Capitolul 3 · Lumea greacăLecția 3.3TC Pentru toate profilurile · în plus față de profilul tău
Colonizarea greacă. Polisul și formele de guvernare – Atena și Sparta
Cine hotărăște la Atena? Polisul și democrația
Cum se conducea o cetate în care aproape toate funcțiile se trăgeau la sorți?
Mâine am testzece întrebări din capitolul 3
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
În același timp, în altă parte
- Roma. După tradiție, romanii l-au alungat în 509 î.Hr. pe ultimul lor rege, Tarquinius Superbus, cu un an înaintea reformei lui Clistene. sursa
- Asia Mică. Între 560 și 546 î.Hr., în vremea lui Pisistrate, în Lidia a domnit Cresus, regele care a supus cetățile grecești din Ionia. sursa
- China. În 479 î.Hr. a murit Confucius, care își petrecuse ultimii ani învățându-i pe alții doctrina lui. sursa
Înainte să citești: tu ce crezi?
Cum ajungea un cetățean al Atenei, în vremea lui Aristotel, în cele mai multe funcții publice?
Vezi răspunsul
Era tras la sorți. Constituția atenienilor, scrisă în școala lui Aristotel, spune că toți dregătorii care se îngrijeau de treburile obișnuite erau trași la sorți, în afară de câțiva care țineau banii și de comandanții oștirii, aleși prin vot. La sorți se trăgeau și cei 500 de membri ai Sfatului și jurații tribunalelor.
În 1935, arheologii au scos din pământul Agorei, piața Atenei antice, o lespede de marmură lată de 73 de centimetri, cu unsprezece șiruri de crestături. Este o bucată dintr-un kleroterion, mașina cu care atenienii trăgeau la sorți; lespedea a fost cioplită în secolul al III-lea î.Hr. Cu asemenea mașini, descrise încă din vremea lui Aristotel, o cetate întreagă își hotăra în fiecare an judecătorii și aproape toți dregătorii, adică oamenii cu funcții publice.
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
Ce este un polisCe s-a întâmplat
Grecii nu au avut un singur stat. Trăiau în polisuri: cetăți-stat alcătuite dintr-un oraș, pământul din jur și cetățenii lor, fiecare cu legile ei. Orașul avea de obicei o acropolă, înălțimea întărită pe care stăteau templele, și o agora, piața unde se ținea târgul și se vorbea despre treburile cetății. Istoricii au numărat 1.035 de polisuri; dintre cele 671 cărora li s-a putut estima întinderea, aproape două din trei aveau sub 100 km². Atena, cu tot ținutul ei, Attica, era printre cele mai mari. Inventarul Hansen–Nielsen (2004): 422 din 671 de polisuri sub 100 km²; Atena este în clasa cea mai mare, de peste 500 km².
De la Dracon la ClisteneCe s-a întâmplat
La început, Atena a fost condusă de familiile nobile: era o aristocrație, iar dregătorii cei mai înalți, arhonții, erau luați numai dintre nobili. Pe la 621 î.Hr., Dracon a dat primele legi scrise. În 594 î.Hr., arhontele Solon a desființat înrobirea pentru datorii și a împărțit cetățenii în patru clase, după avere; cei mai săraci au primit loc în Adunare și în tribunale.
În 560 î.Hr., Pisistrate a luat puterea cu o gardă înarmată; alungat de două ori, s-a întors de fiecare dată și a condus până la moarte (528–527 î.Hr.). O asemenea putere, luată de un singur om în afara legii, se numește tiranie. Fiul lui, Hippias, a fost alungat în 510 î.Hr. În 508 î.Hr., Clistene a împărțit Attica în zece triburi după locul unde trăiau oamenii și a întemeiat Sfatul celor 500. De aici pornește democrația, cuvânt care înseamnă „puterea poporului”. Constituția atenienilor, scrisă în școala lui Aristotel pe la 330–320 î.Hr., la peste 170 de ani după reforma lui Clistene.
Instituțiile democrațieiCe s-a întâmplat
Hotărârile le lua Ecclesia (Adunarea Poporului), la care putea veni, vorbi și vota orice cetățean; se aduna de vreo 40 de ori pe an. Legile erau pregătite de Bulé (Sfatul celor 500): câte 50 de cetățeni din fiecare trib, trași la sorți. Judecata o făcea Heliaia, tribunalul poporului, cu 6.000 de jurați trași la sorți în fiecare an dintre cetățenii trecuți de 30 de ani. Din 487 î.Hr. se trăgeau la sorți și arhonții. Prin vot erau aleși comandanții oștirii, cei zece strategi. Pericle a condus politica Atenei din 461 până la moartea lui, în 429 î.Hr.; el a introdus plata juraților, care le îngăduia și cetățenilor săraci să judece. Constituția atenienilor (pe la 330–320 î.Hr.) descrie rânduielile din vremea ei; despre 487 și Pericle scrie la peste 100 de ani după.
