Istorie IX

Capitolul 3 · Lumea greacăLecția 3.8TC Pentru toate profilurile · în plus față de profilul tău

Grecii între alianțe și războaie. Alexandru Macedon

Alexandru Macedon și lumea de după el: Imperiul macedonean și elenismul

PreistorieAntichitateEvul MediuEpoca modernă10000 î.Hr.3500 î.Hr.1000 î.Hr.1 d.Hr.10001725// înainte de 3500 î.Hr., scara este comprimatăPreistorieAntichitateEvul MediuEpoca modernă10000 î.Hr.1000 î.Hr.10003500 î.Hr.1 d.Hr.1725// înainte de 3500 î.Hr.,scara este comprimată
359–31 î.Hr. · Antichitate

Ce a rămas după un rege care a cucerit un imperiu în unsprezece ani și a murit înainte de 33 de ani?

Mâine am testzece întrebări din capitolul 3

În același timp, în altă parte
  • India. În 321 î.Hr., la doi ani după moartea lui Alexandru, Chandragupta ia tronul regatului Magadha și întemeiază dinastia Maurya, primul mare imperiu indian. sursa
  • Sicilia. În 212 î.Hr., romanii cuceresc Siracuza; în jaful orașului este ucis matematicianul Arhimede. sursa

Înainte să citești: tu ce crezi?

Cea mai amănunțită povestire păstrată a campaniilor lui Alexandru Macedon este a lui Arrian. Când a fost scrisă?

Vezi răspunsul

Arrian a trăit între anii 95 și 180 d.Hr., sub împărații romani. Scrie după două cărți de martori, a generalului Ptolemeu și a lui Aristobul, care îl însoțiseră pe Alexandru. Amândouă cărțile s-au pierdut. Tot ce se citește azi pe larg despre Alexandru a fost scris la sute de ani după moartea lui.

Pe o tăbliță de lut din Babilon, un preot care nota în fiecare zi cerul și vremea a scris, la ziua a 29-a a lunii: „Regele a murit. Nori.” Era 11 iunie 323 î.Hr., iar regele era Alexandru al Macedoniei, stăpân de la Dunăre până la Indus. Tăblița, azi la British Museum, este singura știre despre moartea lui scrisă de cineva care trăia atunci.

Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.

Macedonia lui Filip al II-leaCe s-a întâmplat

Macedonia era un regat de la nordul Greciei. Filip al II-lea, ajuns la conducere în 359 î.Hr., i-a făcut o armată nouă și a supus pe rând vecinii. Pedestrașii lui luptau în falangă: rânduri strânse, adânci de 16 oameni, cu sulițe lungi de 4 până la 5,5 m, numite sarise. În 338 î.Hr., la Cheroneea, a învins oștile Atenei și Tebei. Cetățile grecești au fost strânse într-o alianță condusă de rege, care pregătea un război împotriva Imperiului Persan. În 336 î.Hr., Filip a fost ucis. Tronul i-a rămas fiului său de 20 de ani, Alexandru, născut la Pella în 356 î.Hr. și crescut de filosoful Aristotel. În 335 î.Hr., când Teba s-a răsculat, Alexandru, povestesc Diodor și Arrian, a dărâmat orașul, iar pe locuitorii rămași în viață i-a vândut ca sclavi. Pentru Teba: Diodor XVII, 14, la aproape 300 de ani după; Plutarh, Alexandru 11, la peste 400; Arrian I, 8–9, la vreo 450.

Unsprezece ani de drum: 334–323 î.Hr.Ce s-a întâmplat

În primăvara anului 334 î.Hr., scrie Arrian, Alexandru a trecut în Asia cu ceva peste 30.000 de pedestrași și 5.000 de călăreți. A învins întâi la râul Granicos (334 î.Hr.), apoi la Issos (333 î.Hr.), unde a înfruntat armata regelui Darius al III-lea. A cucerit porturile Feniciei: Tirul i s-a împotrivit șapte luni; la cădere, după Arrian și Diodor, 7.000–8.000 de tirieni au fost uciși, iar cei prinși au fost vânduți ca sclavi. A luat apoi Egiptul, unde a întemeiat, în iarna 332–331 î.Hr., orașul Alexandria. La 1 octombrie 331 î.Hr., la Gaugamela, în Asiria, l-a învins a doua oară pe Darius. Au urmat Babilonul, Susa și Persepolis, capitala perșilor, căreia i-a ars palatul. Arrian, în secolul al II-lea d.Hr., la vreo 450 de ani după fapte, după cărți azi pierdute; ziua de la Gaugamela: tăblița din Babilon.

