Capitolul 4 · ReliefulLecția 4.2
Procesele de modelare a reliefului: meteorizare, eroziune, alunecări de teren
De ce pornește la vale un versant care a stat nemișcat zeci de ani?
Înainte să citești: tu ce crezi?
În decembrie 1996, la Pârcovaci, lângă Hârlău, un versant a pornit la vale. Cât teren crezi că s-a mișcat într-o singură alunecare?
Vezi răspunsul
Aproximativ 100 de hectare. Aproximativ 100 de hectare, din care 70 de hectare agricole. Pământul a rupt 2,5 km de drum comunal și două poduri și a ajuns până în albia Bahluiului. Versantul a pornit pentru că în sol se adunase multă apă.
În decembrie 1996, la Pârcovaci, lângă Hârlău, versantul drept al văii Bahluiului s-a pus în mișcare pe aproximativ 100 de hectare. Pământul a rupt 2,5 km de drum comunal și două poduri și a ajuns până în albia râului. Cauza a fost apa adunată în sol.
Versantul cedează: pantă, argilă și apă
Un versant ca acela de la Pârcovaci poate sta pe loc zeci de ani și pornește atunci când în sol se adună multă apă. Cele mai multe alunecări pornesc acolo unde se întâlnesc trei condiții: pantă, roci argiloase și multă apă în sol, venită din ploi îndelungate sau din topirea zăpezii. Tăierea pădurii, săpăturile de la baza versantului, greutatea construcțiilor și cutremurele grăbesc pornirea.
Alunecările de teren sunt deplasări ale unei mase de pământ, de cele mai multe ori pe un strat de argilă îmbibat cu apă, care devine lunecos. După o alunecare rămân în partea de sus o râpă de desprindere, iar mai jos corpul alunecării, cu valuri și trepte de pământ.
Alunecarea este un proces gravitațional: materialul se mișcă pe pantă sub propria greutate, fără să fie purtat de apă sau de vânt. Tot gravitația produce prăbușirile, căderi bruște de stânci sau de maluri, pe versanți abrupți.
Pentru curioși
În rocile afânate, cum este loessul, terenul se poate lăsa pe loc; procesul se numește tasare.
Două feluri de forțe lucrează la relief
Gravitația este doar una dintre forțele care modelează relieful. Ele se împart în două grupe. Agenții interni își iau energia din interiorul Pământului: mișcările plăcilor tectonice, vulcanismul și cutremurele. Ei creează denivelările mari ale scoarței, adică lanțurile de munți, podișurile înălțate și bazinele oceanice.
Agenții externi acționează la suprafață: apa din ploi, râurile, marea, ghețarii, vântul, schimbările de temperatură, viețuitoarele și omul. Energia lor vine de la Soare și din gravitație. Ei rod formele înalte și depun materialul în locurile joase. Relieful pe care îl vezi este rezultatul celor două feluri de forțe, care lucrează în același timp.
Roca se sfărâmă pe loc: dezagregarea și alterarea
Meteorizarea cuprinde toate transformările prin care trece roca la locul ei, sub acțiunea aerului, a apei și a temperaturii. Are două forme.
Dezagregarea este meteorizarea fizică: roca se sparge în bucăți, dar compoziția ei rămâne aceeași. Cel mai des lucrează înghețul și dezghețul. Apa pătrunde în crăpături, îngheață, se dilată și lărgește crăpătura; după multe repetări, bucata se desprinde. La munte, bucățile colțuroase se adună la baza pereților stâncoși și formează grohotișuri.
Alterarea este meteorizarea chimică: mineralele din rocă se transformă în alte substanțe. Apa de ploaie conține dioxid de carbon dizolvat și este ușor acidă, așa că dizolvă calcarul; oxigenul ruginește mineralele cu fier. Stratul de rocă mărunțită și transformată care rezultă din meteorizare se numește scoarță de alterare; pe el se formează solul.
Pentru curioși
Roca se mai sparge din cauza diferențelor mari de temperatură dintre zi și noapte și sub apăsarea rădăcinilor.
Alterarea este mai rapidă în climatul cald și umed.
Materialul pleacă: eroziune, transport, acumulare
Eroziunea este desprinderea și îndepărtarea materialului de către un agent extern: apă curgătoare, ghețar, vânt sau valuri. Urmează transportul, iar când agentul își pierde din forță vine acumularea, adică depunerea materialului. Același râu erodează la munte, unde panta este mare, și depune la câmpie, unde curge încet.
