
Capitolul 8 · Mediile naturale ale Terrei
De ce arată planeta atât de diferit de la Ecuator la poli?
Ceasul: un an fotografiatScara: întreaga planetă
Planeta de alături este fotografiată din satelit lună de lună: douăsprezece mozaicuri fără nori, câte unul pentru fiecare lună a anului. Tot globul este arătat la lumina zilei, ca suprafața să poată fi comparată de la un loc la altul și de la o lună la alta.
Trei regiuni și un an întreg
Pe glob sunt încadrate trei regiuni: Sahara, pădurea ecuatorială din bazinul fluviului Congo și Siberia. Fotografia este cea din ianuarie.
Care dintre ele își schimbă cel mai mult înfățișarea de la o lună la alta, văzută din spațiu?
Siberia trece de la alb la verde, deșertul și pădurea ecuatorială rămân la fel
Pornește anul și urmărește cele trei regiuni. Benzile colorate arată culoarea medie a fiecărei regiuni în fotografia fiecărei luni, din ianuarie până în decembrie.
Culoarea medie a Siberiei se schimbă într-un an de aproximativ 25 de ori mai mult decât a Saharei. Iarna, Siberia este acoperită de zăpadă; vara, de sub zăpadă iese pădurea. Sahara rămâne galbenă și pădurea din bazinul Congo verde-închis în toate lunile.
În Sahara plouă foarte puțin: la Cairo cad, în medie, 28 mm pe an. În pădurea ecuatorială plouă mult în toate lunile: la Manaus, în pădurea Amazonului, cad 2.323 mm. În amândouă este cald tot anul, așa că fotografia rămâne aproape la fel.
Marginea zăpezii coboară iarna și se retrage vara
În fotografia din februarie, aproximativ 43% din uscatul aflat la nord de paralela de 30° este alb, adică acoperit de zăpadă sau de gheață. În august rămân albe aproximativ 5%, mai ales Groenlanda și insulele arctice. Procentele sunt estimate din culoarea fotografiei.
Iarna, marginea de sud a zăpezii trece prin Statele Unite, prin Europa de Est și prin Asia Centrală. Primăvara se retrage spre Oceanul Arctic, iar toamna coboară din nou. Locurile peste care zăpada stă cele mai multe luni au vara cea mai scurtă.
La sud de Sahara, verdele urcă spre nord odată cu ploile
Privește Africa dintre Ecuator și Tropicul Racului. În februarie, fâșia de la sud de Sahara, numită Sahel, este galbenă și uscată. În august este verde.
Ploile se mută peste an odată cu Soarele: în vara emisferei nordice cad la nord de Ecuator, iar în vara emisferei sudice la sud de el. La Bamako, în Mali, cad 991 mm pe an, din care 85% din iunie până în septembrie.
La sud de Ecuator, savana din Zambia se înverzește cu o jumătate de an mai târziu. Benzile colorate ale celor două regiuni merg invers una față de alta.
Peste fotografie, o hartă a climei
Culorile sunt harta Köppen–Geiger, o clasificare a climei făcută din temperaturile și precipitațiile lunare ale anilor 1991–2020. Fiecare celulă a hărții are 0,1° de latitudine și de longitudine, adică aproximativ 11 km de la nord la sud.
Cele 30 de clase ale hărții sunt adunate aici în mediile naturale învățate la școală. Clasele Köppen sunt tipuri de climă, iar mediile sunt grupe mai largi. Pe hartă, granițele sunt linii; pe teren, un mediu trece treptat în cel de alături.
Compară harta cu fotografia: culorile se așază în aceleași fâșii, paralele cu Ecuatorul.
Mediile calde se deosebesc prin ploaie
Între tropice este cald tot anul. Cele patru medii calde ocupă împreună aproximativ 45% din uscat.
- pădure ecuatorială (Af; 5,0% din uscat)
- savană (Aw, BSh; 17,9% din uscat)
- musonic (Am, Cwa, Cwb, Cwc; 7,2% din uscat)
- deșert tropical (BWh; 14,4% din uscat)
De la Ecuator spre tropice se succed pădurea ecuatorială, savana și deșertul tropical: aceasta este zonalitatea latitudinală. Gruparea are o limită: clasa Aw acoperă și savana Africii, și o mare parte din India, unde ploile de vară sunt aduse de muson.
Mediile temperate se schimbă și spre nord, și spre interiorul continentului
Urmărește Europa de la vest la est: mediul oceanic de pe țărmul Atlanticului lasă loc celui continental, apoi stepei și deșerturilor din Asia Centrală. Spre nord, pădurea de conifere ține până aproape de Oceanul Arctic.
