Chimie IX EN

Capitolul 2 · Reacțiile chimiceLecția 2.2TC Uman, servicii, tehnologic, vocațional (1 oră) · în plus față de profilul tău

Număr de oxidare

Ce număr are sulful în acidul sulfuric

Oxigenul din apă și cel din apa oxigenată nu se socotesc la fel. Cum afli numărul de oxidare al fiecărui atom dintr-o formulă?

Mâine am testzece întrebări din capitolul 2

Înainte să citești: tu ce crezi?

În apa oxigenată, H₂O₂, hidrogenul are N.O. +1. Ce N.O. are fiecare atom de oxigen?

Vezi răspunsul

Fiecare atom de oxigen are −1. Suma trebuie să fie 0: 2 · (+1) + 2x = 0, deci x = −1. Regula obișnuită, −2, are excepția peroxizilor.

Torni puțină apă oxigenată de 3%, de la farmacie, pe o felie de cartof crud și apare spumă: se degajă oxigen. Formula apei oxigenate, H₂O₂, seamănă cu a apei, H₂O, dar oxigenul din ele se socotește diferit, cu −1 în prima și cu −2 în a doua. Numărul care face diferența se numește număr de oxidare.

Un număr care se socotește, nu se măsoară

Numărul de oxidare (N.O.) al unui atom dintr-o substanță este sarcina convențională pe care ar avea-o atomul dacă legăturile lui cu atomi diferiți ar fi considerate ionice, cu electronii fiecărei legături atribuiți atomului care îi atrage mai puternic. Legăturile dintre atomi identici se împart în mod egal.

Este o convenție de socotit, nu o sarcină măsurată. În CO₂ carbonul are N.O. +4, dar în moleculă nu există ioni de carbon cu patru sarcini pozitive: legăturile sunt covalente, cu electroni în comun. Numărul este util pentru că arată, într-o reacție, ce atomi cedează și ce atomi primesc electroni.

În text, N.O. se scrie cu semnul înainte: +6, −2, 0. Într-o formulă, se pune deasupra simbolului. Sarcina unui ion se scrie cu semnul după număr: Na⁺, SO₄²⁻. Se spune „sulf la N.O. +6”. În denumiri, N.O. se scrie cu cifre romane, între paranteze: în oxidul de fier(III), fierul are N.O. +3.

O H H −2 +1 +1 H₂O O O C −2 −2 +4 CO₂ electronii unei legături, socotiți la oxigen, care îi atrage mai puternic +4 N.O.: o sarcină socotită, nu una măsurată; în moleculă nu există ioni
Figura 1Electronii fiecărei legături se trec, la socoteală, atomului care îi atrage mai puternic: oxigenul. Așa ies +1 la hidrogen, +4 la carbon și −2 la oxigen. Legăturile rămân covalente, cu electroni în comun.

Regulile, în ordine

Regulile se aplică în ordinea de mai jos; când două se contrazic, câștigă cea de sus.

1. Atomii dintr-o substanță elementară au N.O. 0: Na, H₂, O₂, S₈. 2. Un ion monoatomic are N.O. egal cu sarcina lui: Na⁺ are +1, Cl⁻ are −1. 3. Fluorul are −1 în toți compușii.

4. Metalele alcaline au +1, iar metalele alcalino-pământoase au +2. 5. Hidrogenul are +1, cu excepția hidrurilor metalelor, unde are −1: NaH (Na +1, H −1). 6. Oxigenul are −2, cu excepțiile peroxizilor (−1, ca în H₂O₂ și Na₂O₂) și ale OF₂ (O +2, F −1).

7. Suma N.O. ale tuturor atomilor este 0 într-o moleculă neutră și este egală cu sarcina într-un ion poliatomic. Această regulă dă N.O. necunoscut.

Pentru curioși

De unde vine −1 la oxigenul din H₂O₂: structura este H–O–O–H. Electronii fiecărei legături O–H se atribuie oxigenului, mai electronegativ, deci fiecare oxigen primește câte un electron de la hidrogen. Legătura O–O unește atomi identici, iar electronii ei se împart egal. Fiecare oxigen ajunge astfel la −1.

Cum se află N.O. necunoscut

N.O. necunoscut se notează cu x, iar suma se scrie după regula 7. În H₂SO₄, hidrogenul are +1 și oxigenul −2, deci 2 · (+1) + x + 4 · (−2) = 0, de unde x = +6. În ionul SO₄²⁻ suma este egală cu sarcina: x + 4 · (−2) = −2, deci tot x = +6.

