Biologie IX EN

Capitolul 8 · AnimaleleLecția 8.1

Spongierii și celenteratele: cum trăiește un animal fără organe

Cum poate fi animal un burete care, adult, stă lipit de o piatră, fără gură, fără stomac și fără mușchi?

Mărime
de la 1 mm la 30 m
Nivel
organism
Timp
sute de milioane de ani

Mâine am testzece întrebări din capitolul 8

Înainte să citești: tu ce crezi?

O hidră atinge cu tentaculul un purice de apă și îl paralizează cu o celulă urzicătoare. Cât durează descărcarea acelei celule?

Vezi răspunsul

Mai puțin de o milionime de secundă. Filmată cu 1.430.000 de cadre pe secundă, descărcarea capsulei urzicătoare a hidrei a durat doar 700 de nanosecunde. Este una dintre cele mai rapide mișcări măsurate la un organism viu.

Un burete nu are gură, stomac, mușchi sau nervi, iar adultul stă lipit de același loc. Este totuși animal: se hrănește cu alte organisme, iar celulele lui nu au perete celular. Hidrele și meduzele merg un pas mai departe: au o cavitate în care digeră prada și celule care o paralizează la atingere.

Spongierii: un corp străbătut de apă

Corpul unui burete seamănă cu un sac găurit. Apa intră prin mii de pori din perete, ajunge într-o cavitate centrală și iese printr-o deschidere mare, în partea de sus, numită osculum. Cei mai mulți bureți nu au simetrie: corpul lor nu se poate împărți în jumătăți asemănătoare.

Curentul de apă este produs de coanocite, celule care căptușesc cavitatea. Fiecare coanocit are un flagel înconjurat de un guler. Bătăile flagelilor trag apa prin pori, iar gulerele rețin particulele de hrană: bacterii, alge microscopice, resturi organice. De aceea bureții sunt animale filtratoare. Digestia are loc în interiorul celulelor.

Aceeași apă aduce oxigen și duce departe dioxidul de carbon și deșeurile, prin difuziune, de la o celulă la alta. Corpul este susținut de spiculi, ace minerale foarte mici, și de fibre de spongină, o proteină elastică.

Celulele buretelui își împart munca, dar nu formează țesuturi adevărate și nici organe. Din acest motiv, spongierii sunt considerați animalele cu cea mai simplă organizare.

Drumul apei printr-un burete și coanocitul care o pune în mișcare pori apa iese osculum cavitate centrală spiculi coanocit mărit flagel guler hrană
Figura 1Apa intră prin mii de pori și iese printr-o singură deschidere, osculumul. Curentul îl fac coanocitele: flagelul bate, iar gulerul reține particulele de hrană. Schemă, nu la scară.

Cum se înmulțesc bureții

Cei mai mulți bureți sunt hermafrodiți: același individ produce și ovule, și spermatozoizi. Din ou iese o larvă cu flageli care înoată liber, se fixează pe un suport și devine un burete nou. Adultul nu se mai mișcă niciodată.

Bureții se înmulțesc și asexuat, prin fragmentare (o bucată ruptă crește într-un burete întreg) și prin înmugurire. Bureții de apă dulce, cum este buretele-de-lac (Spongilla lacustris), produc gemule: grămezi de celule închise într-un înveliș rezistent, care trec peste iarnă sau peste secetă și dau naștere unui burete nou când condițiile revin. Majoritatea speciilor de bureți trăiesc în mare; puține trăiesc în râuri și lacuri.

Celenteratele: două straturi de celule și o cavitate pentru hrană

Hidrele, meduzele, actiniile și coralii sunt numite în manualele școlare celenterate. Denumirea este istorică; biologii le numesc astăzi cnidari, după celulele lor urzicătoare. Ca orice grupă școlară, numele adună animale după asemănări vizibile și nu corespunde întotdeauna unei ramuri a arborelui vieții.

Celenteratele sunt diblastice: corpul lor se formează din două foițe embrionare, din care rezultă un strat exterior, epiderma, și unul interior, care căptușește cavitatea digestivă. Între ele se află o substanță gelatinoasă, mezogleea, foarte groasă la meduze. Au simetrie radiară: corpul se poate tăia în jumătăți asemănătoare după mai multe planuri care trec prin centru, ca o roată.

În interior se află cavitatea gastrovasculară, cu o singură deschidere care servește și ca gură, și ca anus. Prada este digerată mai întâi în cavitate, de enzime, apoi în celulele care o căptușesc. Gura este înconjurată de tentacule cu cnidocite, celule urzicătoare. Fiecare cnidocit are o capsulă din care țâșnește, la atingere, un filament care înțeapă și injectează o substanță toxică. Nervii formează o rețea răspândită în tot corpul, fără creier. Oxigenul trece prin difuziune.

Secțiune prin hidră: două straturi de celule în jurul cavității gastrovasculare tentacule cucnidocite gură, singura deschidere epidermă mezoglee strat interior cavitategastrovasculară cnidocit în repaus atingere descărcat filament
Figura 2Corpul hidrei este un sac cu peretele din două straturi de celule și o singură deschidere, care servește și ca gură, și ca anus. La atingere, cnidocitul aruncă filamentul care înțeapă prada. Schemă, nu la scară.

