Istorie IX

Capitolul 3 · Lumea greacăLecția 3.7TC Pentru toate profilurile · în plus față de profilul tău

Grecii între alianțe și războaie. Alexandru Macedon

De ce aliații ajung dușmani? Atena contra Spartei

PreistorieAntichitateEvul MediuEpoca modernă10000 î.Hr.3500 î.Hr.1000 î.Hr.1 d.Hr.10001725// înainte de 3500 î.Hr., scara este comprimatăPreistorieAntichitateEvul MediuEpoca modernă10000 î.Hr.1000 î.Hr.10003500 î.Hr.1 d.Hr.1725// înainte de 3500 î.Hr.,scara este comprimată
478–404 î.Hr. · Antichitate

Cum a ajuns alianța făcută împotriva perșilor să împartă Grecia în două tabere?

Mâine am testzece întrebări din capitolul 3

În același timp, în altă parte
  • Roma. Potrivit tradiției păstrate de Titus Livius, în 451–450 î.Hr. romanii și-au scris pentru prima dată legile: Legile celor XII Table. sursa
  • Sicilia. În 409 î.Hr., cartaginezii au distrus aproape cu totul Himera, cetate grecească de pe țărmul de nord al insulei. sursa

Înainte să citești: tu ce crezi?

Cea mai importantă povestire a războiului dintre Atena și Sparta a fost scrisă de:

Vezi răspunsul

Tucidide a fost ales strateg al Atenei în 424 î.Hr. Nu a ajuns la timp să apere orașul Amfipolis de spartani și a trăit 20 de ani în exil. El însuși scrie că exilul i-a îngăduit să vadă lucrurile din amândouă taberele, mai ales din cea a peloponesiacilor.

În 478 î.Hr., cetățile aliate împotriva perșilor au hotărât să strângă bani la un loc, pe insula Delos: 460 de talanți în primul an. În 431 î.Hr., scrie Tucidide, aliații plăteau Atenei cam 600 de talanți pe an, iar pe Acropole, la Atena, stăteau 6.000 de talanți de argint. Alianța avea încă același nume, dar banii se mutaseră, iar cetățile care plăteau nu mai aveau voie să plece.

Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.

Din alianță, imperiu: 478–431 î.Hr.Ce s-a întâmplat

Liga de la Delos fusese făcută ca să-i țină pe perși departe. Istoricii au numărat 318 cetăți despre care se știe că au făcut parte din ea. Cu timpul, cele mai multe cetăți au ales să dea bani în loc de corăbii, iar flota a rămas a Atenei. Când insula Naxos a vrut să iasă din ligă, atenienii au asediat-o și au silit-o să rămână. În 454 î.Hr., tezaurul a fost mutat de la Delos la Atena. Banii plătiți de aliați, tributul, au ajuns să fie cheltuiți de atenieni după voia lor. Lista din 454/453 î.Hr. a cetăților plătitoare, săpată în piatră pe Acropole; fragmentele sunt la Muzeul Epigrafic din Atena.

Atena era condusă atunci de Pericle, ales strateg an de an. În vremea lui s-a ridicat pe Acropole templul Partenon. Plutarh povestește că adversarii îl învinuiau pe Pericle că împodobește cetatea cu banii strânși de la greci pentru război.

Sparta conducea de mult o altă alianță, Liga Peloponesiacă, cu cetăți din Peloponez precum Corintul și Megara. Atena stăpânea marea, Sparta avea cea mai bună armată de uscat.

Bucăți de marmură albă cu șiruri de litere și de cifre grecești săpate mărunt, prinse într-o placă de ipsos; pe ipsos, numere scrise cu roșu.
Figura 1Fragmente din stela de piatră pe care au fost săpate listele cetăților plătitoare, începând din 454/453 î.Hr., la Muzeul Epigrafic din Atena. Golurile dintre fragmente sunt umplute cu ipsos.

Autorul imaginii: Marsyas (Μαρσύας), CC BY 2.5, sursa. Imagine decupată și micșorată.

Războiul: 431–404 î.Hr.Ce s-a întâmplat

Scânteile au fost trei certuri ale Atenei cu aliați ai Spartei: cu Corintul, pentru insula Corcira (Corfu de azi) și pentru orașul Potideea, și cu Megara, căreia Atena i-a închis porturile imperiului ei și piața ateniană. În 431 î.Hr. a început războiul peloponesiac. Pericle i-a adus pe țăranii din Attica în spatele zidurilor care legau Atena de portul Pireu și a lăsat flota să lupte. Spartanii au pustiit ogoarele an de an. În 430 î.Hr., în orașul ticsit a izbucnit o molimă, iar în 429 î.Hr. a murit și Pericle.

