De ce țăranul poartă numele țării?

Dovada, pe scurt

Paradoxul într-un ecran

Deschide dicționarul la țară: intrarea se încheie „– Lat. terra”. Deschide-l la pământ: „– Lat. pavimentum”. Până aici, două etimologii obișnuite. Răsturnarea stă la pământ, sensul 5: „Teritoriu, regiune, ținut; p. ext. țară, patrie”. Cuvântul podelei a ajuns să însemne țara.

Așadar: țara vine din pământ, iar pământul — din pământ bătătorit. Surpriza cea mare e însă alta: în română, urmașul lui terra a devenit cuvântul obișnuit pentru țară.

Sensurile îngropate

TERRA urcă: din pământ, patrie

Sub „țară” de azi zac sensuri de pământ. MDA2 le listează primele, cu etichete de arhaism. DER dă scara întreagă, de la glie la stat, într-un singur cuvânt.

• (Îrg) Suprafața globului pământesc Si: pământ
• (Îrg) Uscat
• (Înv) Țarină
• (Înv) Sol

MDA2, sensurile 1–4 ale lui țară

DER: „1. Stat – 2. Patrie – 3. Cîmp – 4. Popor, lume” (ortografia dicționarului)

Psaltirea Hurmuzachi, datată după filigran între 1491 și 1504, dă primele atestări în română pentru amândouă cuvintele: țară la 75r/4, pământ la 69v/16 (MDA2).

La 29 sau 30 iunie 1521 (datarea e probabilă), Neacșu din Câmpulung îl vestește pe judele Brașovului: „pre io-i va fi voia pren Țeara Rumânească, iară el să treacă” (citat după edițiile moderne). Scrisoarea e „cel mai vechi text datat, scris în limba română”. Țara își spune numele de țară în cel mai vechi document datat al limbii.

Întreaga poveste a scrisorii — pe pagina vecină →

Sensul care s-a lărgit — dar unde, exact?

PAVIMENTUM: din pământ bătătorit, pământ

Latinul pavimentum pornea de la pământul bătătorit, nu de la o podea modernă: DELL îl glosează „terre battue”, apoi „pavé, dallage” (prin Burdușă). DER îl derivă pe pământ din forma populară paumentum, „indicată de Iulian”, nu direct din pavimentum clasic — iar Șăineanu notează lărgirea: „[Lat. PAVIMENTUM, pardoseală: cu sens lărgit românește]”. Numai că verdictul lexicografului e azi citit cu prudență:

Țăranul: omul țării

DEX '09 îl desface răspicat: „Țară + suf. -an”. MDA2 scrie „țară + (e)an” și dă atestarea MOXA, 360/4 — cronica lui Mihail Moxa, terminată în 1620. Sensul derivării merge de la țară la țăran, niciodată invers: omul poartă numele țării pentru că țara l-a numit.

Scara sensurilor (MDA2)

• (Îrg) 1. Locuitor al unei țări
• (Înv) 5. Băștinaș
• (Îvr) 6. Compatriot
• azi 7. Persoană din mediul rural, cu agricultura ca ocupație

MDA2, s.v. țăran — ordinea dicționarului, nu o cronologie dovedită

Familia cuvântului

Din țară s-au născut, românește, doi copii cu destine opuse:

• țăran — „țară + (e)an” — omul țării (MDA2, at. Moxa 1620)
• țărână — „țară + -ână” — pământul mărunt (MDA2, at. cca 1550)

A nu se confunda țărâna cu țarina: DER o derivă pe țarină din slavă („Sb. carina”), o cu totul altă istorie.

Ce nu știm (și spunem)

• Prima folosire a lui țară sau pământ într-un hrisov: nedatată pe această pagină. Primele atestări în română, după MDA2, rămân filele Hurmuzachi (75r/4, 69v/16).
• Etapa exactă a lărgirii lui pavimentum spre „pământ”: latina târzie sau teren românesc — vezi cartonașul din secțiunea PAVIMENTUM.
• Sunetul exact al lui „țeară” în gura lui Neacșu: grafia „Țeara” e tot ce avem.
• Vechi împrumuturi slave sau maghiare pentru aceste două cuvinte: dicționarele consultate nu le susțin.
• Partea a II-a anunțată a studiului Burdușă (Vulgata): neverificată aici — pagina n-o citează.

Un dicționar bun arată și golurile. Etimologia cea mai exactă e uneori: încă nu știm.

Pagini vecine

Patru pagini vii duc povestea mai departe.

Fiecare afirmație datată trimite la sursa ei; lista completă stă în secțiunea Surse.

Surse

Dicționarele românești întâi, apoi lingvistica, dicționarele-surori și documentele. Fiecare afirmație datată trimite la sursa ei.

