Biologie IX EN

Capitolul 10 · Omul și biosferaLecția 10.2

Schimbările climatice și încălzirea globală: cauze și efecte asupra vieții

De ce o iarnă geroasă nu contrazice încălzirea globală și ce schimbă clima mai caldă în viața plantelor și a animalelor?

Mărime
de la 6 km la 12.742 km
Nivel
biosferă
Timp
din 1958 până azi

Mâine am testzece întrebări din capitolul 10

Înainte să citești: tu ce crezi?

La observatorul Mauna Loa din Hawaii, media anuală a dioxidului de carbon din aer a fost 315,98 ppm în 1959. Cât a fost în 2025?

Vezi răspunsul

Media din 2025 a fost 427,35 ppm, adică cu aproximativ 35% mai mult decât în 1959. Creșterea nu a fost la fel de rapidă în fiecare deceniu: în anii 1960 concentrația urca cu mai puțin de 1 ppm pe an, iar în ultimul deceniu cu peste 2,5 ppm pe an.

Din martie 1958, pe vulcanul Mauna Loa din Hawaii, se măsoară aproape fără întrerupere cât dioxid de carbon conține aerul. Media anului 1959 a fost 315,98 ppm, iar media anului 2025, 427,35 ppm. În aceeași perioadă, temperatura medie a planetei a crescut, iar plantele, animalele și coralii au început să răspundă la această schimbare.

Vremea se schimbă de la o zi la alta, clima se măsoară în decenii

Vremea este starea atmosferei într-un loc și într-un moment: temperatura, ploaia, vântul de azi. Clima este vremea obișnuită a unui loc, calculată din observații de mulți ani. Pentru valorile climatice de referință, Organizația Meteorologică Mondială folosește medii pe 30 de ani.

De aceea, o zi sau o iarnă geroasă nu contrazice încălzirea globală, după cum o singură vară foarte caldă nu o dovedește. Încălzirea globală este creșterea temperaturii medii a suprafeței Pământului pe perioade lungi, iar schimbările climatice cuprind și celelalte urmări: alte regimuri de ploi, mai multe valuri de căldură, topirea ghețarilor, creșterea nivelului mării.

Unele gaze țin căldura aproape de suprafața Pământului

Suprafața încălzită de Soare emite radiație infraroșie, adică radiație termică. Unele gaze din atmosferă absorb o parte din această radiație și o emit din nou, inclusiv înapoi spre sol. Fenomenul se numește efect de seră, iar gazele care îl produc sunt gaze cu efect de seră: dioxidul de carbon (CO2), metanul (CH4), protoxidul de azot (N2O) și vaporii de apă. Efectul de seră natural face ca temperatura medie a Pământului să fie în jur de 15 °C.

Cantitatea de vapori de apă depinde de temperatură: aerul mai cald ține mai mulți vapori, care întăresc încălzirea pornită de celelalte gaze. Concentrațiile de CO2, CH4 și N2O sunt cele care au crescut din cauza activităților omului. Față de 1750, CO2 a crescut cu 47%, metanul cu 156%, iar protoxidul de azot cu 23%. Principalele surse sunt arderea cărbunelui, a petrolului și a gazelor naturale, defrișările și agricultura.

Concentrația CO2 se exprimă în ppm (părți per milion): 427 ppm înseamnă că, la un milion de molecule de aer uscat, 427 sunt de dioxid de carbon. Valoarea este o concentrație. Nu este o temperatură și nici cantitatea emisă într-un an.

atmosfera spre spațiu solul și oceanul se încălzesc media planetei: ≈ 15 °C lumina Soarelui trece prin aer CO2 o parte se întoarce spre sol radiație infraroșie care pleacă direct
Figura 1Schemă, fără scară. Moleculele de CO2, CH4, N2O și de vapori de apă absorb radiația infraroșie și o emit în toate direcțiile, deci și înapoi spre sol. Ozonul este și el un gaz cu efect de seră, dar gaura din stratul de ozon nu explică încălzirea globală.
Graficul celor 823 de medii lunare de CO₂ de la Mauna Loa: punctele urcă de la 315,71 ppm în martie 1958 la 426,07 ppm în septembrie 2026, cu un zimț în fiecare an.
CO₂ la Mauna Loa, din mediile NOAA (ppm)
AnulMedia anualăCreștere pe anOscilația anuală medie
1959315,981959–1969: 0,861959–1968: 5,93
1969324,621969–1979: 1,221969–1978: 6,14
1979336,841979–1989: 1,641979–1988: 6,39
1989353,201989–1999: 1,531989–1998: 6,45
1999368,541999–2009: 1,911999–2008: 6,36
2009387,642009–2019: 2,402009–2018: 6,81
2019411,652019–2025: 2,622019–2025: 6,74
2025427,35––

Prima medie lunară: 315,71 ppm (martie 1958); ultima: 426,07 ppm (septembrie 2026). În 61 din cei 67 de ani întregi (1959–2025), cea mai mare medie lunară a fost în mai; în ceilalți, în aprilie (patru ani) sau în iunie (doi ani); cea mai mică, în septembrie (40 de ani) sau în octombrie (27 de ani). Oscilația medie pe 2016–2025, socotită față de dreapta fiecărui an: 5,06 ppm la Mauna Loa, 0,95 ppm la Polul Sud.