După zece ani fără învingător s-a încheiat o pace (421 î.Hr.), care nu a ținut. Între 415 și 413 î.Hr., Atena a trimis o mare expediție în Sicilia, împotriva Siracuzei, și a pierdut-o întreagă: flota a fost distrusă, iar cel puțin 7.000 de oameni au fost luați prizonieri. În 405 î.Hr., spartanul Lisandru a nimicit ultima flotă ateniană la Aigos Potamos, în strâmtoarea Hellespont. Înfometată, Atena s-a predat în primăvara anului 404 î.Hr. A fost silită să-și dărâme zidurile, să predea flota în afară de 12 corăbii și să urmeze Sparta la pace și la război. Condițiile păcii: Xenofon, atenian (c. 430–c. 354 î.Hr.), care a trăit războiul și a continuat istoria lui Tucidide.

Pentru curioși

Xenofon scrie că zidurile au fost dărâmate în sunet de flaut și că mulți socoteau ziua aceea începutul libertății pentru Grecia. Sparta a pus la Atena o conducere de treizeci de oameni, numiți „cei Treizeci de tirani”.

În 413 î.Hr., spartanii au ocupat pentru tot anul fortul Deceleea, în Attica. Tucidide scrie că peste 20.000 de sclavi ai atenienilor, cei mai mulți meșteșugari, au fugit atunci la dușman.

Axă a timpului de la 480 la 400 î.Hr. 478: Liga de la Delos. 454: tezaurul este mutat la Atena. Războiul peloponesiac este o bandă de la 431 la 404: în 430 izbucnește molima, în 429 moare Pericle, în 421 se încheie o pace, între 415 și 413 are loc expediția din Sicilia, în 405 este bătălia de la Aigos Potamos, iar în 404 Atena se predă. În dreapta: Tucidide povestește anii 431–411, iar Xenofon continuă, până în 404. Axă a timpului de la 480 la 400 î.Hr. 478: Liga de la Delos. 454: tezaurul este mutat la Atena. Războiul peloponesiac este o bandă de la 431 la 404: în 430 izbucnește molima, în 429 moare Pericle, în 421 se încheie o pace, între 415 și 413 are loc expediția din Sicilia, în 405 este bătălia de la Aigos Potamos, iar în 404 Atena se predă. În dreapta: Tucidide povestește anii 431–411, iar Xenofon continuă, până în 404. 480 î.Hr. 400 î.Hr. 478 Liga de la Delos 454 tezaur la Atena 431 începe războiul 421 pace 405 Aigos Potamos 404 Atena se predă 430 molima 429 moare Pericle 415–413 Sicilia povestește Tucidide continuă Xenofon
Figura 2Războiul a ținut 27 de ani. Tucidide îl povestește numai până în 411 î.Hr.; pentru ultimii șapte ani, izvorul este Xenofon.

Ciuma din AtenaDe unde știm

Boala din 430 î.Hr. este numită de obicei ciuma din Atena, deși nu se știe ce boală a fost. Tucidide scrie că venise din Etiopia, prin Egipt, și că a lovit întâi portul Pireu. Medicii nu știau s-o trateze și mureau cei dintâi, fiindcă stăteau cel mai mult lângă bolnavi. Tucidide a avut el însuși boala și i-a descris semnele, ca să poată fi recunoscută dacă se va mai ivi. Numără și morții din armată: 4.400 de hopliți și 300 de călăreți. Tucidide II, 47–54 și III, 87. A fost martor și bolnav; scrie în anii războiului și după el.

În 1994, lângă cimitirul antic Kerameikos din Atena a fost găsită o groapă comună cu cel puțin 150 de morți, aruncați în grabă, cu vase de pe la 430 î.Hr. Groapa comună de la Kerameikos, săpată în 1994–1995; vasele o datează în anii molimei.

În 2006, o echipă a găsit în dinții a trei dintre acești morți urme de ADN ale bacteriei care dă febra tifoidă. Alți cercetători nu socotesc rezultatul sigur. Studiul lui M. Papagrigorakis și al colegilor (2006) a fost primit cu rezerve; Tucidide descrie semnele, dar boala nu poate fi numită sigur.

