Capitolul 3 · Lumea greacăLecția 3.7TC Pentru toate profilurile · în plus față de profilul tău
Grecii între alianțe și războaie. Alexandru Macedon
De ce aliații ajung dușmani? Atena contra Spartei
Cum a ajuns alianța făcută împotriva perșilor să împartă Grecia în două tabere?
Mâine am testzece întrebări din capitolul 3
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
În același timp, în altă parte
Înainte să citești: tu ce crezi?
Cea mai importantă povestire a războiului dintre Atena și Sparta a fost scrisă de:
Vezi răspunsul
Tucidide a fost ales strateg al Atenei în 424 î.Hr. Nu a ajuns la timp să apere orașul Amfipolis de spartani și a trăit 20 de ani în exil. El însuși scrie că exilul i-a îngăduit să vadă lucrurile din amândouă taberele, mai ales din cea a peloponesiacilor.
În 478 î.Hr., cetățile aliate împotriva perșilor au hotărât să strângă bani la un loc, pe insula Delos: 460 de talanți în primul an. În 431 î.Hr., scrie Tucidide, aliații plăteau Atenei cam 600 de talanți pe an, iar pe Acropole, la Atena, stăteau 6.000 de talanți de argint. Alianța avea încă același nume, dar banii se mutaseră, iar cetățile care plăteau nu mai aveau voie să plece.
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
Din alianță, imperiu: 478–431 î.Hr.Ce s-a întâmplat
Liga de la Delos fusese făcută ca să-i țină pe perși departe. Istoricii au numărat 318 cetăți despre care se știe că au făcut parte din ea. Cu timpul, cele mai multe cetăți au ales să dea bani în loc de corăbii, iar flota a rămas a Atenei. Când insula Naxos a vrut să iasă din ligă, atenienii au asediat-o și au silit-o să rămână. În 454 î.Hr., tezaurul a fost mutat de la Delos la Atena. Banii plătiți de aliați, tributul, au ajuns să fie cheltuiți de atenieni după voia lor. Lista din 454/453 î.Hr. a cetăților plătitoare, săpată în piatră pe Acropole; fragmentele sunt la Muzeul Epigrafic din Atena.
Atena era condusă atunci de Pericle, ales strateg an de an. În vremea lui s-a ridicat pe Acropole templul Partenon. Plutarh povestește că adversarii îl învinuiau pe Pericle că împodobește cetatea cu banii strânși de la greci pentru război.
Sparta conducea de mult o altă alianță, Liga Peloponesiacă, cu cetăți din Peloponez precum Corintul și Megara. Atena stăpânea marea, Sparta avea cea mai bună armată de uscat.

Autorul imaginii: Marsyas (Μαρσύας), CC BY 2.5, sursa. Imagine decupată și micșorată.
Războiul: 431–404 î.Hr.Ce s-a întâmplat
Scânteile au fost trei certuri ale Atenei cu aliați ai Spartei: cu Corintul, pentru insula Corcira (Corfu de azi) și pentru orașul Potideea, și cu Megara, căreia Atena i-a închis porturile imperiului ei și piața ateniană. În 431 î.Hr. a început războiul peloponesiac. Pericle i-a adus pe țăranii din Attica în spatele zidurilor care legau Atena de portul Pireu și a lăsat flota să lupte. Spartanii au pustiit ogoarele an de an. În 430 î.Hr., în orașul ticsit a izbucnit o molimă, iar în 429 î.Hr. a murit și Pericle.
După zece ani fără învingător s-a încheiat o pace (421 î.Hr.), care nu a ținut. Între 415 și 413 î.Hr., Atena a trimis o mare expediție în Sicilia, împotriva Siracuzei, și a pierdut-o întreagă: flota a fost distrusă, iar cel puțin 7.000 de oameni au fost luați prizonieri. În 405 î.Hr., spartanul Lisandru a nimicit ultima flotă ateniană la Aigos Potamos, în strâmtoarea Hellespont. Înfometată, Atena s-a predat în primăvara anului 404 î.Hr. A fost silită să-și dărâme zidurile, să predea flota în afară de 12 corăbii și să urmeze Sparta la pace și la război. Condițiile păcii: Xenofon, atenian (c. 430–c. 354 î.Hr.), care a trăit războiul și a continuat istoria lui Tucidide.
Pentru curioși
Xenofon scrie că zidurile au fost dărâmate în sunet de flaut și că mulți socoteau ziua aceea începutul libertății pentru Grecia. Sparta a pus la Atena o conducere de treizeci de oameni, numiți „cei Treizeci de tirani”.
