Cuvinte românești în alte limbice au împrumutat vecinii din română, după dicționarele lor
Despre română se spune de obicei ce a împrumutat: de la slavi, de la turci, de la unguri, de la francezi. Aici e socoteala inversă: 392 de împrumuturi din română, în 13 limbi, fiecare sprijinit pe un dicționar sau pe un studiu al limbii care l-a primit. La alte 162 de cuvinte, dicționarele ezită sau se contrazic.
Marius Comper · 4 octombrie 2026
Cuvântul, limba care îl folosește și cuvântul românesc din care vine. Alege unul ca să vezi ce spun sursele.
La Viena, clătita se numește Palatschinke. După Duden, dicționarul de referință al limbii germane, cuvântul vine din maghiarul palacsinta, acesta din românescul plăcintă, iar plăcintă din latinescul placenta[22]. Dicționarul etimologic al maghiarei confirmă legătura dintre palacsinta și plăcintă. La palacsinta scrie Román jövevényszó, adică împrumut din română, și dă prima atestare din 1577, palaczinta, pe atunci cu sensul de turtă; sensul de clătită apare pe la 1600 [1].
Așa se vede drumul unui cuvânt împrumutat, în dicționarul limbii care l-a preluat. La fel sunt citite aici toate cuvintele găsite: în dicționarul polonezilor, al ucrainenilor, al ungurilor sau al bulgarilor, acolo unde se explică originea cuvântului, ori, unde niciun dicționar n-a putut fi citit, într-un studiu despre limba respectivă. Un cuvânt este socotit împrumut din română numai dacă dicționarul limbii în care apare, sau un studiu dedicat împrumuturilor din română, îl indică astfel, iar nicio altă sursă citită nu propune altă origine.
Fiecare cerc reprezintă o limbă sau un grai și e așezat pe hartă în locul indicat de sursa citată. Numărul din cerc arată câte împrumuturi din română sunt confirmate acolo, iar cuvântul scris alături e un exemplu, în alfabetul limbii respective. Zona umbrită e România și Republica Moldova de azi.
Alege un cuvânt: harta arată în ce limbi a fost primit și cum se scrie acolo.
România și Republica Moldova de azi · numărul din cerc: împrumuturile confirmate în acea limbă sau în acel grai · cerc gol: limbă cercetată, fără împrumuturi numărateCe arată harta, pe rând
graiuri maghiare (regiune nenumită în dicționar): 59 de împrumuturi (fără loc pe hartă: sursa nu numește regiunea)
graiuri ucrainene (regiune nenumită): 50 de împrumuturi (fără loc pe hartă: sursa nu numește regiunea)
idișul din România, la 1892: 38 de împrumuturi (broske)
graiurile carpatice și apusene: 27 de împrumuturi (кирд)
graiuri bulgărești: 24 de împrumuturi (зър)
romani din Bucovina, la 1875: 22 de împrumuturi (lúme)
graiul huțul: 18 împrumuturi (дзер)
slovaca: 16 împrumuturi (žinčica)
poloneza literară: 14 împrumuturi (bryndza)
maghiara literară: 12 împrumuturi (palacsinta)
ucraineana literară: 11 împrumuturi (бринза)
graiurile maghiare din Transilvania: nouă împrumuturi (cáp)
graiurile din Transcarpatia: șapte împrumuturi (жентиця)
romani (Șăineanu, 1892): șapte împrumuturi (fără loc pe hartă: sursa nu numește regiunea)
dialectele vlax: șapte împrumuturi (fără loc pe hartă: sursa nu numește regiunea)
graiurile din Podhale și Spiš: cinci împrumuturi (strąga)
graiurile cehe din est: cinci împrumuturi (redikat se)
bulgara literară: cinci împrumuturi (маса)
maghiara veche: cinci împrumuturi (fără loc pe hartă: sursa nu numește regiunea)
repertoriul klezmer: cinci împrumuturi (fără loc pe hartă: sursa nu numește regiunea)
graiurile ceangăilor din Moldova: patru împrumuturi (ulica)
graiurile din Bucovina: patru împrumuturi (куркан)
graiurile de pe Nistru și din sud: patru împrumuturi (гелета)
ceha literară: patru împrumuturi (brynza)
graiuri sârbești: patru împrumuturi (fără loc pe hartă: sursa nu numește regiunea)
graiurile rusești din sud: trei împrumuturi (герлыга)
