Biologie IX EN

Capitolul 6 · Bacterii, protiste, fungiLecția 6.6CS

Diversitatea procariotelor: Bacteria și Archaea, de la iaurt la lacurile sărate

Ce au în comun bacteriile care transformă laptele în iaurt, cele din placa de pe dinți și organismele care colorează în roșu apa unui lac sărat?

Mărime
de la 100 nm la 30 m
Nivel
organisme unicelulare și comunități
Timp
20 de minute și miliarde de ani

Mâine am testzece întrebări din capitolul 6

Înainte să citești: tu ce crezi?

În corpul unui adult trăiesc bacterii, mai ales în intestinul gros. Cum se compară numărul lor cu numărul celulelor proprii ale corpului?

Vezi răspunsul

Cam tot atâtea. O estimare din 2016 dă aproximativ 38.000 de miliarde de bacterii și 30.000 de miliarde de celule umane la un bărbat de 70 kg, adică circa 1,3 bacterii la o celulă umană. Raportul de 10 la 1, repetat zeci de ani, venea dintr-un calcul vechi, aproximativ.

Pune o lingură de iaurt într-un pahar cu lapte călduț, lasă-l la cald o noapte și dimineața ai iaurt: laptele s-a îngroșat și s-a acrit. Au lucrat bacterii lactice, organisme dintr-o singură celulă, fără nucleu. Aceleași reguli de organizare are și o arhee care trăiește în saramură de zece ori mai sărată decât marea, deși cele două grupe sunt foarte diferite ca chimie.

Bacteria și Archaea: aceeași organizare, altă chimie

Ce au în comun cele două domenii: sunt procariote, fără nucleu și fără organite cu membrană, au de obicei un singur cromozom circular în nucleoid, pot avea plasmide și se înmulțesc prin diviziune directă (sciziparitate). La microscopul optic, o bacterie și o arhee în formă de bastonaș arată la fel.

Deosebirile apar la analiza chimică. Peretele celular al bacteriilor conține peptidoglican (mureină); peretele arheelor nu conține peptidoglican. În membrana bacteriilor, acizii grași sunt legați de glicerol prin legături ester, iar în membrana arheelor lanțuri ramificate sunt legate de glicerol prin legături eter. Arheele nu sunt sensibile la streptomicină, un antibiotic care oprește creșterea multor bacterii.

Arheele nu trăiesc numai în medii extreme. În intestinul omului trăiește frecvent Methanobrevibacter smithii, o arhee care produce metan. Până acum nu s-a dovedit convingător că vreo arhee produce boli la om.

Două specii reprezentative: Lactobacillus și Halobacterium

Bacteriile din genul Lactobacillus sunt bastonașe care fac fermentație lactică: descompun zaharuri, cum este lactoza din lapte, fără oxigen, și produc acid lactic. Acidul scade pH-ul laptelui, iar proteinele laptelui se încheagă. După standardul internațional al alimentelor (Codex Alimentarius), iaurtul se obține cu două bacterii care cresc împreună: Streptococcus thermophilus și Lactobacillus delbrueckii subsp. bulgaricus.

Halobacterium salinarum este, în ciuda numelui, o arhee. Este halofilă: crește cel mai bine la o salinitate de circa zece ori mai mare decât a apei de mare și nu supraviețuiește în apă dulce. Membrana ei conține bacteriorodopsină, o proteină care folosește lumina ca să pompeze protoni și ajută astfel la producerea de ATP. Pigmenții carotenoizi numiți bacteriorubrine colorează în roșu-roz celulele și apa în care sunt multe.

Pentru curioși

Ca să nu piardă apă prin osmoză, Halobacterium păstrează în citoplasmă o concentrație mare de ioni de potasiu, care echilibrează sarea din exterior. Proteinele ei au multe grupări acide și rămân funcționale în această citoplasmă foarte sărată.

Micrografie electronică alb-negru cu o singură celulă în formă de bastonaș, cu suprafața ușor granulată; dedesubt, o bară de scară.
Figura 1Halobacterium salinarum, o arhee în formă de bastonaș, la microscopul electronic cu baleiaj. După formă nu se deosebește de o bacterie; bara are 270 nm.