În KMnO₄: +1 + x + 4 · (−2) = 0, deci mangan la N.O. +7. În K₂Cr₂O₇: 2 · (+1) + 2x + 7 · (−2) = 0, deci fiecare atom de crom are +6. În NH₄⁺: x + 4 · (+1) = +1, deci azot la N.O. −3; sarcina ionului, 1+, nu este N.O. al azotului. În H₂O₂: 2 · (+1) + 2x = 0, deci x = −1.

Suma este și proba: dacă ai fi aplicat −2 oxigenului din H₂O₂, suma nu ar fi dat 0, semn că regula 6 are aici o excepție.

N.O. cunoscute deasupra regula 7: suma N.O. H₂ S O₄ +1 x −2 2 · (+1) + x + 4 · (−2) = 0 x = +6 K Mn O₄ +1 x −2 +1 + x + 4 · (−2) = 0 mangan la N.O. +7 N H₄⁺ x +1 x + 4 · (+1) = +1 azot la N.O. −3 sarcina ionului, 1+, nu este N.O. al azotului
Figura 2Același drum de fiecare dată: scrii N.O. pe care le dau regulile, pui x la atomul necunoscut și egalezi suma cu sarcina particulei, 0 la o moleculă, sarcina ionului la un ion.
Formula H₂SO₄ cu numerele de oxidare deasupra atomilor: +1 deasupra fiecărui hidrogen, −2 deasupra fiecărui oxigen și x deasupra sulfului, apoi suma 2 · (+1) + x + 4 · (−2) = 0, care dă +6. Dedesubt, cele șapte reguli în rând, cu cea curentă luminată.
Numerele de oxidare ale formulelor din lecție: ce spune imaginea pentru fiecare formulă din listă.
FormulaN.O. ale atomilorSuma după regula 7Ce spune imaginea
H₂SO₄H +1, S +6, O −22 · (+1) + x + 4 · (−2) = 0, deci x = +6sulf la N.O. +6
KMnO₄K +1, Mn +7, O −2+1 + x + 4 · (−2) = 0, deci x = +7mangan la N.O. +7
K₂Cr₂O₇K +1, Cr +6, O −22 · (+1) + 2x + 7 · (−2) = 0, deci 2x = 12 și x = +6crom la N.O. +6
NH₄⁺N −3, H +1x + 4 · (+1) = +1, deci x = −3azot la N.O. −3
H₂O₂H +1, O −12 · (+1) + 2x = 0, deci 2x = −2 și x = −1H +1, O −1: peroxid, excepție de la regula 6
Fe₃O₄Fe +8/3, O −23x + 4 · (−2) = 0, deci 3x = 8 și x = +8/3fier la N.O. +8/3. Valoarea este o medie. Un atom luat singur are N.O. întreg; media apare când formula nu arată atomii separat. Oxidul conține atât fier la N.O. +2, cât și fier la N.O. +3, în raportul 1 la 2, și se poate scrie FeO·Fe₂O₃.
SO₄²⁻S +6, O −2x + 4 · (−2) = −2, deci x = +6sulf la N.O. +6
HNO₃H +1, N +5, O −2+1 + x + 3 · (−2) = 0, deci x = +5azot la N.O. +5
NaHNa +1, H −1+1 + (−1) = 0Na +1, H −1
OF₂O +2, F −1x + 2 · (−1) = 0, deci x = +2O +2, F −1: excepție de la regula 6
C₂H₅OH?2x + 6 · (+1) + (−2) = 0, deci 2x = −4 și x = −2Regulile nu pot hotărî aici: este o formulă de substanță organică, cu mai mulți atomi de carbon. Atomii de carbon pot avea N.O. diferite, iar formula nu arată legăturile; suma dă doar o medie. Este nevoie de structura moleculei.
NH₄NO₃?2x + 4 · (+1) + 3 · (−2) = 0, deci 2x = 2 și x = +1Regulile nu pot hotărî aici: N apare în două locuri ale formulei și poate avea N.O. diferite în fiecare. Suma dă doar media, +1.
Cele șapte reguli, în ordinea din lecție. Regulile se aplică în ordinea de mai jos; când două se contrazic, câștigă cea de sus.
RegulaTextul regulii
1Atomii dintr-o substanță elementară au N.O. 0: Na, H₂, O₂, S₈.
2Un ion monoatomic are N.O. egal cu sarcina lui: Na⁺ are +1, Cl⁻ are −1.
3Fluorul are −1 în toți compușii.
4Metalele alcaline au +1, iar metalele alcalino-pământoase au +2.
5Hidrogenul are +1, cu excepția hidrurilor metalelor, unde are −1: NaH (Na +1, H −1).
6Oxigenul are −2, cu excepțiile peroxizilor (−1, ca în H₂O₂ și Na₂O₂) și ale OF₂ (O +2, F −1).
7Suma N.O. ale tuturor atomilor este 0 într-o moleculă neutră și este egală cu sarcina într-un ion poliatomic. Această regulă dă N.O. necunoscut.