În 413 î.Hr., spartanii au ocupat pentru tot anul fortul Deceleea, în Attica. Tucidide scrie că peste 20.000 de sclavi ai atenienilor, cei mai mulți meșteșugari, au fugit atunci la dușman.
Ciuma din AtenaDe unde știm
Boala din 430 î.Hr. este numită de obicei ciuma din Atena, deși nu se știe ce boală a fost. Tucidide scrie că venise din Etiopia, prin Egipt, și că a lovit întâi portul Pireu. Medicii nu știau s-o trateze și mureau cei dintâi, fiindcă stăteau cel mai mult lângă bolnavi. Tucidide a avut el însuși boala și i-a descris semnele, ca să poată fi recunoscută dacă se va mai ivi. Numără și morții din armată: 4.400 de hopliți și 300 de călăreți. Tucidide II, 47–54 și III, 87. A fost martor și bolnav; scrie în anii războiului și după el.
În 1994, lângă cimitirul antic Kerameikos din Atena a fost găsită o groapă comună cu cel puțin 150 de morți, aruncați în grabă, cu vase de pe la 430 î.Hr. Groapa comună de la Kerameikos, săpată în 1994–1995; vasele o datează în anii molimei.
În 2006, o echipă a găsit în dinții a trei dintre acești morți urme de ADN ale bacteriei care dă febra tifoidă. Alți cercetători nu socotesc rezultatul sigur. Studiul lui M. Papagrigorakis și al colegilor (2006) a fost primit cu rezerve; Tucidide descrie semnele, dar boala nu poate fi numită sigur.
Cum lucrează TucidideDe unde știm
Tucidide (c. 460–c. 400 î.Hr.) este un martor care a luat parte la război. A început să scrie chiar din 431 î.Hr. Spune că faptele le-a cercetat una câte una, de la oameni din amândouă taberele, și că martorii aceleiași întâmplări povesteau diferit. Cuvântările din cartea lui, între ele și discursurile lui Pericle, sunt alcătuite de el: recunoaște că nu le putea ține minte cuvânt cu cuvânt. Povestirea lui se oprește în anul 411 î.Hr., cu șapte ani înainte de sfârșitul războiului.
De ce s-au războit și ce a urmatDe ce
Tucidide desparte pricinile rostite de pricina adevărată. Certurile pentru Corcira, Potideea și Megara au fost cauzele imediate. Cauza de durată a fost alta: puterea Atenei crescuse, iar Sparta s-a temut că își va pierde locul. De aceea Sparta a hotărât să pornească războiul. Tucidide I, 23: explicația unui atenian care a trăit războiul; pentru teama Spartei nu citează niciun spartan.
Războiul de 27 de ani a slăbit toate cetățile: oameni morți, ogoare pustiite, tezaure cheltuite. Urmarea îndepărtată: când regele Macedoniei, Filip al II-lea, a coborât spre sud, cetățile grecești nu i-au mai putut ține piept și au fost învinse la Cheroneea, în 338 î.Hr. Legătura dintre slăbirea cetăților și victoria Macedoniei este o explicație a istoricilor, nu spusa unui izvor.
Exercițiu de tip test
Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.
Sursa A Războiul peloponesiac, cartea I, capitolul 22
Cât despre cuvântările din această istorie (…), unele le-am auzit eu însumi, altele le-am aflat de la alții. A fost greu să le țin minte cuvânt cu cuvânt, așa că i-am pus pe vorbitori să spună ceea ce, după părerea mea, cerea fiecare împrejurare, ținându-mă cât mai aproape de înțelesul celor rostite cu adevărat.
Cât despre fapte, nu le-am scris după primul venit și nici după părerea mea: unele le-am văzut eu însumi, pe altele le-am aflat de la alții și am cercetat fiecare lucru cât se poate de amănunțit. (…) Martorii acelorași fapte povesteau diferit, fiecare după ținerea lui de minte sau după tabăra cu care ținea.
Ce poate dovedi Arată cum spune Tucidide că a lucrat: a fost de față la unele fapte, a întrebat martori din ambele tabere și a compus el însuși cuvântările, după înțelesul celor rostite.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi că s-a ținut mereu de aceste reguli și nici că discursurile din carte redau vorbele rostite: o spune chiar autorul. Este mărturia unui atenian despre propria lui muncă.
Sursa B Războiul peloponesiac, cartea I, capitolul 23
Pricina adevărată, cea despre care s-a vorbit cel mai puțin, socotesc că a fost aceasta: creșterea puterii Atenei și teama pe care ea a stârnit-o în Lacedemonia [la Sparta] au făcut războiul de neocolit. Totuși, este bine să arăt și învinuirile pe care și le-au adus cele două părți și care au dus la ruperea păcii și la izbucnirea războiului.