Apa de ploaie lucrează și înainte de a ajunge în râu. Un torent, adică o vale scurtă și abruptă pe care apa curge doar după ploi sau la topirea zăpezii, are trei părți: bazinul de recepție, unde se strânge apa, canalul de scurgere și conul de dejecție, unde se depune materialul adus.
Pentru curioși
Picăturile de ploaie și apa care se scurge pe toată suprafața versantului spală solul. Adunată în șuvoaie, apa sapă șanțuri din ce în ce mai adânci: rigole, ogașe, apoi ravene.
Exemplu rezolvat
Ce a pus în mișcare versantul de la Pârcovaci
Pasul 1, versantul. Satul Pârcovaci se află în Podișul Moldovei, pe valea Bahluiului, iar alunecarea a cuprins versantul drept al văii.
Pasul 2, materialul. Versantul era alcătuit din pământul unei alunecări mai vechi, oprită, dar ușor de pus din nou în mișcare.
Pasul 3, apa. Geografii care au studiat locul au găsit drept cauză principală umezirea puternică a părții de sus a versantului: pânza de apă subterană ieșea la suprafață cu debit mare, iar zăpada se topea.
Concluzia. Cele trei condiții s-au întâlnit în decembrie 1996 și au pornit aproximativ 100 de hectare de teren, din care 70 de hectare agricole. O ploaie sau o zăpadă obișnuită nu ar fi fost de ajuns pe un versant cu altă rocă sau cu pantă mai mică.
În România
Subcarpații și Podișul Moldovei, regiunile cu cele mai multe alunecări
Alunecările de teren sunt cele mai dese în Subcarpați și în Podișul Moldovei, unde se întâlnesc argile și marne, pante potrivite și terenuri despădurite. În Subcarpații de Curbură se adaugă cutremurele din Vrancea.
Cutremurul din 4 martie 1977 a pus din nou în mișcare alunecări vechi și a declanșat altele. Pământul alunecat a barat cursuri de apă, cum este Zăbala, și s-au format lacuri temporare. Zeci de case au fost distruse, de exemplu la Colți, în județul Buzău.
Tot gravitația a creat Lacul Roșu, din Carpații Orientali: un versant s-a desprins în 1837 sau în 1838 (sursele dau ani diferiți), și a barat pârâul Bicaz. Lacul din spatele barajului natural se află la 983 m altitudine.
Pe scurt
- Agenții interni (mișcările plăcilor, vulcanismul, cutremurele) creează denivelările mari ale scoarței; agenții externi (apa, ghețarii, vântul, temperatura, viețuitoarele, omul) le modelează.
- Meteorizarea transformă roca pe loc: dezagregarea o sparge fără să îi schimbe compoziția (îngheț și dezgheț, grohotișuri), iar alterarea îi schimbă mineralele pe cale chimică (dizolvare, oxidare).
- Eroziunea desprinde și îndepărtează materialul, transportul îl deplasează, iar acumularea îl depune acolo unde agentul își pierde din forță.
- Un torent are bazin de recepție, canal de scurgere și con de dejecție.
- Procesele gravitaționale mișcă materialul pe pantă sub propria greutate: prăbușiri pe versanți abrupți și alunecări de teren, mai ales pe argile îmbibate cu apă.
- În România, alunecările sunt cele mai dese în Subcarpați și în Podișul Moldovei; la Pârcovaci, în decembrie 1996, au alunecat aproximativ 100 de hectare.
Greșeli frecvente
GreșitAlterarea, dezagregarea și eroziunea sunt același lucru: roca se strică.
CorectDezagregarea sparge roca pe loc, alterarea îi schimbă mineralele pe loc, iar eroziunea ia materialul și îl duce în altă parte.
GreșitDupă o ploaie mare alunecă orice deal.
CorectPloaia declanșează alunecări mai ales unde există și pantă, și roci argiloase. Un deal de calcar sau de gresie, la fel de înclinat, alunecă mult mai rar.
GreșitAgenții externi doar distrug relieful.
CorectEi și construiesc: din materialul erodat se formează conuri de dejecție, lunci, delte, plaje și dune.
Verifică-te
6 întrebări. La primele 5 vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cele cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.