argouri de meșteșugari din Kosovo: trei împrumuturi
albaneza: trei împrumuturi (rrojbë)
dialecte romani (nenumite de sursă): trei împrumuturi (fără loc pe hartă: sursa nu numește regiunea)
rusa literară: două împrumuturi (мамалыга)
germana din Austria: două împrumuturi (Palatschinke)
graiul sașilor din Transilvania: două împrumuturi (Pomānǝ)
engleza: două împrumuturi (pastrami)
graiurile secuiești: un împrumut (esztena)
graiul bulgarilor din Banat: un împrumut
sârba și croata literare: un împrumut (frula)
graiurile din Timoc: un împrumut
poloneza veche: un împrumut (fără loc pe hartă: sursa nu numește regiunea)
germana literară: un împrumut (fără loc pe hartă: sursa nu numește regiunea)
greaca: niciun împrumut numărat (στρούγκα)
Cel puțin 77 din cele 392 de împrumuturi sunt atribuite de surse unor graiuri din Transilvania, Moldova, Bucovina și Banat ori idișului din România: cele mai multe sunt în idișul din România, apoi în romani din Bucovina, în maghiara din Transilvania și a ceangăilor din Moldova, în graiul sașilor și în bulgara din Banat. Numărul adevărat poate fi mai mare, fiindcă dicționarul maghiar nu spune din ce regiune vin cele mai multe cuvinte de grai.
Împrumuturile vin de la 303 cuvinte românești. Dintre ele, 249 apar într-o singură limbă. Cuvântul brânză e numărat în șapte limbi, mai multe decât oricare altul: în șase a fost luat direct din română, iar în rusă a ajuns prin ucraineană și poloneză. Urmează urdă, în șase limbi. Pagina Brânză → bryndza urmărește răspândirea cuvântului de-a lungul Carpaților, odată cu păstorii.
Numerele de mai jos nu se pot compara de la o limbă la alta. Doar dicționarul etimologic maghiar a putut fi citit în întregime. Pentru celelalte limbi au fost căutate cuvintele propuse de listele de specialitate și de Wikționar, iar din dicționarul etimologic bulgar s-au putut citi ca text numai două volume. Un număr mai mare arată aici că au fost verificate mai multe cuvinte. Din cele 392 de împrumuturi, 52 se sprijină doar pe lista unui lingvist român, fără un dicționar al limbii care le-a primit.
Fiecare căsuță e un cuvânt, iar culoarea arată ce fel de lucru numește. Căsuțele pline sunt împrumuturi confirmate; cele hașurate, cuvinte la care dicționarele ezită sau se contrazic. Alege o căsuță ca să vezi ce spune fiecare sursă despre cuvânt.
Stânaoi, ciobani, turme, țarcuri, unelte de stână
Mâncareabrânzeturi, mămăligă, plăcinte, fructe
Casa și haineleclădiri, vase, unelte, îmbrăcăminte
Oameniirude, meserii, slujbași, feluri de oameni
Naturaplante, animale, forme de relief, vreme
Câmpul și viteleculturi, unelte de câmp, vite, păsări
Târgul și legeamăsuri, dări, negoț
Cântecul și obiceiulinstrumente, dansuri, biserică, credințe
Sursa: Új magyar etimológiai szótár (ÚESz), dicționarul etimologic al maghiarei aflat în lucru online, citit în întregime: 12.842 de articole [1]. La 102 dintre ele, prima explicație numește româna ca limbă din care a fost luat cuvântul. O a doua sursă, pentru 15 cuvinte, este dicționarul lui Zaicz [2].
Cea mai veche atestare dată de dicționar pentru un cuvânt de pe listă e katrinca, într-un glosar de pe la 1405, unde înseamnă năframă; sensul de catrință e notat din 1612. Limba literară are 12 dintre ele, între care áfonya (afină), cimbora (tovarăș, din sâmbră), furulya (fluier), tokány (tocană), poronty (prunc) și palacsinta. Dicționarul marchează 73 ca regionale și cinci ca ieșite din uz. La șapte dintre cele numărate adaugă că au venit, sigur sau probabil, și prin slovacă, sârbocroată sau ucraineană. La brindza, în schimb, primul verdict al dicționarului e Vándorszó, cuvânt călător, răspândit din română; fiindcă nu e trecut ca împrumut românesc, apare aici printre cuvintele disputate.
