Capitolul 5 · Niveluri de organizareLecția 5.4CS
Biotopul și indicii structurali ai biocenozei: abundență, dominanță, frecvență
Două pajiști au aceleași patru specii de plante. Cum arăți, cu numere, că una dintre ele este dominată de o singură specie?
- Mărime
- de la 10 µm la 20 km
- Nivel
- de la țesut la ecosistem
- Timp
- un sezon
Înainte să citești: tu ce crezi?
În lanurile de rapiță de la Secuieni (județul Neamț), vasele-capcană au prins 3.007 insecte dăunătoare din 19 specii. Ce parte din total era o singură specie, gândacul lucios al rapiței?
Vezi răspunsul
Peste 70%: 2.114 din 3.007 insecte. Celelalte 18 specii au împărțit restul de sub 30%. Lista celor 19 specii nu arată acest dezechilibru; îl arată dominanța, un indice calculat din numărătoare.
Între 2010 și 2012, la stațiunea de cercetări agricole de la Secuieni, în județul Neamț, cercetătorii au pus în lanurile de rapiță vase galbene cu apă, care atrag insectele. Din cele 3.007 insecte dăunătoare prinse, 2.114 erau de o singură specie, gândacul lucios al rapiței. Ca să descrii o biocenoză, îți trebuie lista speciilor, dar și câți indivizi are fiecare și cât de des apare.
Biotopul se descrie prin factori care se măsoară
Biotopul are câțiva factori principali. Lumina contează prin intensitate și prin câte ore pe zi bate soarele. Temperatura, măsurată în °C, contează prin medii, dar și prin extreme și prin înghețuri. Apa se măsoară prin precipitații, în milimetri pe an, și prin umiditatea aerului și a solului. Solul se deosebește prin textură (nisip, argilă), prin humus și prin substanțele minerale. pH-ul arată cât de acidă este apa sau solul: sub 7 este acid, 7 este neutru, peste 7 este bazic. În ape contează și oxigenul dizolvat și salinitatea.
O măsurătoare are unitate, loc și moment. Temperatura citită la soare nu se compară cu una citită la umbră, iar pH-ul unui sol de pădure nu se compară cu cel al unei pajiști dacă probele au fost luate la adâncimi diferite.
Abundența și dominanța: câți indivizi și ce parte din total
Bogăția specifică (S) este numărul speciilor găsite într-o probă sau într-o zonă. Abundența (A) unei specii este numărul indivizilor ei dintr-o probă sau de pe o suprafață dată.
Dominanța (D) este abundența unei specii exprimată ca procent din numărul total de indivizi ai tuturor speciilor: D = A : N × 100, unde N este totalul indivizilor. După valoarea dominanței, speciile se împart în clase: subrecedente (sub 1,1%), recedente (1,1–2%), subdominante (2,1–5%), dominante (5,1–10%) și eudominante (peste 10%).
Două pajiști cu aceleași patru specii și câte 20 de plante pot arăta foarte diferit. În prima, fiecare specie are 5 plante, adică 25%. În a doua, o specie are 17 plante (85%), iar celelalte câte una (5%). Bogăția specifică este aceeași, S = 4, dar a doua pajiște este dominată de o singură specie. Diversitatea unei biocenoze ține cont de amândouă: de numărul speciilor și de cât de egal sunt împărțiți indivizii între ele.
Pentru curioși
Un indice de diversitate folosit des este 1 − Σp², unde p este partea din total a fiecărei specii. Pentru prima pajiște: 1 − 4 × 0,25² = 0,75. Pentru a doua: 1 − (0,85² + 3 × 0,05²) = 0,27. Valoarea mai mare arată mai multe specii sau o împărțire mai egală a indivizilor între ele; nu arată singură că un loc este mai sănătos sau mai valoros, pentru că nu spune nimic despre ce specii sunt acolo.