Calcul. Regulile din lecție, aplicate în ordine pe formula aleasă sau scrisă de tine. Numărul de oxidare este o convenție de socotit, nu o sarcină măsurată: în H₂SO₄ nu există ioni de sulf cu șase sarcini pozitive. Dacă regulile nu ajung (două necunoscute, o substanță organică, o valoare care nu are sens), imaginea spune asta în loc să ghicească; la valorile fracționare, ca în Fe₃O₄, numărul este o medie.

Surse și credite. Regulile și exemplele: lecția despre numărul de oxidare. Simbolurile și numele elementelor: CIAAW, tabelul abreviat al maselor atomice 2024 (sursa); numărul grupei, folosit doar la verificarea valorilor posibile: tabelul periodic al elementelor, numerotarea IUPAC 1–18.

Valori care par ciudate

În Fe₃O₄ suma este 3x + 4 · (−2) = 0, deci x = +8/3. Valoarea este o medie. Oxidul conține atât fier la N.O. +2, cât și fier la N.O. +3, în raportul 1 la 2, și se poate scrie FeO·Fe₂O₃. Un atom luat singur are N.O. întreg; media apare când formula nu arată atomii separat.

Indicele din S₈ arată câți atomi are molecula, iar N.O. al fiecărui atom este 0.

Exemplu rezolvat

Același element, mai multe numere de oxidare

Se cer N.O. ale azotului în NH₃, N₂, NO, NO₂ și HNO₃. În fiecare caz se aplică regula 7.

NH₃: x + 3 · (+1) = 0, deci x = −3. N₂ este substanță elementară: 0. NO: x + (−2) = 0, deci x = +2. NO₂: x + 2 · (−2) = 0, deci x = +4. HNO₃: +1 + x + 3 · (−2) = 0, deci x = +5.

Azotul are N.O. −3 în NH₃, 0 în N₂, +2 în NO, +4 în NO₂ și +5 în HNO₃.

Același calcul dă pentru sulf: −2 în H₂S, 0 în S, +4 în SO₂, +6 în H₂SO₄. Pentru clor: −1 în HCl, +1 în HClO, +5 în KClO₃, +7 în HClO₄. Un element are mai multe N.O. posibile, iar în fiecare compus valoarea lui rezultă din suma, nu din memorie.

În România

Apa oxigenată din farmacie

Apa oxigenată este o soluție de peroxid de hidrogen, H₂O₂, în apă; cele mai folosite sunt soluțiile de 3% și 6%. Peroxidul se descompune ușor în apă și oxigen:

2H₂O₂ → 2H₂O + O₂

În H₂O₂ oxigenul are N.O. −1. În produse, o parte din oxigen ajunge la −2, în H₂O, iar altă parte la 0, în O₂. Din patru atomi de oxigen la −1, doi trec la −2 și doi la 0, iar suma rămâne −4. Bulele pe felia de cartof crud sunt oxigenul gazos din această reacție, pe care o grăbește o enzimă din cartof.

Pe scurt

  1. Numărul de oxidare (N.O.) este sarcina convențională pe care ar avea-o un atom dacă legăturile lui cu atomi diferiți ar fi ionice; este o convenție de socotit, nu o sarcină măsurată.
  2. Substanța elementară are N.O. 0; ionul monoatomic are N.O. egal cu sarcina; fluorul are −1; metalele alcaline au +1, cele alcalino-pământoase +2.
  3. Hidrogenul are +1 (−1 în hidrurile metalelor); oxigenul are −2 (−1 în peroxizi, +2 în OF₂).
  4. Suma N.O. este 0 într-o moleculă și egală cu sarcina într-un ion poliatomic; din ea se află N.O. necunoscut.
  5. N.O. se scrie cu semnul înainte (+6, −2), sarcina ionului cu semnul după (2−); în Fe₃O₄ fierul are N.O. mediu +8/3.
Fișă de lucruCaietul meu

Greșeli frecvente

  • GreșitOxigenul are întotdeauna N.O. −2.

