Istorie IX

Capitolul 3 · Lumea greacăLecția 3.3TC Pentru toate profilurile · în plus față de profilul tău

Colonizarea greacă. Polisul și formele de guvernare – Atena și Sparta

Cine hotărăște la Atena? Polisul și democrația

PreistorieAntichitateEvul MediuEpoca modernă10000 î.Hr.3500 î.Hr.1000 î.Hr.1 d.Hr.10001725// înainte de 3500 î.Hr., scara este comprimatăPreistorieAntichitateEvul MediuEpoca modernă10000 î.Hr.1000 î.Hr.10003500 î.Hr.1 d.Hr.1725// înainte de 3500 î.Hr.,scara este comprimată
621–429 î.Hr. · Antichitate

Cum se conducea o cetate în care aproape toate funcțiile se trăgeau la sorți?

Mâine am testzece întrebări din capitolul 3

În același timp, în altă parte
  • Roma. După tradiție, romanii l-au alungat în 509 î.Hr. pe ultimul lor rege, Tarquinius Superbus, cu un an înaintea reformei lui Clistene. sursa
  • Asia Mică. Între 560 și 546 î.Hr., în vremea lui Pisistrate, în Lidia a domnit Cresus, regele care a supus cetățile grecești din Ionia. sursa
  • China. În 479 î.Hr. a murit Confucius, care își petrecuse ultimii ani învățându-i pe alții doctrina lui. sursa

Înainte să citești: tu ce crezi?

Cum ajungea un cetățean al Atenei, în vremea lui Aristotel, în cele mai multe funcții publice?

Vezi răspunsul

Era tras la sorți. Constituția atenienilor, scrisă în școala lui Aristotel, spune că toți dregătorii care se îngrijeau de treburile obișnuite erau trași la sorți, în afară de câțiva care țineau banii și de comandanții oștirii, aleși prin vot. La sorți se trăgeau și cei 500 de membri ai Sfatului și jurații tribunalelor.

În 1935, arheologii au scos din pământul Agorei, piața Atenei antice, o lespede de marmură lată de 73 de centimetri, cu unsprezece șiruri de crestături. Este o bucată dintr-un kleroterion, mașina cu care atenienii trăgeau la sorți; lespedea a fost cioplită în secolul al III-lea î.Hr. Cu asemenea mașini, descrise încă din vremea lui Aristotel, o cetate întreagă își hotăra în fiecare an judecătorii și aproape toți dregătorii, adică oamenii cu funcții publice.

Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.

Ce este un polisCe s-a întâmplat

Grecii nu au avut un singur stat. Trăiau în polisuri: cetăți-stat alcătuite dintr-un oraș, pământul din jur și cetățenii lor, fiecare cu legile ei. Orașul avea de obicei o acropolă, înălțimea întărită pe care stăteau templele, și o agora, piața unde se ținea târgul și se vorbea despre treburile cetății. Istoricii au numărat 1.035 de polisuri; dintre cele 671 cărora li s-a putut estima întinderea, aproape două din trei aveau sub 100 km². Atena, cu tot ținutul ei, Attica, era printre cele mai mari. Inventarul Hansen–Nielsen (2004): 422 din 671 de polisuri sub 100 km²; Atena este în clasa cea mai mare, de peste 500 km².

De la Dracon la ClisteneCe s-a întâmplat

La început, Atena a fost condusă de familiile nobile: era o aristocrație, iar dregătorii cei mai înalți, arhonții, erau luați numai dintre nobili. Pe la 621 î.Hr., Dracon a dat primele legi scrise. În 594 î.Hr., arhontele Solon a desființat înrobirea pentru datorii și a împărțit cetățenii în patru clase, după avere; cei mai săraci au primit loc în Adunare și în tribunale.

În 560 î.Hr., Pisistrate a luat puterea cu o gardă înarmată; alungat de două ori, s-a întors de fiecare dată și a condus până la moarte (528–527 î.Hr.). O asemenea putere, luată de un singur om în afara legii, se numește tiranie. Fiul lui, Hippias, a fost alungat în 510 î.Hr. În 508 î.Hr., Clistene a împărțit Attica în zece triburi după locul unde trăiau oamenii și a întemeiat Sfatul celor 500. De aici pornește democrația, cuvânt care înseamnă „puterea poporului”. Constituția atenienilor, scrisă în școala lui Aristotel pe la 330–320 î.Hr., la peste 170 de ani după reforma lui Clistene.