Alexandru a mers mai departe, prin Bactria și Sogdiana (Afganistanul și Uzbekistanul de azi), iar în 327 î.Hr. a pornit spre India, unde l-a învins pe regele Poros, pe râul Hydaspes. Mai la răsărit, pe râul Hyphasis, povestește Arrian, soldații obosiți au refuzat să înainteze. Regele s-a întors și a murit de febră la Babilon, în iunie 323 î.Hr., înainte de a împlini 33 de ani. Arrian, Anabasis V și VII, la vreo 450 de ani după fapte; ziua morții o dă tăblița din Babilon, scrisă atunci.

Ca să-și țină imperiul, Alexandru a păstrat provinciile persane, numite satrapii, s-a căsătorit cu prințese din Orient și a pus 30.000 de tineri din ținuturile cucerite să învețe meșteșugul armelor după felul macedonean. Macedonenii lui, scriu Arrian și Plutarh, au privit toate acestea cu teamă. Arrian VII, 6 și Plutarh, Alexandru 71, la peste 400 de ani după fapte, din cărți mai vechi, azi pierdute.

Pentru curioși

Numerele celor uciși și vânduți vin de la aceiași autori târzii. La Teba, Diodor și Plutarh dau peste 6.000 de morți și peste 30.000 de oameni vânduți ca sclavi. La Tir, Arrian numără vreo 8.000 de morți și 30.000 de oameni vânduți; Diodor, peste 7.000 de morți, 2.000 de bărbați răstigniți și 13.000 de robi. La Gaza, scrie Arrian, bărbații au murit cu toții luptând, iar femeile și copiii au fost vânduți.

Harta ținuturilor dintre Marea Egee și fluviul Indus, cu drumul armatei lui Alexandru între 334 și 323 î.Hr. Săgeata pornește de la Pella, în Macedonia, trece pe la Granicos, 334, și Issos, 333, coboară în Egipt, la Alexandria, 332–331, urcă la Gaugamela, 331, apoi la Babilon și Persepolis, ocolește prin Bactria și Sogdiana, ajunge la râul Hydaspes, dincolo de Indus, și se oprește mai la răsărit, la râul Hyphasis. Alexandru a murit la Babilon, în 323. Harta ținuturilor dintre Marea Egee și fluviul Indus, cu drumul armatei lui Alexandru între 334 și 323 î.Hr. Săgeata pornește de la Pella, în Macedonia, trece pe la Granicos, 334, și Issos, 333, coboară în Egipt, la Alexandria, 332–331, urcă la Gaugamela, 331, apoi la Babilon și Persepolis, ocolește prin Bactria și Sogdiana, ajunge la râul Hydaspes, dincolo de Indus, și se oprește mai la răsărit, la râul Hyphasis. Alexandru a murit la Babilon, în 323. Drumul lui Alexandru, 334–323 î.Hr. Pella Granicos, 334 Issos, 333 Alexandria, 332–331 Gaugamela, 331 Babilon, 323 Persepolis Bactria Sogdiana Hydaspes Hyphasis Indus 1.000 km bătălie drumul armatei, după autorii antici
Figura 1În unsprezece ani, armata a ajuns din Macedonia până dincolo de Indus, la râul Hyphasis. Linia leagă, în ordine, locurile numite în lecție și arată direcția, fără drumul exact; întoarcerea la Babilon, unde Alexandru a murit în 323 î.Hr., nu este desenată. Coasta și râurile sunt cele de azi.

Un rege povestit după sute de aniDe unde știm

Ptolemeu și Aristobul, care l-au însoțit pe Alexandru, au scris despre el, dar cărțile lor s-au pierdut. Se păstrează povestirile unor autori de mai târziu care le-au citit: Diodor din Sicilia, Plutarh și Arrian, care scrie la peste patru secole după Alexandru. Diodor (c. 80–20 î.Hr.), la aproape 300 de ani după moartea lui Alexandru; Plutarh, la peste 400; Arrian (sec. II d.Hr.), la vreo 450.