    CorectÎn compușii obișnuiți are −2, dar în peroxizi are −1 (H₂O₂, Na₂O₂) și în OF₂ are +2. Suma N.O. spune dacă ai ales regula potrivită.

  • GreșitAzotul din NH₄⁺ are N.O. +1, pentru că ionul are sarcina 1+.

    CorectSarcina ionului este suma N.O. ale atomilor lui. Din x + 4 · (+1) = +1 rezultă că azotul are −3.

  • GreșitSulful din H₂SO₄ este un ion de sulf cu șase sarcini pozitive, deci în acid există ioni de sulf.

    CorectN.O. +6 este rezultatul unei convenții de socotit. În molecula de acid sulfuric legăturile sunt covalente și nu există ioni de sulf izolați.

Verifică-te

7 întrebări. La primele 6 vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cele cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.

  1. Ce N.O. are manganul în KMnO₄?

    Răspuns

    c) +7. Potasiul are +1, oxigenul −2: +1 + x + 4 · (−2) = 0, deci x = +7.

  2. Ce N.O. are oxigenul în H₂O₂?

    Răspuns

    d) −1. Hidrogenul are +1, iar suma trebuie să fie 0: 2 · (+1) + 2x = 0, deci x = −1.

  3. În care formulă are clorul N.O. +5?

    Răspuns

    b) KClO₃. În KClO₃: +1 + x + 3 · (−2) = 0, deci x = +5. HClO₄ are +7, HClO are +1, HCl are −1.

  4. Care este N.O. al cromului în K₂Cr₂O₇? Răspunde cu numărul, fără semn.

    Răspuns

    6. 2 · (+1) + 2x + 7 · (−2) = 0, deci 2x = 12 și x = +6.

  5. Ordonează formulele după N.O. al azotului, de la cel mai mic la cel mai mare.

    Răspuns

    Ordinea corectă:

    1. NH₃
    2. N₂
    3. NO
    4. NO₂
    5. HNO₃

    N.O. al azotului este −3 în NH₃, 0 în N₂, +2 în NO, +4 în NO₂ și +5 în HNO₃.

  6. Pune fiecare atom de oxigen la N.O. lui.

    Răspuns

    −2: O din H₂O; O din CuO.

    −1: O din H₂O₂; O din Na₂O₂.

    0: O din O₂; O din O₃.

    Oxigenul are −2 în apă și în oxizi, −1 în peroxizi și 0 în substanța elementară.

  7. Un coleg spune: „În SO₄²⁻ sulful are N.O. 2−, pentru că ionul are sarcina 2−.” Ce greșeală face și cum află N.O. corect al sulfului?

    Un răspuns bun

    Sarcina ionului este suma N.O. ale tuturor atomilor, nu N.O. al sulfului. Oxigenul are −2, iar patru atomi dau −8. Din x + 4 · (−2) = −2 rezultă x = +6, deci sulful are N.O. +6.

    Un răspuns complet deosebește sarcina ionului de N.O. al unui atom și face calculul cu regula 7.

Termeni

număr de oxidare
Sarcina pe care ar avea-o un atom dintr-o substanță dacă legăturile lui cu atomi diferiți ar fi considerate ionice.
substanță elementară
Substanță formată din atomi ai unui singur element, de exemplu Na, O₂, S₈; N.O. al atomilor ei este 0.
ion poliatomic
Ion format din mai mulți atomi legați între ei, de exemplu SO₄²⁻ sau NH₄⁺.
peroxid
Compus în care oxigenul are N.O. −1, de exemplu H₂O₂ sau Na₂O₂.
hidrură a unui metal
Compus al hidrogenului cu un metal, în care hidrogenul are N.O. −1, de exemplu NaH.
N.O. mediu
Media N.O. ale atomilor aceluiași element dintr-o formulă; poate fi fracționară, ca în Fe₃O₄ (+8/3).
Surse și legătura cu programa

Din programă: „Număr de oxidare”; „Reguli de determinare a numărului de oxidare” (TC: Uman, servicii, tehnologic, vocațional (1 oră)). Competențe specifice urmărite: 3.1.