Polipul și meduza

Celenteratele au două forme de corp. Polipul este un tub fixat de suport, cu gura și tentaculele în sus. Meduza este un clopot care plutește, cu gura și tentaculele în jos.

Hidra-de-apă-dulce trăiește în bălți și lacuri și are numai forma de polip. Se înmulțește mai ales prin înmugurire: pe corpul ei crește un mugure care formează tentacule și se desprinde ca o hidră nouă. Are și reproducere sexuată, iar din bucăți tăiate se poate reface un animal întreg, fenomen numit regenerare.

Meduza-comună (Aurelia aurita) trece prin ambele forme. Meduzele adulte se înmulțesc sexuat; din ou iese o larvă care se fixează și devine polip. Polipul produce prin înmugurire meduze mici, care cresc și plutesc libere. Actiniile și coralii sunt numai polipi și trăiesc în mare. Mulți corali formează colonii, iar în celulele lor trăiesc alge microscopice cu care schimbă substanțe. Celenteratele sunt prădători: actiniile, de exemplu, prind cu tentaculele creveți și pești mici.

Pentru curioși

Regenerarea hidrei a fost descrisă în 1744 de naturalistul Abraham Trembley. Ca să afle dacă polipul este animal sau plantă, l-a tăiat în două și a fost surprins că fiecare jumătate a crescut într-un polip complet. Abia felul în care polipul se deplasa pas cu pas l-a convins că este animal.

Capsula urzicătoare a hidrei se descarcă în 700 de nanosecunde, cu o accelerație de până la 5.410.000 de ori mai mare decât accelerația căderii libere. Măsurătoarea a fost publicată în 2006, după filmări cu 1.430.000 de cadre pe secundă.

O meduză mare și albicioasă plutește în apa verde a Mării Negre; clopotul are marginea violet, iar dedesubt atârnă brațe groase, ca niște draperii.
Figura 3Meduza-albastră (Rhizostoma pulmo) în Marea Neagră. Clopotul pulsează și împinge animalul prin apă. La adult, gura din mijloc este aproape închisă, iar hrana intră prin multe deschideri mici de pe brațele de sub clopot, care poartă și cnidocite.

Foto: Olivier Dugornay (IFREMER), CC BY 4.0, sursa. Micșorată.

Exemplu rezolvat

Patru animale, două grupe

Primești patru descrieri. A: animal fixat pe o piatră din râu, cu corpul plin de găuri, fără tentacule. B: animal mic de baltă, în formă de tub, cu tentacule în jurul gurii și un mugure pe o parte. C: clopot transparent care plutește în mare, cu tentacule pe margine. D: animal marin fixat, cu multe tentacule colorate în jurul gurii, singur, fără schelet comun cu alții.

Pasul 1: caută porii și curentul de apă. Numai A are corpul străbătut de pori și nu are tentacule, deci A este un spongier.

Pasul 2: caută tentaculele și cavitatea cu o singură deschidere. B, C și D le au, deci sunt celenterate.

Pasul 3: stabilește forma. B și D sunt fixați, cu gura în sus, deci sunt polipi: B este o hidră care înmugurește, D este o actinie. C plutește cu gura în jos, deci este o meduză.

Concluzia se sprijină pe o combinație de caractere. Faptul că un animal stă fixat nu spune singur în ce grupă se află: A și D stau amândouă pe loc și fac parte din grupe diferite.

În România

Meduzele Mării Negre și bureții din Dunăre

Pe litoralul românesc trăiesc două meduze mari. Meduza-comună (Aurelia aurita), cu clopotul transparent, a avut cea mai mare biomasă dintre cele patru specii gelatinoase urmărite în 2021 de cercetătorii Institutului „Grigore Antipa” din Constanța în apele românești. Meduza-albastră (Rhizostoma pulmo), cea mai mare meduză a Mării Negre, apare în număr mare la mal la sfârșitul verii, în august și septembrie. Ca toate celenteratele, are cnidocite, de aceea nu se atinge cu mâna.

Bureți trăiesc și în apele dulci din România, chiar dacă trec ușor neobservați, ca niște cruste pe pietre și lemne. În expediția internațională pe Dunăre din 2013, bureți au fost găsiți și pe sectorul românesc al fluviului, iar la Hârșova a fost identificată o specie rară în Dunăre. Cei mai frecvenți bureți ai Dunării aparțin speciei Ephydatia fluviatilis, rudă apropiată a buretelui-de-lac.

Pe scurt

  1. Spongierii adulți sunt fixați, cei mai mulți fără simetrie, fără țesuturi adevărate și fără organe; apa intră prin pori și iese prin osculum.
  2. Coanocitele, celule cu flagel și guler, creează curentul de apă și rețin hrana: bureții sunt filtratori, cu digestie în interiorul celulelor.
  3. Bureții se înmulțesc sexuat (larvă care înoată) și asexuat (fragmentare, înmugurire, gemule la speciile de apă dulce, cum este Spongilla lacustris).
  4. Celenteratele sunt diblastice, au simetrie radiară, o cavitate gastrovasculară cu o singură deschidere și tentacule cu cnidocite (celule urzicătoare).
  5. Celenteratele au două forme: polipul fixat (hidra, actinia, coralii) și meduza care plutește (Aurelia aurita); hidra se înmulțește prin înmugurire și se poate regenera.
Fișă de lucruCaietul meu

Greșeli frecvente

  • GreșitBuretele este o plantă sau o algă, pentru că nu se mișcă.