Axă a timpului de la 630 la 420 î.Hr., pentru Atena. Pe la 621, Dracon dă legi scrise. 594: reformele lui Solon. 560: Pisistrate ia puterea; tirania ține până în 510, când Hippias este alungat. 508: reforma lui Clistene. 487: primul ostracism. Din 461 până în 429 conduce Pericle; în 451, legea cetățeniei. Axă a timpului de la 630 la 420 î.Hr., pentru Atena. Pe la 621, Dracon dă legi scrise. 594: reformele lui Solon. 560: Pisistrate ia puterea; tirania ține până în 510, când Hippias este alungat. 508: reforma lui Clistene. 487: primul ostracism. Din 461 până în 429 conduce Pericle; în 451, legea cetățeniei. 630 î.Hr. 420 î.Hr. tiranie 560–510 Pericle 461–429 c. 621 Dracon: legi scrise 594 reformele lui Solon 560 Pisistrate ia puterea 510 Hippias, alungat 508 reforma lui Clistene 487 primul ostracism 451 legea cetățeniei
Figura 1De la legile lui Dracon până la moartea lui Pericle au trecut aproape 200 de ani. Tirania a ținut, cu întreruperi, 50 de ani; democrația pornește de la reforma din 508 î.Hr.

Instituțiile democrațieiCe s-a întâmplat

Hotărârile le lua Ecclesia (Adunarea Poporului), la care putea veni, vorbi și vota orice cetățean; se aduna de vreo 40 de ori pe an. Legile erau pregătite de Bulé (Sfatul celor 500): câte 50 de cetățeni din fiecare trib, trași la sorți. Judecata o făcea Heliaia, tribunalul poporului, cu 6.000 de jurați trași la sorți în fiecare an dintre cetățenii trecuți de 30 de ani. Din 487 î.Hr. se trăgeau la sorți și arhonții. Prin vot erau aleși comandanții oștirii, cei zece strategi. Pericle a condus politica Atenei din 461 până la moartea lui, în 429 î.Hr.; el a introdus plata juraților, care le îngăduia și cetățenilor săraci să judece. Constituția atenienilor (pe la 330–320 î.Hr.) descrie rânduielile din vremea ei; despre 487 și Pericle scrie la peste 100 de ani după.

Adunarea putea hotărî și un ostracism. Fiecare cetățean zgâria pe un ciob de lut (ostrakon) numele omului pe care voia să-l îndepărteze. Dacă se strângeau cel puțin 6.000 de cioburi, cel cu numele scris pe cele mai multe pleca din Atena pentru zece ani, fără să-și piardă averea. Legea este pusă pe seama lui Clistene și a fost folosită prima dată în 487 î.Hr. Au fost ostracizați, între alții, Aristide și Temistocle. Ostrakon cu numele „Temistocle, fiul lui Neocles”, găsit în Agora în 1935 (inventar P 5959, săpăturile Școlii Americane de la Atena).

Pentru curioși

Plutarh povestește că, la un ostracism, un țăran care nu știa să scrie i-a întins ciobul chiar lui Aristide, fără să-l cunoască, și l-a rugat să scrie pe el „Aristide”. Întrebat ce rău i-a făcut omul acela, țăranul a răspuns: „Niciunul, nici nu-l cunosc, dar m-am săturat să aud peste tot că i se spune «cel Drept».” Aristide a scris numele și i-a dat ciobul înapoi. Plutarh scrie la câteva sute de ani după întâmplare.

Constituția atenienilor descrie tragerea la sorți a juraților: tribunalele aveau zece intrări, câte una pentru fiecare trib, douăzeci de kleroteria (mașini de tras la sorți), câte două de trib, și o sută de lăzi, câte zece de trib, în care se puneau plăcuțele cu numele juraților. Bucata de kleroterion din Agora, din secolul al III-lea î.Hr., are 58,8 cm înălțime și 73 cm lățime și a fost găsită lângă clădirea numită Metroon, refolosită ca lespede de podea. Cu cele unsprezece șiruri ale ei, a slujit probabil Sfatului, într-o vreme în care Atena avea douăsprezece triburi.

