Cele trei popoare din care se trag europenii: cine au fost, când au venit, cât a rămas din fiecare

Acum mai bine de 45.000 de ani

Cei mai vechi europeni cu ADN citit nu se numără printre cei trei#

Cei mai vechi oameni de pe această hartă au trăit acum mai bine de 45.000 de ani, la Ranis în Germania, la Zlatý kůň în Cehia și la Bacho Kiro în Bulgaria. Un bărbat din Peștera cu Oase, din Banat, vechi de vreo 40.000 de ani, avea un strămoș neanderthalian cu patru până la șase generații în urmă.

Europenii de mai târziu au moștenit de la ei puțin sau nimic. Oamenii de la Ranis și Zlatý kůň nu au lăsat o moștenire care să poată fi detectată la vânătorii-culegători de după ei, iar cei de la Bacho Kiro sunt mai înrudiți cu populații vechi și actuale din Asia de Est și din Americi decât cu europenii de mai târziu.

Harta îi desenează pe cei 62 de europeni mai vechi de 14.500 de ani cu albastrul vânătorilor-culegători, fiindcă așa trăiau. Cele trei moșteniri din această poveste încep după epoca glaciară, ale cărei refugii au o hartă a lor.

Acum 14.000–8.700 de ani

După retragerea gheții, Europa este a vânătorilor-culegători#

De acum vreo 14.000 de ani, în vestul și în centrul Europei se găsesc vânători-culegători cu o moștenire comună, întâlnită prima dată la un schelet de la Villabruna, în Italia. Mai la est, de la Baltica până la Urali, trăia un popor înrudit. Pe hartă, și unii, și alții sunt albaștri.

Cel mai cunoscut dintre ei este Omul din Cheddar, mort în Somerset, în Anglia, acum aproximativ 10.000 de ani. Genomul lui indică piele închisă la culoare, păr închis și ochi albaștri sau verzi: o predicție făcută pe baza unor gene al căror efect a fost măsurat la oameni de azi.

La cei 81 de oameni din Europa secvențiați, datați între acum 14.500 și 8.700 de ani, moștenirea de vânător-culegător este în medie de 90%. Aproape tot restul ține de vânătorii-culegători de la Porțile de Fier: modelul acestei pagini citește cam o optime din moștenirea lor drept anatoliană. Nu erau agricultori. Un studiu din 2019 a constatat că, dintre toți vânătorii-culegători ai Europei, ei erau rudele cele mai apropiate ale vânătorilor-culegători din Anatolia.

Acum 8.700–7.000 de ani

Agricultorii vin din Anatolia: s-au mutat oamenii, nu doar ideea#

Agricultura a apărut în Orientul Apropiat. Zeci de ani s-a discutat dacă în Europa a ajuns ideea sau au venit oamenii. Harta lămurește întrebarea: galbenul intră prin Marea Egee și înaintează pe două drumuri, în susul Dunării spre centrul Europei și de-a lungul coastei mediteraneene până în Peninsula Iberică.

În această arhivă, cei mai vechi oameni cu moștenire majoritar agricolă datează de acum aproximativ 8.200 de ani în Grecia, 8.100 în Serbia, 7.700 în Ungaria, 7.700 în România, 7.200 în Germania, 7.200 în Spania și 5.800 în Marea Britanie și Irlanda.

La început, nou-veniții și localnicii s-au amestecat puțin: primii agricultori din centrul Europei sunt anatolieni în proporție de 95%. Între acum 7.500 și 7.000 de ani, cei 379 de oameni secvențiați din toată Europa au în medie 78% moștenire de agricultor.

ADN-ul arată că oamenii s-au mutat și s-au amestecat, nu de ce. În Europa, agricultura s-a răspândit cu o viteză medie estimată de aproximativ un kilometru pe an, în salturi și pauze pe care media le ascunde.

Acum 7.000–5.300 de ani

Două mii de ani, cele două popoare trăiesc alături#

Vânătorii-culegători nu au dispărut. În jurul Balticii și în nord au continuat să pescuiască și să vâneze cât timp agricultorii stăpâneau sudul, iar acolo albastrul rămâne pe hartă. La peștera Blätterhöhle din Germania, oameni care trăiau din vânat și cules și-au păstrat felul de viață vreo 2.000 de ani după sosirea agricultorilor.

Apoi cele două popoare s-au contopit. Partea de vânător-culegător a oamenilor secvențiați din Europa este de 16% între acum 7.000 și 6.000 de ani și de 23% între acum 6.000 și 5.300 de ani: galbenul se face verde. Geneticienii numesc fenomenul revenirea moștenirii de vânător-culegător.

Acum 7.000–5.300 de ani, mai la est

În stepă se formează un al treilea popor#

Pe pășunile de la nord de Marea Neagră și de Marea Caspică, vânătorii-culegători din est se amestecau cu oameni a căror moștenire venea din Caucaz. Urmașii lor creșteau turme și își îngropau morții sub movile. Îi știm după numele uneia dintre culturile lor: Iamnaia.

