
Starea gazoasă
Capitolul 11
Gaze – ce apasă pe pereții unui balon
Ce apasă pe pereții unui balon?
Aerul dintr-o seringă închisă se lasă apăsat, dar împinge înapoi tot mai tare. Imaginea de lângă arată de ce: o sută de particule într-un cilindru cu piston și un grafic cu măsurătorile lui Boyle din 1662. Începe cu o predicție, apoi apasă pistonul.
Aerul dintr-o seringă, apăsat până la jumătate
Închizi cu degetul vârful unei seringi fără ac. Pistonul stă la 48 de unități de volum, iar aerul dinăuntru are presiunea camerei. Apeși pistonul până la 24 de unități, jumătate din volum, și aștepți ca aerul să revină la temperatura camerei.
Ce se întâmplă cu presiunea aerului din seringă?
Presiunea vine din loviturile particulelor în pereți: la jumătate din volum, se dublează
Ce fac particulele. Cele o sută de particule se mișcă în toate direcțiile și lovesc pereții. Fiecare lovitură se numără, cu tăria ei. Presiunea din colț este suma loviturilor, împărțită la lungimea peretelui și la numărul de pași ai modelului; alături stă valoarea dată de formulă.
Trage de piston spre stânga sau folosește butoanele. La 24 de unități aceleași particule au jumătate din loc și lovesc de două ori mai des: formula dă de două ori mai mult, la 16 unități de trei ori, la 12 unități de patru ori. Până se așază numărătoarea, în colț scrie „se numără…”.
Ce vezi. Fiecare romb roșu de pe grafic este valoarea numărată la un volum la care ai lăsat pistonul.
Cele 25 de măsurători ale lui Boyle din 1662 stau lângă curbă
Ce vezi. Punctele albe sunt măsurătorile lui Boyle: aer închis într-un tub în formă de J, strâns cu mercur. La 48 de unități de volum a măsurat 29 1/8 inchi de mercur (1 inch = 25,4 mm), la 24 de unități 58 13/16, la 12 unități 117 9/16.
Cum se scrie. Produsele p · V sunt 48 · 29,125 = 1.398, 24 · 58,8125 ≈ 1.412 și 12 · 117,5625 ≈ 1.411; pe toate cele 25 de rânduri stau între 1.396 și 1.415. Curba este calculată: p · V = 1.408, media celor 25 de produse.
Boyle nu a ținut temperatura sub control; aici se ia 20 °C, ca ipoteză. Rombii roșii vin din cilindru, a cărui scară a presiunii este fixată o singură dată.
La volum constant, presiunea crește cu temperatura absolută
Ce fac particulele. Încălzește aerul, cu pistonul pe loc. Particulele au energia cinetică medie mai mare, deci se mișcă mai repede și lovesc pereții mai des și mai tare. Încălzirea este aici numai un calcul.
Cum se scrie. Temperatura se socotește în kelvin: T(K) = t(°C) + 273. De la 20 °C la 40 °C, adică de la 293 K la 313 K, presiunea crește cu aproximativ 7%, nu se dublează. La 100 °C (373 K) presiunea este de 1,27 ori mai mare, la 200 °C (473 K) de 1,61 ori; viteza medie a particulelor crește de 1,13 și de 1,27 ori.
Curba punctată arată formula la temperatura aleasă.
O singură ecuație ține laolaltă toate valorile: pV = nRT
Cum se scrie. La temperatură constantă p · V rămâne constant; la volum constant p : T rămâne constant. Puse împreună, duc la același raport pentru aceeași cantitate de gaz, p · V : T, iar ecuația este pV = nRT. În colț, raportul p · V : T calculat din presiunea numărată se apropie de aceeași valoare la orice volum și temperatură, cu mici abateri.
Pentru un mol la 0 °C (273 K) și 1 atm, cu R = 0,082 L·atm/(mol·K): V = nRT : p = 1 · 0,082 · 273 : 1 = 22,39 L, aproximativ 22,4 L. Cu al doilea buton, cele o sută de particule desenate țin locul unui mol, adică a 6,022·10²³ de particule, iar cilindrul plin are 22,4 L.
Modelul explică curba, dar lasă ceva deoparte
Gazul ideal este un model: particule fără volum, care nu se atrag. În cilindru particulele sunt discuri de diametru foarte mic față de cilindru, fără atracție între ele. De aceea numărătoarea dă p · V aproape constant.
Pe grafic, p · V este acum pe axa verticală. Cele 25 de produse ale lui Boyle se abat de la media 1.408 cu cel mult 0,9%, la presiuni de până la aproape patru atmosfere. Mai departe de aceste valori, gazele reale se abat de la model: la presiuni mari particulele nu mai pot fi tratate ca puncte, iar la temperaturi joase atracțiile dintre ele contează.
În aer, fiecare fel de particule apasă cu partea lui SN
Ce fac particulele. Din o sută de particule de aer uscat, 78 sunt molecule de azot (N₂, inele), 21 de oxigen (O₂, discuri pline) și una de argon (Ar, romb). Fiecare fel lovește pereții pe cont propriu.
Cum se scrie. Cilindrul ține un mol de aer la 0 °C: 22,4 L și 1 atm. Cele trei valori din colțul imaginii sunt presiunile parțiale, numărate din loviturile fiecărui fel; formula pi = xi · ptotal dă 0,78, 0,21 și 0,01 atm. Masa molară medie: 0,78 · 28 + 0,21 · 32 + 0,01 · 40 = 28,96 g/mol, aproximativ 29.
Argonul este o singură particulă, deci numărătoarea lui se așază mai încet și mai puțin exact.
Acum explică tu
O anvelopă este umflată dimineața, la 20 °C. După-amiaza stă la soare, iar aerul din ea ajunge la 50 °C. Volumul anvelopei se schimbă foarte puțin.
Explică, în câteva propoziții, de ce presiunea din anvelopă crește și cu cât, folosind loviturile particulelor și temperatura în kelvin.
Compară cu un răspuns
La 50 °C particulele au energia cinetică medie mai mare, se mișcă mai repede și lovesc peretele mai des și mai tare. La volum constant p₂ : p₁ = T₂ : T₁ = 323 : 293 ≈ 1,10, deci presiunea crește cu aproximativ 10%. Temperatura intră în kelvin, nu în grade Celsius. Manometrul arată diferența față de presiunea atmosferei, iar în ecuație intră presiunea totală din anvelopă.
Lecția despre ecuația gazului ideal · Lecția despre presiunile parțiale