Cum lucrează TucidideDe unde știm

Tucidide (c. 460–c. 400 î.Hr.) este un martor care a luat parte la război. A început să scrie chiar din 431 î.Hr. Spune că faptele le-a cercetat una câte una, de la oameni din amândouă taberele, și că martorii aceleiași întâmplări povesteau diferit. Cuvântările din cartea lui, între ele și discursurile lui Pericle, sunt alcătuite de el: recunoaște că nu le putea ține minte cuvânt cu cuvânt. Povestirea lui se oprește în anul 411 î.Hr., cu șapte ani înainte de sfârșitul războiului.

De ce s-au războit și ce a urmatDe ce

Tucidide desparte pricinile rostite de pricina adevărată. Certurile pentru Corcira, Potideea și Megara au fost cauzele imediate. Cauza de durată a fost alta: puterea Atenei crescuse, iar Sparta s-a temut că își va pierde locul. De aceea Sparta a hotărât să pornească războiul. Tucidide I, 23: explicația unui atenian care a trăit războiul; pentru teama Spartei nu citează niciun spartan.

Războiul de 27 de ani a slăbit toate cetățile: oameni morți, ogoare pustiite, tezaure cheltuite. Urmarea îndepărtată: când regele Macedoniei, Filip al II-lea, a coborât spre sud, cetățile grecești nu i-au mai putut ține piept și au fost învinse la Cheroneea, în 338 î.Hr. Legătura dintre slăbirea cetăților și victoria Macedoniei este o explicație a istoricilor, nu spusa unui izvor.

Lanț de cauze, de sus în jos. Cauza de durată: între 478 și 431 î.Hr., Atena face din ligă un imperiu. De aceea, Sparta se teme de Atena. Astfel încât certurile pentru Corcira, Potideea și Megara, cauza imediată, au dus la războiul peloponesiac, în 431 î.Hr. Urmarea apropiată: în 404 î.Hr., Atena se predă. Urmarea îndepărtată: în 338 î.Hr., cetățile sunt învinse la Cheroneea. Lanț de cauze, de sus în jos. Cauza de durată: între 478 și 431 î.Hr., Atena face din ligă un imperiu. De aceea, Sparta se teme de Atena. Astfel încât certurile pentru Corcira, Potideea și Megara, cauza imediată, au dus la războiul peloponesiac, în 431 î.Hr. Urmarea apropiată: în 404 î.Hr., Atena se predă. Urmarea îndepărtată: în 338 î.Hr., cetățile sunt învinse la Cheroneea. cauză de durată 478–431: Atena face din ligă un imperiu de aceea Sparta se teme de Atena astfel încât cauză imediată Certuri: Corcira, Potideea, Megara ceea ce a dus la faptul, 431 î.Hr. Războiul peloponesiac urmare apropiată 404: Atena se predă urmare îndepărtată 338: cetățile, învinse la Cheroneea
Figura 3Citește lanțul de sus în jos, cu vorbele de legătură de pe săgeți. Teama Spartei este explicația lui Tucidide; legătura cu Cheroneea este a istoricilor de azi.

Exercițiu de tip test

Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.

Sursa A Războiul peloponesiac, cartea I, capitolul 22

Ce fel de sursă
text
Cine
Tucidide, atenian, strateg în 424 î.Hr., apoi exilat
Când a fost făcută
în anii războiului și după el, până pe la 400 î.Hr.
Despre ce moment vorbește
felul în care a adunat știrile despre războiul început în 431 î.Hr.
Unde se află azi
Textul s-a păstrat în copii de mână făcute în Evul Mediu
Traducere
traducere de lucru după versiunea engleză a lui Richard Crawley, History of the Peloponnesian War, Londra, 1874 (Wikisource)

Cât despre cuvântările din această istorie (…), unele le-am auzit eu însumi, altele le-am aflat de la alții. A fost greu să le țin minte cuvânt cu cuvânt, așa că i-am pus pe vorbitori să spună ceea ce, după părerea mea, cerea fiecare împrejurare, ținându-mă cât mai aproape de înțelesul celor rostite cu adevărat.

Cât despre fapte, nu le-am scris după primul venit și nici după părerea mea: unele le-am văzut eu însumi, pe altele le-am aflat de la alții și am cercetat fiecare lucru cât se poate de amănunțit. (…) Martorii acelorași fapte povesteau diferit, fiecare după ținerea lui de minte sau după tabăra cu care ținea.