Frecvența: în câte probe apare specia
Pe teren se iau mai multe probe: pătrate de pajiște de aceeași mărime, capcane la fel de mari, verificate la aceleași intervale. Lista speciilor dintr-o singură suprafață de probă, cu abundența fiecăreia, se numește releveu. Frecvența (numită și constanță) arată în ce procent din probe apare o specie: F = p : P × 100, unde p este numărul probelor în care a fost găsită specia, iar P numărul total de probe.
După frecvență, speciile sunt accidentale (1–25%), accesorii (25,1–50%), constante (50,1–75%) sau euconstante (75,1–100%). La ambii indici, procentul se rotunjește la o zecimală înainte de a alege clasa. O specie poate avea mulți indivizi într-o singură probă și să lipsească din toate celelalte: abundența ei e mare, dar frecvența mică. Fiecare indice răspunde la altă întrebare.
Pentru curioși
Unii cercetători combină cei doi indici în indicele de semnificație ecologică, W = F × D : 100. Speciile cu W peste 5% sunt considerate caracteristice pentru acea biocenoză.
Cine pe cine hrănește
Biocenoza se descrie și prin relațiile de hrănire. Un lanț trofic pornește de la producători (plantele verzi, algele), trece prin consumatori (erbivore, apoi carnivore) și se încheie la descompunători (bacterii, ciuperci). Într-o biocenoză reală, o specie mănâncă mai multe feluri de hrană și este mâncată de mai mulți prădători, așa că lanțurile se leagă între ele într-o rețea trofică. Când o specie devine eudominantă, ca un dăunător într-un lan, rețeaua din jurul ei se schimbă: hrana ei scade, iar prădătorii ei găsesc mai multă hrană.

Foto: AJC1, CC BY-SA 2.0, sursa. Decupată și micșorată.
Exemplu rezolvat
Trei insecte din lanul de rapiță
Date reale de la Secuieni: 3.007 insecte dăunătoare în 54 de probe. Gândacul lucios (Meligethes aeneus): 2.114 indivizi, găsit în toate cele 54 de probe. Puricele de pământ Phyllotreta atra: 124 de indivizi, în 40 de probe. Oulema melanopa, un gândac al cerealelor: 1 individ, într-o singură probă.
Dominanța gândacului lucios este 2.114 : 3.007 × 100 = 70,3%, deci specia este eudominantă. Pentru Phyllotreta atra, D = 124 : 3.007 × 100 = 4,1%, o specie subdominantă. Pentru Oulema melanopa, D = 1 : 3.007 × 100 = 0,03%, o specie subrecedentă.
Frecvențele sunt 54 : 54 × 100 = 100% (euconstant), 40 : 54 × 100 = 74,1% (constant) și 1 : 54 × 100 = 1,9% (accidental). Cercetătorii explică prezența unor specii accidentale, ca Oulema, prin cultura de dinainte (orz) și prin lanurile vecine.
Concluzia ține doar de această metodă: vasele galbene atrag mai ales insectele care zboară spre galben, deci arată o parte a biocenozei.
În România
Peștera Movile, un biotop fără lumină
În 1986, lângă Mangalia, a fost descoperită Peștera Movile, care nu avea nicio intrare naturală. Biotopul ei este neobișnuit în toți factorii: întuneric total, aer cu aproximativ 10% oxigen, cam jumătate față de aerul de afară, și 2–3,5% dioxid de carbon, de aproximativ 100 de ori mai mult decât afară, hidrogen sulfurat și metan, iar apa termală are 21 °C.
Fără lumină, nu există fotosinteză. Producătorii sunt bacterii care obțin energie din hidrogenul sulfurat și din metan, iar pe ele se sprijină toată rețeaua trofică a peșterii. Până în 2021 au fost găsite aici 52 de specii de nevertebrate, iar 37 dintre ele trăiesc numai în peșteră și în apele subterane din jurul ei. În acest biotop trăiesc doar specii adaptate la el.
Pe scurt
- Biotopul se descrie prin factori măsurabili: lumină, temperatură, apă, sol, pH, iar în ape și oxigen dizolvat și salinitate.
- Bogăția specifică este numărul speciilor; abundența este numărul indivizilor unei specii dintr-o probă.