Schema democrației ateniene. În stânga, cetățenii: bărbați născuți din atenieni. De la ei pleacă patru săgeți. Spre Ecclesia, Adunarea, care hotărăște: vin toți. Spre Bulé, Sfatul celor 500, care pregătește legile: la sorți. Spre Heliaia, cu 6.000 de jurați, care judecă: la sorți. Spre cei 10 strategi, care comandă oștirea: prin vot. Dedesubt: femeile, metecii și sclavii nu au drepturi politice. Schema democrației ateniene. În stânga, cetățenii: bărbați născuți din atenieni. De la ei pleacă patru săgeți. Spre Ecclesia, Adunarea, care hotărăște: vin toți. Spre Bulé, Sfatul celor 500, care pregătește legile: la sorți. Spre Heliaia, cu 6.000 de jurați, care judecă: la sorți. Spre cei 10 strategi, care comandă oștirea: prin vot. Dedesubt: femeile, metecii și sclavii nu au drepturi politice. Cetățenii bărbați născuți din atenieni Ecclesia hotărăște vin toți Bulé: 500 pregătește legile la sorți Heliaia: 6.000 judecă la sorți 10 strategi comandă oștirea prin vot Fără drepturi politice: femei, meteci, sclavi
Figura 2La Sfat și la tribunal se ajungea prin sorți; strategii erau aleși prin vot. Schema urmează Constituția atenienilor, scrisă în secolul al IV-lea î.Hr.
Două cioburi de vas, unul roșiatic și unul cu smalț negru, prinse pe un perete deschis la culoare; pe fiecare sunt zgâriate două rânduri de litere grecești.
Figura 3Două ostraka pe care atenienii au zgâriat numele „Temistocle, fiul lui Neocles”, la Muzeul Agorei din Atena. Sunt alte cioburi decât cel din lecție (P 5959), cu același nume.

Autorul imaginii: Giovanni Dall’Orto, CC BY-SA 3.0, sursa. Imagine micșorată.

De ce la sorțiDe ce

Aristotel scrie că tragerea la sorți a dregătorilor este socotită democratică, iar alegerea lor prin vot, oligarhică, adică potrivită cetăților conduse de cei puțini. Aristotel, Politica IV, 1294b; Aristotel a trăit între 384 și 322 î.Hr., când democrația ateniană încă lucra.

Sorții dădeau fiecărui candidat aceeași șansă, iar funcțiile țineau un an, așa că mulți atenieni ajungeau să conducă măcar o dată. La comanda oștirii, unde era nevoie de pricepere, atenienii votau. De aceea, un strateg ca Pericle a putut conduce ani la rând într-o cetate în care aproape toate celelalte funcții se schimbau prin sorți. Explicație a istoricilor, pornind de la Aristotel și de la lista funcțiilor alese din Constituția atenienilor.

Lespede de marmură albă, ruptă la margini, cu unsprezece șiruri verticale de crestături înguste, așezată pe un soclu, într-o vitrină.
Figura 4O bucată de kleroterion din secolul al III-lea î.Hr., cu unsprezece șiruri de crestături, ca aceea descrisă în lecție, la Muzeul Agorei din Atena.

Autorul imaginii: Zde, CC BY-SA 4.0, sursa. Imagine decupată și micșorată.

Cine rămânea pe dinafarăDe unde știm

Democrația ateniană era directă: cetățenii votau ei înșiși legile, fără să-și aleagă reprezentanți. Cetățeni erau însă numai bărbații născuți din atenieni; din 451 î.Hr., printr-o lege propusă de Pericle, amândoi părinții trebuiau să fie atenieni. Femeile, metecii (străinii liberi așezați în Atena) și sclavii nu aveau drepturi politice. Câți erau nu se știe sigur: pentru secolul al IV-lea î.Hr., istoricii socotesc între 20.000 și 30.000 de cetățeni, iar pentru sclavi estimările merg de la 20.000 până la peste 100.000. Cetățeni: M. H. Hansen (2006) și criticii lui; sclavi: estimări adunate de B. Akrigg (2019). Atenienii nu i-au numărat.

Exercițiu de tip test

Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.

