Originile civilizației europene: lumea greco-romană
Capitolul 3
Lumea greacă – o mie de state mici și o idee nouă: cetățeanul
Cine hotărăște într-o cetate greacă?
Fiecare semn este un polis: un oraș grecesc cu pământul din jur și cu cetățenii lui. Istoricii au numărat 1.035. Înainte să mergi mai departe: cât pământ avea un polis obișnuit?
Aproape două din trei aveau sub 100 km²
Pentru 671 din cele 1.035 de polisuri, istoricii au putut estima cât pământ aveau și le-au împărțit în cinci clase. 422, adică 63%, sunt în primele două clase: sub 100 km². În România, 510 comune sunt mai întinse de atât.
Comuna mediană din România are 60 km²: jumătate dintre comune sunt mai mici, jumătate mai mari. 202 polisuri aveau cel mult 25 km², mai puțin de jumătate din ea.
Scrie numele comunei sau al orașului tău: pătratul lui apare lângă cele cinci clase, la aceeași scară.
Atena și Sparta sunt în clasa cea mai rară
Atena și Sparta au teritorii de peste 500 km². În această clasă intră 63 din cele 671 de polisuri cu mărime estimată, adică 9%.
Tot despre ele are inventarul cel mai mult de spus: descrierea Atenei ocupă 20,9 coloane, iar a Spartei 14,6; jumătate dintre polisuri au mai puțin de o coloană.
Inventarul dă pentru fiecare stat clasa de mărime, fără suprafața exactă.
De la Milet până la Histria
Polisurile se întind pe țărmuri, de pe coasta de azi a Spaniei până la capătul de răsărit al Mării Negre. În jurul Mării Negre, inventarul numără 53.
O colonie este un polis nou, întemeiat de oameni plecați dintr-unul mai vechi. Miletul, de pe coasta de azi a Turciei, apare ca întemeietor sau părtaș la întemeierea a 37 de colonii.
Una dintre ele este Histria (Istros), pe țărmul de azi al României, întemeiată de milesieni în a doua jumătate a secolului al VII-lea î.Hr. Inventarul o pune în clasa cea mai mare, la fel ca pe Callatis (azi Mangalia). Pentru Tomis (azi Constanța), inventarul dă cel mai mic grad de siguranță că era polis.
La patru din cinci nu se știe cine hotăra
Pentru 833 din cele 1.035 de polisuri, inventarul nu are nicio informație despre felul în care erau conduse. La 111 există dovezi că au avut, într-o perioadă, democrație. La 91 se cunoaște ceva despre conducere, fără nicio urmă de democrație.
Lipsa este cea mai mare tocmai la statele mici: din cele 422 de polisuri sub 100 km², la 370 nu se știe nimic despre conducere.
Cum se luau hotărârile acolo unde sursele vorbesc, la Atena și la Sparta, afli în lecția despre cine hotăra în polis.
De unde știm
Numărătoarea vine dintr-un inventar publicat în 2004 de Mogens Herman Hansen și Thomas Heine Nielsen, cu o echipă de istorici de la Centrul Polis din Copenhaga. Josiah Ober și colegii lui de la Universitatea Stanford l-au trecut într-un tabel, cu un rând pentru fiecare polis.
Un polis intră sigur în inventar dacă o sursă scrisă atunci, în epoca arhaică sau clasică, îl numește așa: este cazul a 506. Celelalte 529 au în inventar un grad mai mic de siguranță.
Tabelul nu poate arăta suprafața exactă a niciunui stat, câți oameni trăiau în el sau cât de mari erau cele 364 de polisuri rămase în afara claselor. Pentru 109 nu se cunoaște nici locul: stau lângă hartă.
Clasele barei: „păstrat” – există și azi; „scris” – a scris cineva, iar textul spune dacă era din vremea aceea sau de mai târziu și la câți ani după; „dedus” – socotit sau estimat de cercetătorii de azi ori calculat aici; „nu se știe” – necunoscut sau disputat.
Atinge pe rând cele patru părți ale barei de sub hartă. Rămâne numai ce se sprijină pe acel fel de dovadă.
