Un cuvânt a mers pe jos din Persia

1 Persia · numele vechi

Păstorul cu nume vechi

Începe cu trei milenii și o singură meserie. Fiecare verigă își spune sursa, iar steluța rămâne la vedere: ce e reconstruit se vede că e reconstruit.

Dicționarele turcești duc cuvântul çoban înapoi, pas cu pas: turca îl moștenește din turca otomană, otomana îl împrumută din persană, persana îl moștenește din persana medie, iar acolo jos, la rădăcină, stă o formă din persana veche pe care nimeni n-a văzut-o scrisă nicăieri — de aceea poartă asterisc.

Asteriscul nu e o rușine, e o etichetă de muzeu: *fšupāna- înseamnă „așa credem că suna, din ce a supraviețuit mai sus pe fir”. Tot ce urmează pe această pagină pornește de la verigile atestate, nu de la el.

1. *fšupāna-RECONSTRUIT

   persana veche · formă reconstruită

   ⇢

2. šubānÎMPRUMUT SUSȚINUT

   persana medie · transmis mai departe

   →

3. čōpān / čupânÎMPRUMUT SUSȚINUT

   persana clasică · „păstor”

   →

4. çobanÎMPRUMUT SUSȚINUT

   turca otomană · „păstor”, împrumut din persană

3 milenii de păstorit într-un singur cuvânt

Pe hartă: capătul de răsărit al firului. De aici pornește firul, spre apus.

2 Anatolia · çoban

Cuvântul învață turca

În lumea otomană, čupân devine çoban. Iar cei care-l poartă dintr-un anotimp în altul sunt oameni care nu stau locului: nomazii Yörük.

Yörük e, în cancelaria otomană, un termen administrativ și fiscal pentru grupuri de nomazi — folosit cam de pe la 1430 — iar oamenii lui sunt semi-nomazi: de două ori pe an își mută turmele între pășunea de vară și cea de iarnă.

Aici cuvântul capătă și o umbră: dicționarele otomane îi notează, pe lângă „păstor”, și un sens figurat — „bădăran”. E o umbră otomană, nu românească; pagina o lasă acolo unde a găsit-o.

Anul unui Yörük

2 mutări pe an: yayla ↔ kışlak

Pe hartă: firul trece munții Anatoliei. De aici, cuvântul merge spre Balcani odată cu turmele.

3 Balcanii · evantaiul

Evantaiul

Trecut în Europa, cuvântul se desface ca un evantai: fiecare limbă din Balcani îl prinde altfel. Pe aceleași drumuri umblă și vlahii — păstori transhumanți de limbă romanică.

Inelul de înrudiți îl dă dicționarul etimologic: greacă, albaneză, bulgară, sârbă — același împrumut otoman, patru haine noi. Niciuneia nu-i știm aici prima atestare, așa că pagina nu datează niciuna.

Vlahii sunt populația romanizată, vorbitoare de limbi romanice, care practică transhumanța ca păstori și crescători de vite; satele lor de munte, cătunele, sunt atestate documentar din secolul al XIV-lea în Bosnia medievală. Două lumi pastorale — cea otomană și cea vlahă — se încrucișează pe aceleași drumuri, iar cuvintele merg cu turmele. Asta e o inferență a paginii, din două surse alăturate — nu o întâlnire datată, pentru că niciuna nu e atestată ca atare.

4 limbi balcanice, un singur împrumut

Pe hartă: popasul unde firul se lățește. Apasă pe semnele vecine ca să compari formele.

4 România · trei cuvinte

Trei cuvinte pentru un păstor

La noi, călătorul se întâlnește cu două vorbe din latină: una a bisericii și a colindei, una veche și regională. Trei cuvinte, trei registre — și fiecare cu atestarea lui.

Cioban vine din turcescul çoban — așa spune DEX-ul, fără să dateze împrumutul. Prima lui atestare românească e la Cantemir, în Istoria ieroglifică, lucrare scrisă în 1705 și socotită primul roman istoric românesc.

Păstor vine din latinescul pastor și trăiește în biserică și în colindă: „Trei păstori se întâlniră”. Păcurar vine din latinescul pecorarius, e marcat „învechit și regional”, și e atestat în Palia de la Orăștie, din 1581 — prima traducere parțială a Vechiului Testament.

Cei trei păstori

Registrul popular are și un ghimpe: ciobănos înseamnă „rustic, necioplit”. Sensul figurat otoman „bădăran” rămâne însă al otomanei — pagina nu-l lipește de românească.

1705 anul primei atestări: Cantemir, Istoria ieroglifică

Pe hartă: popasul de acasă. Aici firul se întâlnește cu cele două vorbe latine.

5 Stepa · ecoul

Ecoul din stepă

Drumul nu se termină la noi: spre răsărit, același cuvânt persan răsună în limbile stepei — iar maghiara și l-a luat, se pare, chiar din română.

Ruseasca și ucraineana au čaban / чабан, „păstor”, împrumutat din limbile turcice, care-l au din persană; poloneza are czaban. Direcția e documentată, datele nu sunt — pagina nu datează niciun împrumut din stepă.

Iar maghiarul csobán(y) provine din română, după Edelspacher — și, posibil, la fel ruteana și poloneza. Cât despre presupusa filieră bulgară: „nu pare sigură”, spune dicționarul; de aceea n-o vei citi aici ca fapt.

1. čupân persană
2. çoban turcă
3. čaban / чабан rusă, ucraineană
4. czaban poloneză

Înapoi spre apus: csobán(y), maghiară — din română (Edelspacher).

⇢ drumul de întoarcere se desenează punctat: ce e nesigur se vede că e nesigur

Pe hartă: firul punctat spre răsărit și întoarcerea spre apus. Linia întreruptă e o promisiune de prudență.

6 Încheierea · registrul

De ce trei?

Pentru că o limbă ține trei slujbe de păstor: cea de toate zilele, cea de sărbătoare și cea de demult.

1. CIOBAN

   zi de zi

   din turcescul çoban — cuvântul turmei, al stânei și al Mioriței: „Cu trei ciobănei”.

2. PĂSTOR

   biserică și carte

   din latinescul pastor — cuvântul amvonului și al colindei: „Trei păstori se întâlniră”.

3. PĂCURAR

   vechi și regional

   din latinescul pecorarius — cuvântul de demult, atestat în Palia de la Orăștie, 1581.

Iar drumurile încă umblă: transhumanța — mutarea sezonieră a animalelor — e înscrisă din 2023 pe lista UNESCO a patrimoniului imaterial, cu România printre statele părți.

Două drumuri-surori

• Brânza călătoare

  Drumul invers: cuvintele brânzei au mers spre nord-vest, cu păstorii vlahi.

• Badea Cârțan

  Un păstor adevărat, care și-a mers drumurile cu cărți în desagi.

2023 transhumanța intră pe lista UNESCO, cu România printre statele părți

Pe hartă: capătul de apus al firului. Drumul cuvântului s-a încheiat; al turmelor, nu.