Ce poate dovedi Arată cum spune Tucidide că a lucrat: a fost de față la unele fapte, a întrebat martori din ambele tabere și a compus el însuși cuvântările, după înțelesul celor rostite.

Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi că s-a ținut mereu de aceste reguli și nici că discursurile din carte redau vorbele rostite: o spune chiar autorul. Este mărturia unui atenian despre propria lui muncă.

Sursa B Războiul peloponesiac, cartea I, capitolul 23

Ce fel de sursă
text
Cine
Tucidide
Când a fost făcută
în anii războiului și după el, până pe la 400 î.Hr.
Despre ce moment vorbește
izbucnirea războiului, 431 î.Hr.
Unde se află azi
Textul s-a păstrat în copii de mână făcute în Evul Mediu
Traducere
traducere de lucru după versiunea engleză a lui Richard Crawley, 1874 (Wikisource)

Pricina adevărată, cea despre care s-a vorbit cel mai puțin, socotesc că a fost aceasta: creșterea puterii Atenei și teama pe care ea a stârnit-o în Lacedemonia [la Sparta] au făcut războiul de neocolit. Totuși, este bine să arăt și învinuirile pe care și le-au adus cele două părți și care au dus la ruperea păcii și la izbucnirea războiului.

Ce poate dovedi Arată cum explica un atenian care a trăit războiul izbucnirea lui: prin creșterea puterii Atenei și prin teama Spartei.

Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi ce gândeau spartanii: Tucidide le atribuie teama, fără să citeze vreun spartan. Este o explicație, oricât de bine cumpănită.

Cerințe

  1. Precizați secolul în care a izbucnit războiul la care se referă sursa B. (2 puncte)

    Arată baremul

    Războiul peloponesiac a izbucnit în secolul al V-lea î.Hr. (431 î.Hr.).

  2. Numiți cetatea a cărei putere a crescut, precizată în sursa B. (2 puncte)

    Arată baremul

    Cetatea a cărei putere a crescut este Atena.

  3. Menționați, din sursa A, două informații referitoare la felul în care autorul a aflat faptele. (6 puncte)

    Arată baremul

    Oricare două: pe unele le-a văzut el însuși; pe altele le-a aflat de la alții; a cercetat fiecare lucru cât se poate de amănunțit; nu a scris după primul venit și nici după părerea lui. Câte 3 puncte pentru fiecare informație.

  4. Scrieți litera sursei care arată că martorii aceluiași fapt îl povesteau diferit. (3 puncte)

    Arată baremul

    Litera A: „Martorii acelorași fapte povesteau diferit, fiecare după ținerea lui de minte sau după tabăra cu care ținea.”

  5. Scrieți o relație cauză–efect stabilită între două informații selectate din sursa B, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (7 puncte)

    Arată baremul

    Cauză: „creșterea puterii Atenei și teama pe care ea a stârnit-o în Lacedemonia”. Efect: aceste lucruri „au făcut războiul de neocolit”. Deoarece Atena devenise prea puternică, Sparta s-a temut de ea, ceea ce a dus la război. Se primește și: cauză – „creșterea puterii Atenei”; efect – „teama pe care ea a stârnit-o în Lacedemonia”; sau: cauză – „învinuirile pe care și le-au adus cele două părți”; efect – „ruperea păcii și (…) izbucnirea războiului”.

  6. Formulați un punct de vedere referitor la încrederea pe care o merită cuvântările din cartea lui Tucidide și susțineți-l cu o informație din sursa A. (5 puncte)

    Arată baremul

    Punct de vedere: cuvântările redau ideile vorbitorilor, dar nu și cuvintele lor. Informație: autorul scrie că i-a fost greu să le țină minte cuvânt cu cuvânt și că i-a pus pe vorbitori să spună ceea ce, după părerea lui, cerea fiecare împrejurare. 2 puncte pentru punctul de vedere, 3 pentru informația care îl susține.

Lanț de cauze și urmări

Cum legi Liga de la Delos de războiul din 431 î.Hr.

  1. Evenimentul, cu dată

    Războiul peloponesiac izbucnește în 431 î.Hr., între Atena cu aliații ei și Liga Peloponesiacă, condusă de Sparta.