- Dominanța este procentul indivizilor unei specii din totalul indivizilor: D = A : N × 100; speciile sunt subrecedente, recedente, subdominante, dominante sau eudominante.
- Frecvența (constanța) este procentul probelor în care apare o specie: F = p : P × 100; speciile sunt accidentale, accesorii, constante sau euconstante.
- Diversitatea depinde de numărul speciilor și de cât de egal sunt împărțiți indivizii între ele.
- Relațiile de hrănire leagă producătorii, consumatorii și descompunătorii în lanțuri trofice, care formează împreună o rețea trofică.
Greșeli frecvente
GreșitDacă două locuri au aceleași specii, au aceeași biocenoză.
CorectAceeași listă de specii poate ascunde abundențe foarte diferite. Dominanța arată dacă o specie domină biocenoza sau dacă indivizii sunt împărțiți egal.
GreșitSpecia cu cei mai mulți indivizi este și cea mai frecventă.
CorectAbundența numără indivizii; frecvența numără probele în care apare specia. O specie poate avea mulți indivizi într-o singură probă și să lipsească din celelalte.
GreșitUn indice de diversitate mai mare arată automat un ecosistem mai sănătos.
CorectIndicele descrie cum sunt împărțiți indivizii între specii în datele adunate. Nu spune ce specii sunt, dacă sunt rare sau invazive și depinde de metoda de colectare.
Verifică-te
7 întrebări. La primele 6 vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cele cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.
Ce arată dominanța unei specii?
Răspuns
b) Ce procent din totalul indivizilor tuturor speciilor îl reprezintă specia. Dominanța raportează abundența speciei la totalul indivizilor. Procentul probelor este frecvența; numărul speciilor este bogăția specifică.
Într-o pajiște s-au luat 20 de probe. O specie de furnică are 300 de indivizi, toți într-o singură probă, lângă un mușuroi. Ce poți spune?
Răspuns
a) Are abundență mare și frecvență mică. Numărul mare de indivizi dă abundența mare, dar specia apare doar în 1 din 20 de probe, adică 5%: este o specie accidentală.
Care dintre următoarele NU este un factor al biotopului?
Răspuns
c) Numărul de specii de insecte. Numărul de specii descrie biocenoza (este bogăția specifică). pH-ul, temperatura și precipitațiile sunt factori fără viață, ai biotopului.
La Secuieni, Phyllotreta atra a avut 124 de indivizi din totalul de 3.007. Calculează dominanța ei, în procente, cu o zecimală.
%Răspuns
4,1 %. D = 124 : 3.007 × 100 ≈ 4,1%. Valoarea intră în clasa 2,1–5%, deci specia este subdominantă.
O gărgăriță din lanul de rapiță, Baris chlorizans, a fost găsită în 27 din cele 54 de probe. Care este frecvența ei, în procente?
%Răspuns
50 %. F = 27 : 54 × 100 = 50%. Valoarea intră în intervalul 25,1–50%, deci specia este accesorie.
Frecvențele de mai jos sunt măsurate la Secuieni. Alege clasa fiecărei specii.
Răspuns
Accidentală (1–25%): Sitona lineatus: 9,3%; Crepidodera ferruginea: 18,5%.
Accesorie (25,1–50%): Lygus pratensis: 40,7%; Oscinella frit: 29,6%.
Constantă (50,1–75%): Epicometis hirta: 57,4%; Ceutorhynchus napi: 66,7%.
Clasa se citește direct din interval: până la 25% accidentală, între 25,1 și 50% accesorie, între 50,1 și 75% constantă.
Doi colegi numără plantele din două pajiști ca să afle care are biocenoza mai echilibrată. Primul folosește 10 pătrate de 1 m² în aprilie, al doilea 3 pătrate de 4 m² în august. Pot compara rezultatele? Ce ar trebui să schimbe și ce factor al biotopului ar merita măsurat?
