Geografie IX EN

Capitolul 2 · Pământul în spațiuLecția 2.4

Anotimpurile: de ce iunie aduce vară la București și iarnă la Buenos Aires

Dacă vara ar veni din apropierea de Soare, de ce este iarnă la Buenos Aires exact când este vară la București?

Înainte să citești: tu ce crezi?

În ce perioadă a anului este Pământul cel mai aproape de Soare?

Vezi răspunsul

La începutul lunii ianuarie. La începutul lunii ianuarie, în plină iarnă românească: 147,1 milioane de kilometri, față de 152,1 milioane la începutul lunii iulie. Anotimpurile vin din înclinarea axei, care schimbă durata zilei și înălțimea Soarelui.

Pe 21 iunie, la București, ziua ține aproape 15 ore și jumătate. În aceeași zi, la Buenos Aires, ziua durează mai puțin de zece ore și oamenii poartă geci. Cele două orașe se află pe aceeași planetă, la aceeași distanță de Soare.

Distanța până la Soare nu explică anotimpurile

Dacă apropierea de Soare ar aduce vara, ianuarie ar fi luna cea mai caldă a anului. La începutul lunii ianuarie, planeta trece prin punctul cel mai apropiat de Soare, periheliul, la 147,1 milioane de kilometri; la începutul lunii iulie trece prin punctul cel mai îndepărtat, afeliul, la 152,1 milioane de kilometri. Pământul este așadar cel mai aproape de Soare în plină iarnă românească.

Mai mult, distanța este aceeași pentru întreaga planetă, deci nu poate aduce vara într-o emisferă și iarna în cealaltă. Cauza anotimpurilor trebuie să fie ceva care deosebește nordul de sud.

Drumul Pământului în jurul Soarelui se numește mișcare de revoluție și durează un an, adică 365 de zile și aproape șase ore. Traseul lui, orbita, este o elipsă foarte apropiată de un cerc.

Axa este înclinată și își păstrează direcția

Pământul se rotește în jurul unei axe care trece prin cei doi poli. Axa aceasta este înclinată cu 23,44° (23°26′) față de perpendiculara pe planul orbitei. Tot anul rămâne îndreptată spre același punct de pe cer, aflat aproape de Steaua Polară, oriunde s-ar găsi planeta pe orbită.

Din această cauză, în iunie emisfera nordică este aplecată spre Soare, iar în decembrie, când Pământul a ajuns de cealaltă parte a orbitei, spre Soare este aplecată emisfera sudică. Axa nu s-a mișcat; s-a schimbat partea din care vine lumina.

Dacă axa ar fi perpendiculară pe planul orbitei, fiecare loc, în afară de poli, ar avea tot anul zile de aproximativ 12 ore și același drum al Soarelui pe cer. Anotimpurile ar dispărea.

N N N N Axa: înclinată cu 23,44°, îndreptată tot anul în aceeași direcție 21 iunie nordul, aplecat spre Soare 21 decembrie sudul, aplecat spre Soare 20 martie 23 septembrie 152,1 mil. km afeliu, în iulie 147,1 mil. km periheliu, în ianuarie
Figura 1Axa rămâne îndreptată în aceeași direcție tot anul. În iunie, nordul este aplecat spre Soare; în decembrie, de cealaltă parte a orbitei, spre Soare este aplecat sudul, deși atunci Pământul este mai aproape de el. Orbita este desenată pieziș și nu este la scară.

Înclinarea schimbă două lucruri: durata zilei și înălțimea Soarelui

Primul efect este durata zilei. În emisfera aplecată spre Soare, fiecare loc petrece mai mult de jumătate din rotația de 24 de ore în partea luminată a planetei. La București, ziua de la solstițiul din iunie este cu aproape șapte ore mai lungă decât cea de la solstițiul din decembrie.

Al doilea efect este înălțimea Soarelui deasupra orizontului. La amiază, pe 21 iunie, Soarele urcă la București până la 69°; pe 21 decembrie ajunge doar la 22°. Când razele cad aproape de verticală, energia lor se adună pe o suprafață mică. Când cad pieziș, aceeași energie se împrăștie: un fascicul de lumină lat de un metru acoperă 1,07 m de sol în iunie și 2,65 m în decembrie.

Vara, un loc primește deci lumină mai multe ore și mai multă energie pe fiecare metru pătrat. Iarna le pierde pe amândouă.