Această pagină citește populația Iamnaia din regiunea Samara astfel: 47% vânător-culegător estic, 44% Caucaz și 9% agricultor anatolian; estimările publicate dau pentru primele două aproximativ câte o jumătate. Un studiu din 2025 le plasează formarea acum vreo 6.000 de ani, printre urmașii populației Serednii Stih de la nord de Marea Neagră, iar expansiunea, începând de acum aproximativ 5.300 de ani.

Pe hartă, albastrul și griul stepei se înroșesc pe măsură ce amestecul se formează. De aici înainte, roșul este a treia culoare.

Acum 5.300–4.000 de ani

Stepa ajunge în Europa și în câteva secole harta își schimbă culoarea#

Roșul înaintează repede spre vest. Cei mai vechi oameni cu cel puțin 40% moștenire de stepă datează de acum aproximativ 5.200 de ani în Republica Moldova, 4.900 în Bulgaria, 4.900 în Ungaria, 4.800 în România, 4.500 în Germania, 4.300 în Marea Britanie și 4.100 în Spania.

Oamenii culturii ceramicii șnurate din Germania, numită după olăria ei, apar în acea vreme. După calculul acestei pagini, au 74% moștenire de stepă; un studiu din 2015 dădea aproximativ trei sferturi.

Între acum 4.400 și 4.000 de ani, cei 404 oameni secvențiați din Europa au în medie 47% moștenire de stepă, 41% de agricultor și 12% de vânător-culegător. Toate trei sunt acum la locul lor.

Păstorii nu erau mobili datorită cavaleriei. Vehiculele cu roți apar în mai multe regiuni acum vreo 5.500 de ani, iar locul inventării lor rămâne disputat. Folosirea pe scară largă a cailor pentru transport s-a dezvoltat abia acum vreo 4.200 de ani, după această sosire, iar carele de luptă acum vreo 4.000 de ani. De ce a început mișcarea nu e lămurit: ADN-ul ciumei atestă infecții repetate printre agricultorii scandinavi din acea vreme, fără să arate de ce s-au mutat oamenii stepei.

Marea Britanie, acum 4.500 de ani

Marea Britanie își schimbă de două ori locuitorii#

Insula arată cel mai limpede succesiunea. Agricultorii au ajuns acolo acum vreo 6.000 de ani: cei 139 de oameni secvențiați din Marea Britanie și Irlanda, datați între acum 6.100 și 4.500 de ani, au în medie 77% moștenire de agricultor, 22% de vânător-culegător și deloc de stepă.

Acum aproximativ 4.400 de ani au trecut de pe continent oameni care foloseau pahare campaniforme. Cei 41 de oameni secvențiați din următoarele cinci secole au în medie 54% moștenire de stepă. Studiul care a constatat schimbarea a conchis că aproximativ 90% din fondul genetic al insulei a fost înlocuit în câteva sute de ani.

În Peninsula Iberică, aceeași sosire a înlocuit până acum 4.000 de ani aproximativ 40% din moștenire și aproape toate liniile paterne.

România, de la Porțile de Fier la movilele din Bărăgan

Pe teritoriul României, fiecare culoare are morminte cunoscute#

Albastru. La Schela Cladovei și la Ostrovul Corbului, pe malul Dunării din Mehedinți, 7 vânători-culegători de acum aproape 9.000 de ani au 85% moștenire de vânător-culegător.

Galben. La Pietrele, în județul Giurgiu, 44 de oameni ai culturii Gumelnița, de acum vreo 6.400 de ani, au 91% moștenire de agricultor anatolian. La Urziceni, în județul Satu Mare, 72 de oameni de acum vreo 5.900 de ani au 90%.

Roșu. În movile de la Smeeni (Buzău), Târgșoru Vechi (Prahova), Rahman (Tulcea) și Corlăteni (Botoșani), 9 oameni de acum vreo 4.700 de ani au 95% moștenire de stepă: nou-veniți aproape neamestecați. La Cârlomănești (Buzău), opt secole mai târziu, 7 oameni au 60% moștenire de agricultor, 24% de stepă și 16% de vânător-culegător: amestecul s-a făcut.

Cei 10 români de azi din arhivă au 46% moștenire de agricultor, 38% de stepă, 5% de vânător-culegător și 11% din alte surse. Din România s-au secvențiat până acum 195 de oameni vechi; din Ungaria, 1.298.

Acum 4.000–1.000 de ani

Migrațiile de mai târziu schimbă proporțiile, nu paleta#

După epoca bronzului, nicio migrație nu mai aduce o a patra moștenire pe tot continentul, deși câteva schimbă regiuni întregi. Între acum 3.000 și 2.000 de ani, cei 1.047 de oameni secvențiați din Europa au în medie 49% moștenire de agricultor, 39% de stepă și 10% de vânător-culegător, aproape ca azi.