Din vremea lui Alexandru au rămas puține scrieri. Jurnalele astronomice ale preoților din Babilon notează eclipsa de Lună din 20 septembrie 331 î.Hr., cu unsprezece zile înainte de Gaugamela, și moartea regelui. Două tăblițe cu scriere cuneiformă, azi la British Museum, Londra; după ele se dau datele 1 octombrie 331 și 11 iunie 323 î.Hr.

Pentru curioși

Tăblița despre Gaugamela este și singura știre scrisă în ținuturile lui Darius. Ea spune că, în ziua luptei, oastea l-a părăsit pe rege; autorii greci și romani de mai târziu scriu că regele a fugit de pe câmpul de luptă.

Plutarh spune limpede ce fel de carte scrie: vieți, nu istorii. Îl interesează firea omului, de aceea adună și anecdote pe care nimeni nu le mai poate verifica.

Enciclopediile dau de obicei ca zi a morții lui Alexandru 13 iunie 323 î.Hr., după autorii greci. Tăblița babiloniană, singurul izvor din acele zile, arată 11 iunie.

Axă a timpului de la 400 î.Hr. la 200 d.Hr. Sus, viața lui Alexandru, 356–323 î.Hr. Din vremea lui s-au păstrat două tăblițe din Babilon, din 331 și din 323. Cărțile lui Ptolemeu și Aristobul, scrise după 323, s-au pierdut. Mult mai jos, autorii care se pot citi azi: Diodor, pe la 80–20 î.Hr., la aproape 300 de ani după moartea regelui; Plutarh, pe la 46–119 d.Hr., la peste 400 de ani; Arrian, pe la 95–180 d.Hr., la vreo 450 de ani. Axă a timpului de la 400 î.Hr. la 200 d.Hr. Sus, viața lui Alexandru, 356–323 î.Hr. Din vremea lui s-au păstrat două tăblițe din Babilon, din 331 și din 323. Cărțile lui Ptolemeu și Aristobul, scrise după 323, s-au pierdut. Mult mai jos, autorii care se pot citi azi: Diodor, pe la 80–20 î.Hr., la aproape 300 de ani după moartea regelui; Plutarh, pe la 46–119 d.Hr., la peste 400 de ani; Arrian, pe la 95–180 d.Hr., la vreo 450 de ani. 400 î.Hr. 200 d.Hr. Alexandru 356–323 331, 323: tăblițe din Babilon după 323: Ptolemeu, Aristobul, cărți pierdute 1 d.Hr. Diodor, c. 80–20 î.Hr. la aproape 300 de ani Plutarh, c. 46–119 d.Hr. la peste 400 de ani Arrian, c. 95–180 d.Hr. la vreo 450 de ani s-a păstrat a scris cineva atunci nu se știe sigur
Figura 2Din vremea lui Alexandru s-au păstrat două tăblițe din Babilon. Cărțile celor care l-au însoțit s-au pierdut, iar povestirile care se citesc azi au fost scrise la 300–450 de ani după moartea lui.
Bucată de tăbliță de lut, ruptă jos, cu rânduri dese de semne cuneiforme, într-o vitrină.
Figura 3Tăblița din Babilon cu însemnările despre cer și vreme din anul morții lui Alexandru, la British Museum, Londra. Pe ea stă scris: „Regele a murit. Nori.”

Autorul imaginii: Shaunnol, domeniu public, sursa. Imagine decupată și micșorată.

După Alexandru: diadohii și regatele elenisticeCe s-a întâmplat

După moartea lui Alexandru, generalii lui, numiți diadohi („urmași”), s-au războit pentru imperiu. După bătălia de la Ipsos (301 î.Hr.), a fost limpede că imperiul nu mai poate fi refăcut. Au rămas trei mari regate elenistice: Egiptul, condus de urmașii lui Ptolemeu, Siria cu Mesopotamia și Persia, sub urmașii lui Seleucos (Regatul Seleucid), și Macedonia. Mai târziu li s-a adăugat Pergamul, în Asia Mică. Toate au fost cucerite, pe rând, de Roma; Egiptul, ultimul, în 30 î.Hr., la un an după bătălia de la Actium (31 î.Hr.).

