Unde cade treapta a șaptea#
Pe disc, 22 de note cad cel mai aproape de treapta a șaptea. Dintre ele, 19, din piese care au și o notă pe treapta a 8-a, stau la cel mult 30 de cenți de treaptă; 13 sunt în cântecul de bucium, unde melodia se leagănă între nota de sus și treapta a șaptea.
Măsurate față de nota de sus a aceleiași piese, aceste 19 note stau cu 246 de cenți mai jos (mediana). Un cent e a suta parte dintr-un semiton, distanța dintre două clape vecine de pian. Pe pian, cele mai apropiate note sunt la 200 și la 300 de cenți sub nota de sus, iar notele de pe disc sunt la 46 de cenți de cea mai apropiată: aproape la mijloc. Dintre celelalte trei, două ies trase spre pian, la 13–14 cenți de o clapă, câte una în semnalul găinilor și al fetelor; a treia, tot în semnalul găinilor, iese aproape de o clapă sau departe de ea, după nota cu care e comparată.
O țeavă ideală ar pune treapta a șaptea la 231 de cenți sub a opta. Pe disc ea sună cu încă vreo 15 cenți mai jos, mai departe de clapa cea mai apropiată. Și asta poate veni din buze: notele acestea coboară puțin cât sună.
Octava de sus, de la treapta a 4-a la a 8-a, e cu 37 de cenți mai largă decât pe pian (mediana, în cele cinci piese care le au pe amândouă). Octava de jos, de la treapta a 2-a la a 4-a, iese mai strâmtă, în cele două piese care o au. Măsurătoarea nu poate spune dacă diferențele vin din țeavă sau din buzele cântăreței.
De ce un corn fără găuri are doar aceste note#
Tulnicul nu are găuri pentru degete și nici clape. Cântărețul schimbă nota doar din buze și din suflu. Aerul din țeavă poate vibra numai în tipare în care un număr întreg de jumătăți de undă încap în lungimea ei, iar frecvența fiecărui tipar e, aproape exact, un multiplu întreg al frecvenței de bază: de două ori, de trei ori, de patru ori. Așa se formează treptele.
Treptele 2, 4 și 8 sunt octave una față de alta. Treptele 3 și 6 dau cvinta, care pe pian e aproape aceeași. Treapta a 5-a dă terța mare, cu 14 cenți mai jos decât pe pian. Treapta a 7-a nu are pereche pe pian, la fel ca a 11-a, aflată la 551 de cenți peste a 8-a, între clapele de la 500 și 600 de cenți.
Pianul împarte octava în doisprezece pași egali, ca orice notă să se poată lega de oricare alta. Treptele unei țevi sunt la distanțe egale în herți, deci tot mai apropiate ca înălțime pe măsură ce urcă. Despre cum a ajuns pianul la pașii egali e pagina Coma de 23 de cenți; despre armonicele dintr-un singur sunet, Inside a note (în engleză).
Cântă pe treptele unei țevi#
Ține apăsat pe o treaptă ca să sufli. Trage în sus sau în jos fără să ridici degetul, ca buzele care strâng sau slăbesc: nota sare din treaptă în treaptă și nu se poate opri între ele. De la tastatură: Tab până la o treaptă, apoi Spațiu, iar săgețile urcă și coboară.
treapta · cenți față de cea mai apropiată clapă
Unde cade fiecare treaptă pe clapele pianului (clapele aliniate la treapta a 8-a)
Sunetul de aici e sintetizat: o țeavă cu frecvența de bază a discului, de vreo 54,6 Hz, care poate suna doar pe trepte, iar ecoul vine după 1,6 secunde, cât îi ia sunetului să ajungă la un versant aflat la vreo 270 de metri și să se întoarcă. Pe disc, nicio notă nu urcă până la treapta a 11-a; aici se poate auzi. Etichetele de lângă trepte arată distanța unei țevi ideale față de cea mai apropiată clapă: pentru treapta a 7-a, 31 de cenți; pe disc, notele ei sunt la 46 (mediana).
Trimite cuiva o chemare#
Tulnicul se aude peste vale; o legătură ajunge mai departe. Înregistrează câteva note pe trepte și trimite-le: cine deschide legătura aude chemarea ta, cântată pe aceeași țeavă.
Instrumentul și cine cântă la el#
Tulnicul e un corn de lemn lung și drept. Un tulnic mare din colecția Muzeului ASTRA din Sibiu, adus de la Vidra, are 284 de centimetri și e, după fișa muzeului, „construit din doage din lemn de brad, împreunate și legate din loc în loc cu 25 de cercuri din nuiele de alun”. Fișele discului îl numesc și bucium.
În Munții Apuseni, cei care mai știu să cânte la tulnic sunt mai ales femei, tulnicăresele. Un reportaj din Adevărul descrie chemările de tulnic drept „coduri de comunicare între ciobani, între fete și băieți, dar și pentru a chema lumea la o înmormântare, la o nuntă, botez sau la târg…”. Târgul de fete de pe Muntele Găina se ține în sfârșitul de săptămână cel mai apropiat de Sfântul Ilie (20 iulie); după un articol din 2016 al publicației Câmpeni Info, îl deschid tulnicăresele de la Avram Iancu.