Sursa A Discursul lui Pericle pentru atenienii căzuți în primul an de război (Războiul peloponesiac II, 37)

Ce fel de sursă
text
Cine
Tucidide, istoric atenian; cuvintele sunt puse în gura lui Pericle
Când a fost făcută
sfârșitul secolului al V-lea î.Hr.
Despre ce moment vorbește
Atena în iarna anilor 431–430 î.Hr.
Câți ani le despart
31 de ani
Unde se află azi
Text păstrat în manuscrise medievale; traducerea engleză folosită: Richard Crawley, 1874
Traducere
traducere de lucru după versiunea engleză a lui Richard Crawley (1874), text de pe Wikisource

Constituția noastră nu copiază legile vecinilor; suntem mai degrabă o pildă pentru alții decât imitatorii lor. Cârmuirea ei este în mâna celor mulți, și nu a celor puțini: de aceea se numește democrație. După legi, toți sunt egali în neînțelegerile dintre ei; cât despre viața publică, fiecare înaintează după cum se arată vrednic, iar întâietatea o aduce meritul, și nu starea din care se trage omul. Nici sărăcia nu stă în cale: cine poate fi de folos cetății nu este împiedicat de rangul său neînsemnat.

Ce poate dovedi Arată cum își lăuda Atena propria rânduială în vremea lui Pericle: puterea celor mulți, egalitatea în fața legii, funcții deschise și celor săraci.

Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi singură că lucrurile stăteau întocmai: este un discurs de laudă, iar Tucidide spune el însuși că a refăcut discursurile după sensul lor. Despre femei, meteci și sclavi nu spune nimic.

Sursa B Constituția atenienilor, capitolul 43

Ce fel de sursă
text
Cine
un autor din școala lui Aristotel (lucrarea a fost pusă pe seama lui Aristotel)
Când a fost făcută
secolul al IV-lea î.Hr., în vremea lui Aristotel (384–322 î.Hr.)
Despre ce moment vorbește
felul în care erau desemnați dregătorii Atenei în vremea autorului
Unde se află azi
Text antic; traducerea engleză folosită: F. G. Kenyon, 1921
Traducere
traducere de lucru după versiunea engleză a lui F. G. Kenyon (1921), text de pe Wikisource

Toți dregătorii care se îngrijesc de treburile obișnuite ale cârmuirii sunt trași la sorți, în afară de vistiernicul oștirii, de cei care țin banii pentru spectacole și de îngrijitorul fântânilor. Aceștia sunt aleși prin vot (…). Tot prin vot sunt aleși toți comandanții oștirii. Sfatul celor Cinci Sute este tras la sorți, câte cincizeci din fiecare trib.

Ce poate dovedi Arată, de la un om care a văzut rânduiala, ce funcții se trăgeau la sorți și ce funcții se alegeau prin vot.

Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi singură cum era în vremea lui Pericle, cu o sută de ani mai devreme: descrie Atena secolului al IV-lea î.Hr.

Cerințe

  1. Precizați secolul la care se referă sursa A. (2 puncte)

    Arată baremul

    Sursa A se referă la secolul al V-lea î.Hr. (iarna anilor 431–430 î.Hr.).

  2. Numiți forma de guvernare precizată în sursa A. (2 puncte)

    Arată baremul

    Forma de guvernare precizată în sursa A este democrația.

  3. Menționați, din sursa B, două informații referitoare la felul în care erau desemnați dregătorii Atenei. (6 puncte)

    Arată baremul

    Oricare două: dregătorii care se îngrijeau de treburile obișnuite erau trași la sorți; vistiernicul oștirii (sau cei care țineau banii pentru spectacole, îngrijitorul fântânilor) era ales prin vot; comandanții oștirii erau aleși prin vot; Sfatul celor Cinci Sute era tras la sorți, câte cincizeci din fiecare trib. Câte 3 puncte pentru fiecare informație.

  4. Scrieți litera sursei care susține că sărăcia nu îl împiedică pe un cetățean să ia parte la viața publică. (3 puncte)

    Arată baremul

    Litera A: „Nici sărăcia nu stă în cale”.

  5. Scrieți o relație cauză–efect stabilită între două informații selectate din sursa A, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (7 puncte)

    Arată baremul

    Cauză: „Cârmuirea ei este în mâna celor mulți, și nu a celor puțini”. Efect: „de aceea se numește democrație”. Deoarece la Atena hotărau cei mulți, rânduiala cetății a primit numele de democrație, „puterea poporului”. Se primește și: cauză – „întâietatea o aduce meritul, și nu starea din care se trage omul”; efect – „Nici sărăcia nu stă în cale”. Se primește orice altă relație corectă între două informații din sursă.

