De unde vine cuvântul „cioban”?

1 Persia · numele vechi

Păstorul cu nume vechi

Începe cu trei milenii și o singură meserie. Fiecare verigă își spune statutul: ce e reconstruit se vede că e reconstruit, ce e împrumut se vede că e împrumut.

Turcescul çoban vine din persană — așa îl dă Dicționarul Academiei Turce TDK. De acolo, firul poate fi urmărit înapoi, pas cu pas: turca îl moștenește din turca otomană, otomana îl împrumută din persană, persana îl moștenește din persana medie, iar jos, la rădăcină, stă o formă iraniană veche pe care nimeni n-a văzut-o scrisă nicăieri — de aceea poartă asterisc.

Asteriscul nu e o rușine, e o etichetă de muzeu: *fšupāna- înseamnă „așa credem că suna, din ce a supraviețuit mai sus pe fir”. Cu alte cuvinte: forma e reconstruită de lingviști, nu citită într-un document păstrat. Tot ce urmează pe pagină pornește de la verigile atestate, nu de la ea.

1. *fšupāna-RECONSTRUIT

   iraniana veche · formă reconstruită

   ⇢

2. šubānMOȘTENIT

   persana medie · moștenit mai departe în persană

   →

3. čōpān / čupânEVOLUȚIE ÎN PERSANĂ

   persana clasică · „păstor”

   →

4. çobanÎMPRUMUT

   turca otomană · „păstor”, împrumut din persană TDK

   →

5. ciobanÎMPRUMUT

   româna · împrumut din turcă DEX / MDA2 / DER

Ramura care se întoarce: csobán(y), maghiară ← română, după DER (Edelspacher).

3 milenii de păstorit într-un singur cuvânt

Pe hartă: nodul de răsărit al rețelei. De aici pornesc liniile pline, spre apus.

2 Anatolia · çoban

Cuvântul învață turca

În lumea otomană în care circula čupân, păstoritul mobil făcea parte din peisaj. Aici cuvântul devine çoban — iar peisajul își are oamenii lui: grupurile Yörük.

Yörük e, în cancelaria otomană, un termen administrativ și fiscal pentru grupuri de nomazi — folosit cam de pe la 1430 İnalcık. Mișcarea sezonieră între pășunea de vară (yayla) și sălașul de iarnă (kışlak) a caracterizat multe grupuri pastorale Yörük.

Asta ne arată lumea socială a cuvântului, nu dovedește cine l-a dus mai departe spre română. Nicio sursă nu atestă că păstorii Yörük ar fi transmis personal cuvântul în română — îi păstrăm în poveste ca peisaj, nu ca verigă.

Aici cuvântul capătă și o umbră: dicționarele otomane îi notează, pe lângă „păstor”, și un sens figurat — „bădăran”. E o umbră otomană, nu românească; pagina o lasă acolo unde a găsit-o.

Anul unui Yörük

~1430 termenul Yörük în cancelaria otomană (İnalcık)

Pe hartă: nodul turcesc. Linia plină spre română pleacă de aici — pe ce drum, nu știm.

3 Balcanii · evantaiul

Evantaiul

Trecut în Europa, cuvântul se regăsește în mai multe limbi balcanice — fiecare îl îmbracă altfel. Formele sunt înrudite; săgețile dintre ele, nu.

Inelul de înrudiți îl dă dicționarul etimologic: greacă, albaneză, bulgară, sârbă — forme ale aceluiași împrumut otoman DER. Niciuneia nu-i știm aici prima atestare, așa că pagina nu datează niciuna — și nu trage săgeți de direcție între ele.

Comunitățile romanice și alte grupuri pastorale din Balcani au practicat secole la rând transhumanța. Contextul explică de ce vocabularul pastoral circulă ușor între limbi — dar nu ne spune cine a adus cioban în română.

4 vecine balcanice ale lui çoban, fără dată și fără săgeți

Pe hartă: nodul balcanic, legat printr-o linie întreruptă. Apasă pe semnele vecine ca să compari formele.

4 România · trei istorii

Trei cuvinte, trei istorii

Pune alături trei dintre cuvintele românești pentru omul cu turma — cioban, păstor, păcurar — și apar trei drumuri etimologice diferite: unul venit dinspre răsărit, prin turcă, și două moștenite din latină.

Cioban vine din turcescul çoban — așa spun DEX, MDA2 și DER, fără să dateze împrumutul DEX / MDA2 / DER. Cea mai veche atestare indicată de dicționare e la Cantemir, în Istoria ieroglifică, lucrare scrisă în 1705 și considerată primul roman din literatura română MDA2 / DLR.

Păstor vine din latinescul pastor: e un sinonim obișnuit al lui cioban, dar și un cuvânt mai ales productiv în folosiri figurate, biblice și religioase — de la amvon la colindă: „Trei păstori se întâlniră”. E atestat în Codicele Voronețean, manuscris din secolul al XVI-lea MDA2 / DLR.

