Cultul lui Ceaușescu, numărat: de câte ori i-a tipărit Scînteia numele, zi de zi

Când a început, de fapt?#

Scînteia era ziarul Comitetului Central, iar presa era subordonată partidului.^[2] Numărătoarea măsoară ce a ales partidul să tipărească, nu ce credeau cititorii.

Până în martie 1965, Nicolae Ceaușescu e unul dintre secretarii Comitetului Central. Între 1962 și 1964, numele lui apare în 17% din numere, de cele mai multe ori într-o listă de conducători. Numele lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, șeful partidului, apare în 66% din numere, în medie de 2,6 ori pe număr.

Ales în fruntea partidului la 22 martie 1965, are în 1966 și 1967 o medie de 4,3 și 4,4 pomeniri pe număr, față de 2,6 ale lui Gheorghiu-Dej în 1962–1964. Apoi media crește de la un an la altul: 9,0 în 1968, 15,3 în 1969, 24,8 în 1971, de 5,6 ori cât în 1967.

Istoricii au propus mai multe începuturi. Manuela Marin, într-o carte din 2008 citată de Alexandra Ormenișan, leagă începutul cultului de discursul din 21 august 1968; Cristian Culiciu scrie că „adevărata turnură” s-ar fi produs în 1971, odată cu tezele din iulie, după vizita în China și Coreea de Nord.^[2][3] Numărătoarea nu poate spune când un nume des tipărit devine cult. Arată că numele era tipărit tot mai des înainte de 1971: media se dublează în 1968 și mai urcă cu aproximativ 70% în 1969. Lunile cu cele mai multe pomeniri de până atunci sunt iulie și august 1969: conferințele de partid din județe cer realegerea lui, apoi are loc Congresul al X-lea. Când apar tezele din iulie 1971, media pe număr era deja de patru ori cea din 1967.

Ziarul însuși s-a lungit: de la patru pagini în 1962–1965 la șase, în cele mai multe zile, din 1966. Creșterea rămâne și după raportarea la lungime: la 10.000 de cuvinte, numele lui apare de 2,4 ori în 1966 și de 28,3 ori în 1989. În ultimul an, numele de familie, al lui sau al ei, e tipărit în medie o dată la 300 de cuvinte.

Pe termen lung media crește, cu scăderi: 33,6 pe număr în 1975, 61,0 în 1984, 50,8 în 1987 și 69,5 în 1989. În 1989, media pe număr e de 27 de ori mai mare decât a lui Dej din 1962–1964 (de 18 ori, raportat la lungimea ziarului), iar 19% din numere îi tipăresc numele de cel puțin 100 de ori.

Cum a crescut ziua de 26 ianuarie#

Ziua de naștere a lui Nicolae Ceaușescu era sărbătorită la 26 ianuarie. În primii ani nu se vede în ziar: în ianuarie 1966, cel mai încărcat număr din preajma zilei are patru pomeniri. În 1968, la 50 de ani, are 43 de pomeniri; în 1973, la 55, 150 de pomeniri; în 1978, la 60, 201 pomeniri; în 1988, la 70, 207 pomeniri.

Cu timpul, sărbătoarea se lățește de la o zi la o săptămână și mai mult. În ianuarie 1973, numerele cu cel puțin 100 de pomeniri sunt patru; în 1983 sunt 11, iar în 1988, 12. Telegramele, adunările și volumele omagiale se publică zile la rând, înainte și după 26.

Alexandra Ormenișan, care a citit numerele din preajma lui 26 ianuarie din zece ani diferiți, a observat că numărul din 26 ianuarie 1974 nu are niciun articol despre aniversare.^[2] În preajma acelei zile, cel mai încărcat număr are 32 de pomeniri. În anii ’70, numărul pomenirilor din ianuarie este mai mare la aniversările rotunde și mai mic între ele; din 1982, în fiecare an din care s-a păstrat luna ianuarie, cel mai încărcat număr din preajma zilei are cel puțin 99 de pomeniri.