Din cele numărate, în limba literară: 12; de grai: 73; vechi sau învechite: 5. Pe feluri de lucruri: stâna 17, casa și hainele 14, vorbele 12, mâncarea 11, oamenii 11, natura 10, cântecul și obiceiul 9, câmpul și vitele 6.
Confirmate din română 90
Nume de lucruri românești 8folosite doar când e vorba despre România; numărate separat
Sursa: Dicționarul etimologic al limbii ucrainene (ЕСУМ, 1982–2012), în care au fost căutate 167 de cuvinte [6]. Dintre cele 120 de împrumuturi directe, dicționarul dă 49 „din limba română”, 16 „din limba moldovenească”, 29 din amândouă și 26 din „limbile romanice de est”; aici sunt numărate împreună, ca împrumuturi din română: pagina socotește „moldoveneasca” dicționarului drept româna vorbită în Moldova. La 16 dintre ele verdictul începe cu „очевидно” (după toate aparențele). O a doua sursă, pentru 85 dintre ele, este lista lui Emil Vrabie din 1967 [7].
Aproape toate sunt cuvinte de grai, din Carpați, Bucovina și Transcarpatia: жентиця (jintiță), кирд (cârd), стина (stână), ґляґ (cheag). În limba literară au intrat 11, între care бринза, мамалиґа, плачинда și verbul плекати (a îngriji, a crește), despre care dicționarul scrie că a fost luat, după toate aparențele, „ca termen ciobănesc carpatic”.
Din cele numărate, în limba literară: 11; de grai: 98; vechi sau învechite: 1; fără registru precizat de sursă: 11. Pe feluri de lucruri: stâna 27, casa și hainele 22, natura 20, vorbele 15, mâncarea 14, oamenii 9, câmpul și vitele 7, cântecul și obiceiul 4, târgul și legea 3.
Surse: marele dicționar al Academiei Poloneze [11], dicționarul PWN [12] și dicționarul etimologic al lui Brückner din 1927 [13]; pentru graiul din regiunea Spiš, un studiu din 2025 [14]; pentru cuvinte turcești ajunse în polona veche prin română, un studiu din 2024 [15].
În limba literară: bryndza, cap (țap), fujara (fluier), maczuga (măciucă), gawra (bârlogul ursului, din gaură), redyk (urcatul și coborâtul oilor, din a ridica). Mamałyga a venit prin ucraineană. Baca, cuvântul cel mai cunoscut, are o origine disputată; amănuntele sunt mai jos.
Din cele numărate, în limba literară: 14; de grai: 5; vechi sau învechite: 1. Pe feluri de lucruri: stâna 8, mâncarea 4, câmpul și vitele 2, casa și hainele 2, vorbele 2, cântecul și obiceiul 1, natura 1.
Confirmate din română 18
Venite prin altă limbă 2
Nume de lucruri românești 3folosite doar când e vorba despre România; numărate separat
Sursa: dicționarul etimologic al lui Ľubor Králik (2015) [17], care dă și secolul primei atestări. Dicționarul istoric al slovacei n-a putut fi consultat.
Králik scrie despre bryndza că a ajuns în Slovacia „în timpul așa-numitei colonizări valahe din Carpați”. Tot din română dă žinčica (cu o posibilă mijlocire ucraineană), geleta, strunga, putera, redikať sa. Prin maghiară au venit palacinka, fičúr și čutora. Pentru bača și vatra, același dicționar are rezerve; la fujara doar trimite la românescul fluier, fără să numească limba din care a fost luat cuvântul.
Din cele numărate, în limba literară: 13; de grai: 1; vechi sau învechite: 2. Pe feluri de lucruri: mâncarea 5, stâna 5, natura 2, oamenii 2, câmpul și vitele 1, casa și hainele 1.