Adunarea putea hotărî și un ostracism. Fiecare cetățean zgâria pe un ciob de lut (ostrakon) numele omului pe care voia să-l îndepărteze. Dacă se strângeau cel puțin 6.000 de cioburi, cel cu numele scris pe cele mai multe pleca din Atena pentru zece ani, fără să-și piardă averea. Legea este pusă pe seama lui Clistene și a fost folosită prima dată în 487 î.Hr. Au fost ostracizați, între alții, Aristide și Temistocle. Ostrakon cu numele „Temistocle, fiul lui Neocles”, găsit în Agora în 1935 (inventar P 5959, săpăturile Școlii Americane de la Atena).
Pentru curioși
Plutarh povestește că, la un ostracism, un țăran care nu știa să scrie i-a întins ciobul chiar lui Aristide, fără să-l cunoască, și l-a rugat să scrie pe el „Aristide”. Întrebat ce rău i-a făcut omul acela, țăranul a răspuns: „Niciunul, nici nu-l cunosc, dar m-am săturat să aud peste tot că i se spune «cel Drept».” Aristide a scris numele și i-a dat ciobul înapoi. Plutarh scrie la câteva sute de ani după întâmplare.
Constituția atenienilor descrie tragerea la sorți a juraților: tribunalele aveau zece intrări, câte una pentru fiecare trib, douăzeci de kleroteria (mașini de tras la sorți), câte două de trib, și o sută de lăzi, câte zece de trib, în care se puneau plăcuțele cu numele juraților. Bucata de kleroterion din Agora, din secolul al III-lea î.Hr., are 58,8 cm înălțime și 73 cm lățime și a fost găsită lângă clădirea numită Metroon, refolosită ca lespede de podea. Cu cele unsprezece șiruri ale ei, a slujit probabil Sfatului, într-o vreme în care Atena avea douăsprezece triburi.

Autorul imaginii: Giovanni Dall’Orto, CC BY-SA 3.0, sursa. Imagine micșorată.
De ce la sorțiDe ce
Aristotel scrie că tragerea la sorți a dregătorilor este socotită democratică, iar alegerea lor prin vot, oligarhică, adică potrivită cetăților conduse de cei puțini. Aristotel, Politica IV, 1294b; Aristotel a trăit între 384 și 322 î.Hr., când democrația ateniană încă lucra.
Sorții dădeau fiecărui candidat aceeași șansă, iar funcțiile țineau un an, așa că mulți atenieni ajungeau să conducă măcar o dată. La comanda oștirii, unde era nevoie de pricepere, atenienii votau. De aceea, un strateg ca Pericle a putut conduce ani la rând într-o cetate în care aproape toate celelalte funcții se schimbau prin sorți. Explicație a istoricilor, pornind de la Aristotel și de la lista funcțiilor alese din Constituția atenienilor.

Autorul imaginii: Zde, CC BY-SA 4.0, sursa. Imagine decupată și micșorată.
Cine rămânea pe dinafarăDe unde știm
Democrația ateniană era directă: cetățenii votau ei înșiși legile, fără să-și aleagă reprezentanți. Cetățeni erau însă numai bărbații născuți din atenieni; din 451 î.Hr., printr-o lege propusă de Pericle, amândoi părinții trebuiau să fie atenieni. Femeile, metecii (străinii liberi așezați în Atena) și sclavii nu aveau drepturi politice. Câți erau nu se știe sigur: pentru secolul al IV-lea î.Hr., istoricii socotesc între 20.000 și 30.000 de cetățeni, iar pentru sclavi estimările merg de la 20.000 până la peste 100.000. Cetățeni: M. H. Hansen (2006) și criticii lui; sclavi: estimări adunate de B. Akrigg (2019). Atenienii nu i-au numărat.
Exercițiu de tip test
Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.
Sursa A Discursul lui Pericle pentru atenienii căzuți în primul an de război (Războiul peloponesiac II, 37)
Constituția noastră nu copiază legile vecinilor; suntem mai degrabă o pildă pentru alții decât imitatorii lor. Cârmuirea ei este în mâna celor mulți, și nu a celor puțini: de aceea se numește democrație. După legi, toți sunt egali în neînțelegerile dintre ei; cât despre viața publică, fiecare înaintează după cum se arată vrednic, iar întâietatea o aduce meritul, și nu starea din care se trage omul. Nici sărăcia nu stă în cale: cine poate fi de folos cetății nu este împiedicat de rangul său neînsemnat.