La 7 ianuarie e ziua Elenei Ceaușescu. Annemarie Sorescu-Marinković datează prima ei aniversare sărbătorită în toată țara la 7 ianuarie 1979.^[5] În cel mai încărcat număr din preajma acelei zile, numele ei apare de 46 de ori; în 1980, de două ori. Din 1982, dunga din calendar revine în fiecare an din care s-a păstrat luna ianuarie: de 117 ori în 1984, de 102 ori în 1989.

Când apare Elena Ceaușescu lângă el#

Până în 1969, numele Elenei Ceaușescu e aproape absent: apare în cel mult 7% din numerele unui an. Prima apariție găsită este din 13 iulie 1965, și nu ca soție: „ing. Elena Ceaușescu, directorul institutului” deschide un simpozion al Institutului de cercetări chimice. Ca soție a lui apare din 19 aprilie 1966, când oferă un ceai în cinstea Iovankăi Broz, soția lui Tito. Schimbarea vine odată cu vizitele oficiale, în care e numită alături de el: „împreună cu tovarășa Elena Ceaușescu”. Numele ei apare în 21% din numere în 1971, în 44% în 1973, în 66% în 1979 și în 86% în 1989.

În 1972 intră în Comitetul Central, în 1973 în Comitetul Executiv, iar în 1980 devine prim-viceprim-ministru.^[5] Titlul „tovarășa academician doctor inginer Elena Ceaușescu” apare scris întreg de la 5 februarie 1975, într-o știre despre un titlu de onoare primit în Ecuador; prescurtat, „acad. dr. inginer”, din martie 1974. După 1989 s-a aflat că lucrările științifice publicate sub numele ei fuseseră scrise de alții.^[5] Din 1980 până în 1989, la fiecare 100 de pomeniri ale lui se tipăresc între 10,8 și 17,7 ale ei (fără 1981, din care lipsește primul trimestru). Numărul cu cele mai multe este cel din 7 ianuarie 1984: de 117 ori.

Ce formule de laudă s-au tipărit cu adevărat#

Fiecare formulă de mai jos a fost căutată în toate numerele, iar primele ei apariții au fost citite una câte una, ca să se vadă despre cine e vorba. Unele erau în ziar înainte să-i fie atribuite lui: „cel mai iubit fiu” și „mult stimate și iubite” apar câte o dată despre Gheorghiu-Dej, „genial” despre Lenin, „cîrmaci” despre partid. Câteva intră în ziar ca vorbe ale străinilor: „conducător eminent” într-un mesaj din Cambodgia (1968), „un geniu al diplomației” într-un comentariu francez (1970), „principalul arhitect” într-un ziar străin (1972), „titan” în titlul unei cărți apărute la Calcutta (1984).

…pe cel mai iubit fiu al poporului nostru, tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej…

Scînteia, 16 ianuarie 1965, despre Gheorghe Gheorghiu-Dej ^[1]

Să trăiască tovarășul Nicolae Ceaușescu, cel mai iubit fiu al clasei noastre muncitoare!

Scînteia, 12 iulie 1969, despre Nicolae Ceaușescu ^[1]

„Geniul Carpaților” nu a fost găsit în textul niciunui număr citit din anii lui Ceaușescu. Apare prima dată în Scînteia poporului din 24 decembrie 1989, în chemarea Uniunii Democratice Maghiare din România, care denunță asimilarea forțată a minorităților, apoi de încă trei ori în Adevărul din zilele următoare:

…ideologia șovină a omogenizării naționale, ridicată de „marele conducător, de geniul Carpaților, de eroul neamului românesc, de ctitorul de țară” — titluri abuziv însușite de Nicolae Ceaușescu — la rangul politicii de stat…

Scînteia poporului, 24 decembrie 1989 ^[1]

Epitete de acest fel circulau însă înainte de 1989. În februarie 1989, Dan Ionescu a alcătuit pentru Radio Europa Liberă un dicționar al lor, de la A la Z, cu sursa fiecăruia: săptămânalul Săptămîna, volumul Omagiu din 1978, reviste literare, Scînteia.^[7] În Scînteia, cele mai dese sunt câteva formule fixe: „mult stimate și iubite”, în una dintre cele două ordini, apare în 1.751 de numere.