Surse: dicționarul limbii cehe literare (SSJČ), care notează originea cu „z rum.” [19], dicționarul etimologic al lui Rejzek [20] și un articol din 1974 despre cuvintele de origine română din SSJČ [21].
Cele două dicționare cehe se contrazic des; de aceea lista cuvintelor disputate e mai lungă decât a celor confirmate. Brynza, žinčice și urda sunt date din română; bača, koliba și fujara au fiecare câte două explicații.
Din cele numărate, în limba literară: 4; de grai: 5; vechi sau învechite: 0. Pe feluri de lucruri: mâncarea 3, stâna 3, casa și hainele 2, natura 1.
Confirmate din română 6
Venite prin altă limbă 3
Nume de lucruri românești 1folosite doar când e vorba despre România; numărate separat
Surse: Duden [22] și DWDS [23]; pentru graiul sașilor din Transilvania, un studiu din 2022 [24].
Germana din Austria are Brimsen (brânză de oaie) și Palatschinke. La sași, pomană și a pomeni au intrat în grai; substantivul e atestat din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Sursele citite nu dau un total pentru graiul săsesc.
Confirmate din română 3
Venite prin altă limbă 2
Nume de lucruri românești 1folosite doar când e vorba despre România; numărate separat
Sursa: dicționarul etimologic al lui Max Vasmer [9].
Dicționarele de azi ale rusei literare au мамалыга și брынза; despre al doilea, Vasmer scrie că a venit din română prin ucraineană și poloneză. Pe мамалыга și pe celelalte, Vasmer le notează ca sudice.
Surse: Dicționarul etimologic bulgar (БЕР), din care s-au putut citi ca text doar volumele 1 (literele А–З) și 7, adică două din opt [25], și studiul lui Theodor Capidan din 1923 [27]. Lista e, din acest motiv, mai bogată la începutul alfabetului.
Cele mai multe sunt cuvinte de grai; dicționarul le notează la Novo Selo, lângă Vidin: зър (zer), зара (zară), згарда (zgardă). Маса (masă) și козунак (cozonac), azi cuvinte ale limbii literare, sunt date din română de Capidan, care în 1923 îl știa pe al doilea mai ales din regiunea Târnovo. Cuvintele pe care Capidan le dă din aromână sunt puse separat.
Din cele numărate, în limba literară: 5; de grai: 25; vechi sau învechite: 0. Pe feluri de lucruri: casa și hainele 11, mâncarea 7, oamenii 4, stâna 2, vorbele 2, natura 2, târgul și legea 1, cântecul și obiceiul 1. Șapte dintre ele se sprijină doar pe lista unui lingvist român (Capidan 1923), fără un dicționar al limbii care le-a primit.
Confirmate din română 30
Nume de lucruri românești 1folosite doar când e vorba despre România; numărate separat
Surse: dicționarul etimologic al lui Petar Skok [28] și Hrvatski jezični portal[29].
Unde Skok scrie „od rum.”, cuvântul e numărat; șase din cele nouă se sprijină doar pe el. Fičor, pe care Skok îl pune în alt loc pe seama limbii „vlahilor medievali”, e trecut la „valahă”. Frula (fluier) și kustura (custură) sunt date din română și de portalul croat. Trei cuvinte vin din limbaje secrete de meșteșugari: al zidarilor din Sirinić, în Munții Șar, al olarilor din Priștina și un argou din același oraș.
Din cele numărate, în limba literară: 1; de grai: 7; vechi sau învechite: 1. Pe feluri de lucruri: casa și hainele 3, cântecul și obiceiul 2, mâncarea 2, oamenii 1, stâna 1.
Surse: glosarul lui Franz Miklosich pentru romani din Bucovina (1875), unde fiecare împrumut e marcat „rum.” [35]; pentru dialectele vlax, studii de Yaron Matras, Viktor Elšík și Daniele Viktor Leggio [36][37][38]; și o frază a lui Lazăr Șăineanu din 1892, care înșiră șapte cuvinte românești intrate în graiul romilor, fără să dea forma lor în romani [43].