Ce poate dovedi Arată cum explica un atenian care a trăit războiul izbucnirea lui: prin creșterea puterii Atenei și prin teama Spartei.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi ce gândeau spartanii: Tucidide le atribuie teama, fără să citeze vreun spartan. Este o explicație, oricât de bine cumpănită.
Cerințe
Precizați secolul în care a izbucnit războiul la care se referă sursa B. (2 puncte)
Numiți cetatea a cărei putere a crescut, precizată în sursa B. (2 puncte)
Menționați, din sursa A, două informații referitoare la felul în care autorul a aflat faptele. (6 puncte)
Scrieți litera sursei care arată că martorii aceluiași fapt îl povesteau diferit. (3 puncte)
Scrieți o relație cauză–efect stabilită între două informații selectate din sursa B, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (7 puncte)
Formulați un punct de vedere referitor la încrederea pe care o merită cuvântările din cartea lui Tucidide și susțineți-l cu o informație din sursa A. (5 puncte)
Lanț de cauze și urmări
Cum legi Liga de la Delos de războiul din 431 î.Hr.
Evenimentul, cu dată
Războiul peloponesiac izbucnește în 431 î.Hr., între Atena cu aliații ei și Liga Peloponesiacă, condusă de Sparta.
O cauză de durată și una imediată
Cauza de durată: după 478 î.Hr., Atena a făcut din Liga de la Delos un imperiu al ei (tezaurul mutat la Atena în 454 î.Hr., aliați opriți cu forța să plece), iar Sparta s-a temut de această putere. Cauza imediată: certurile Atenei cu aliații Spartei pentru Corcira, Potideea și Megara.
Mecanismul
Tributul plătește flota Atenei; flota îi ține pe aliați în ligă; cu cât Atena este mai puternică, cu atât aliații Spartei cer mai apăsat ajutor. Sparta trebuie să aleagă între război și pierderea aliaților.
O urmare apropiată și una îndepărtată
Urmarea apropiată: Atena este învinsă în 404 î.Hr., își dărâmă zidurile și își pierde flota. Urmarea îndepărtată: toate cetățile ies slăbite și sunt învinse de Macedonia la Cheroneea, în 338 î.Hr.
Fraza de legătură
Deoarece Atena a transformat Liga de la Delos într-un imperiu, Sparta s-a temut de puterea ei, astfel încât certurile pentru Corcira, Potideea și Megara au dus în 431 î.Hr. la un război care a slăbit toate cetățile grecești.
Pe scurt
- După războaiele medice, Atena a făcut din Liga de la Delos un imperiu: aliații plăteau tribut, iar în 454 î.Hr. tezaurul a fost mutat de la Delos la Atena.
- Războiul peloponesiac (431–404 î.Hr.) s-a dus între Atena, cu aliații ei, și Liga Peloponesiacă, condusă de Sparta.
- Tucidide socotește drept cauză adevărată creșterea puterii Atenei și teama Spartei; cauzele imediate au fost certurile pentru Corcira, Potideea și Megara.
- În 430 î.Hr., o molimă a lovit Atena, iar în 429 î.Hr. a murit Pericle; expediția din Sicilia (415–413 î.Hr.) s-a încheiat cu un dezastru.
- După înfrângerea flotei la Aigos Potamos (405 î.Hr.), Atena s-a predat în 404 î.Hr.: și-a dărâmat zidurile și a pierdut flota.
- Războiul a slăbit toate cetățile grecești, care au fost învinse de Filip al II-lea al Macedoniei la Cheroneea, în 338 î.Hr.
Greșeli frecvente
GreșitRăzboiul peloponesiac a fost un război al grecilor cu perșii.
CorectA fost un război între greci: Atena cu aliații ei împotriva Spartei și a Ligii Peloponesiace. Cu perșii s-au dus războaiele medice (490–479 î.Hr.).
GreșitDiscursurile lui Pericle din cartea lui Tucidide sunt cuvintele rostite de Pericle.
CorectTucidide spune singur că a alcătuit cuvântările după înțelesul celor rostite, fiindcă nu le putea ține minte cuvânt cu cuvânt.
GreșitRăzboiul a izbucnit din cauza Megarei.
CorectCearta cu Megara a fost una dintre cauzele imediate. Cauza de durată a fost creșterea puterii Atenei și teama pe care a stârnit-o la Sparta.
Verifică-te
Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.
Ce s-a întâmplat în 454 î.Hr.?