Numerele cu cele mai multe pomeniri#

Numărul în care numele lui apare cel mai des este cel din 24 noiembrie 1989: de 451 de ori în 16 pagini. Relatează a patra zi a Congresului al XIV-lea al partidului, cu patru săptămâni înainte de fuga lui. Din primele zece numere, nouă sunt de la congrese sau de la o conferință națională a partidului; al zecelea relatează o vizită de lucru cu adunări populare. Numerele din 9–21 noiembrie 1984, cu deschiderea Congresului al XIII-lea, lipsesc din colecție.

1. 24 noiembrie 1989Congresul al XIV-lea451
2. 22 noiembrie 1984Congresul al XIII-lea422
3. 22 noiembrie 1979Congresul al XII-lea396
4. 23 noiembrie 1984Congresul al XIII-lea: reales secretar general392
5. 21 noiembrie 1979Congresul al XII-lea354
6. 22 noiembrie 1989Congresul al XIV-lea352
7. 23 noiembrie 1989Congresul al XIV-lea334
8. 23 noiembrie 1979Congresul al XII-lea327
9. 18 decembrie 1982Conferința Națională a partidului313
10. 21 iunie 1978vizită de lucru în județele Harghita și Mureș, cu adunări populare289

La Congresul al XII-lea, în noiembrie 1979, Constantin Pîrvulescu, unul dintre fondatorii partidului, a fost singurul care l-a criticat deschis pe Ceaușescu.^[6] În textul numerelor din zilele congresului, numele Pîrvulescu a fost găsit o singură dată, într-o listă de nume din numărul de la 20 noiembrie. În cele din 21–25 noiembrie nu a fost găsit, iar numele lui Ceaușescu apare de 1.472 de ori.

La celălalt capăt, în 1.199 de numere numele lui nu apare deloc în textul citit. Ultimul e din 11 februarie 1974. Din 1972, toate sunt ediții de luni, iar din mai 1974 ziarul nu mai apare lunea decât la ocazii speciale. Între 1975 și 1989, fiecare număr citit îi conține numele.

Înainte și după: Gheorghiu-Dej, apoi „dictatura Ceaușescu”#

Gheorghe Gheorghiu-Dej a condus partidul până la moartea sa, la 19 martie 1965. În ultimii lui trei ani, ziarul îi tipărește numele în medie de 2,6 ori pe număr. Numărul cu cele mai multe pomeniri ale lui e din zilele funeraliilor, 23 martie 1965: de 152 de ori. În 1966, media scade la 0,8 pe număr; în 1989, numele lui mai apare în 6% din numere, de pildă ca nume al orașului Gheorghe Gheorghiu-Dej, Oneștiul de azi.

Sfârșitul lui Ceaușescu se vede în ultimele căsuțe ale calendarului. Ultimul număr cu titlul Scînteia e cel din 22 decembrie 1989. Biblioteca păstrează în aceeași colecție și numerele scoase de redacție în zilele următoare, sub titlurile Scînteia poporului și Adevărul. În cel din 24 decembrie 1989, numele Ceaușescu apare de 52 de ori: „dictatura Ceaușescu”, „clanul Ceaușescu”.

Cum s-a numărat și cât se poate greși#

Sursa este colecția Scînteia scanată de Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva, care are text recunoscut automat începând cu 1962.^[1] Lista bibliotecii cuprinde 9.106 numere din 1962–1989; au fost citite 9.105 numere, iar un fișier lipsește de pe serverul bibliotecii. Din șirul numerelor de ordine lipsesc 225, cele mai multe din iunie 1964, ianuarie–martie 1981, 9–21 noiembrie 1984 (cu deschiderea Congresului al XIII-lea) și ianuarie 1986.

O pomenire înseamnă numele de familie tipărit o dată, oriunde în ziar: în titluri, în articole, în telegrame, în liste. Când înaintea lui stă prenumele Elena, pomenirea e a ei; când stă alt prenume din familie sau al altui om cu același nume, e pusă deoparte (1.939 de pomeniri în total, inclusiv cele care îl privesc pe corespondentul ziarului Florea Ceaușescu). Restul, 279.608 pomeniri, sunt numărate ca ale lui. Fotografiile nu se numără.