Matras scrie că Gilliat-Smith a preluat termenul „vlax”, folosit de romii emigrați din Valahia [40]. În aceste dialecte, lingviștii citați găsesc venite din română cuvinte gramaticale: maj (mai), ke (că), trebui, inke (încă). Elšík și Matras scriu că împrumutul trebui se găsește și în cele mai multe dialecte vlax vorbite în afara României, unele rupte de română de secole. Pentru toate dialectele vlax la un loc, sursele citite nu dau un număr. Pentru unul singur, dialectul kalderash al limbii romani, vorbit în Suedia, Ian Hancock citează un glosar din 1963: din 3.600 de cuvinte, vreo 1.750 nu sunt moștenite, „covârșitor din română” [42]. Matras și colegii lui amintesc că, până la mijlocul secolului al XIX-lea, romii au fost supuși robiei și șerbiei în Țara Românească și Moldova [41].
Din cele numărate, în limba literară: 0; de grai: 39; vechi sau învechite: 0. Pe feluri de lucruri: vorbele 17, oamenii 8, natura 5, casa și hainele 5, târgul și legea 2, cântecul și obiceiul 2. Șapte dintre ele se sprijină doar pe lista unui lingvist român (Șăineanu 1892), fără un dicționar al limbii care le-a primit.
Surse: lista tipărită de Lazăr Șăineanu în 1892 pentru idișul vorbit în România [43]; pentru numele de dansuri din repertoriul klezmer, muzica tradițională a evreilor din estul Europei, un studiu de Walter Zev Feldman [44].
Pentru cele mai multe cuvinte, singura sursă citită e lista lui Șăineanu din 1892, care scrie că idișul din România „a împrumutat de asemenea o serie de românisme”; niciun dicționar al idișului n-a fost citit. La 25 dintre ele, Șăineanu dă doar cuvântul românesc, fără forma din idiș. Feldman derivă din română numele de genuri hora, zhok (joc) și sârba.
Din cele numărate, în limba literară: 0; de grai: 43; vechi sau învechite: 0. Pe feluri de lucruri: natura 11, casa și hainele 10, târgul și legea 6, cântecul și obiceiul 5, mâncarea 5, oamenii 3, câmpul și vitele 2, vorbele 1. 38 dintre ele se sprijină doar pe lista unui lingvist român (Șăineanu 1892), fără un dicționar al limbii care le-a primit.
Surse: American Heritage Dictionary[48], Random House Unabridged[49] și Etymonline [50]. Oxford English Dictionary, Merriam-Webster și Collins n-au fost citite.
Engleza are două cuvinte venite din română prin altă limbă, după dicționarele citite: pastrami, prin idiș, și hora, prin ebraica modernă. Brynza e doar numele brânzei est-europene. Vampire, boyar, voivode și haiduk nu vin din română după dicționarele citite.
Venite prin altă limbă 2
Nume de lucruri românești 1folosite doar când e vorba despre România; numărate separat
Mai jos sunt cuvintele românești căutate în cel puțin trei limbi. Eticheta plină înseamnă că dicționarul limbii respective îl dă ca împrumut din română; cea hașurată, că ezită sau numește altă sursă. Cuvintele pastorale cele mai cunoscute sunt și cele mai disputate.
confirmat
prin altă limbă
aromână / „valahă”
disputat
brânză7/8
fluier4/8
urdă6/8
plăcintă4/6
strungă4/6
țap3/6
găleată2/5
jintiță4/5
mămăligă5/5
baci1/4
ciutură2/4
colibă0/4
cucuruz0/4
fecior3/4
groapă4/4
gușă2/4
putină4/4
vatră0/4
bordei2/3
bucată3/3
cârd2/3
cârlig2/3
chiag2/3
custură2/3
gărgăriță2/3
gârlă2/3
grui2/3
pomană3/3
ridica3/3
țigaie3/3
traistă1/3
Baci. Pentru polonezul baca, patru surse dau patru drumuri. Marele dicționar al Academiei Poloneze îl aduce din românescul baci, pe care îl dă la rândul lui din sârbocroată; forma împrumutată ar fi fost bacza, iar cuvântul polonez e atestat din 1682 [11]. Dicționarul PWN numește slovaca și maghiara și nu pomenește româna [12]. Brückner îl lua din maghiară, iar cuvântul maghiar din română [13]. Un studiu din 2025 despre graiul din regiunea Spiš îl socotește venit din sârbă [14]. Pentru slovacul bača, Králik scrie că e un cuvânt al culturii pastorale carpatice de origine „insuficient lămurită”, poate din română [17]. Iar Skok, pentru sârbă și croată: nu se poate ști cine de la cine l-a împrumutat [28].