Măsurători și calcul. Fiecare punct este o medie lunară calculată din măsurători; câteva luni lipsă sunt completate de NOAA prin interpolare; mediile anuale sunt cele publicate de NOAA. Oscilația anuală (media lunii minus valoarea fără anotimpuri calculată de NOAA, cea mai mare minus cea mai mică într-un an), ritmurile pe deceniu și diferențele sunt calculate din ele. Date: NOAA Global Monitoring Laboratory (Xin Lan) și Scripps Institution of Oceanography (Ralph Keeling), fișierul lunar Mauna Loa din 9 octombrie 2026; măsurătorile din martie 1958 – aprilie 1974 sunt ale lui C. David Keeling (Scripps). Din cauza erupției vulcanului Mauna Loa, lunile decembrie 2022 – iulie 2023 sunt măsurate la Maunakea, la aproximativ 34 km nord (romburi; până pe 4 iulie 2023). Cercurile goale sunt luni completate de NOAA prin interpolare (una singură după 1974, decembrie 1975); pentru 1958–1974 fișierul nu spune ce luni au fost completate. Polul Sud: NOAA GML, măsurători continue in situ (Pétron et al., 2026, doi:10.15138/yaf1-bk21). Datele NOAA sunt puse liber la dispoziția publicului (seria de la Polul Sud: CC0 1.0, renunțare la drepturi); datele Scripps (1958–1974) au licența CC BY 4.0, cu mențiunea Scripps Institution of Oceanography, UC San Diego.

Cât s-a încălzit planeta și de ce

Grupul interguvernamental de experți în schimbări climatice (IPCC) a arătat în raportul din 2021 că temperatura medie la suprafața Pământului a fost, în 2011–2020, cu 1,09 °C mai mare decât în 1850–1900, perioada folosită ca reper pentru epoca preindustrială. Uscatul s-a încălzit mai mult (1,59 °C) decât oceanul (0,88 °C).

Concluzia IPCC este că influența omului a încălzit atmosfera, oceanul și uscatul fără echivoc. Cea mai bună estimare a încălzirii produse de om între 1850–1900 și 2010–2019 este 1,07 °C. Între 1901 și 2018, nivelul mediu al mării a crescut cu 0,20 m.

Ce se schimbă în viața organismelor

Fenologia este calendarul fenomenelor periodice din viața organismelor: înfrunzirea, înflorirea, apariția insectelor, migrația păsărilor. În emisfera nordică, în afara tropicelor, sezonul de vegetație s-a lungit în medie cu până la două zile pe deceniu din anii 1950. Dacă o plantă înflorește mai devreme, dar insecta care o polenizează apare tot la data veche, cele două specii se pot rata.

Arealele se mută. IPCC arată că aproximativ jumătate din speciile evaluate în lume și-au deplasat arealul spre poli sau, pe uscat, și spre altitudini mai mari. Unele ecosisteme de munte și polare, ca și o parte din recifele de corali, au ajuns deja la limitele lor naturale de adaptare.

În mare, apa prea caldă face coralii să elimine algele microscopice care trăiesc în țesuturile lor și le dau hrană și culoare. Fenomenul se numește albirea coralilor; dacă durează, coralii mor. Pe 15 aprilie 2024, NOAA a confirmat al patrulea episod global de albire, iar între 1 ianuarie 2023 și 30 septembrie 2025 stresul termic care produce albirea a atins aproximativ 84,4% din suprafața recifelor de corali ale lumii.

Oceanul dizolvă o parte din CO2-ul emis, iar apa devine mai acidă. Această acidifiere a oceanului îngreunează formarea cochiliilor și a scheletelor de carbonat de calciu. Potrivit IPCC, emisiile de CO2 produse de om sunt aproape sigur cauza principală a acidifierii actuale a oceanului deschis.

Pentru curioși

IPCC mai arată că sute de dispariții locale ale unor specii au fost produse de valuri de căldură tot mai puternice și că primele dispariții de specii provocate de schimbările climatice au avut deja loc (încredere medie).

Fotografie subacvatică a unui recif: multe ramuri de corali sunt complet albe, altele sunt albe la vârf și maronii la bază; printre ele sunt corali-creier albiți, gorgonii maronii și câțiva pești galbeni.
Figura 2Corali albiți pe recif, la Sombrero Key, în Florida, în vara lui 2023. Coralii albi și-au pierdut algele, iar prin țesutul rămas transparent se vede scheletul de carbonat de calciu.