Recunoașterea automată a textului greșește. Pe 50 de pagini alese la întâmplare din 1965–1989 și pe prima pagină a șase numere de sărbătoare, textul bibliotecii a fost comparat cu o a doua citire automată, independentă, a imaginii: din 547 de apariții ale numelui găsite de cel puțin una dintre citiri, textul bibliotecii cuprinde 542; din cele cinci apariții care îi lipsesc, patru sunt în titluri cu majuscule. Titlurile mari sunt partea slabă: pe imaginea primei pagini a opt numere, din 14 apariții ale numelui în titluri, textul bibliotecii cuprinde nouă. În aceste verificări, cele mai multe apariții pierdute sunt în titluri. Fiecare verificare a fost făcută o singură dată.

Data fiecărui număr e cea tipărită sub titlu, acceptată numai dacă ziua săptămânii tipărită lângă ea se potrivește cu calendarul; la 278 de numere, data a fost dedusă din numărul de ordine. „Prima apariție” a unei formule înseamnă prima găsită în textul numerelor citite: o apariție mai veche într-un număr lipsă sau într-un titlu citit greșit nu poate fi exclusă. Citatele sunt transcrise din textul recunoscut automat, cu greșelile evidente de citire îndreptate; unde coloanele ies amestecate, de pe imaginea paginii.

Nimeni nu pare să fi publicat până acum o asemenea serie. Studiile găsite analizează date alese: numerele din preajma lui 26 ianuarie din zece ani,^[2] numerele de sărbători naționale,^[3] fotografiile,^[6] mitul tânărului revoluționar.^[4] Căutarea a acoperit literatura în română, engleză, franceză și germană; dacă o numărătoare continuă există, nu a fost găsită.

Surse#

1. Scînteia, organ al Comitetului Central al Partidului Comunist Român (până în iulie 1965, al Partidului Muncitoresc Român), colecția scanată cu text recunoscut automat a Bibliotecii Județene „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva; numerele din 1962–1989. bibliotecadeva.ro
2. Alexandra Cătălina Ormenișan, „The Evolution of Nicolae Ceaușescu's Cult of Personality in Scânteia Newspaper”, Studia Universitatis Babeș-Bolyai Ephemerides, 64 (2), 2019, p. 81–103. studia.reviste.ubbcluj.ro
3. Cristian Culiciu, „Cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu reflectat în marcarea unor sărbători naționale și internaționale”, Plural, 4 (2), 2016, p. 140–155. revista Plural (PDF)
4. Manuela Marin, „The Myth of the Young Revolutionary: The Case of Nicolae Ceaușescu”, Transylvanian Review, XVII (2), 2008, p. 22–53. dspace.bcucluj.ro
5. Annemarie Sorescu-Marinković, „Elena Ceauşescu's Personality Cult and Romanian Television”, Balcanica, 48, 2017, p. 343–360. doiserbia.nb.rs
6. Daniel Ursprung, Herrschaftslegitimation zwischen Tradition und Innovation. Repräsentation und Inszenierung von Herrschaft in der rumänischen Geschichte in der Vormoderne und bei Ceauşescu, Heidelberg / Brașov, 2007. daniel-ursprung.ch
7. Dan Ionescu, „An A to Z of the Personality Cult in Romania”, Radio Free Europe Research, Romania Situation Report, 2 februarie 1989, p. 9–14 (Open Society Archives, HU OSA 300-8-47-213-1). arhiva OSA (copie Wayback)

Mai mult pe site#

• România în ziarul Chinei: 80 de ani de relații româno-chinezeAceeași metodă, aplicată ziarului Renmin Ribao; în oglindă, China în Scînteia.
• România în buletinul zilnic al CIA pentru președintele american, 1961–1977Aceiași ani, citiți de la Washington; pentru august 1968, lângă prima pagină a Scînteii din aceeași zi.
• Cât de independentă de Moscova a fost România? Ce arată 70 de ani de voturi la ONUAceiași ani, în voturile din Adunarea Generală.
• 1989 în ziarul Partidului Comunist Chinez: căderea comunismului din Europa de Est, zi de ziUltimul an, văzut de la Beijing.
• Cinematografele vechi ale Bucureștilor, 1964–2026Sălile din programul tipărit de Scînteia în 1964 și 1986 și ce a ajuns fiecare.