Cucuruz. Pentru polonezul kukurydza, PWN ajunge, prin ucraineană, la românescul cucuruz cu sensul de con de brad [12]; dicționarul Academiei îl aduce din ucraineană și turcă [11]; Brückner bănuia o origine sud-slavă [13]. Dicționarul ucrainean nu exclude ca кукурудза să fie un cuvânt întors acasă: româna și l-ar fi făcut pe al ei după un cuvânt ucrainean, iar ucraineana l-ar fi luat înapoi [6].
Colibă. Dicționarul limbii cehe literare și PWN îl dau din română [19][12]. Rejzek, Králik și dicționarul Academiei Poloneze pornesc de la greacă [20][17][11]. Dicționarul ucrainean socotește „probabilă” mijlocirea românei [6].
Vatră. Brückner scria că polonezii au cuvântul „de la păstorii valahi” [13]. Dicționarul ucrainean înșiră părerile: din română, din iraniană prin turcă sau romani; iar cuvântul românesc, la rândul lui, moștenit, iranian sau albanez [6]. Králik: „în cele din urmă, probabil din română” [17]. Dicționarul maghiar amintește dialectalul vátra (1613) la alt cuvânt și îl dă din românescul vatră, din slovacă sau din ucraineană [1].
Trei cuvinte au ajuns departe de Carpați, fiecare prin altă limbă.
Plăcintă: până la Viena
placentalatină
plăcintăromână
palacsintamaghiară, 1577
Palatschinkegermana din Austria
Dicționarul maghiar notează și drumul mai departe: din maghiară, cuvântul a trecut în germana din Austria, în sârbă și croată, în cehă și în slovacă [1]. Králik confirmă pentru slovacă: palacinka vine din maghiară, iar cuvântul maghiar din română [17].
Dicționarele nu sunt însă de acord peste tot. Dudenul duce Palatschinke direct la maghiară; DWDS îl trece prin cehă sau slovacă [22][23]. Dicționarul limbii cehe literare dă palačinka din slovacă, maghiară și latină, fără să numească româna [19]; Rejzek scrie „cel mai probabil prin română” [20]. De aceea cuvântul ceh e trecut aici printre cele disputate.
Spre răsărit: плачинда în ucraineană, fără intermediar [6]. Pentru плацинда din graiurile rusești din sud, Vasmer pornește de la română, dar notează că sunetele cuvântului arată spre un intermediar grecesc, pe care nu l-a găsit atestat [9].
Pastramă: până la New York
pastırmaturcă
pastramăromână
pastrameidiș
pastramiengleză
American Heritage Dictionary explică pastrami așa: idiș pastrame, din românescul pastramă, din turca otomană [48]. Random House dă același drum până la română și numește cuvântul românesc un „balcanism de origine nesigură”, „poate” turcesc la capăt [49]. Dudenul german urmărește cuvântul din engleză în idiș și de acolo în română, iar originea mai veche o dă ca nelămurită [22]. Dicționarul etimologic turc al lui Nişanyan spune același lucru din capătul celălalt: forma românească vine din turcă, iar cea idiș din română [33].
Etymonline pune scrierea cu -mi, „probabil”, pe seama lui salami; Jewish English Lexicon spune același lucru despre pronunțare [50][46]. Același lexicon scrie că l-au adus în engleza americană evreii vorbitori de idiș veniți din România, la New York, la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Disputa adevărată e cu un pas mai devreme: de unde are româna cuvântul. DEX îl dă din neogreacă și din turcă; Ciorănescu, din turcă, cu o rădăcină grecească mai veche [58]. Asupra pasului din română în idiș, dicționarele citite sunt de acord. Dave Wilton notează însă că dicționare mai vechi îl aduceau greșit prin maghiară sau din latină, și că cea mai veche folosire pe deplin englezească pe care o cunoaște e o reclamă a unui măcelar evreu din Richmond, Virginia, din 12 mai 1899 [51]. Etymonline dă anul 1916, Random House 1935–1940.