Iarna, pe un perete de stâncă din Bucegi, apa din crăpături îngheață noaptea și se topește ziua. După câțiva ani, la baza peretelui s-au adunat bolovani colțuroși. Ce proces i-a desprins?
Răspuns
b) Dezagregarea. Înghețul și dezghețul sparg roca fără să îi schimbe compoziția: este meteorizare fizică, adică dezagregare. Bolovanii adunați formează un grohotiș.
În care parte a unui torent se depune materialul adus de apă?
Răspuns
d) În conul de dejecție. La ieșirea din canalul de scurgere panta scade, apa își pierde forța și lasă materialul sub forma unui evantai: conul de dejecție.
Care dintre situații descrie eroziunea?
Răspuns
a) Un râu de munte desprinde pietriș din maluri și îl duce la vale. Eroziunea înseamnă desprindere și îndepărtare. Statuia și stânca se transformă pe loc (alterare, dezagregare), iar nisipul lăsat în luncă este acumulare.
Ce trei condiții se întâlnesc în cele mai multe alunecări de teren?
Răspuns
c) Pantă, roci argiloase și multă apă în sol. Argila îmbibată cu apă devine lunecoasă, iar panta lasă masa de pământ să pornească.
Ce a declanșat în 1977 alunecări de teren în Subcarpații de Curbură?
Răspuns
b) Un cutremur cu epicentrul în Vrancea. Zguduitura a pus în mișcare versanți care aveau deja pantă și roci argiloase.
O primărie din Subcarpați vrea să lărgească un drum săpând la baza unui deal argilos, despădurit acum zece ani. Primăvara a fost ploioasă. Ce risc apare și ce două măsuri l-ar micșora?
Un răspuns bun
Riscul este o alunecare de teren: dealul are pantă și argilă, solul este plin de apă, iar săpătura îi ia sprijinul de la bază. Riscul scade dacă apa este scoasă din versant prin șanțuri și drenuri și dacă versantul este sprijinit cu un zid și plantat din nou cu arbori. Lucrarea ar trebui amânată până se usucă terenul.
Un răspuns complet numește procesul, arată cele trei condiții (pantă, argilă, apă) plus intervenția omului și propune măsuri care acționează asupra apei sau a sprijinului versantului.
Termeni
- agenți interni
- Forțe care își iau energia din interiorul Pământului (mișcări tectonice, vulcanism, cutremure) și creează denivelările mari ale scoarței.
- agenți externi
- Forțe care acționează la suprafața scoarței (apa, ghețarii, vântul, temperatura, viețuitoarele, omul) și modelează relieful.
- meteorizare
- Transformarea rocii la locul ei, prin dezagregare (fizică) și alterare (chimică).
- dezagregare
- Spargerea rocii în bucăți, fără schimbarea compoziției ei.
- alterare
- Transformarea chimică a mineralelor din rocă sub acțiunea apei și a aerului.
- eroziune
- Desprinderea și îndepărtarea materialului de către apă, gheață, vânt sau valuri.
- alunecare de teren
- Deplasarea pe pantă a unei mase de pământ, de obicei pe un strat de argilă îmbibat cu apă.
Surse și legătura cu programa
- British Geological Survey – Weathering – dezagregarea prin îngheț și dezgheț; alterarea: apa de ploaie cu dioxid de carbon dizolvat este ușor acidă
- British Geological Survey – Erosion – eroziune, transport, depunere
- British Geological Survey – Landslides – tipuri de mișcări pe versant și cauzele lor
- Analele Universității „Ștefan cel Mare” Suceava, Geografie, 2000 – C. Brânduș, Gh. Burican, Fenomene de risc geomorfologic în bazinul superior al Bahluiului – alunecarea de la Pârcovaci din decembrie 1996: circa 100 ha, versantul drept al Bahluiului, 2,5 km de drum comunal, două poduri, 70 ha de teren agricol, cauza (apă freatică și topirea zăpezii pe o alunecare veche)
- INFP, proiectul ROEDUSEIS – Fișa IV.2, Alunecarea de teren – cutremurul din 4 martie 1977: alunecări reactivate și declanșate, cursuri de apă barate (Zăbala), lacuri temporare, zeci de case distruse (Colți, Buzău)
- Wikipedia – Lacul Roșu – lac de baraj natural format în 1837 sau 1838, altitudine 983 m
Din programă: „Procese de modelare a suprafeței scoarței terestre” (trunchi comun). Competențe specifice urmărite: 1.3, 3.2.