Semnalele de pe disc au nume: a oilor, a porcilor, a găinilor, a fetelor. În cartea „Instrumentele muzicale ale poporului român” a lui Tiberiu Alexandru, cuprinsul trece semnale de tulnic cu aceleași nume, „A oilor”, „A porcilor” și „A găinilor”, sub „Câmpeni-Cluj”, adică raionul Câmpeni din anii 1950, din care făcea parte și Ponorel, satul dat de arhivă pentru cântecul de bucium de pe același disc. Pentru cele patru semnale, fișele arhivei Radioului dau însă Drăguș, în Țara Făgărașului, la vreo 150 de kilometri de Câmpeni: satul cântecului pentru voci de pe același disc. Nu e limpede care loc e cel corect.
Cum au fost măsurate notele și unde se oprește măsurătoarea#
Discul. Discul Columbia cu cota EB-491, din arhiva Societății Române de Radiodifuziune, publicat de Culturalia pe Europeana sub licența CC BY-SA 4.0. Fișele o numesc pe interpretă, Anica Drăgoi, dar nu dau anul. Pentru cele patru semnale, fișele dau locul Drăguș, Făgăraș; pentru cântecul de bucium, Ponorel, județul Turda; pentru cântecul de tulnic, niciun loc. Piesa rămasă, a 5-a, un cântec ritual de seceriș pentru două voci, din Drăguș, nu e măsurată aici. Titlurile spun „tulnic”, descrierile spun „bucium”; pagina păstrează numele din fișe.
Înălțimea absolută nu e folosită. Discurile de 78 de turații nu se roteau toate exact cu aceeași viteză, iar pe disc nu există un ton de referință, așa că frecvențele în herți pot fi deplasate cu câteva procente. Se folosesc doar distanțele dintre notele aceleiași piese. Toate cele șase piese de corn dau o frecvență de bază între 54,4 și 54,9 Hz, ceea ce se potrivește cu un singur instrument la o singură viteză.
Regula. Înălțimea e citită la fiecare 23 de milisecunde. O notă e o porțiune în care înălțimea rămâne în ±25 de cenți cel puțin 120 de milisecunde. Pentru fiecare piesă se caută frecvența de bază, între 40 și 70 Hz, care pune cel mai mult din durata notelor la cel mult ±30 de cenți de o treaptă întreagă. Regula fusese scrisă înainte de măsurare cu un prag de 200 de milisecunde și cu altă alegere a frecvenței de bază; acea alegere a lăsat deoparte notele de pe treptele 5 și 7, așa că a fost schimbată după ce au fost văzute datele. Cu regula așa cum fusese stabilită înainte de măsurare, nicio notă nu era socotită pe treapta a șaptea. Cu frecvența de bază finală, dar cu pragul inițial de 200 de milisecunde, treapta a șaptea apare de trei ori, în două piese.
Un control. Aceleași note mutate pe cea mai apropiată clapă de pian se potrivesc și ele treptelor, aproape la fel de bine (96,8% față de 97,0%). Octavele, cvintele și terțele sunt aproape aceleași pe pian și pe țeavă, așa că potrivirea generală nu dovedește nimic. Dovada stă în treapta a șaptea, măsurată direct față de notele vecine din aceeași piesă: 246 de cenți sub nota de sus (jumătate dintre cele 19 note între 241 și 249) și 251 de cenți peste treapta a 6-a.
Limite. Un singur disc, o singură interpretă, un singur instrument, probabil. Notele de pe treapta a șaptea sunt scurte: cele mai multe țin mai puțin de un sfert de secundă, iar înălțimea lor coboară puțin cât sună. Niciuna nu e o alunecare între treptele 6 și 8. Pe disc, cele mai joase frecvențe abia se aud, așa că notele cele mai joase se recunosc după armonicele lor.
Surse#
- Muzeul ASTRA, „Tulnic mare”, Vidra, inv. 608 L, prin Culturalia/Europeana. europeana.eu
- Szabó Tamás, „Fete cu tulnic”, Muzeul Etnografic al Transilvaniei, inv. 10799 (CC BY-SA 4.0). europeana.eu
- Romulus Vuia, „Târgul de fete de pe Muntele Găina”, Muzeul Etnografic al Transilvaniei, inv. 5834 (CC BY-SA 4.0). europeana.eu
- „Tulnicul, instrumentul muzical străvechi…”, Adevărul. adevarul.ro
- „De ce Târgul de fete de pe Muntele Găina…”, Adevărul. adevarul.ro
- „Legenda și istoria Târgului de fete de pe Muntele Găina”, Câmpeni Info. campeniinfo.ro
- Tiberiu Alexandru, „Instrumentele muzicale ale poporului român”, cuprins (previzualizarea editurii). librariaonline.ro
- Anica Drăgoi, „Semnal de tulnic: 1 a oilor”, disc Columbia EB-491, Societatea Română de Radiodifuziune / Culturalia, Europeana (CC BY-SA 4.0). europeana.eu
- „Semnal de tulnic: 2 a porcilor”, același disc. europeana.eu
- „Semnal de tulnic: 3 a găinilor”, același disc. europeana.eu
- „Semnal de tulnic: 4 a fetelor”, același disc. europeana.eu
- „Cântec de tulnic”, același disc. europeana.eu
- „Cântec de bucium”, același disc. europeana.eu