Un răspuns bun
Nu pot compara direct: au folosit număr diferit de probe, suprafețe diferite și luni diferite, iar abundențele și frecvențele depind de toate trei. Trebuie să folosească același număr de pătrate, de aceeași mărime, în aceeași perioadă și să noteze speciile la fel. Ar merita măsurate lumina sau umiditatea solului, care pot explica de ce o specie domină într-o pajiște și nu în cealaltă.
Un răspuns complet numește cel puțin două diferențe de metodă, propune o metodă comună și leagă un factor al biotopului de structura biocenozei.
Lucrări practice pentru lecția aceasta
- Aceleași specii, alte proporții – Studiu de caz ecologic, 40–50 de minute (CS)
Termeni
- bogăție specifică
- Numărul speciilor găsite într-o probă sau într-o zonă.
- abundență
- Numărul indivizilor unei specii dintr-o probă sau de pe o suprafață dată.
- dominanță
- Abundența unei specii exprimată ca procent din totalul indivizilor tuturor speciilor din probă.
- releveu
- Lista speciilor găsite pe o singură suprafață de probă, cu abundența fiecărei specii.
- frecvență
- Procentul probelor în care apare o specie; se mai numește constanță.
- diversitate
- Însușirea unei biocenoze care ține cont de numărul speciilor și de cât de egal sunt împărțiți indivizii între ele.
- rețea trofică
- Ansamblul lanțurilor trofice dintr-o biocenoză, legate între ele prin specii comune.
- factori abiotici
- Condițiile fără viață ale biotopului: lumina, temperatura, apa, solul, pH-ul.
Surse și legătura cu programa
- Buburuz, Trotuș, Tălmaciu, Pochișcanu (2013), Analele INCDA Fundulea 81 – Analiza unor indicatori ecologici ai speciilor de insecte dăunătoare din culturile de rapiță de toamnă – metoda (vase galbene, SCDA Secuieni, 2010–2012); formulele abundenței, dominanței (D = nA/N × 100), constanței (C = npA/NP × 100) și indicelui de semnificație ecologică; clasele de dominanță (D1–D5) și de constanță (C1–C4); tabelul 1: 19 specii, Meligethes aeneus 2.114 indivizi și C = 100%, Phyllotreta atra 124 și 74,07%, Oulema melanopa 1 și 1,85%, Baris chlorizans 50,00%, celelalte frecvențe folosite; dominanța gândacului lucios 70,30%; speciile accidentale venite din cultura premergătoare (orzoaica) și din culturile vecine
- OpenStax – Biology 2e, 45.6 Community Ecology – bogăția specifică și diversitatea (numărul speciilor și abundența relativă)
- OpenStax – Biology 2e, 46.1 Ecology of Ecosystems – producători, consumatori, descompunători; lanț trofic și rețea trofică; producători chemoautotrofi
- OpenStax – Biology 2e, 44.1 The Scope of Ecology – factorii abiotici: temperatura, lumina, apa, solul, pH-ul
- GeoERA – Valentina Cetean (Institutul Geologic al României): Movile cave, Romania – 5.5 million years time capsule – descoperirea în 1986 la Mangalia; aproximativ 10% oxigen, 2–3,5% dioxid de carbon (de 100 de ori mai mult decât în aerul obișnuit), hidrogen sulfurat, 1–2% metan; apa termală de 21 °C
- Brad, Iepure, Sarbu (2021), Diversity 13(3):128 – The Chemoautotrophically Based Movile Cave Groundwater Ecosystem – 52 de specii de nevertebrate (21 acvatice, 31 terestre), dintre care 37 endemice ecosistemului peșterii și al apelor subterane asociate
- Kumaresan et al. (2014), Geomicrobiology Journal 31(3) – Microbiology of Movile Cave: a chemolithoautotrophic ecosystem – peșteră descoperită în 1986, ecosistem susținut de producție primară chemoautotrofă din hidrogen sulfurat și metan; nevertebrate, multe endemice
Din programă: „Caracteristici ale biotopului și indici structurali ai biocenozei” (curriculum de specialitate, Științe ale naturii). Competențe specifice urmărite: 1.1, 1.2, 2.1, 2.2.