunoștințele au fost scrise și preluate de greci
- Concluzia: măsurarea timpului de azi păstrează această moștenire
Un paragraf argumentat pornește de la afirmație, aduce două fapte, le leagă cu „deoarece” și se încheie cu „prin urmare”.
Menționează două invenții sau descoperiri ale Orientului Antic și precizează la ce folosea fiecare.
Un răspuns bun
O invenție este roata: cu ea s-au făcut căruțe trase de boi, care au ușurat căratul recoltei, al lemnului și al pietrei. O altă descoperire este calendarul egiptean de 365 de zile, care împărțea anul în 12 luni și trei anotimpuri și slujea la numărarea zilelor.
Fiecare invenție se numește și se leagă de folosul ei, într-o propoziție întreagă.
Termeni
- sistem sexagesimal
- Fel de a număra și de a socoti din 60 în 60, folosit în Mesopotamia.
- calendar
- Împărțirea anului în luni și zile; cel egiptean avea 365 de zile.
- Epopeea lui Ghilgameș
- Poem mesopotamian despre regele Ghilgameș din Uruk și căutarea vieții fără de moarte; păstrat pe douăsprezece tăblițe de lut.
- Cartea Morților
- Culegere egipteană de formule religioase și magice, scrise pe papirus și puse în mormânt.
- zigurat
- Platformă în trepte, din cărămidă, pe care stătea templul unui oraș din Mesopotamia.
- basorelief
- Sculptură săpată într-o placă de piatră, în care figurile ies puțin în afară.
- plug
- Unealtă trasă de boi, cu care se răstoarnă brazda înainte de semănat.
- geometrie
- Știința măsurării lungimilor, a suprafețelor și a formelor; după Herodot, născută din măsurarea ogoarelor Egiptului.
Surse și legătura cu programa
- E. A. Wallis Budge, The Babylonian Story of the Deluge and the Epic of Gilgamish, with an account of the Royal Libraries of Nineveh, Londra, British Museum, 1920 (Internet Archive) – sursa A (tăblița a XI-a, versurile 142–155); George Smith, decembrie 1872; cele douăsprezece tăblițe din vremea lui Assurbanipal; versiuni babiloniene de pe la 2000 î.Hr.
- The History of Herodotus, trad. G. C. Macaulay, Londra, 1890, cartea a II-a (Wikisource) – sursa B (II, 109: geometria, ceasul de soare, cele 12 părți ale zilei); fragmentul despre medici (II, 84)
- M. A. Lombardi (National Institute of Standards and Technology), Why is a minute divided into 60 seconds, an hour into 60 minutes, yet there are only 24 hours in a day?, Scientific American, 2007 – baza 60 a babilonienilor, moștenită de la sumerieni; împărțitorii lui 60; cele 12 + 12 părți ale zilei egiptene; Hiparh, Ptolemeu, 360 de grade; minutele și secundele; ceasurile
- Discover Magazine, Archaeologists Have Long Sought – But Never Found – the Very First Wheel – cele mai vechi urme de vehicule cu roți, acum vreo 5.400 de ani, în Eurasia și Orientul Apropiat; semnele „car” (de 3 ori) și „sanie” (de aproape 40 de ori) la Uruk; roata din Slovenia, 5.100–5.300 de ani
- The Electronic Text Corpus of Sumerian Literature (Universitatea Oxford): The Farmer’s Instructions (5.6.3) – plugul cu boi; sarcina unui plug, 180 iku (circa 65 ha)
- Treccani, Enciclopedia on line: Calendario – calendarul egiptean: 12 luni de 30 de zile și cinci zile adăugate; ziua de 24 de ore; trei anotimpuri
- Treccani, Enciclopedia on line: Gilgamesh – Ghilgameș, rege din Uruk; poemele sumeriene și marele poem akkadian; Enkidu; Uta-napiștim și nemurirea
- British Museum, Hieroglyphs: unlocking ancient Egypt, ghidul expoziției (2022) – Cartea Morților: „nici carte, nici text fix”, o alegere de formule religioase și magice citite la înmormântare
- The Metropolitan Museum of Art, Open Access API: obiectul 551786, Book of the Dead of the Priest of Horus, Imhotep (35.9.20a–w) – papirus de 21,9 m, c. 332–200 î.Hr.
- Ministerul Turismului și Antichităților din Egipt: Karnak – templul lui Amon; sala hipostilă cu 134 de coloane, cele 12 din mijloc de 21 m; construcții de la Intef al II-lea până la Ptolemei
- Digital Giza (Universitatea Harvard): Frequently Asked Questions – Sfinxul de la Giza: 73,5 m lungime, 20 m înălțime, trup de leu și cap de om; piramidele, morminte regale
- Treccani, Enciclopedia on line: Ninive; Ziqqurat; Osiride – reliefurile cu vânătorile și războaiele lui Assurbanipal; biblioteca; ziguratul (articolul Ziqqurat); judecata în fața lui Osiris (articolul Osiride)
- UNESCO World Heritage (date deschise): Archaeological Ruins at Moenjodaro – oraș din mileniul al III-lea î.Hr., din cărămidă, cu un sistem timpuriu de plan urban
- The Code of Hammurabi, King of Babylon, trad. Robert Francis Harper, Chicago, 1904 (Wikisource) – articolul 215: plata medicului care operează cu un cuțit de bronz
- Lex – Danmarks Nationalleksikon, articolul Egypten i oldtiden – videnskab (Th. Christiansen, T. Bagh, K. Andersen) – papirusul Rhind: pe la 1650 î.Hr., copiat de scribul Ahmes, la British Museum, culegere de probleme (aria unui ogor, volumul unui siloz cilindric); papirusul Ebers: pe la 1550 î.Hr., vreo 20 m, cam 700 de leacuri și rețete
- The Epic of Gilgamesh, tăblița a XI-a, trad. Maureen Gallery Kovacs (Stanford University Press, 1989), text electronic – Uta-napiștim își urcă în corabie neamurile și meșterii; zeul Enlil îi face pe el și pe soția lui „asemenea zeilor”
- Treccani, Enciclopedia Italiana, articolul Sotiaco, periodo – anul egiptean de 365 de zile în loc de 365 și un sfert; revărsarea și muncile câmpului nu se mai potriveau cu anotimpurile calendarului; 365 × 4 = 1.460 de ani până la întoarcere
Din programă: TC 2.3 „Cultura Orientului Antic”; SS 2.3 „Cultura Orientului Antic”; FIL 2.3 „Cultura Orientului Antic”. Competențe specifice urmărite: 1.2, 3.2, 4.1.