    CorectBuretele este animal: se hrănește cu alte organisme, celulele lui nu au perete celular și larva lui înoată. Faptul că adultul stă fixat nu îl face plantă.

  • GreșitMeduza și polipul sunt două specii diferite.

    CorectLa multe celenterate, cum este Aurelia aurita, polipul și meduza sunt forme ale aceleiași specii, în etape diferite ale vieții. Hidra are numai forma de polip.

  • GreșitHidra are stomac și intestin, cu gură și anus separate.

    CorectHidra are o singură cavitate, cavitatea gastrovasculară, cu o singură deschidere: pe aceeași deschidere intră hrana și ies resturile nedigerate.

Verifică-te

6 întrebări. La primele 5 vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cele cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.

  1. Ce rol au coanocitele unui burete?

    Răspuns

    b) Creează curentul de apă și rețin particulele de hrană. Coanocitele au un flagel care mișcă apa și un guler care reține hrana. Filamentul otrăvitor aparține cnidocitelor celenteratelor, iar bureții nu au vase de sânge.

  2. Pe unde ies resturile nedigerate din corpul unei hidre?

    Răspuns

    c) Prin aceeași deschidere prin care intră hrana. Cavitatea gastrovasculară a celenteratelor are o singură deschidere, care este și gură, și anus. Porii sunt caracteristici bureților.

  3. Care afirmație despre hidra-de-apă-dulce este corectă?

    Răspuns

    b) Are numai forma de polip și se înmulțește mai ales prin înmugurire. Hidra este un celenterat de apă dulce care rămâne toată viața polip. Se înmulțește prin muguri și se poate regenera din bucăți.

  4. Ce înseamnă că celenteratele sunt diblastice?

    Răspuns

    c) Corpul lor se formează din două foițe embrionare. „Diblastic” se referă la cele două foițe embrionare din care se formează corpul. Polipul și meduza sunt formele de corp, iar cavitatea are o singură deschidere.

  5. Alege grupa căreia îi aparține fiecare caracter.

    Răspuns

    Spongieri: Corp străbătut de pori și osculum; Coanocite cu flagel și guler; Gemule care rezistă peste iarnă.

    Celenterate: Tentacule cu cnidocite; Simetrie radiară; Forme de polip și de meduză.

    Porii, coanocitele și gemulele aparțin bureților. Cnidocitele, simetria radiară și cele două forme de corp sunt caracteristice celenteratelor.

  6. Un iaz seacă în fiecare vară, iar toamna, când se umple din nou cu apă, pe aceleași pietre apar din nou bureți-de-lac. Explică de unde provin, folosind ce știi despre înmulțirea bureților de apă dulce.

    Un răspuns bun

    Înainte de secetă, bureții au produs gemule, grămezi de celule închise într-un înveliș rezistent. Gemulele au rămas pe pietre pe timpul secetei, în timp ce bureții adulți au murit. Când apa a revenit, din fiecare gemulă s-a dezvoltat un burete nou. Este o înmulțire asexuată care permite supraviețuirea peste perioadele nefavorabile.

    Un răspuns complet numește gemulele, spune că rezistă condițiilor grele și că din ele se formează bureți noi când condițiile revin.

Termeni

osculum
Deschiderea mare din partea de sus a corpului unui burete, prin care iese apa.
coanocit
Celulă a buretelui cu un flagel înconjurat de un guler, care mișcă apa și reține hrana.
gemulă
Grămadă de celule cu înveliș rezistent, produsă de bureții de apă dulce, din care se formează un burete nou.
diblastic
Animal al cărui corp se formează din două foițe embrionare.
simetrie radiară
Așezarea părților corpului în jurul unui centru, astfel încât corpul se poate tăia în jumătăți asemănătoare după mai multe planuri.
cavitate gastrovasculară
Cavitatea digestivă a celenteratelor, cu o singură deschidere care este și gură, și anus.
cnidocit
Celulă urzicătoare a celenteratelor, cu o capsulă din care țâșnește un filament care înțeapă prada.
înmugurire
Înmulțire asexuată prin care pe corpul părintelui crește un individ nou, care se desprinde sau rămâne în colonie.
Surse și legătura cu programa

Din programă: „Animale. Nevertebrate: spongieri, celenterate, viermi (lați, cilindrici, inelați), moluște (melci, scoici, cefalopode), artropode (arahnide, crustacei, insecte) - caractere generale – prezentare comparativă (morfologie, nutriție, relație, reproducere), exemple de specii reprezentative, medii de viață, importanță în ecosisteme” (trunchi comun). Competențe specifice urmărite: 1.1, 1.2, 2.2.