Ce poate dovedi Arată cum își lăuda Atena propria rânduială în vremea lui Pericle: puterea celor mulți, egalitatea în fața legii, funcții deschise și celor săraci.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi singură că lucrurile stăteau întocmai: este un discurs de laudă, iar Tucidide spune el însuși că a refăcut discursurile după sensul lor. Despre femei, meteci și sclavi nu spune nimic.
Sursa B Constituția atenienilor, capitolul 43
Toți dregătorii care se îngrijesc de treburile obișnuite ale cârmuirii sunt trași la sorți, în afară de vistiernicul oștirii, de cei care țin banii pentru spectacole și de îngrijitorul fântânilor. Aceștia sunt aleși prin vot (…). Tot prin vot sunt aleși toți comandanții oștirii. Sfatul celor Cinci Sute este tras la sorți, câte cincizeci din fiecare trib.
Ce poate dovedi Arată, de la un om care a văzut rânduiala, ce funcții se trăgeau la sorți și ce funcții se alegeau prin vot.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi singură cum era în vremea lui Pericle, cu o sută de ani mai devreme: descrie Atena secolului al IV-lea î.Hr.
Cerințe
Precizați secolul la care se referă sursa A. (2 puncte)
Numiți forma de guvernare precizată în sursa A. (2 puncte)
Menționați, din sursa B, două informații referitoare la felul în care erau desemnați dregătorii Atenei. (6 puncte)
Scrieți litera sursei care susține că sărăcia nu îl împiedică pe un cetățean să ia parte la viața publică. (3 puncte)
Scrieți o relație cauză–efect stabilită între două informații selectate din sursa A, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (7 puncte)
Formulați un punct de vedere referitor la egalitatea dintre cetățenii Atenei și susțineți-l cu o informație din sursa B. (5 puncte)
Analiză de sursă, pas cu pas
Cum citești discursul lui Pericle
Ce fel de sursă este și de când?
Este o sursă scrisă: un discurs dintr-o carte de istorie. Vorbește despre iarna anilor 431–430 î.Hr.; Tucidide a lucrat la carte până pe la 400 î.Hr. și a lăsat-o neterminată, deci discursul a fost scris la cel mult 31 de ani după.
Cine vorbește și cui?
În text vorbește Pericle, strateg al Atenei, către cetățenii adunați la înmormântarea celor căzuți în primul an de război. Cuvintele le-a scris însă Tucidide, care spune că a refăcut discursurile după sensul lor.
Ce spune?
Spune că la Atena cârmuirea este „în mâna celor mulți” și că de aceea se numește democrație. Spune și că „nici sărăcia nu stă în cale” celui care poate fi de folos cetății.
Ce vrea să obțină?
Vrea să-i facă pe atenieni mândri de cetatea lor, ca să ducă războiul mai departe. Este o laudă, de aceea alege numai ce este de lăudat.
Ce nu poate dovedi singură?
Nu poate dovedi singură că toți locuitorii Atenei luau parte la conducere: despre femei, meteci și sclavi tace. Nici cum se împărțeau funcțiile nu spune; pentru asta este nevoie de sursa B.
Pe scurt
- Un polis era o cetate-stat: un oraș cu acropolă și agora, pământul din jur și cetățenii lui; istoricii au numărat 1.035 de polisuri grecești.
- Atena a trecut de la aristocrație la democrație prin legile scrise ale lui Dracon (pe la 621 î.Hr.), reformele lui Solon (594 î.Hr.), tirania lui Pisistrate (din 560 î.Hr.) și reforma lui Clistene (508 î.Hr.).
- Instituțiile democrației ateniene erau Ecclesia (Adunarea Poporului), Bulé (Sfatul celor 500), Heliaia (tribunalul cu 6.000 de jurați) și cei zece strategi; Pericle a condus politica Atenei între 461 și 429 î.Hr.
- Cele mai multe funcții se trăgeau la sorți pe un an; numai strategii și câțiva dregători care țineau banii erau aleși prin vot.
- Prin ostracism, cu cel puțin 6.000 de voturi scrise pe cioburi, un om era îndepărtat din cetate pentru zece ani.
- Democrația ateniană era directă, dar numai pentru cetățeni: femeile, metecii și sclavii nu aveau drepturi politice.
Greșeli frecvente
GreșitLa Atena votau toți locuitorii.
CorectVotau numai cetățenii: bărbați născuți din părinți atenieni. Femeile, metecii și sclavii nu aveau drepturi politice.
GreșitAtenienii își alegeau conducătorii prin vot, ca azi.
CorectCele mai multe funcții se trăgeau la sorți. Prin vot erau aleși strategii și câțiva dregători care țineau banii. Legile le votau cetățenii înșiși, în Adunare, fără reprezentanți.
GreșitUn tiran era, la greci, un conducător crud.
CorectTiran era cel care lua singur puterea în afara legii. Cuvântul spune cum a ajuns la putere, nu cum a condus.
Verifică-te
Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.