Elenismul: de ce s-a vorbit grecește până în AsiaDe ce

Elenismul este perioada dintre moartea lui Alexandru (323 î.Hr.) și bătălia de la Actium (31 î.Hr.), după care Roma a luat și Egiptul. În acest răstimp, cultura greacă s-a răspândit din Macedonia până în India și s-a amestecat cu culturile Orientului. Regii, generalii și funcționarii noilor regate erau macedoneni și greci, iar localnicii le erau supuși. De aceea greaca a ajuns limba în care se conducea, se scria și se învăța: o greacă pornită din dialectul Atenei, comună tuturor, numită koiné. În unele ținuturi, cum este Asia Mică, schimbarea a fost adâncă; în altele, cultura greacă s-a contopit cu cea locală sau abia a atins-o. Sinteză a istoricilor; cuvântul „elenism” este modern, nu al oamenilor de atunci.

Capitala lumii elenistice a fost Alexandria Egiptului. Primii Ptolemei au ridicat acolo Muzeul și Biblioteca, două dintre cele mai mari așezăminte de cultură ale Antichității, și Farul de pe insula Pharos (280–279 î.Hr.), una dintre cele șapte minuni ale lumii antice. La Alexandria a scris Euclid „Elementele”, pe la 300 î.Hr. Tot acolo, Eratostene a calculat lungimea meridianului Pământului: 250.000 de stadii. Arhimede din Siracuza (c. 287–212 î.Hr.) a fost unul dintre cei mai mari matematicieni ai Antichității.

Pentru curioși

Eratostene a pornit de la două măsurători: distanța dintre Alexandria și Syene (Assuanul de azi) și unghiul sub care cădeau razele Soarelui la Alexandria, la amiaza solstițiului de vară, când la Syene Soarele era drept deasupra capului.

Exercițiu de tip test

Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.

Sursa A Anabasis (Expediția lui Alexandru), prefața

Ce fel de sursă
text
Cine
Arrian din Nicomedia (c. 95–c. 180 d.Hr.), scriitor grec și înalt slujbaș roman
Când a fost făcută
secolul al II-lea d.Hr., la vreo 450 de ani după moartea lui Alexandru
Despre ce moment vorbește
campaniile lui Alexandru Macedon, 336–323 î.Hr.
Unde se află azi
Textul s-a păstrat în copii de mână făcute în Evul Mediu; cărțile lui Ptolemeu și Aristobul, pe care se sprijină, s-au pierdut
Traducere
traducere de lucru după versiunea engleză a lui E. J. Chinnock, The Anabasis of Alexander, Londra, 1884 (Wikisource)

Am trecut în povestirea mea, ca pe deplin adevărate, toate faptele despre Alexandru (…) asupra cărora Ptolemeu, fiul lui Lagos, și Aristobul, fiul lui Aristobul, se potrivesc; iar dintre cele în care se deosebesc am ales ce mi s-a părut mai de crezut (…).

Mie, Ptolemeu și Aristobul mi se par mai vrednici de crezare decât ceilalți: Aristobul, fiindcă l-a însoțit pe regele Alexandru în expediție, iar Ptolemeu, fiindcă l-a însoțit și, pe deasupra, a fost el însuși rege, iar unui rege i-ar fi stat mai rău decât oricui să mintă. Amândoi au scris după moartea lui Alexandru, când nimic nu-i silea și nicio răsplată nu-i îndemna să scrie altfel decât s-a întâmplat.

Ce poate dovedi Arată pe ce se sprijină Arrian: două cărți de martori, azi pierdute. Arată și cum alege între ele și de ce le crede.

Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi că Ptolemeu și Aristobul au spus adevărul: argumentul că un rege nu minte este o părere a lui Arrian. Ptolemeu, ajuns rege al Egiptului, avea tot interesul să-și laude fostul stăpân și pe sine.

Sursa B Viața lui Alexandru, capitolul 71

Ce fel de sursă
text
Cine
Plutarh din Cheroneea (c. 46–după 119 d.Hr.)
Când a fost făcută
pe la anul 100 d.Hr., la peste 400 de ani după fapte
Despre ce moment vorbește
anul 324 î.Hr., întoarcerea lui Alexandru din India
Unde se află azi
Text păstrat în manuscrisele medievale ale „Vieților paralele”
Traducere
traducere de lucru după versiunea engleză a lui B. Perrin, Plutarch’s Lives, vol. VII, Loeb Classical Library, 1919 (LacusCurtius, Universitatea din Chicago)

Cei treizeci de mii de băieți pe care îi lăsase la învățătură și la instrucție erau acum atât de voinici la trup și de arătoși la chip și arătau atâta îndemânare și sprinteneală la exerciții, încât Alexandru însuși era încântat. Macedonenii lui, în schimb, erau cuprinși de mâhnire și de teamă, socotind că regele va ține de acum mai puțin la ei.