Răspuns
b) Tezaurul Ligii de la Delos a fost mutat la Atena. Mutarea tezaurului arată că liga devenise un imperiu al Atenei. Războiul începe în 431, Pericle moare în 429, iar Atena se predă în 404 î.Hr.
Care a fost, după Tucidide, cauza adevărată a războiului?
Răspuns
c) Creșterea puterii Atenei și teama Spartei. Tucidide desparte învinuirile rostite de pricina adevărată: puterea Atenei crescuse, iar Sparta s-a temut. Megara este o cauză imediată, iar Pericle moare după începutul războiului.
Cum s-a încheiat războiul pentru Atena, în 404 î.Hr.?
Răspuns
c) S-a predat, și-a dărâmat zidurile și a pierdut flota. După pierderea flotei la Aigos Potamos, Atena a fost înfometată și s-a predat; i-au rămas 12 corăbii.
Nici medicii nu erau la început de vreun folos, fiindcă nu știau cum s-o trateze; ba chiar ei mureau cei mai mulți, pentru că îi cercetau cel mai des pe bolnavi. Nici vreun alt meșteșug omenesc nu a ajutat mai mult.
Ce explicație dă Tucidide pentru moartea medicilor?
Răspuns
b) Stăteau cel mai des lângă bolnavi. Tucidide leagă moartea medicilor de apropierea de bolnavi: o observație făcută fără să știe ce pricinuiește boala.
Așază evenimentele în ordinea în care s-au petrecut.
Răspuns
Ordinea în timp:
- Tezaurul ligii este mutat de la Delos la Atena (454 î.Hr.)
- Începe războiul peloponesiac (431 î.Hr.)
- Moare Pericle (429 î.Hr.)
- Pleacă expediția ateniană în Sicilia (415 î.Hr.)
- Flota ateniană este nimicită la Aigos Potamos (405 î.Hr.)
- Atena se predă Spartei (404 î.Hr.)
Întâi liga devine imperiu (454), apoi începe războiul (431), moare Pericle (429), vine dezastrul din Sicilia (415–413), pierderea flotei (405) și predarea (404).
Pune în ordine verigile care duc de la alianță la război.
Răspuns
Ordinea corectă:
- Cetățile fac o alianță împotriva perșilor, cu tezaurul la Delos
- Aliații dau bani în loc de corăbii, iar flota rămâne a Atenei
- Atena îi oprește cu forța pe aliații care vor să plece și mută tezaurul
- Sparta se teme de puterea Atenei
- Atena se ceartă cu aliați ai Spartei pentru Corcira, Potideea și Megara
- Începe războiul peloponesiac
Fiecare pas îl pregătește pe următorul: banii aliaților fac puterea Atenei, puterea stârnește teama Spartei, iar certurile cu aliații ei dau prilejul.
Tucidide a fost atenian, general și exilat. Explică, în trei-patru propoziții, de ce fiecare dintre aceste lucruri contează când îi citești cartea.
Un răspuns bun
Fiind atenian, Tucidide cunoaște din interior hotărârile Atenei, dar poate privi Sparta cu ochii unui adversar. Fiind general, înțelege cum se duce un război și a luat el însuși parte la fapte. Fiind exilat 20 de ani, a putut vorbi cu oameni din amândouă taberele, cum spune singur, dar avea și motive de supărare pe cetatea care îl alungase. De aceea cartea lui este cel mai bun izvor al războiului, dar rămâne povestirea unui om, cu alegerile lui.
Cine este autorul, de unde privește și ce a pățit sunt întrebări care se pun oricărui izvor.
Termeni
- războiul peloponesiac
- Războiul din 431–404 î.Hr. dintre Atena, cu aliații ei, și Liga Peloponesiacă, condusă de Sparta. Numele vine de la Peloponez, peninsula Spartei.
- Liga de la Delos
- Alianța întemeiată în 478 î.Hr. împotriva perșilor și condusă de Atena, care a făcut din ea un imperiu al ei.
- Liga Peloponesiacă
- Alianța cetăților din Peloponez, condusă de Sparta; din ea făceau parte și Corintul și Megara.
- tribut
- Banii plătiți în fiecare an Atenei de cetățile din Liga de la Delos; la început, 460 de talanți (un talant de argint cântărea, după cetate, între 20 și 30 kg).
- Pericle
- Om politic atenian (c. 495–429 î.Hr.), ales strateg an de an; a condus Atena la începutul războiului.
- Tucidide
- Istoric atenian (c. 460–c. 400 î.Hr.), strateg în 424 î.Hr., apoi exilat 20 de ani; autorul istoriei războiului peloponesiac.