1,07 m 1 m 69° 21 iunie, la amiază Soarele urcă la 69°: lumina cade aproape de verticală 2,65 m 1 m 22° 21 decembrie, la amiază Soarele urcă la 22°: lumina cade pieziș
Figura 2La București, un fascicul de lumină lat de un metru acoperă 1,07 m de sol la amiaza zilei de 21 iunie și 2,65 m la amiaza zilei de 21 decembrie. Aceeași energie se împarte iarna pe o suprafață mult mai mare. Unghiurile și lungimile sunt la scară.
Pământul văzut din spațiu la solstițiul din iunie: emisfera nordică este aplecată spre Soare, iar cercul de 45° nord are o parte mai mare în lumină decât cercul de 45° sud.
Poziția pe orbităZiua la 45° nordZiua la 45° sudSoarele la amiază, 45° nord
echinocțiul din martie12 h 00 min12 h 00 min45,0°
solstițiul din iunie15 h 26 min8 h 34 min68,4°
echinocțiul din septembrie12 h 00 min12 h 00 min45,0°
solstițiul din decembrie8 h 34 min15 h 26 min21,6°

Calcul și fotografie. Suprafața este mozaicul NASA Blue Marble al lunii respective; lumina, durata zilei și înălțimea Soarelui sunt calculate din poziția pe orbită și din înclinarea axei. Dimensiunea Pământului și distanța până la Soare nu sunt la scară.

Patru date împart anul

La solstițiul de vară, în jurul datei de 21 iunie, Soarele se află la amiază exact deasupra Tropicului Racului (23°26′ latitudine nordică). Emisfera nordică are cea mai lungă zi din an, iar la nord de Cercul Polar de Nord (66°34′) Soarele nu mai apune: este ziua polară. La solstițiul de iarnă, în jurul datei de 21 decembrie, Soarele ajunge deasupra Tropicului Capricornului (23°26′ latitudine sudică), iar situația se inversează.

La cele două echinocții, în jurul datelor de 20 martie și 23 septembrie, Soarele se află la amiază deasupra Ecuatorului. Ziua și noaptea au atunci aproape aceeași durată pe tot globul.

Tropicele și cercurile polare despart cele cinci zone de căldură ale planetei: zona caldă, între tropice, unde Soarele ajunge la verticală de două ori pe an; două zone temperate, între tropice și cercurile polare, cu patru anotimpuri; două zone reci, dincolo de cercurile polare, cu zi polară și noapte polară.

Pentru curioși

Zilele cele mai calde vin de obicei la câteva săptămâni după solstițiu, pentru că solul și mai ales apa se încălzesc încet. De aceea meteorologii numără anotimpurile pe luni întregi: vara meteorologică a emisferei nordice ține de la 1 iunie la 31 august.

Exemplu rezolvat

Cât de sus urcă Soarele la București

Înălțimea Soarelui la amiază se calculează cu formula h = 90° − |φ − δ|, unde φ este latitudinea locului, iar δ este latitudinea la care Soarele se află în acea zi la verticală (declinația).

Bucureștiul are latitudinea φ = 44,43° nord. La solstițiul de vară, δ = +23,44°, deci h = 90° − (44,43° − 23,44°) = 69,01°. La solstițiul de iarnă, δ = −23,44°, deci h = 90° − (44,43° + 23,44°) = 22,13°. La echinocții, δ = 0° și h = 90° − 44,43° = 45,57°.

Verificarea se poate face cu un băț vertical de un metru: la amiaza zilei de 21 iunie umbra lui măsoară 38 cm, iar la amiaza zilei de 21 decembrie măsoară 2,46 m. Lungimea umbrei este înălțimea bățului împărțită la tangenta unghiului h.

În România

38 de minute între nord și sud

Paralela de 45° latitudine nordică, aflată la jumătatea drumului dintre Ecuator și Polul Nord, traversează România și trece la câțiva kilometri nord de Ploiești. Țara se află în întregime în zona temperată nordică.

Durata zilei diferă și în interiorul țării. La solstițiul de vară, calculul geometric dă 15 ore și 53 de minute la Horodiștea, în județul Botoșani, punctul cel mai nordic al României (48°15′), și 15 ore și 15 minute la Zimnicea, punctul cel mai sudic (43°37′). Nordul țării are cu 38 de minute mai multă lumină. La solstițiul de iarnă, diferența se inversează: 8 ore și 7 minute la Horodiștea, 8 ore și 45 de minute la Zimnicea.

Durata citită în calendar este cu aproximativ zece minute mai mare decât cea calculată, deoarece atmosfera curbează razele, iar răsăritul și apusul se socotesc după marginea de sus a discului solar. Soarele se vede astfel puțin înainte de a răsări geometric și puțin după ce a apus.

Localitatea ta

Cât ține ziua de la solstiții în localitatea ta și cât de sus urcă Soarele la amiază? Alege localitatea și calculul se face pentru latitudinea ei.

Pe scurt

  1. Anotimpurile sunt urmarea a două lucruri împreună: mișcarea de revoluție a Pământului în jurul Soarelui și înclinarea axei cu 23,44° (23°26′) față de perpendiculara pe planul orbitei.
  2. Axa își păstrează direcția tot anul, așa că în iunie spre Soare este aplecată emisfera nordică, iar în decembrie cea sudică; anotimpurile sunt opuse în cele două emisfere.
  3. Vara, ziua este mai lungă și Soarele urcă mai sus, deci fiecare metru pătrat primește mai multă energie, mai multe ore.
  4. La solstițiul de vară (21 iunie), Soarele se află la amiază la verticală pe Tropicul Racului, iar emisfera nordică are cea mai lungă zi. La solstițiul de iarnă (21 decembrie), Soarele se află la verticală pe Tropicul Capricornului.
  5. La echinocții (20 martie și 23 septembrie), Soarele se află la verticală pe Ecuator, iar ziua este aproape egală cu noaptea pe tot globul.
  6. Distanța până la Soare nu produce anotimpurile: Pământul este cel mai aproape de Soare la începutul lunii ianuarie.
Fișă de lucru

Greșeli frecvente

  • GreșitVara este cald pentru că Pământul se apropie de Soare.