  6. Formulați un punct de vedere referitor la egalitatea dintre cetățenii Atenei și susțineți-l cu o informație din sursa B. (5 puncte)

    Arată baremul

    Punct de vedere: la tragerea la sorți, cetățenii Atenei aveau șanse egale de a ajunge în funcții. Informație: sursa B arată că dregătorii obișnuiți și Sfatul celor Cinci Sute erau „trași la sorți”, deci între candidați hotărau sorții, oricare le-ar fi fost averea sau faima. 2 puncte pentru punctul de vedere, 3 pentru informația care îl susține.

Analiză de sursă, pas cu pas

Cum citești discursul lui Pericle

  1. Ce fel de sursă este și de când?

    Este o sursă scrisă: un discurs dintr-o carte de istorie. Vorbește despre iarna anilor 431–430 î.Hr.; Tucidide a lucrat la carte până pe la 400 î.Hr. și a lăsat-o neterminată, deci discursul a fost scris la cel mult 31 de ani după.

  2. Cine vorbește și cui?

    În text vorbește Pericle, strateg al Atenei, către cetățenii adunați la înmormântarea celor căzuți în primul an de război. Cuvintele le-a scris însă Tucidide, care spune că a refăcut discursurile după sensul lor.

  3. Ce spune?

    Spune că la Atena cârmuirea este „în mâna celor mulți” și că de aceea se numește democrație. Spune și că „nici sărăcia nu stă în cale” celui care poate fi de folos cetății.

  4. Ce vrea să obțină?

    Vrea să-i facă pe atenieni mândri de cetatea lor, ca să ducă războiul mai departe. Este o laudă, de aceea alege numai ce este de lăudat.

  5. Ce nu poate dovedi singură?

    Nu poate dovedi singură că toți locuitorii Atenei luau parte la conducere: despre femei, meteci și sclavi tace. Nici cum se împărțeau funcțiile nu spune; pentru asta este nevoie de sursa B.

Pe scurt

  1. Un polis era o cetate-stat: un oraș cu acropolă și agora, pământul din jur și cetățenii lui; istoricii au numărat 1.035 de polisuri grecești.
  2. Atena a trecut de la aristocrație la democrație prin legile scrise ale lui Dracon (pe la 621 î.Hr.), reformele lui Solon (594 î.Hr.), tirania lui Pisistrate (din 560 î.Hr.) și reforma lui Clistene (508 î.Hr.).
  3. Instituțiile democrației ateniene erau Ecclesia (Adunarea Poporului), Bulé (Sfatul celor 500), Heliaia (tribunalul cu 6.000 de jurați) și cei zece strategi; Pericle a condus politica Atenei între 461 și 429 î.Hr.
  4. Cele mai multe funcții se trăgeau la sorți pe un an; numai strategii și câțiva dregători care țineau banii erau aleși prin vot.
  5. Prin ostracism, cu cel puțin 6.000 de voturi scrise pe cioburi, un om era îndepărtat din cetate pentru zece ani.
  6. Democrația ateniană era directă, dar numai pentru cetățeni: femeile, metecii și sclavii nu aveau drepturi politice.
Fișă de lucruCaietul meu

Greșeli frecvente

  • GreșitLa Atena votau toți locuitorii.

    CorectVotau numai cetățenii: bărbați născuți din părinți atenieni. Femeile, metecii și sclavii nu aveau drepturi politice.

  • GreșitAtenienii își alegeau conducătorii prin vot, ca azi.

    CorectCele mai multe funcții se trăgeau la sorți. Prin vot erau aleși strategii și câțiva dregători care țineau banii. Legile le votau cetățenii înșiși, în Adunare, fără reprezentanți.

  • GreșitUn tiran era, la greci, un conducător crud.

    CorectTiran era cel care lua singur puterea în afara legii. Cuvântul spune cum a ajuns la putere, nu cum a condus.

Verifică-te

Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.

  1. Cum erau desemnați membrii Sfatului celor 500 (Bulé)?

    Răspuns

    c) Erau trași la sorți, câte 50 din fiecare trib. Sfatul avea câte 50 de cetățeni din fiecare dintre cele zece triburi, trași la sorți. Prin vot erau aleși strategii.

  2. Cine avea drepturi politice în Atena lui Pericle?

    Răspuns

    b) Bărbații născuți din părinți atenieni. Cetățeni erau numai bărbații născuți din atenieni; din 451 î.Hr., din ambii părinți atenieni. Femeile, metecii și sclavii nu luau parte la Adunare.