Horă: în idiș și, prin ebraică, în engleză
horăromână
הורהebraică modernă
horaengleză
American Heritage Dictionary dă englezescul hora din ebraica modernă, iar cuvântul ebraic din românescul horă, venit la rândul lui, poate prin bulgară sau turcă, din greacă [48]. DEX dă cuvântul românesc din bulgară [58]. Niciun dicționar etimologic ebraic n-a fost citit; trecerea prin ebraică se sprijină aici doar pe dicționarele englezești. Random House datează englezescul hora la 1875–1880 și îl derivă totuși din ebraica modernă; cele două nu se potrivesc și sunt redate aici așa cum sunt tipărite [49].
În idiș, drumul e documentat de muzicologi. Walter Zev Feldman scrie că numele unor genuri din repertoriul klezmer, între care hora, zhok și sârba, sunt derivate din cuvintele românești horă, joc și sârbă[44]. Dicționarul maghiar are și el hóra, ca nume al dansului românesc [1].
„Vlah” (влах, vlah, βλάχος, wołoch, oláh) e un nume dat din afară, cu înțelesuri care se schimbă după sursă și epocă. Poate numi vorbitori de limbi romanice din răsăritul Europei, la nord de Dunăre sau în Balcani, unde azi se vorbesc aromâna și meglenoromâna. Istoria numelui e pe pagina Wales și Valahia. În Carpații de nord, „valah” a ajuns să numească și un fel de a trăi, păstoritul, oricare ar fi fost limba păstorilor. Un studiu din 2024 despre Carpații polonezi numără 479 de așezări întemeiate pe „drept valah”, regimul juridic al satelor de păstori, sau cu prezență valahă atestată și scrie că acest fel de colonizare și-a pierdut caracterul etnic inițial [59].
De aceea, un cuvânt pe care sursa îl dă doar „de la vlahi”, fără să spună din ce limbă, nu e numărat aici ca românesc. Așa e polonezul watra la Brückner. Slovacul kľag (cheag) e dat de Králik din aromână. Cuvintele de acest fel, 15 la număr, sunt afișate separat, mai jos.
Greaca. În greacă, trei cuvinte sunt date de surse din „valahă” sau din aromână, limba romanică vorbită în Pind și Tesalia [30]. George Murnu a strâns în 1902 o listă de 155 de cuvinte; socotea că vreo 89 erau împrumuturi și că numai 16 erau răspândite la toți grecii. După cum spune în introducere, prin „română” înțelegea limba populațiilor romanice împinse spre sud [31]. Niciunul nu e numărat aici ca împrumut din română.
Albaneza. Româna și albaneza au în comun câteva zeci de cuvinte vechi; nu se știe sigur dacă una le-a împrumutat de la cealaltă sau dacă amândouă le au dintr-o limbă mai veche. Ele sunt subiectul paginii Cuvintele dacice. Dicționarul etimologic albanez al lui Orel dă șase dintre cuvintele căutate ca luate din română: trajstë, flojere, gushë, kësulë, rrojbë și tërsirë, iar pe sak prin limbile slave de sud [32]. Primele patru pornesc de la traistă, fluier, gușă și căciulă, cuvinte pe care le au amândouă limbile. Pentru trei dintre ele (fluier, gușă și căciulă), cercetători mai vechi au propus drumul invers, din albaneză în română. Ciorănescu îi amintește și nu îi urmează: scrie că albanezul flojere vine „în mod sigur” din română, deși Berneker căutase în albaneză originea cuvântului românesc; trece cuvintele albaneze pentru traistă și gușă printre cele luate din română, deși Miklosich și Densusianu derivau gușă din albaneză; iar la căciulă socotește „puțin probabilă” originea albaneză propusă de Cihac și scrie că „contrariul pare mai sigur” [58]. La traistă, fluier și căciulă, DEX scrie doar „Cf. alb.”; Orel însuși adaugă că românescul căciulă vine la rândul lui din albaneză, iar dicționarul etimologic bulgar notează că albanezul gushë poate veni din bulgară sau direct din română [25]. Din prudență, cele patru nu sunt numărate aici și stau la disputate. Numărate sunt rrojbë (roibă), tërsirë (târsână) și sak.