    CorectPământul este cel mai aproape de Soare la începutul lunii ianuarie. Vara vine din înclinarea axei: ziua este mai lungă și razele cad mai aproape de verticală.

  • GreșitAxa Pământului se apleacă pe rând spre Soare și în partea opusă.

    CorectAxa rămâne îndreptată tot anul spre același punct de pe cer. Pământul se mută pe orbită, iar lumina ajunge să vină din altă parte.

  • GreșitÎnclinarea de 23,44° se măsoară față de planul orbitei.

    CorectSe măsoară față de perpendiculara pe planul orbitei. Față de plan, axa face 66,56°.

Verifică-te

6 întrebări. La primele 5 vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cele cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.

  1. În ce perioadă a anului se află Pământul cel mai aproape de Soare?

    Răspuns

    b) La începutul lunii ianuarie. Periheliul cade la începutul lunii ianuarie, în plină iarnă a emisferei nordice. Este dovada că distanța nu produce anotimpurile.

  2. Ce s-ar întâmpla cu durata zilei la București dacă axa Pământului ar fi perpendiculară pe planul orbitei?

    Răspuns

    a) Ar fi de 12 ore tot anul. Fără înclinare, linia dintre zi și noapte ar trece mereu prin poli și fiecare loc ar sta jumătate din rotație în lumină.

  3. Unde se află Soarele la verticală, la amiază, în ziua solstițiului de iarnă?

    Răspuns

    c) Pe Tropicul Capricornului. În decembrie, emisfera sudică este aplecată spre Soare, iar razele cad vertical la 23°26′ latitudine sudică.

  4. Calculează înălțimea Soarelui la amiază, la echinocțiu, pentru un loc aflat la 45° latitudine nordică. Răspunsul, în grade.

    °
    Răspuns

    45 °. La echinocțiu δ = 0°, deci h = 90° − 45° = 45°.

  5. De ce primește solul mai multă energie pe metru pătrat când Soarele este sus pe cer?

    Răspuns

    b) Pentru că razele cad aproape de verticală și se adună pe o suprafață mai mică. Soarele trimite aceeași energie; unghiul sub care cad razele hotărăște pe câtă suprafață se împarte.

  6. O colegă spune: „Iarna este frig pentru că planeta ajunge mai departe de Soare”. Cu ce două fapte îi arăți că explicația nu se potrivește?

    Un răspuns bun

    Primul fapt: când în emisfera nordică este iarnă, în cea sudică este vară, deși toată planeta se află la aceeași distanță de Soare. Al doilea: Pământul trece prin punctul cel mai apropiat de Soare la începutul lunii ianuarie, adică iarna. Explicația corectă este înclinarea axei, care schimbă durata zilei și înălțimea Soarelui.

    Un răspuns complet numește opoziția anotimpurilor între emisfere și data periheliului, apoi dă cauza reală.

Termeni

mișcare de revoluție
Deplasarea Pământului în jurul Soarelui, pe orbită, într-un an (365 de zile și aproape șase ore).
periheliu
Punctul orbitei în care Pământul este cel mai aproape de Soare (începutul lunii ianuarie, 147,1 milioane km).
afeliu
Punctul orbitei în care Pământul este cel mai departe de Soare (începutul lunii iulie, 152,1 milioane km).
solstițiu
Fiecare dintre cele două momente ale anului (în jur de 21 iunie și 21 decembrie) în care Soarele se află la verticală pe unul dintre tropice.
echinocțiu
Fiecare dintre cele două momente ale anului (în jur de 20 martie și 23 septembrie) în care Soarele se află la verticală pe Ecuator, iar ziua este aproape egală cu noaptea.
zi polară
Perioada în care, dincolo de cercul polar, Soarele nu apune timp de cel puțin 24 de ore.
zone de căldură
Cele cinci fâșii ale planetei despărțite de tropice și de cercurile polare: una caldă, două temperate, două reci.
Surse și legătura cu programa

Din programă: „Mișcările fundamentale ale Pământului și consecințele lor geografice” (trunchi comun). Competențe specifice urmărite: 1.3, 2.3, 3.3.

Localitatea ta

Alege orașul, comuna sau satul tău, iar lecțiile îți vor arăta și exemplul de acasă: cât ține ziua, la ce oră e amiaza adevărată, cât de departe e Vrancea. Alegerea rămâne pe acest dispozitiv.