Păcurar vine din latinescul pecorarius; DEX îl marchează „învechit și regional” DEX. MDA2 îi indică drept atestare „PALIA (1581), 23/18” — iar tipărirea Paliei de la Orăștie, prima traducere parțială a Vechiului Testament, s-a desfășurat în 1581–1582 MDA2 / Sargetia.

O precizare care face toată diferența: prima atestare păstrată nu e data împrumutului. Faptul că cioban apare în dicționare abia la Cantemir nu înseamnă că împrumutul s-a petrecut atunci — doar că de acolo începe hârtia.

Cei trei păstori

Registrul popular are și un ghimpe: ciobănos înseamnă „rustic, necioplit”. Sensul figurat otoman „bădăran” rămâne însă al otomanei — pagina nu-l lipește de românească.

Trei rădăcini, o singură limbă

1. LATINĂ

   ↓

   pastor → păstor

2. LATINĂ

   ↓

   pecorarius → păcurar

3. PERSANĂ → TURCĂ

   ↓

   čupân → çoban → cioban

Toate trei ajung lângă aceeași turmă românească de azi.

1705 prima atestare indicată de dicționare: Cantemir, Istoria ieroglifică

Pe hartă: nodul de acasă. Aici linia plină dinspre turcă se întâlnește cu cele două vorbe latine.

5 Stepa · ecoul

Ecoul din stepă

Rețeaua nu se termină la noi: spre răsărit, același cuvânt persan răsună în limbile stepei, pe filiere turcice pe care nu le cunoaștem pas cu pas.

Ruseasca și ucraineana au čaban / чабан, „păstor”, împrumutat din limbile turcice, care-l au din persană; poloneza are czaban kaikki.org. Direcția e documentată, datele nu sunt — pagina nu datează niciun împrumut din stepă.

De aceea liniile spre răsărit sunt întrerupte: înrudirea e sigură, drumul exact nu.

1. čupân persană
2. çoban turcă
3. čaban / чабан rusă, ucraineană
4. czaban poloneză

Iar spre apus? Maghiarul csobán(y) — capitolul următor, drumul înapoi.

3 limbi răsăritene în inelul DER: rusă, ucraineană, poloneză

Pe hartă: nodul stepei, pe linie întreruptă. Înrudit, nu dovedit pas cu pas.

6 Ungaria · drumul înapoi

Drumul înapoi

Peripeția rețelei: familia largă a cuvântului vine dinspre Persia, dar forma maghiară csobán(y) vine — după DER, care îl citează pe Edelspacher — tocmai din română.

„Din rom. provin mag. csobán(y) (Edelspacher 12), și posibil rut. și pol.” — DER DER. Cu alte cuvinte: maghiara a luat cuvântul de la noi, nu noi de la ea; poate la fel și ruteana și poloneza.

Cât despre presupusa filieră bulgară IPOTEZĂ: „intrat în rom. prin intermediul bg., ceea ce nu pare sigur” (Weigand, citat de DER) DER. De aceea n-o vei citi aici ca fapt și n-o vei vedea desenată ca linie.

↩ singura săgeată care se întoarce: csobán(y) ← cioban

Pe hartă: linia plină dintre România și Ungaria. E singura care merge „înapoi”, spre apus.

7 Încheierea · șantierul

De ce trei?

Pentru că vocabularul pastoral românesc e un mic șantier arheologic: două moșteniri latine stau lângă un împrumut venit din răsărit — iar împrumutul a devenit atât de obișnuit, încât nimeni nu-l mai simte străin.

1. CIOBAN

   standard, mai ales concret

   din turcescul çoban — cuvântul turmei, al stânei și al Mioriței: „Cu trei ciobănei”.

2. PĂSTOR

   standard + literar și figurat

   din latinescul pastor — sinonim obișnuit al lui cioban, dar mai ales productiv în folosiri biblice și religioase.

3. PĂCURAR

   vechi și regional

   din latinescul pecorarius — azi regional; DEX: „învechit și regional”. Atestat în Palia de la Orăștie, tipărită în 1581–1582.

Iar drumurile încă umblă: transhumanța — mutarea sezonieră a animalelor — e înscrisă din 2023 pe lista UNESCO a patrimoniului imaterial, cu România printre statele părți.

Două drumuri-surori

• Brânza călătoare

  Drumul invers: cuvintele brânzei au mers spre nord-vest, cu păstorii vlahi.

• Badea Cârțan

  Un păstor adevărat, care și-a mers drumurile cu cărți în desagi.

2023 transhumanța intră pe lista UNESCO, cu România printre statele părți

Pe hartă: toate nodurile la un loc. Rețeaua rămâne deschisă; povestea noastră se oprește aici.