- Aigos Potamos
- Locul din strâmtoarea Hellespont unde spartanul Lisandru a nimicit flota ateniană, în 405 î.Hr.
- Cheroneea
- Oraș din Beoția unde Filip al II-lea al Macedoniei a învins cetățile grecești, în 338 î.Hr.
Surse și legătura cu programa
- Tucidide, Războiul peloponesiac, cartea I, trad. Richard Crawley, 1874 (Wikisource) – sursele A și B (I, 22 și I, 23); tributul de 460 de talanți și tezaurul la Delos (I, 96); Naxos (I, 98); decretul împotriva Megarei (I, 139)
- Tucidide, Războiul peloponesiac, cartea a II-a, trad. Richard Crawley (Wikisource) – 600 de talanți pe an și 6.000 pe Acropole (II, 13); molima (II, 47–54); moartea lui Pericle la doi ani și șase luni de la începutul războiului (II, 65)
- Tucidide, Războiul peloponesiac, cartea a III-a, trad. Richard Crawley (Wikisource) – morții de molimă: 4.400 de hopliți și 300 de călăreți (III, 87)
- Tucidide, Războiul peloponesiac, cartea a V-a, trad. Richard Crawley (Internet Classics Archive, MIT) – războiul de 27 de ani; exilul de 20 de ani după comanda de la Amfipolis (V, 26)
- Tucidide, Războiul peloponesiac, cartea a VII-a, trad. Richard Crawley (Wikisource) – peste 20.000 de sclavi fugiți după ocuparea Deceleei (VII, 27); cel puțin 7.000 de prizonieri la Siracuza (VII, 87)
- Xenofon, Hellenica II, 2, trad. H. G. Dakyns (Wikisource) – condițiile păcii din 404 î.Hr.: zidurile, cele 12 corăbii, ascultarea de Sparta; dărâmarea zidurilor în sunet de flaut
- Plutarh, Viața lui Pericle, trad. B. Perrin, Loeb Classical Library, vol. III, 1916 (LacusCurtius) – învinuirea că Pericle împodobește Atena cu banii grecilor (cap. 12); cincisprezece ani la rând strateg (cap. 16)
- Attic Inscriptions Online, IG I³ 259: lista tributului din 454/453 î.Hr. („lapis primus”), trad. S. Lambert și R. Osborne – tezaurul mutat la Atena în 454/453 î.Hr.; stela de pe Acropole, fragmente la Muzeul Epigrafic (EM 6870)
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Peloponneso, guerra del – 431–404 î.Hr.; Corcira, Potideea, Megara; pacea din 421; Sicilia 415–413; Deceleea 413; Aigos Potamos 405; predarea din primăvara 404; cei Treizeci; slăbirea Greciei
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Lega delio-attica – liga din 478 î.Hr. devine imperiu al Atenei; tezaurul mutat în 454 î.Hr.
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Tucidide – Tucidide, c. 460–c. 400 î.Hr.; strateg în 424/423; Amfipolis; exil de 20 de ani; povestirea se oprește în 411
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Pericle – Pericle, c. 495–429 î.Hr., reales an de an între strategi
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Lisandro – Lisandru, comandantul flotei spartane; Aigos Potamos, 405 î.Hr.
- Scientific American, Ancient Athenian Plague Proves to Be Typhoid (ianuarie 2006), despre studiul lui M. Papagrigorakis și al colegilor, International Journal of Infectious Diseases – groapa comună de la Kerameikos, găsită în 1994, cel puțin 150 de morți, vase de pe la 430 î.Hr.; ADN din trei dinți; rezervele altor cercetători
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Cheronea – Cheroneea, 338 î.Hr.: Filip al II-lea învinge cetățile grecești
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Dodici tavole – Legile celor XII Table, 451–450 î.Hr., după tradiția lui Titus Livius
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Imera – Himera distrusă de cartaginezi în 409 î.Hr.
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Senofonte – Xenofon, istoric atenian, c. 430–c. 354 î.Hr.
- J. Ober și colegii, Data from the „POLIS at Stanford University” website (2025), Stanford Digital Repository, după M. H. Hansen și T. H. Nielsen, An Inventory of Archaic and Classical Poleis, Oxford, 2004 – 318 polisuri atestate ca membre ale Ligii de la Delos (câmpul „Delian L”)
Din programă: TC 3.2 „Grecii între alianțe și războaie. Alexandru Macedon”; SS 3.2 „Grecii între alianțe și războaie. Alexandru Macedon”; FIL 3.2 „Grecii între alianțe și războaie. Alexandru Macedon”. Competențe specifice urmărite: 1.2.