Foto: Ananda Ellis/NOAA, Public domain, sursa. Fără modificări.

Două răspunsuri: atenuare și adaptare

Atenuarea înseamnă reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră sau creșterea cantității de carbon reținute de păduri, soluri și alte rezervoare. Adaptarea înseamnă pregătirea oamenilor și a ecosistemelor pentru clima care s-a schimbat deja și pentru cea care urmează: copaci care umbresc străzile, apă păstrată pentru perioadele secetoase, culturi potrivite pentru veri mai calde, coridoare prin care speciile pot ajunge în locuri mai răcoroase.

Cele două se completează. Adaptarea reduce pagubele de acum, iar atenuarea decide cât de mare va fi schimbarea la care va trebui să se adapteze generația ta.

CO2 la Mauna Loa, media fiecărui an (ppm) 300 340 380 420 1960 1980 2000 2020 1959: 315,98 1969: 324,62 +0,86 pe an 2011: 391,85 2015: 401,01 2025: 427,35 +2,63 pe an
Figura 3Concentrația crește în fiecare an, iar panta se mărește: 0,86 ppm pe an în 1959–1969 și 2,63 ppm pe an în 2015–2025. Axa verticală pornește de la 300 ppm, iar mediile anuale nu arată zigzagul dintre luni. Date: NOAA GML și Scripps Institution of Oceanography.

Exemplu rezolvat

Ce citești pe curba de la Mauna Loa

Mediile anuale NOAA sunt: 315,98 ppm în 1959, 324,62 ppm în 1969, 401,01 ppm în 2015 și 427,35 ppm în 2025.

Pe toată perioada, creșterea este 427,35 − 315,98 = 111,37 ppm în 66 de ani, adică în medie 1,69 ppm pe an. Între 1959 și 1969 concentrația a crescut cu 8,64 ppm, deci 0,86 ppm pe an. Între 2015 și 2025 a crescut cu 26,34 ppm, deci 2,63 ppm pe an, de aproximativ trei ori mai repede.

Caută acum anul nașterii tale. Pentru 2011, media a fost 391,85 ppm, deci până în 2025 aerul a câștigat 35,50 ppm.

Între decembrie 2022 și 4 iulie 2023, după erupția vulcanului Mauna Loa, aerul a fost măsurat la observatoarele de pe Maunakea, la aproximativ 34 km nord. Graficul arată concentrația unui gaz într-un singur loc, departe de orașe. El nu arată direct temperatura și nici cât a emis o anumită țară.

În România

Anul 2024 și țânțarul-tigru

Potrivit Administrației Naționale de Meteorologie, temperatura medie pe țară în 2024 a fost 11,6 °C, cu 2,0 °C peste mediana perioadei de referință 1991–2020. Este primul loc în clasamentul celor mai calzi ani, făcut pe baza datelor de la 129 de stații meteorologice cu măsurători complete din 1961.

În toamna lui 2012, în sudul Bucureștiului au fost prinși 45 de țânțari-tigru (Aedes albopictus), prima semnalare a speciei în România. Specia a ajuns în Europa cu ouă transportate în anvelope uzate și în plante ornamentale. Iernile mai blânde, verile mai lungi și temperaturile mai mari o ajută să se stabilească tot mai la nord. În august 2025, Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor raporta țânțarul-tigru stabilit în 369 de regiuni din 16 țări europene, față de 114 regiuni cu un deceniu în urmă.

Pe scurt

  1. Vremea este starea atmosferei într-un moment; clima este vremea obișnuită a unui loc, calculată din observații pe decenii, de regulă 30 de ani.
  2. Efectul de seră este reținerea unei părți din radiația infraroșie emisă de suprafața Pământului de către gaze ca CO2, CH4, N2O și vaporii de apă; efectul natural ține media planetei în jur de 15 °C.
  3. La Mauna Loa, media anuală a CO2 a crescut de la 315,98 ppm în 1959 la 427,35 ppm în 2025, mai ales din cauza arderii combustibililor fosili și a defrișărilor.
  4. După IPCC, în 2011–2020 temperatura medie globală a fost cu 1,09 °C peste cea din 1850–1900, iar încălzirea este produsă fără echivoc de om.
  5. Organismele răspund prin schimbări de fenologie, deplasarea arealelor spre poli și spre altitudini mai mari, albirea coralilor; oceanul se acidifiază.
  6. Atenuarea reduce emisiile sau mărește absorbția de carbon; adaptarea pregătește oamenii și ecosistemele pentru clima schimbată.
Fișă de lucruCaietul meu

Greșeli frecvente

  • GreșitIarna aceasta a fost foarte geroasă, deci încălzirea globală nu există.