Unde harta se face gri au sosit oameni cu moștenire din afara celor trei. În Italia, oamenii secvențiați din secolele imperiale au 24% asemenea moștenire, față de 2% în epoca fierului: Roma a atras oameni din estul Mediteranei. În Ungaria, griul de acum 1.400 de ani acoperă morminte din epoca avară: la cei 550 de oameni secvențiați de acolo, 35% din moștenire vine din afara celor trei.

Migrațiile slave de după aceea au schimbat mai mult: un studiu din 2025 estimează că peste 80% din moștenirea populației din estul Germaniei și din Polonia a fost înlocuită. Migranții purtau aceleași trei moșteniri, în proporții nordice, așa că aici se văd doar ca o schimbare de nuanță.

Marea ruptură a acestei perioade abia se vede în trei culori. Acum vreo 3.200 de ani, multe centre-palat din Grecia, Anatolia și Levant au fost distruse sau abandonate, iar inscripțiile egiptene descriu atacuri ale unor grupuri numite azi „popoarele mării”. ADN-ul din orașul Ashkelon arată o ascendență înrudită cu cea a populațiilor din sudul Europei, care apare atunci și nu se mai detectează în două secole. Prăbușirea palatelor nu dovedește, în sine, înlocuirea unui popor de către altul, iar trei culori nu pot numi popoarele mării.

Azi

Aproape fiecare grup le are pe toate trei, iar proporțiile se schimbă cu latitudinea#

Fiecare disc este un grup de azi studiat de geneticieni, desenat acolo unde au fost luate probele și împărțit în părțile lui. Moștenirea de stepă este cea mai mare în nord și în est: 55% la lituanieni, 51% la norvegieni, 48% la englezi. Moștenirea de agricultor este cea mai mare în sud: 72% la sarzi, care au doar 8% din stepă.

Moștenirea de vânător-culegător, cea mai veche, este peste tot cea mai mică: 19% la lituanieni, 13% la basci, 5% la români.

Eșantioanele sunt mici: 10 români, 10 englezi, 10 lituanieni. Arhiva nu are un eșantion de azi de germani, polonezi sau suedezi, printre alții, așa că țările lor nu au disc.

Gene, limbi, granițe

Harta genelor nu urmează harta limbilor#

Un inel marchează un grup a cărui limbă nu este indo-europeană. Ca să compare două grupuri, pagina adună cât de departe sunt cele patru părți ale lor: 0 înseamnă același amestec, 100 înseamnă nimic în comun.

Maghiara este o limbă uralică; rudele ei cele mai apropiate se vorbesc la est de Urali, la mansi și la hantî. Ca moștenire, maghiarii sunt la 3 puncte de cehi și la 54 de puncte de mansi. Găgăuzii din Republica Moldova vorbesc o limbă turcică și sunt la 4 puncte de vecinii lor moldoveni și la 29 de puncte de turci.

Românii sunt la 4 puncte de sârbi, la 5 puncte de moldoveni și la 7 puncte de bulgari, dar la 11 puncte de italienii din nord și la 30 de puncte de sarzi, cu care împart latina. Bascii vorbesc o limbă neînrudită cu nicio alta din Europa, dar stau la 1 punct de ceilalți spanioli din nord și au 33% moștenire de stepă.

O limbă se poate răspândi fără să înlocuiască oamenii, iar oamenii se pot muta și pot păstra limba pe care o găsesc. Migrația din stepă este explicația cea mai susținută pentru felul în care limbile indo-europene au ajuns în Europa; studiul din 2015 despre această migrație spunea că rezultatele o sprijină pentru „cel puțin unele” dintre ele. ADN-ul nu poate arăta ce limbă vorbea cineva.

Ce lasă pe dinafară trei culori

Unde modelul cu trei surse nu mai ține#

Partea gri. Sudul și sud-estul Europei au o moștenire sosită mai târziu din estul Mediteranei și de mai departe: 16% la greci, 22% la sicilieni, 15% la bulgari, 11% la români, după acest calcul. Finlandezii au 10% moștenire de tip siberian, care a ajuns în nordul Europei acum cel puțin 3.500 de ani.

Hârtia albă înseamnă lipsă de dovezi, nu pământ gol. Culoarea apare numai lângă scheletele al căror ADN a fost citit. Laboratoarele au citit 1.298 din Ungaria și 195 din România.

Moștenirea de stepă este ea însăși un amestec, aproape pe jumătate vânător-culegător estic. Socotită astfel, moștenirea de vânător-culegător a nord-europenilor este mai mare decât arată partea lor albastră.

Țărmul este cel de azi. Pe vremea vânătorilor-culegători, o parte din Marea Nordului era uscat: Doggerland.