Mănăstirea Neamț: ce-au copiat călugării — zece cărți datate în 143 de ani?
Cinci veacuri de cărți pe o singură axă, după catalogul din 1905: ce s-a copiat la Neamț și ce a ajuns doar pe rafturi, fiecare carte cu anul și dovada ei.
Chenare împletite dintr-un manuscris slav: facsimil în catalogul lui Iațimirski, 1905, planșa XVI (domeniul public). Planșa nu identifică manuscrisul.
Întrebarea
Mănăstirea Neamț e, după catalogul din 1905, una dintre cele mai vechi mănăstiri ale Moldovei — și marele ei scriptoriu medieval. Ce-au copiat călugării de fapt, și când?
Cinci veacuri de cărți stau mai jos pe o singură axă, pe două rânduri: COPIAT LA NEAMȚ (cu anul, scribul și dovada din colofon) și PE RAFTURI (danii, cărți aduse de aiurea, rodul școlii lui Paisie).
Ansamblul mănăstirii Neamț. Fotografie: Dickelbers, CC BY-SA 3.0, via Wikimedia Commons. Commons
Dosarul adunat aici — secțiunea Neamțului din catalogul din 1905, întregită de Turdeanu 1943 — dă zece copii datate în 143 de ani (1436–1579): cinci ale lui Gavriil, un minei din setul Putnei, două ale lui Ghervasie, două târzii. Urmează o pauză de aproape două veacuri fără nicio copie datată în dosarul acesta, apoi 57 de rânduri datate ale școlii lui Paisie, între 1768 și 1837. Rândul de sus e gol între 1448 și 1467 și între 1480 și 1500; nicio sursă din dosar nu cere vreo copie în anii aceștia.
Verdictul e al tău: trei lecturi ale dovezilor, iar axa se luminează altfel sub fiecare.
Axa: cinci veacuri, două rânduri
Fiecare semn e o carte datată: copiat la Neamț sus; danii și cărți aduse (puncte) și școala lui Paisie (inele) jos. Benzi: 1407, 1497, anii pustii, Paisie, focul din 1862, plecarea din 1861. Banda hașurată: cele 13 «de mâna lui Gavriil», niciodată semnate.
Adu un an al tău
Scrie un an: axa arată ce cărți existau deja și ce trăise casa între timp.
Copiat la Neamț
Setul 1467 (atribuit)
Banda Gavriil (nesemnat)
Pe rafturi
Școala lui Paisie
Capitolele
1436–1448 · Gavriil
Gavriil, fiul lui Uric — și cele treisprezece semnate
Cel mai harnic copist al Neamțului medieval: Gavriil, fiul călugărului Paisie Uric — un alt Paisie, cu patru veacuri înaintea lui Velicikovski. Catalogul din 1905 îl confundase cu Grigorie Țamblac; Turdeanu 1951 a despărțit mâinile.
Douăsprezece cărți datate, 1424–1448, plus un sbornic ascetic semnat și nedatat (pe la 1430, azi BAR 149): Grigorie Teologul (1424, copiat la Neamț după Turdeanu 1951), Tetraevangheliarul principesei Marina, azi la Oxford (1429), cele cinci de la Neamț (1436–1447), două sbornice plecate devreme la București (1437/38, 1441), Cuvântările lui Vasile (1444), un fragment (1447), Mineiul pe noiembrie (1448). De la «vreo douăzeci» (1943), în 1951 intră numai semnătura.
La Neamț, Gavriil semnează cinci cărți: Tetraevangheliarul din 1436 (nr. 5, început în 6 aprilie, isprăvit în 3 februarie, sub egumenul Siluan), Margaritul din 1443 (nr. 67/68: o carte în două numere de catalog), Mineiul pe februarie 1445 (nr. 51), Scara din 1446 (nr. 76) și Mineiul pe martie 1447 (nr. 52).
Patru din cele cinci au plecat la București: aceleași titluri, aceiași ani, aceleași semnături le citează Turdeanu în 1951 la BAR sub cotele 136, 122, 143 și 123 — iar în 1905, la BAR, nicio carte a lui Gavriil. Mutarea nu-i scrisă nicăieri; deducția stă cu amândouă cotele la vedere.
Alte 13 cărți poartă în catalog mențiunea «mâna lui Gavriil» — unele «mâna», altele doar «asemenea». O imitație de la începutul veacului XVI (nr. 13) stă în afara benzii. Metoda din 1951 le respinge; stau pe axă ca bandă hașurată, niciodată ca semnate.
1467 · Mineele Putnei
Ștefan zidește Putna; Neamțul scrie mineele
Săpăturile Putnei au început la 4 iunie 1466; Ștefan poruncește un set de minee pe douăsprezece luni — munca, zice Turdeanu, împărțită între slavoniștii Neamțului, sub Ioasaf, cel dintâi arhimandrit al Putnei, venit de la Neamț.