Ce poate dovedi Arată că tradiția păstra amintirea unei armate noi, făcute din tineri ai ținuturilor cucerite, și a nemulțumirii macedonenilor.

Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi numărul de 30.000 și nici ce simțeau soldații: Plutarh scrie după peste 400 de ani, din cărți mai vechi.

Cerințe

  1. Precizați secolul în care a trăit regele la care se referă sursa A. (2 puncte)

    Arată baremul

    Alexandru Macedon a trăit în secolul al IV-lea î.Hr. (356–323 î.Hr.).

  2. Numiți cei doi autori pe care se sprijină Arrian, precizați în sursa A. (2 puncte)

    Arată baremul

    Cei doi autori sunt Ptolemeu, fiul lui Lagos, și Aristobul, fiul lui Aristobul.

  3. Menționați, din sursa A, două motive pentru care autorul îi socotește vrednici de crezare pe cei doi. (6 puncte)

    Arată baremul

    Oricare două: amândoi l-au însoțit pe Alexandru în expediție; Ptolemeu a fost el însuși rege, iar unui rege i-ar fi stat rău să mintă; amândoi au scris după moartea lui Alexandru, când nimic nu-i silea și nicio răsplată nu-i îndemna să scrie altfel. Câte 3 puncte pentru fiecare motiv.

  4. Scrieți litera sursei care arată nemulțumirea macedonenilor față de purtarea regelui. (3 puncte)

    Arată baremul

    Litera B: „Macedonenii lui (…) erau cuprinși de mâhnire și de teamă”.

  5. Scrieți o relație cauză–efect stabilită între două informații selectate din sursa B, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (7 puncte)

    Arată baremul

    Cauză: cei treizeci de mii de băieți „arătau atâta îndemânare și sprinteneală la exerciții, încât Alexandru însuși era încântat”. Efect: macedonenii „erau cuprinși de mâhnire și de teamă, socotind că regele va ține de acum mai puțin la ei”. Deoarece regele își făcuse o armată nouă din tinerii ținuturilor cucerite, vechii lui soldați s-au temut că nu va mai avea nevoie de ei. Se primește și: cauză – băieții „arătau atâta îndemânare și sprinteneală la exerciții”; efect – „Alexandru însuși era încântat”. Se primește orice altă relație corectă între două informații din sursă.

  6. Formulați un punct de vedere referitor la încrederea pe care o merită povestirea lui Arrian și susțineți-l cu o informație din sursa A. (5 puncte)

    Arată baremul

    Punct de vedere: povestirea lui Arrian merită încredere cu măsură. Informație: se sprijină pe doi martori care l-au însoțit pe Alexandru, dar unde aceștia se deosebesc autorul alege singur „ce mi s-a părut mai de crezut”. 2 puncte pentru punctul de vedere, 3 pentru informația care îl susține.

Citirea unei hărți

Cum citești harta imperiului lui Alexandru

  1. Titlul și data hărții

    Harta se numește „Drumul lui Alexandru, 334–323 î.Hr.”. Datele spun că arată drumul unei armate în unsprezece ani.

  2. Legenda

    Legenda are două semne: unul pentru bătălii, cu anul lângă nume, și o linie cu săgeată pentru drumul armatei, așa cum îl povestesc autorii antici.

  3. Trei repere

    Trei repere: Marea Mediterană la vest, fluviul Indus la est și orașul Babilon, între Tigru și Eufrat. Punctul de plecare, Pella, este în Macedonia, la nordul Mării Egee.

  4. Ce se schimbă

    Linia pornește de la Pella, trece prin Asia Mică (Granicos, 334; Issos, 333), coboară în Egipt (Alexandria, 332–331), urcă în Mesopotamia (Gaugamela, 331), trece prin Babilon și Persepolis, ocolește prin Bactria și Sogdiana, ajunge, dincolo de Indus, la râul Hydaspes și se oprește mai la răsărit, la râul Hyphasis. Întoarcerea la Babilon, unde Alexandru a murit în 323 î.Hr., nu este desenată.

  5. O propoziție despre hartă

    Harta arată că, între 334 și 323 î.Hr., armata lui Alexandru a străbătut Imperiul Persan din Asia Mică și Egipt până la fluviul Indus.