  2. O cauză de durată și una imediată

    Cauza de durată: după 478 î.Hr., Atena a făcut din Liga de la Delos un imperiu al ei (tezaurul mutat la Atena în 454 î.Hr., aliați opriți cu forța să plece), iar Sparta s-a temut de această putere. Cauza imediată: certurile Atenei cu aliații Spartei pentru Corcira, Potideea și Megara.

  3. Mecanismul

    Tributul plătește flota Atenei; flota îi ține pe aliați în ligă; cu cât Atena este mai puternică, cu atât aliații Spartei cer mai apăsat ajutor. Sparta trebuie să aleagă între război și pierderea aliaților.

  4. O urmare apropiată și una îndepărtată

    Urmarea apropiată: Atena este învinsă în 404 î.Hr., își dărâmă zidurile și își pierde flota. Urmarea îndepărtată: toate cetățile ies slăbite și sunt învinse de Macedonia la Cheroneea, în 338 î.Hr.

  5. Fraza de legătură

    Deoarece Atena a transformat Liga de la Delos într-un imperiu, Sparta s-a temut de puterea ei, astfel încât certurile pentru Corcira, Potideea și Megara au dus în 431 î.Hr. la un război care a slăbit toate cetățile grecești.

Pe scurt

  1. După războaiele medice, Atena a făcut din Liga de la Delos un imperiu: aliații plăteau tribut, iar în 454 î.Hr. tezaurul a fost mutat de la Delos la Atena.
  2. Războiul peloponesiac (431–404 î.Hr.) s-a dus între Atena, cu aliații ei, și Liga Peloponesiacă, condusă de Sparta.
  3. Tucidide socotește drept cauză adevărată creșterea puterii Atenei și teama Spartei; cauzele imediate au fost certurile pentru Corcira, Potideea și Megara.
  4. În 430 î.Hr., o molimă a lovit Atena, iar în 429 î.Hr. a murit Pericle; expediția din Sicilia (415–413 î.Hr.) s-a încheiat cu un dezastru.
  5. După înfrângerea flotei la Aigos Potamos (405 î.Hr.), Atena s-a predat în 404 î.Hr.: și-a dărâmat zidurile și a pierdut flota.
  6. Războiul a slăbit toate cetățile grecești, care au fost învinse de Filip al II-lea al Macedoniei la Cheroneea, în 338 î.Hr.
Fișă de lucruCaietul meu

Greșeli frecvente

  • GreșitRăzboiul peloponesiac a fost un război al grecilor cu perșii.

    CorectA fost un război între greci: Atena cu aliații ei împotriva Spartei și a Ligii Peloponesiace. Cu perșii s-au dus războaiele medice (490–479 î.Hr.).

  • GreșitDiscursurile lui Pericle din cartea lui Tucidide sunt cuvintele rostite de Pericle.

    CorectTucidide spune singur că a alcătuit cuvântările după înțelesul celor rostite, fiindcă nu le putea ține minte cuvânt cu cuvânt.

  • GreșitRăzboiul a izbucnit din cauza Megarei.

    CorectCearta cu Megara a fost una dintre cauzele imediate. Cauza de durată a fost creșterea puterii Atenei și teama pe care a stârnit-o la Sparta.

Verifică-te

Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.

  1. Ce s-a întâmplat în 454 î.Hr.?

    Răspuns

    b) Tezaurul Ligii de la Delos a fost mutat la Atena. Mutarea tezaurului arată că liga devenise un imperiu al Atenei. Războiul începe în 431, Pericle moare în 429, iar Atena se predă în 404 î.Hr.

  2. Care a fost, după Tucidide, cauza adevărată a războiului?

    Răspuns

    c) Creșterea puterii Atenei și teama Spartei. Tucidide desparte învinuirile rostite de pricina adevărată: puterea Atenei crescuse, iar Sparta s-a temut. Megara este o cauză imediată, iar Pericle moare după începutul războiului.

  3. Cum s-a încheiat războiul pentru Atena, în 404 î.Hr.?

    Răspuns

    c) S-a predat, și-a dărâmat zidurile și a pierdut flota. După pierderea flotei la Aigos Potamos, Atena a fost înfometată și s-a predat; i-au rămas 12 corăbii.

  4. Nici medicii nu erau la început de vreun folos, fiindcă nu știau cum s-o trateze; ba chiar ei mureau cei mai mulți, pentru că îi cercetau cel mai des pe bolnavi. Nici vreun alt meșteșug omenesc nu a ajutat mai mult.