Foto: Helga Stan-Lotter and Sergiu Fendrihan; photograph by Chris Frethem, University of Minnesota, CC BY-SA 4.0, sursa. Decupată.

Benefice sau patogene: contează specia și tulpina

Bacteriile din genul Rhizobium trăiesc în nodulii de pe rădăcinile leguminoaselor și fixează azotul din aer, pe care planta îl folosește. Bacteriile din intestin ajută la digestie și produc unele vitamine. Escherichia coli trăiește în intestinul omului, iar cele mai multe tulpini sunt inofensive; tulpinile care produc toxina Shiga provoacă diaree cu sânge și, uneori, o boală gravă a rinichilor. O bacterie patogenă produce boală: Mycobacterium tuberculosis produce tuberculoza, transmisă prin aer, iar speciile de Salmonella produc salmoneloza, transmisă prin alimente.

Rezistența la antibiotice este proprietatea unor bacterii de a supraviețui și de a se înmulți în prezența unui antibiotic care omoară alte bacterii din aceeași specie. Antibioticul omoară bacteriile sensibile, iar cele care au deja o genă de rezistență supraviețuiesc și se înmulțesc: este selecție naturală. Genele de rezistență trec și de la o bacterie la alta, pe plasmide. Antibioticele nu acționează asupra virusurilor, așa că folosite la răceală și gripă grăbesc selecția fără folos. Organizația Mondială a Sănătății estimează că rezistența bacteriilor a fost asociată cu peste 4,7 milioane de decese în lume în 2021.

Biofilm și microbiom: procariotele trăiesc în comunități

Un biofilm este o comunitate de microorganisme prinse de o suprafață într-o matrice produsă de ele, din polizaharide, proteine, acizi nucleici și lipide. Matricea lipește celulele de suprafață și ține enzimele lângă ele. În adâncul biofilmului ajung mai puțin oxigen și mai puțini nutrienți, iar celulele de acolo cresc încet. Celulele dintr-un biofilm tolerează mult mai bine antibioticele decât aceleași bacterii libere. Placa de pe dinți este un biofilm: bacteriile din ea transformă zaharurile în acizi, care scot mineralele din smalț și duc la carie.

Microbiota este ansamblul microorganismelor dintr-un loc anume, cum sunt intestinul, pielea sau solul. Microbiomul cuprinde microbiota împreună cu genele, substanțele și activitatea ei în acel loc. Microbiomul uman diferă de la o parte a corpului la alta și de la un om la altul. La un adult, numărul bacteriilor, în jur de 38.000 de miliarde, este apropiat de numărul celulelor proprii ale corpului, în jur de 30.000 de miliarde. Plantele au și ele microbiom: în rizosferă, stratul subțire de sol din jurul rădăcinilor, trăiesc bacterii care fixează azot sau produc substanțe care protejează planta de patogeni.

Pentru curioși

În 2020, genul Lactobacillus, care ajunsese la peste 260 de specii, a fost împărțit în 25 de genuri după compararea genomurilor. Lactobacillus delbrueckii, bacteria iaurtului, a rămas în genul Lactobacillus; alte specii cunoscute au primit nume de gen schimbate.

O asociere între un anumit microbiom și o boală nu arată singură care este cauza și care efectul. Pentru asta sunt necesare experimente separate.

Secțiune printr-un biofilm de pe suprafața unui dinte salivă smalțul dintelui (suprafața) multpuțin oxigen șinutrienți sus: celule active în adânc: celule care cresc încet verde pal: matricea
Figura 2În adâncul biofilmului ajung mai puțin oxigen și mai puțini nutrienți, iar celulele de acolo cresc încet. Schemă, nu la scară.