  3. Ce pățea un atenian ostracizat?

    Răspuns

    d) Pleca din Atena pentru zece ani, fără să-și piardă averea. Ostracismul îndepărta un om din cetate pe zece ani; averea îi rămânea. Era nevoie de cel puțin 6.000 de cioburi.

  4. De pildă, desemnarea dregătorilor prin tragere la sorți este socotită democratică, iar alegerea lor, oligarhică; democratic este, iarăși, să nu se ceară avere, oligarhic, să se ceară.

    Aristotel, Politica IV, 1294b, secolul al IV-lea î.Hr.; traducere de lucru după versiunea engleză a lui B. Jowett

    Ce spune Aristotel despre alegerea dregătorilor prin vot?

    Răspuns

    b) Că este socotită potrivită oligarhiei. Aristotel pune tragerea la sorți de partea democrației, iar alegerea, de partea oligarhiei. Nu spune care este mai dreaptă.

  5. Așază evenimentele în ordinea în care s-au petrecut.

    Răspuns

    Ordinea în timp:

    1. Dracon dă primele legi scrise (621 î.Hr.)
    2. Solon desființează înrobirea pentru datorii (594 î.Hr.)
    3. Pisistrate ia puterea ca tiran (560 î.Hr.)
    4. Clistene împarte Attica în zece triburi (508 î.Hr.)
    5. Primul ostracism (487 î.Hr.)
    6. Moare Pericle (429 î.Hr.)

    Înainte de Hristos, anul cu numărul mai mare este mai vechi: Dracon (621), Solon (594), Pisistrate (560), Clistene (508), primul ostracism (487), moartea lui Pericle (429).

  6. La sorți sau prin vot? Pune fiecare funcție la locul ei.

    Răspuns

    Trasă la sorți: Membru al Sfatului celor 500; Jurat în Heliaia; Arhonte, după 487 î.Hr.

    Aleasă prin vot: Strateg; Vistiernic al oștirii.

    Sfatul, jurații și arhonții se trăgeau la sorți. Comandanții oștirii și cei care țineau banii erau aleși prin vot.

  7. Menționează o asemănare și o deosebire între democrația ateniană și democrația de azi. Scrie două-trei propoziții.

    Un răspuns bun

    Asemănare: și la Atena, și azi, legile se hotărăsc prin votul cetățenilor, iar în fața legii cetățenii sunt egali. Deosebire: democrația ateniană era directă, cetățenii votau ei înșiși legile în Adunare, în timp ce azi cetățenii își aleg reprezentanți. Altă deosebire: la Atena erau cetățeni numai bărbații născuți din părinți atenieni, în timp ce azi votează toți adulții, femei și bărbați.

    Comparația se face pe criterii: cine ia parte, cum se ia hotărârea, cum se ocupă funcțiile.

Termeni

polis
Cetate-stat grecească: un oraș, pământul din jur și cetățenii lui, cu legi proprii.
aristocrație
Conducerea cetății de către familiile nobile; cuvântul înseamnă „puterea celor mai buni”.
tiranie
Puterea luată de un singur om în afara legii, de obicei cu sprijinul armelor. La Atena: Pisistrate și fiii lui, 560–510 î.Hr.
democrație
„Puterea poporului”: hotărârile le iau cetățenii. La Atena era directă: cetățenii votau ei înșiși în Adunare.
Ecclesia
Adunarea Poporului de la Atena: toți cetățenii puteau veni, vorbi și vota.
Bulé
Sfatul celor 500: câte 50 de cetățeni din fiecare trib, trași la sorți; pregătea legile pentru Adunare.
Heliaia
Tribunalul poporului, cu 6.000 de jurați trași la sorți în fiecare an dintre cetățenii trecuți de 30 de ani.
ostracism
Votul prin care un om era îndepărtat din Atena pentru zece ani; numele se scria pe un ciob de lut, numit ostrakon.
Surse și legătura cu programa

Din programă: TC 3.1 „Colonizarea greacă. Polisul și formele de guvernare – Atena și Sparta”; SS 3.1 „Colonizarea greacă. Polisul și formele de guvernare – Atena și Sparta”; FIL 3.1 „Colonizarea greacă. Polisul și formele de guvernare – Atena și Sparta”. Competențe specifice urmărite: 2.1, 2.2.