    Tucidide, Războiul peloponesiac II, 47, despre molima din 430 î.Hr.; traducere de lucru după Richard Crawley, 1874

    Ce explicație dă Tucidide pentru moartea medicilor?

    Răspuns

    b) Stăteau cel mai des lângă bolnavi. Tucidide leagă moartea medicilor de apropierea de bolnavi: o observație făcută fără să știe ce pricinuiește boala.

  5. Așază evenimentele în ordinea în care s-au petrecut.

    Răspuns

    Ordinea în timp:

    1. Tezaurul ligii este mutat de la Delos la Atena (454 î.Hr.)
    2. Începe războiul peloponesiac (431 î.Hr.)
    3. Moare Pericle (429 î.Hr.)
    4. Pleacă expediția ateniană în Sicilia (415 î.Hr.)
    5. Flota ateniană este nimicită la Aigos Potamos (405 î.Hr.)
    6. Atena se predă Spartei (404 î.Hr.)

    Întâi liga devine imperiu (454), apoi începe războiul (431), moare Pericle (429), vine dezastrul din Sicilia (415–413), pierderea flotei (405) și predarea (404).

  6. Pune în ordine verigile care duc de la alianță la război.

    Răspuns

    Ordinea corectă:

    1. Cetățile fac o alianță împotriva perșilor, cu tezaurul la Delos
    2. Aliații dau bani în loc de corăbii, iar flota rămâne a Atenei
    3. Atena îi oprește cu forța pe aliații care vor să plece și mută tezaurul
    4. Sparta se teme de puterea Atenei
    5. Atena se ceartă cu aliați ai Spartei pentru Corcira, Potideea și Megara
    6. Începe războiul peloponesiac

    Fiecare pas îl pregătește pe următorul: banii aliaților fac puterea Atenei, puterea stârnește teama Spartei, iar certurile cu aliații ei dau prilejul.

  7. Tucidide a fost atenian, general și exilat. Explică, în trei-patru propoziții, de ce fiecare dintre aceste lucruri contează când îi citești cartea.

    Un răspuns bun

    Fiind atenian, Tucidide cunoaște din interior hotărârile Atenei, dar poate privi Sparta cu ochii unui adversar. Fiind general, înțelege cum se duce un război și a luat el însuși parte la fapte. Fiind exilat 20 de ani, a putut vorbi cu oameni din amândouă taberele, cum spune singur, dar avea și motive de supărare pe cetatea care îl alungase. De aceea cartea lui este cel mai bun izvor al războiului, dar rămâne povestirea unui om, cu alegerile lui.

    Cine este autorul, de unde privește și ce a pățit sunt întrebări care se pun oricărui izvor.

Termeni

războiul peloponesiac
Războiul din 431–404 î.Hr. dintre Atena, cu aliații ei, și Liga Peloponesiacă, condusă de Sparta. Numele vine de la Peloponez, peninsula Spartei.
Liga de la Delos
Alianța întemeiată în 478 î.Hr. împotriva perșilor și condusă de Atena, care a făcut din ea un imperiu al ei.
Liga Peloponesiacă
Alianța cetăților din Peloponez, condusă de Sparta; din ea făceau parte și Corintul și Megara.
tribut
Banii plătiți în fiecare an Atenei de cetățile din Liga de la Delos; la început, 460 de talanți (un talant de argint cântărea, după cetate, între 20 și 30 kg).
Pericle
Om politic atenian (c. 495–429 î.Hr.), ales strateg an de an; a condus Atena la începutul războiului.
Tucidide
Istoric atenian (c. 460–c. 400 î.Hr.), strateg în 424 î.Hr., apoi exilat 20 de ani; autorul istoriei războiului peloponesiac.
Aigos Potamos
Locul din strâmtoarea Hellespont unde spartanul Lisandru a nimicit flota ateniană, în 405 î.Hr.
Cheroneea
Oraș din Beoția unde Filip al II-lea al Macedoniei a învins cetățile grecești, în 338 î.Hr.
Surse și legătura cu programa

Din programă: TC 3.2 „Grecii între alianțe și războaie. Alexandru Macedon”; SS 3.2 „Grecii între alianțe și războaie. Alexandru Macedon”; FIL 3.2 „Grecii între alianțe și războaie. Alexandru Macedon”. Competențe specifice urmărite: 1.2.