Din douăsprezece s-au regăsit șapte: ianuarie (ieromonahul Ioanichie, azi la Moscova), aprilie (diaconul Nicodim), noiembrie (Casian, la Putna în 1943), decembrie, martie, iunie, august (nesemnate, la Moscova). Lipsesc septembrie, octombrie, februarie, mai și iulie; Turdeanu socotește că au existat fără îndoială, căci seria nu se scrie pe sărite.
«S-a scris acest minei pe ianuarie pentru mănăstirea dela Putna. Și s-a scris în mănăstirea Neamțului, cu mâna mult păcătosului așa zis ieromonah Ioanichie» (ortografie normalizată) — singurul colofon din dosarul acesta care numește casa cu vorba «în». Ceilalți șase frați intră pe axă numai în lectura catalogului, ca atribuire prin unitatea setului.
Diaconul din aprilie semnează ca ieromonah șase ani mai târziu: Tetraevangheliarul Homorului (1473), dăruit de Ștefan, isprăvit în 17 iunie, sub egumenul Gherondie. Turdeanu îl socotește aceeași mână și-l regăsește «printre pisarii dela Neamțu»; legătura dintre cele două semnături e identificarea lui Turdeanu. Nu-i o copie a Neamțului: pe axă nu intră; stă în poveste, ca diasporă.
1474–1475 · Ghervasie
Ghervasie: legea și profeții
Numele vine cu casa lipită: «călugărul Ghervasie din mănăstirea Neamțului». În 1474 isprăvește Sintagma lui Matei Blastares (la Turdeanu: Vlastaris; nr. 60) — culegerea de legi bisericești cu glosar latin, pe care Turdeanu o numește cel dintâi monument juridic al Moldovei — scrisă pentru Neamț. Cota ei de azi n-a fost deschisă aici.
În octombrie același an (6983: 1474 după anul bizantin; Turdeanu tipărește 1475), în «liniștea spornică a mănăstirii Neamțu», Ghervasie scrie profeții și înțelepciunea: 297 de foi, 19 ornamente, 24 de inițiale, isprăvit în 26 octombrie. O însemnare din 1531 pomenește moartea starețului Ioil sub egumenul Teodosie; unde era cartea atunci, însemnarea nu spune. Turdeanu îl socotește probabil printre manuscrisele culese de Iațimirski în țară spre 1904 și vândute lui Șciukin, spre Moscova.
Iațimirski credea că Ghervasie continuă vechea traducere medio-bulgară din care copiase și Gavriil; Turdeanu găsește ipoteza verosimilă.
1500–1767 · Veacurile subțiri
Două cărți în două veacuri — și rafturi pline de aiurea
După 1474 rândul de sus amuțește: Tetraevangheliarul din 1512 (Dimitrie, sub egumenul Partenie, din porunca lui Teoctist, fostul egumen al Neamțului ajuns mitropolit — colofonul datează și Cozminul, 26 octombrie 1497, și biserica, 14 noiembrie) și Psaltirea din 1579 (Misail, pe banii lui, sub Vissarion — un cuvânt răzuit înaintea numelui). Atât.
Jos, în schimb: Apostolul lui Ștefan din 1500, Comentariile la Iov de la Zograf (?), Tipicul adus de la Putna în 1523, Tetraevangheliarul lui Lăpușneanu din 1553, Mineiul cu colofon de război (1574), un Slujebnic pe pergament (1634), cărți de la Kiev. În dosar, casa primește; copii nu mai are.
Ruperile se văd ca benzi: casa pustie doisprezece ani (1671–1683) și trei (1691–1694); focul din 1862 — mai toate slavonele și aproape toate româneștile și străinele, zice catalogul; plecarea lui Andronic din 1861, peste Prut, spre Noul Neamț.
Biserica Înălțării (1497). Fotografie: Cosmin Cornea, CC BY 2.0, via Wikimedia Commons. Commons
1768–1837 · Paisie
Paisie: 57 de rânduri în 69 de ani, puține localizate
Paisie Velicikovski (n. 21 decembrie 1722, Poltava — m. 15 noiembrie 1794): Dragomirna, apoi Secu — 14 octombrie 1775 (ziua: Diaconu 2016), cu 350 de călugări după Iațimirski (Diaconu: obște de 350 la Dragomirna, 200 de însoțitori) —, apoi Neamțul, din 14 august 1779, cincisprezece ani, arhimandrit din 1790.
Școala lui traduce și copiază Părinții: Isaac Sirul în traducerea lui Paisie (1775, 1777, definitiva 1787, altele până în 1798), Scara (două copii, 1786), Filocalia (1796, 1800). Socoteala: 57 de rânduri datate, 56 de cărți (P195 are două părți, 1790 și 1791, numărate o dată, la 1791), 1768–1837. Un rând înseamnă o parte datată a unei cărți.