    CorectO iarnă este vreme. Încălzirea globală se vede în mediile pe decenii, iar acestea au crescut chiar dacă unele ierni sunt reci.

  • GreșitÎncălzirea globală este produsă de gaura din stratul de ozon.

    CorectSunt două fenomene diferite. Stratul de ozon oprește o parte din radiația ultravioletă; încălzirea vine din creșterea gazelor care rețin radiația infraroșie emisă de Pământ.

  • GreșitEfectul de seră este în întregime rău și ar trebui să dispară.

    CorectEfectul de seră natural ține media planetei în jur de 15 °C și face posibilă viața. Problema este intensificarea lui prin gazele adăugate de om.

Verifică-te

7 întrebări. La primele 6 vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cele cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.

  1. În iarna aceasta, într-un oraș, au fost trei zile cu −20 °C. Ce poți spune pe baza lor despre încălzirea globală?

    Răspuns

    b) Nimic: trei zile sunt vreme, iar clima se judecă după medii pe decenii. Clima se calculează din observații pe mulți ani, de regulă 30. Câteva zile reci sunt o variație a vremii.

  2. Ce înseamnă valoarea 427 ppm pentru CO2?

    Răspuns

    c) Din un milion de molecule de aer uscat, 427 sunt de CO2. ppm este o concentrație: un număr de molecule la un milion. Nu este nici temperatură, nici emisie anuală.

  3. Care dintre aceste gaze s-a înmulțit cel mai mult, în procente, față de 1750?

    Răspuns

    d) Metanul. Metanul a crescut cu 156%, dioxidul de carbon cu 47%, protoxidul de azot cu 23%. Oxigenul nu este gaz cu efect de seră.

  4. Ce schimbare de areal a documentat IPCC pentru aproximativ jumătate din speciile evaluate?

    Răspuns

    a) Deplasarea spre poli sau spre altitudini mai mari. Speciile urmăresc temperaturile care le convin, iar acestea se mută spre poli și urcă pe munți.

  5. Un elev s-a născut în 2011, când media anuală la Mauna Loa a fost 391,85 ppm. În 2025 media a fost 427,35 ppm. Cu câți ppm a crescut concentrația de CO2 de la nașterea lui?

    ppm
    Răspuns

    35,5 ppm. 427,35 − 391,85 = 35,50 ppm.

  6. Media CO2 la Mauna Loa a fost 401,01 ppm în 2015 și 427,35 ppm în 2025. Cu câți ppm a crescut, în medie, în fiecare an? Rotunjește la două zecimale.

    ppm/an
    Răspuns

    2,63 ppm/an. (427,35 − 401,01) : 10 = 26,34 : 10 = 2,634, adică aproximativ 2,63 ppm pe an.

  7. Primăria unui oraș din Bărăgan vrea să planteze arbori pe străzi și să înlocuiască autobuzele pe motorină cu autobuze electrice. Care dintre măsuri este atenuare și care este adaptare? Explică.

    Un răspuns bun

    Autobuzele electrice reduc emisiile din arderea motorinei în oraș, deci sunt o măsură de atenuare, cu atât mai eficientă cu cât electricitatea vine din surse cu emisii mici. Arborii umbresc străzile și scad temperatura în valurile de căldură, deci sunt în primul rând adaptare; în timp ce cresc, rețin și carbon, așa că ajută puțin și la atenuare.

    Un răspuns complet definește atenuarea (mai puține emisii sau mai mult carbon reținut) și adaptarea (pregătirea pentru clima schimbată) și observă că o măsură le poate servi pe amândouă.

Termeni

climă
Vremea obișnuită a unui loc, calculată din observații pe mulți ani, de regulă 30.
efect de seră
Reținerea în atmosferă a unei părți din radiația infraroșie emisă de suprafața Pământului, datorată unor gaze.
gaze cu efect de seră
Gaze care absorb și emit radiație infraroșie: dioxidul de carbon, metanul, protoxidul de azot, vaporii de apă și altele.
încălzire globală
Creșterea pe termen lung a temperaturii medii a suprafeței Pământului.
fenologie
Calendarul fenomenelor periodice din viața organismelor, cum sunt înflorirea, migrația sau apariția insectelor.
albirea coralilor
Eliminarea de către corali, în apă prea caldă, a algelor microscopice care trăiesc în țesuturile lor.
atenuare
Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră sau creșterea carbonului reținut de rezervoare.
adaptare
Pregătirea oamenilor și a ecosistemelor pentru clima schimbată, ca să scadă pagubele.
Surse și legătura cu programa

Din programă: „Schimbările climatice - încălzirea globală; amprenta ecologică – cele două perspective: footprint și handprint (amprenta ecologică și amprenta ecologică pozitivă)” (trunchi comun). Competențe specifice urmărite: 2.1, 2.2, 4.2.