Exemplu rezolvat

Iaurtul de casă ca experiment

Cu ajutorul unui adult, fierbe jumătate de litru de lapte și lasă-l să se răcească până la circa 43 °C, cât să fie fierbinte la deget fără să ardă. Împarte-l în două borcane curate. În primul pune o lingură de iaurt care are culturi vii, al doilea rămâne fără nimic. Acoperă borcanele și ține-le la cald, învelite într-un prosop, între 6 și 12 ore.

Laptele din primul borcan s-a îngroșat și are gust acru. Bacteriile lactice din iaurt s-au înmulțit și au transformat lactoza în acid lactic, iar acidul a închegat proteinele laptelui. Laptele din al doilea borcan a rămas lichid, deci schimbarea a fost produsă de bacteriile adăugate, nu de căldură.

Borcanul fără iaurt este proba martor. Laptele se răcește înainte să pui iaurtul, pentru că o temperatură prea mare omoară bacteriile.

În România

Arheele din lacurile sărate de la Ocna Sibiului

La 15 km de Sibiu, la Ocna Sibiului, se află cel mai mare complex de lacuri sărate din România: 14 lacuri, dintre care 12 s-au format pe locul vechilor ocne de sare. Lacul Brâncoveanu a apărut în secolul al XVII-lea, iar Lacul Fără Fund în secolul al XVIII-lea, când minele de sare s-au prăbușit după ce apa a dizolvat sarea.

Apa lor stă în straturi care nu se amestecă. Sus, salinitatea este de 2–10%, iar în adânc depășește 30% și aproape nu există oxigen. Apa de mare are în jur de 3,5% săruri.

Cercetătorii de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca au izolat din lacurile sărate ale Transilvaniei 191 de tulpini de arhee halofile. Cele mai multe aparțin genului Haloferax (aproximativ 47%), urmat de Halobacterium (aproximativ 12%). Cea mai mare diversitate a apărut în Lacul Brâncoveanu, cel mai vechi și cel mai sărat dintre lacurile studiate.

Pe scurt

  1. Bacteria și Archaea sunt procariote: fără nucleu, cu cromozom circular, cu înmulțire prin diviziune directă (sciziparitate).
  2. Peretele bacteriilor conține peptidoglican, iar al arheelor nu; membrana arheelor are lipide cu legături eter, a bacteriilor lipide cu legături ester.
  3. Lactobacillus face fermentație lactică și produce acid lactic; iaurtul se face cu Streptococcus thermophilus și Lactobacillus delbrueckii subsp. bulgaricus.
  4. Halobacterium salinarum este o arhee halofilă, cu bacteriorodopsină care folosește lumina pentru producerea de ATP.
  5. Un biofilm este o comunitate de microorganisme prinse de o suprafață într-o matrice produsă de ele; placa dentară este un biofilm.
  6. Rezistența la antibiotice apare prin selecția bacteriilor rezistente; antibioticele nu acționează asupra virusurilor.
Fișă de lucruCaietul meu

Greșeli frecvente

  • GreșitArheele sunt bacterii care trăiesc în ape fierbinți sau sărate.

    CorectArheele formează un domeniu separat, cu perete fără peptidoglican și membrane cu legături eter. Trăiesc și în medii obișnuite, de exemplu în intestinul omului.

  • GreșitDacă iei des antibiotice, corpul tău devine rezistent la ele.

    CorectRezistente devin bacteriile. Antibioticul omoară bacteriile sensibile, iar cele rezistente rămân și se înmulțesc.

  • GreșitBacteriile din placa dentară se spală la fel de ușor ca cele care plutesc libere în salivă.

    CorectPlaca dentară este un biofilm: celulele sunt prinse într-o matrice lipită de dinte și se îndepărtează mecanic, prin periaj.

Verifică-te

7 întrebări. La primele 6 vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cele cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.

  1. Ce deosebește peretele celular al bacteriilor de cel al arheelor?

    Răspuns

    b) Peretele bacteriilor conține peptidoglican, al arheelor nu. Peptidoglicanul (mureina) este caracteristic peretelui bacterian. Arheele au alte componente ale peretelui. Mediul de viață nu este criteriul de clasificare.