Dunărea, 335 și 292 î.Hr.

Alexandru și Lisimah la geții de dincolo de Dunăre

În 335 î.Hr., cu un an înainte de a trece în Asia, Alexandru a ajuns la Istru (Dunărea), urmărindu-i pe tribali. Arrian povestește că pe malul celălalt se strânseseră geții, vreo 4.000 de călăreți și peste 10.000 de pedestrași. Într-o singură noapte, regele a trecut fluviul cu 1.500 de călăreți și 4.000 de pedestrași, pe bărci scobite într-un trunchi și pe burdufuri din piei de cort umplute cu paie. Geții au fugit în stepă, iar orașul lor a fost dărâmat. În aceeași zi, Alexandru s-a întors pe malul drept. Unde anume a trecut nu se știe.

În 292 î.Hr., Lisimah, fost general al lui Alexandru, rege al Traciei, a trecut și el Dunărea și a fost prins cu toată armata. Diodor povestește că Dromihete, regele geților, l-a ospătat în orașul Helis cu vase de aur și argint, pe când el și ai lui mâncau la mese de lemn, apoi l-a întrebat de ce a lăsat un asemenea trai pentru o țară săracă și friguroasă. L-a eliberat în schimbul ținuturilor luate.

Pe scurt

  1. Filip al II-lea, regele Macedoniei, a învins cetățile grecești la Cheroneea, în 338 î.Hr.; a fost ucis în 336 î.Hr.
  2. Fiul său, Alexandru Macedon (356–323 î.Hr.), a trecut în Asia în 334 î.Hr. și a cucerit Imperiul Persan prin victoriile de la Granicos (334 î.Hr.), Issos (333 î.Hr.) și Gaugamela (331 î.Hr.).
  3. Alexandru a întemeiat Alexandria, în Egipt, a ajuns până la fluviul Indus și a murit la Babilon, în 323 î.Hr.
  4. Generalii lui, diadohii, au împărțit imperiul în regate elenistice: Egiptul Ptolemeilor, Regatul Seleucid și Macedonia.
  5. Elenismul este perioada dintre 323 și 31 î.Hr., în care cultura greacă s-a răspândit până în India și s-a amestecat cu culturile Orientului; limba comună era greaca numită koiné.
  6. Alexandria, cu Muzeul, Biblioteca și Farul ei, a fost centrul științei elenistice: acolo au lucrat Euclid și Eratostene.
Fișă de lucruCaietul meu

Greșeli frecvente

  • GreșitImperiul lui Alexandru a dăinuit câteva secole.

    CorectImperiul s-a destrămat îndată după moartea lui, în 323 î.Hr. Câteva secole au dăinuit regatele elenistice ale generalilor lui.

  • GreșitElenismul înseamnă cultura Greciei din vremea lui Pericle.

    CorectElenismul începe la moartea lui Alexandru (323 î.Hr.), la un secol după Pericle, și numește răspândirea culturii grecești în Orient și amestecul ei cu culturile de acolo.

  • GreșitFaptele lui Alexandru sunt cunoscute din scrierile oamenilor care l-au însoțit.

    CorectCărțile celor care l-au însoțit s-au pierdut. Se păstrează povestiri scrise la 300–450 de ani după moartea lui, de autori care le-au citit.

Verifică-te

Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.

  1. În ce bătălie l-a învins Alexandru a doua oară pe Darius al III-lea, în 331 î.Hr.?

    Răspuns

    d) Gaugamela. Gaugamela (331 î.Hr.) este victoria hotărâtoare. Cheroneea (338) este bătălia lui Filip cu grecii, Granicos (334) este prima luptă din Asia, iar Issos (333) prima întâlnire cu Darius.

  2. Ce este elenismul?

    Răspuns

    b) Perioada de după Alexandru, în care cultura greacă s-a răspândit în Orient și s-a amestecat cu cele de acolo. Elenismul ține de la moartea lui Alexandru (323 î.Hr.) până la bătălia de la Actium (31 î.Hr.), după care Roma a luat și Egiptul; semnul lui este greaca devenită limbă comună.

  3. Cine erau diadohii?

    Răspuns

    c) Generalii lui Alexandru, care și-au împărțit imperiul. „Diadoh” înseamnă „urmaș”. Guvernatorii persani se numeau satrapi.