Dicționare românești (consultate pe dexonline)

• DEX '09, s.v. țară — „1. Stat. 2. Patrie…” + „– Lat. terra”
• DEX '09, s.v. țăran — „Țară + suf. -an”
• DEX '09, s.v. pământ — „– Lat. pavimentum” + sensul 5 „p. ext. țară, patrie”
• MDA2, s.v. țară — sensurile de pământ + „E: ml terra”
• MDA2, s.v. țăran — „țară + (e)an”, „Locuitor al unei țări”, at. MOXA
• MDA2, s.v. țărână — „țară + -ână”, at. cca 1550
• MDA2, s.v. pământ — 69v/16 Hurmuzachi
• Șăineanu — „[Lat. PAVIMENTUM, pardoseală: cu sens lărgit românește]”
• Scriban — „bătătură, pămînt bătăturit, paviment, pardoseală”
• DER — „1. Stat – 2. Patrie – 3. Cîmp – 4. Popor, lume” + „Der. țăran”
• DER, s.v. pământ — „paumentum, formă populară indicată de Iulian”
• DER, s.v. țarină — „Sb. carina” (altă istorie decât țărâna)

Lingvistică

• Burdușă, „Rom. pământ – o perspectivă onomasiologică (I)”, AUT XLII–XLIII, 2004–2005
• Popescu-Marin, „Despre lat. pavimentum în română și în alte limbi romanice”, LR XLVI, 1997 (prin Burdușă)

Dicționarele-surori

• Treccani, terra — teritoriu, „la mia patria”
• Treccani, paese — „nazione, stato”, din *pagensis
• Larousse, terre — „d'un point de vue national”
• Larousse, pays — din pagensis; „mal du pays”
• Aulete, terra — teritoriu, „Pátria”
• Aulete, país — „reino, império ou república”
• RAE, tierra — „patria, país” (sensurile 6–7)

Documente și studii

• Scrisoarea lui Neacșu (EN-wiki)
• Cel mai vechi text datat (studii.crifst.ro, PDF)
• Datarea 29/30 iunie 1521 (Argesis 2011, PDF)
• Psaltirea Hurmuzachi, 1491–1504 (EN-wiki)
• Mihail Moxa, cronica terminată în 1620 (RO-wiki)
• Proclamația de la Islaz, redactarea Heliade (EN-wiki)
• Islaz, punctul 13 (Carpica XXVII, PDF)
• Proclamația de la Islaz, 22 de articole (PDF)
• Decretul tricolorului, 14 iunie 1848 (Pisoschi, PDF)

1926

• Partidul Național-Țărănesc (EN-wiki)
• Partidul Țărănesc (EN-wiki)
• Contopirea din 10 octombrie 1926 (EN-wiki)
• Fuziunea Maniu–Mihalache (Britannica)

Metodă

1. Dicționarul e sursă primară aici.

   Pentru o poveste despre vorbe, dicționarul e martor, nu anexă: DEX, MDA2, Șăineanu, Scriban și DER sunt citați cuvânt cu cuvânt, cu dicționarul numit de fiecare dată.

2. Două voci pentru fiecare „primul”.

   „Primele atestări” stau pe MDA2, cu sigla și fila citate; pagina nu pretinde că a epuizat arhivele.

3. Ziua cu o singură sursă stă în anexă.

   10 octombrie 1926 e dat de o singură relatare; de aceea 1926 stă în anexă, nu pe șină.

Întrebări

1. De unde vine cuvântul „țară”?

   Din lat. terra, „pământ”. Sensurile vechi de pământ — uscat, țarină, sol — stau și azi primele în MDA2.

2. De unde vine „pământ”?

   Din lat. pavimentum, „pământ bătătorit”, prin forma populară paumentum (DER). Unde s-a produs exact lărgirea spre „pământ” — latina târzie sau româna — rămâne discutabil.

3. „Țăran” vine de la „țară” sau invers?

   De la țară: MDA2 îl dă ca „țară + (e)an”, cu sensul vechi „locuitor al unei țări”.

4. „Țărână” are legătură cu „țară”?

   Da: MDA2 o derivă „țară + -ână”, cu sensul „pământ mărunțit”. N-are însă nicio legătură cu țarina, care vine din slavă (DER).

5. E româna singura limbă romanică în care terra poate însemna țară?

   Nu. Italiana, portugheza, spaniola și franceza păstrează sensuri de patrie sau teritoriu pentru urmașii lui terra. Neobișnuit e altceva: româna a făcut din țară cuvântul obișnuit pentru stat.

Litere: Fraunces, Newsreader și Atkinson Hyperlegible, sub licența SIL Open Font.