Turca. Dicționarele turcești citite nu dau din română niciunul dintre cele opt cuvinte căutate: boyar, funda, kaşkaval, kopil, mamaliga, masa, pelin, voyvoda. Pentru masa, Nişanyan pornește de la italiană și adaugă că forma turcească a putut veni prin limbile balcanice [33]. În bulgară, în schimb, Capidan trece маса ca venit din română [27]. În dicționarul Societății de Limbă Turcă, eticheta „Rumca” înseamnă greacă [34].
Cuvintele date din aromână sau „valahă”
Cuvintele albaneze pe care Orel le dă din română: numărate și disputate
Câte cuvinte a dat româna? Numărătorile publicate diferă după ce numără#
Numărătorile publicate nu se pot aduna și nu se pot compara. Unele numără doar limba literară, altele toate graiurile; unele numără variante și derivate, altele nu. Tabelul le pune alături și arată ce a numărat fiecare autor.
Zece cuvinte din alte limbi, alese la întâmplare din tabel. Pentru fiecare, spune ce scrie dicționarul limbii respective.
Câteva răspunsuri: абонат (bulgară): din română; ботуш (bulgară): din română; kukuřice (cehă): din altă parte; salaš (cehă): din altă parte; банка (bulgară): dicționarele ezită; зестра (bulgară): dicționarele ezită.
Unitatea. Un împrumut e un cuvânt într-o limbă: bryndza în poloneză și bryndza în slovacă sunt două. Derivatele aceluiași cuvânt nu se numără separat. Nu intră nume de persoane, de locuri, de popoare și de monede. Numele de lucruri românești folosite doar când e vorba despre România (cujka, Doina) sunt numărate separat: sunt 16.
Ce înseamnă „din română”. Contează limba din care a fost luat cuvântul, nu originea lui mai veche. Bryndza e numărat, deși pentru brânză nu există o etimologie acceptată. Un cuvânt e „confirmat” dacă un dicționar al limbii care l-a primit sau un studiu dedicat împrumuturilor din română în acea limbă îl dă ca venit din română și nicio sursă citită nu numește altă origine. E „prin altă limbă” dacă a fost luat dintr-o a treia limbă, care îl avea din română (pastrami, din idiș). E „disputat” dacă sursele se contrazic sau dicționarul însuși scrie „poate”; un „după toate aparențele” ori un „și prin altă limbă” adăugat verdictului nu scoate cuvântul din numărătoare, dar e afișat întreg. Regula a fost fixată înainte de căutare; după prima numărătoare s-a precizat un singur lucru: etichetele „limba moldovenească” și „limbi romanice de est” din dicționarul ucrainean sunt citite ca română.
De unde au venit cuvintele căutate. Căutarea a pornit de la categoriile Wikționarului englez, de la listele de specialitate și de la exemplele citate de obicei pentru fiecare limbă. 153 de propuneri nu sunt numărate: 100 fiindcă dicționarul dă altă origine, 53 fiindcă niciun dicționar al limbii n-a putut fi citit sau cel citit nu dă nicio etimologie. Între cele din urmă sunt cuvântul idiș pastrame, pe care dicționarele englezești, germane și turcești citite îl dau din română, și cuvântul ebraic הורה, pe care dicționarele englezești îl dau tot din română.
Ce nu s-a putut citi.Oxford English Dictionary, Merriam-Webster și Collins; dicționarul istoric al slovacei; șase din cele opt volume ale dicționarului etimologic bulgar; monografia lui Bakos Ferenc despre elementele românești ale maghiarei (1982), cunoscută aici doar prin cei care o citează; dicționarele etimologice ale idișului, ebraicii și limbii romani. Forma unor cuvinte bulgărești, sârbești, grecești, romani și idiș a fost verificată pe pagina tipărită a sursei; pentru o parte dintre cuvintele bulgărești, Capidan dă doar o transcriere cu litere latine, redată aici întocmai.
Citate. Din dicționare e redată doar eticheta de origine, în forma ei originală („Román jövevényszó”, „z rum.”), cu trimitere la articol.