Pentru cele mai multe rânduri catalogul nu spune locul copierii. Dintre cele localizate, la Neamț s-au scris șase (între ele traducerea lui Dorofei, P160, tradusă în casa Neamțului); restul numesc Dragomirna, schitul Vorona, Iași sau Poiana Mărului. De aceea stau jos: rodul școlii, nu al casei.
Anii de tipar, de compunere, însemnările de stăpânire și cărțile-sursă n-au intrat în numărătoare; hotărârile stau în registru, lângă fiecare carte.
Verdictul: care secol a copiat?
Trei lecturi ale acelorași dovezi; axa se reaprinde sub fiecare.
Copiat la Neamț
Setul 1467 (atribuit)
Banda Gavriil (nesemnat)
Pe rafturi
Școala lui Paisie
Registrul: fiecare carte, cu dovada
Fiecare semn își arată actele: număr, an, mână, dovada locului (catalogul citat: 1905, 1943 sau 1951; nu o adresă de azi). Perechile păstrează amândouă cotele.
Copiat la Neamț — cele zece
No.51436 Tetraevangheliar · Gavriil, fiul lui Uric · eg. Siluan · semnat; început 6 apr., isprăvit 3 feb. · inv. 92
No.67/681443 Margarit (Perlele lui Ioan Gură de Aur) · Gavriil · semnat pe fragment; o carte în două numere · inv. 89, 63
No.511445 Minei pe februarie · Gavriil · semnat; chenar pictat de Gavriil · inv. 87
No.761446 Scara lui Ioan Sinaitul · Gavriil · semnat · inv. 94
No.521447 Minei pe martie · Gavriil · semnat · inv. 77
No.1467-Jan1467 Minei pe ianuarie (pentru Putna) · ieromonahul Ioanichie · «în mănăstirea Neamțului» · Moscow, Undolsky 78
No.601474 Sintagma lui Matei Blastares · ieromonahul Ghervasie de la Neamț · scrib al Neamțului; pentru Neamț · inv. 54
No.1475-OT1474 Profeți și cărți de înțelepciune · ieromonahul Ghervasie · «liniștea spornică a mănăstirii Neamțu»; 26 oct. 6983 · Moscow, Rumyantsov ex-Șciukin
No.101512 Tetraevangheliar · Dimitrie gramaticul · eg. Partenie · porunca lui Teoctist; sub eg. Partenie · inv. 91
Fiecare dată își numește furnizorii: Iațimirski 1905 (autobiografia, Viața lui Grigorie, lista egumenilor) și Diaconu 2016.
Născut: 21 decembrie 1722, Poltava — autobiografia + Viața lui Grigorie (Y1905) · D2016.
Secu: 14 octombrie 1775 — ziua o dă D2016; anul, Y1905.
350 de călugări la mutarea spre Secu — Iațimirski (povestirea și lista egumenilor); D2016 numără obștea de 350 la Dragomirna și 200 de însoțitori.
Neamț: 14 august 1779 — Y1905; Adormirea 1779 — D2016.
Arhimandrit: 1790 — Y1905 · D2016.
Mort: 15 noiembrie 1794 — Viața lui Grigorie (Y1905) · D2016.
Biserica Înălțării: anul 1497 la amândoi martorii — ziua (14 noiembrie) numai în colofonul nr. 10.
Metoda: ce intră, ce nu intră
O copie a Neamțului înseamnă scrib al Neamțului, lucru sub egumenul ei numit sau formulă explicită «la/în Neamț», citată lângă fiecare carte. Restul stau jos: averea casei, nu mâna ei.
Marginea metodei: trei cărți. Praxiul din 1463 (Mircea; 18 galbeni), fără loc aflat. Mineiul pe ianuarie 1466, al Moldoviței. Avva Dorotei din 1475, pentru Zograf — casă nedeclarată; Turdeanu socotește că a rămas în țară, ajungând la Bisericani la o dată necunoscută.
Nu se tipăresc: niciun an de întemeiere din veacul XIV (hrisoavele din anii 1390 sunt hrisoave din anii 1490 — 1397→1497, 1398→1498, 1399→1499 —, după trei probe; prima mențiune rămâne 1407); unde doarme azi cartea din 1473 (fără izvor deschis); datele canonizării lui Paisie; Fecioru 1952, neatins și necitat.
Izvoare deschise: Iațimirski 1905 (105 + 275 de intrări de catalog, colofonii folosiți, verificați pe scanări); Turdeanu 1943 (setul 1467, Ghervasie, Humor 1473); Turdeanu 1951 (lista celor 13); Bogdan 1907 (colofonul Humorului); Diaconu 2016 (datele lui Paisie).