- mediteraneean (Csa, Csb, Csc; 1,9% din uscat)
- temperat-oceanic (Cfb, Cfc; 2,3% din uscat)
- temperat de tranziție, cu veri fierbinți (Cfa; 4,3% din uscat)
- temperat-continental: păduri și silvostepă (Dsa, Dsb, Dwa, Dwb, Dfa, Dfb; 11,0% din uscat)
- temperat-continental: stepă (BSk; 4,9% din uscat)
- temperat-continental: deșert (BWk; 3,5% din uscat)
- pădure de conifere (taiga) (Dsc, Dsd, Dwc, Dwd, Dfc, Dfd; 13,1% din uscat)
Mediul mediteraneean ocupă doar fâșii înguste, pe țărmurile vestice ale continentelor. Clasa Cfa nu are un nume în lista de la școală: în Europa face trecerea dintre mediile temperate, iar în estul Asiei și al Americii de Nord este o climă umedă, cu veri fierbinți.
Frigul vine de la latitudine sau de la altitudine
În jurul Oceanului Arctic se întinde tundra, iar Groenlanda și Antarctica sunt acoperite de calote glaciare.
- tundră; pe munții înalți, etaj alpin (ET; 5,0% din uscat)
- polar, cu ghețuri veșnice (EF; 9,4% din uscat)
Culoarea tundrei apare însă și departe de poli: pe Podișul Tibet, la latitudinea orașului Cairo, și de-a lungul Anzilor. Acolo frigul vine de la altitudine. Mediul montan nu are o clasă proprie pe hartă: munții înalți se văd ca pete cu clase mai reci decât ale câmpiilor din jur.
Opt locuri, opt medii: așază-le tu
Fiecare loc are o climogramă: coloanele arată precipitațiile fiecărei luni, iar linia temperatura medie. Banda de sub ea arată culoarea locului în fotografia fiecărei luni. Alege mediul în care se află locul.
| Locul | Mediul | Luna cea mai rece | Luna cea mai caldă | Precipitații |
|---|---|---|---|---|
| Manaus | pădure ecuatorială | 27 °C | 28 °C | 2.323 mm pe an |
| Bamako | savană | 25,1 °C | 32,4 °C | 991 mm pe an |
| Mumbai | musonic | 23,7 °C | 29,9 °C | iunie–septembrie: 2.196 mm |
| Cairo | deșert tropical | 14 °C | 28 °C | 28 mm pe an |
| Atena | mediteraneean | 8,9 °C | 27,2 °C | 414 mm pe an |
| București | temperat-continental | −1 °C | 22,6 °C | 594 mm pe an |
| Iakutsk | pădure de conifere (taiga) | −40,9 °C | 18,3 °C | 240 mm pe an |
| Tiksi | tundră | −32,4 °C | 7,1 °C | 323 mm pe an |
România: mediu temperat-continental, cu clase mai reci pe Carpați
Din cele 2.733 de celule ale hărții care cad în România, 80% au clase temperat-continentale (Dfb și Dfa). În Câmpia de Vest, în sudul Olteniei și pe litoral, 16% din celule au clasa Cfa, cu ierni mai blânde: acestor regiuni li se potrivește cuvântul „de tranziție” din descrierea climei României.
De-a lungul Carpaților, 3% din celule au clasele pădurii de conifere, aceleași ca în nordul Europei: altitudinea are efectul latitudinii. În Dobrogea, câteva celule (1%) au clasa stepei.
Acum explică tu
Cairo și Lhasa se află aproape la aceeași latitudine, în jur de 30° nord. Harta îi dă orașului Cairo clasa deșertului cald (BWh). Orașului Lhasa, aflat pe Podișul Tibet, îi dă o clasă cu ierni reci și uscate (Dwb), din aceeași grupă mare, D, ca a Bucureștiului (Dfa). De unde vine diferența?
Ai văzut că mediile se așază în fâșii după latitudine și că munții înalți rup aceste fâșii. Folosește în explicație temperatura, apa și altitudinea.
Compară cu un răspuns
La Cairo este cald tot anul, iar precipitațiile sunt de numai 28 mm pe an: lipsa apei face deșertul. Lhasa se află la aceeași latitudine, dar pe un podiș foarte înalt, iar aerul se răcește cu altitudinea: iernile sunt reci, ca în clasele din grupa D, din care face parte și clasa Bucureștiului. Latitudinea așază mediile în fâșii, iar altitudinea le rupe: un podiș înalt are clima unui loc aflat mult mai la nord.
Lecția 8.2, mediile zonei calde
Lecția 8.3, mediile zonelor temperate
Lecția 8.4, mediile reci și mediul montan