  2. Halobacterium salinarum este:

    Răspuns

    d) o arhee halofilă, care crește în saramură. Numele are în el „bacterium” dintr-o perioadă în care arheele nu erau separate de bacterii. Organismul este o arhee care crește la salinitate foarte mare.

  3. De ce apar tot mai multe bacterii rezistente acolo unde antibioticele se folosesc des?

    Răspuns

    a) Antibioticul omoară bacteriile sensibile, iar cele rezistente se înmulțesc. Este selecție naturală: gena de rezistență exista deja la unele bacterii, iar antibioticul le elimină concurentele sensibile.

  4. Care este cel mai bun exemplu de biofilm?

    Răspuns

    c) Placa de pe dinți. Biofilmul este o comunitate prinsă de o suprafață, într-o matrice produsă de microorganisme. Placa dentară îndeplinește toate condițiile.

  5. Un adult are aproximativ 38.000 de miliarde de bacterii și 30.000 de miliarde de celule umane. Câte bacterii revin la o celulă umană? Rotunjește la o zecimală.

    bacterii la o celulă
    Răspuns

    1,3 bacterii la o celulă. 38.000 : 30.000 ≈ 1,27, adică circa 1,3. Raportul este aproape 1 la 1, nu 10 la 1.

  6. Pentru fiecare caracter, alege domeniul căruia îi aparține.

    Răspuns

    Numai Bacteria: Perete celular cu peptidoglican; Sensibilitate la streptomicină.

    Numai Archaea: Lipide membranare legate de glicerol prin legături eter; Halobacterium salinarum.

    Ambele domenii: Lipsa nucleului; Înmulțire prin sciziparitate (diviziune directă).

    Organizarea procariotă și sciziparitatea sunt comune. Peptidoglicanul și sensibilitatea la streptomicină țin de bacterii, legăturile eter din membrană țin de arhee.

  7. Apa din bazinele în care se obține sare prin evaporare devine uneori roșie-roz. Explică ce organisme pot produce culoarea și de ce bacteriile obișnuite din apa dulce nu supraviețuiesc acolo.

    Un răspuns bun

    Culoarea vine de la arhee halofile, de exemplu Halobacterium salinarum, ale căror celule conțin pigmenți carotenoizi roșii (bacteriorubrine). Ele cresc la salinitate de câteva ori mai mare decât a mării și păstrează în citoplasmă multe săruri de potasiu, care echilibrează sarea din exterior. O bacterie din apă dulce pusă în saramură pierde apă prin osmoză, pentru că mediul este puternic hipertonic, și moare.

    Un răspuns complet numește arheele halofile, leagă culoarea de pigmenți, explică adaptarea (sărurile din citoplasmă) și folosește osmoza pentru bacteria din apă dulce.

Lucrări practice pentru lecția aceasta

Termeni

halofil
Organism care trăiește și crește în medii cu concentrație foarte mare de sare.
fermentație lactică
Descompunerea zaharurilor fără oxigen, cu formare de acid lactic.
patogen
Microorganism care produce o boală.
rezistență la antibiotice
Proprietatea unor bacterii de a supraviețui și de a se înmulți în prezența unui antibiotic care omoară alte bacterii din aceeași specie.
biofilm
Comunitate de microorganisme prinse de o suprafață într-o matrice produsă de ele.
microbiom
Microorganismele dintr-un loc anume, împreună cu genele, substanțele și activitatea lor.
rizosferă
Stratul subțire de sol din jurul rădăcinilor, influențat de rădăcină și bogat în microorganisme.
Surse și legătura cu programa

Din programă: „DIVERSITATEA PROCARIOTELOR - caractere comune și de diferențiere dintre Bacteria și Archaea; specii reprezentative (ex. Lactobacillus sp. respectiv, Halobacterium salinarum); bacterii benefice, bacterii patogene; interacțiuni și adaptări (ex. biofilm, microbiom uman/vegetal)” (curriculum de specialitate, Științe ale naturii). Competențe specifice urmărite: 1.2, 2.1, 2.2, 3.2.