  4. Geții n-au ținut piept nici celui dintâi atac al călăreților: li se părea de necrezut îndrăzneala lui Alexandru, care trecuse atât de ușor Istrul, cel mai mare dintre fluvii, într-o singură noapte, fără să arunce un pod peste apă.

    Arrian, Anabasis I, 4, scrisă în secolul al II-lea d.Hr., despre anul 335 î.Hr.; traducere de lucru după E. J. Chinnock, 1884

    Cum explică Arrian fuga geților?

    Răspuns

    b) Nu se așteptau ca regele să treacă fluviul într-o noapte, fără pod. Arrian pune fuga pe seama uimirii: trecerea într-o noapte, fără pod, li s-a părut de necrezut. Geții erau, după numerele lui, mai mulți decât cei care trecuseră.

  5. Așază evenimentele în ordinea în care s-au petrecut.

    Răspuns

    Ordinea în timp:

    1. Filip al II-lea învinge la Cheroneea (338 î.Hr.)
    2. Alexandru trece Dunărea împotriva geților (335 î.Hr.)
    3. Bătălia de la Issos (333 î.Hr.)
    4. Bătălia de la Gaugamela (331 î.Hr.)
    5. Alexandru moare la Babilon (323 î.Hr.)
    6. Bătălia de la Ipsos, între diadohi (301 î.Hr.)

    Întâi tatăl (338), apoi campania de la Dunăre (335), victoriile din Asia (333, 331), moartea (323) și împărțirea imperiului (301).

  6. Desparte izvoarele despre Alexandru după cât de departe de el au trăit autorii.

    Răspuns

    De la contemporani ai lui Alexandru: Jurnalul astronomic din Babilon; Cartea generalului Ptolemeu (pierdută).

    La sute de ani după el: Anabasis, de Arrian; Viața lui Alexandru, de Plutarh; Biblioteca istorică a lui Diodor din Sicilia.

    Tăblițele babiloniene și cartea lui Ptolemeu sunt ale unor contemporani; Diodor, Plutarh și Arrian scriu la aproape 300 până la vreo 450 de ani după moartea regelui, din cărți mai vechi.

  7. Definește elenismul într-o propoziție și dă două exemple care arată răspândirea culturii grecești în Orient.

    Un răspuns bun

    Elenismul este perioada dintre moartea lui Alexandru (323 î.Hr.) și bătălia de la Actium (31 î.Hr.), în care cultura greacă s-a răspândit până în India și s-a amestecat cu culturile Orientului. Primul exemplu: greaca numită koiné a devenit limba comună, vorbită și scrisă din Egipt până în Asia. Al doilea exemplu: la Alexandria, în Egipt, regii Ptolemei au ridicat Muzeul și Biblioteca, unde au lucrat învățați greci ca Euclid și Eratostene.

    O definiție bună are margini în timp (323–31 î.Hr.), un loc (din Macedonia până în India) și spune ce se întâmplă: răspândire și amestec.

Termeni

elenism
Perioada dintre moartea lui Alexandru (323 î.Hr.) și bătălia de la Actium (31 î.Hr.), în care cultura greacă s-a răspândit în Orient și s-a amestecat cu cele de acolo. După Actium, în 30 î.Hr., Roma a luat și Egiptul.
diadohi
Generalii lui Alexandru, care s-au luptat pentru imperiul lui și l-au împărțit; cuvântul grecesc înseamnă „urmași”.
regate elenistice
Statele ieșite din imperiul lui Alexandru: Egiptul Ptolemeilor, Regatul Seleucid, Macedonia, apoi Pergamul.
koiné
Greaca „comună”, pornită din dialectul Atenei, vorbită și scrisă în toată lumea elenistică.
satrapie
Provincie a Imperiului Persan, condusă de un satrap; Alexandru a păstrat împărțirea.
Muzeul
Așezământ de învățătură din Alexandria, ridicat în cartierul regal din vremea primului Ptolemeu; alături avea Biblioteca.
Cheroneea
Oraș din Beoția unde Filip al II-lea a învins, în 338 î.Hr., oștile Atenei și Tebei.
Surse și legătura cu programa

Din programă: TC 3.2 „Grecii între alianțe și războaie. Alexandru Macedon”; SS 3.2 „Grecii între alianțe și războaie. Alexandru Macedon”; FIL 3.2 „Grecii între alianțe și războaie. Alexandru Macedon”. Competențe specifice urmărite: 1.1.