Cum erau desemnați membrii Sfatului celor 500 (Bulé)?
Răspuns
c) Erau trași la sorți, câte 50 din fiecare trib. Sfatul avea câte 50 de cetățeni din fiecare dintre cele zece triburi, trași la sorți. Prin vot erau aleși strategii.
Cine avea drepturi politice în Atena lui Pericle?
Răspuns
b) Bărbații născuți din părinți atenieni. Cetățeni erau numai bărbații născuți din atenieni; din 451 î.Hr., din ambii părinți atenieni. Femeile, metecii și sclavii nu luau parte la Adunare.
Ce pățea un atenian ostracizat?
Răspuns
d) Pleca din Atena pentru zece ani, fără să-și piardă averea. Ostracismul îndepărta un om din cetate pe zece ani; averea îi rămânea. Era nevoie de cel puțin 6.000 de cioburi.
De pildă, desemnarea dregătorilor prin tragere la sorți este socotită democratică, iar alegerea lor, oligarhică; democratic este, iarăși, să nu se ceară avere, oligarhic, să se ceară.
Ce spune Aristotel despre alegerea dregătorilor prin vot?
Răspuns
b) Că este socotită potrivită oligarhiei. Aristotel pune tragerea la sorți de partea democrației, iar alegerea, de partea oligarhiei. Nu spune care este mai dreaptă.
Așază evenimentele în ordinea în care s-au petrecut.
Răspuns
Ordinea în timp:
- Dracon dă primele legi scrise (621 î.Hr.)
- Solon desființează înrobirea pentru datorii (594 î.Hr.)
- Pisistrate ia puterea ca tiran (560 î.Hr.)
- Clistene împarte Attica în zece triburi (508 î.Hr.)
- Primul ostracism (487 î.Hr.)
- Moare Pericle (429 î.Hr.)
Înainte de Hristos, anul cu numărul mai mare este mai vechi: Dracon (621), Solon (594), Pisistrate (560), Clistene (508), primul ostracism (487), moartea lui Pericle (429).
La sorți sau prin vot? Pune fiecare funcție la locul ei.
Răspuns
Trasă la sorți: Membru al Sfatului celor 500; Jurat în Heliaia; Arhonte, după 487 î.Hr.
Aleasă prin vot: Strateg; Vistiernic al oștirii.
Sfatul, jurații și arhonții se trăgeau la sorți. Comandanții oștirii și cei care țineau banii erau aleși prin vot.
Menționează o asemănare și o deosebire între democrația ateniană și democrația de azi. Scrie două-trei propoziții.
Un răspuns bun
Asemănare: și la Atena, și azi, legile se hotărăsc prin votul cetățenilor, iar în fața legii cetățenii sunt egali. Deosebire: democrația ateniană era directă, cetățenii votau ei înșiși legile în Adunare, în timp ce azi cetățenii își aleg reprezentanți. Altă deosebire: la Atena erau cetățeni numai bărbații născuți din părinți atenieni, în timp ce azi votează toți adulții, femei și bărbați.
Comparația se face pe criterii: cine ia parte, cum se ia hotărârea, cum se ocupă funcțiile.
Termeni
- polis
- Cetate-stat grecească: un oraș, pământul din jur și cetățenii lui, cu legi proprii.
- aristocrație
- Conducerea cetății de către familiile nobile; cuvântul înseamnă „puterea celor mai buni”.
- tiranie
- Puterea luată de un singur om în afara legii, de obicei cu sprijinul armelor. La Atena: Pisistrate și fiii lui, 560–510 î.Hr.
- democrație
- „Puterea poporului”: hotărârile le iau cetățenii. La Atena era directă: cetățenii votau ei înșiși în Adunare.
- Ecclesia
- Adunarea Poporului de la Atena: toți cetățenii puteau veni, vorbi și vota.
- Bulé
- Sfatul celor 500: câte 50 de cetățeni din fiecare trib, trași la sorți; pregătea legile pentru Adunare.
- Heliaia
- Tribunalul poporului, cu 6.000 de jurați trași la sorți în fiecare an dintre cetățenii trecuți de 30 de ani.
- ostracism
- Votul prin care un om era îndepărtat din Atena pentru zece ani; numele se scria pe un ciob de lut, numit ostrakon.
Surse și legătura cu programa
- Tucidide, History of the Peloponnesian War, cartea a II-a, trad. Richard Crawley, 1874 (Wikisource) – sursa A (II, 37); II, 34: înmormântarea publică din iarna primului an de război
- Aristotel (școala lui), Athenian Constitution, trad. F. G. Kenyon, 1921 (Wikisource) – sursa B (cap. 43); cap. 7: clasele lui Solon; 22: ostracismul, arhonții la sorți din arhontatul lui Telesinos; 24: 6.000 de jurați; 26: legea lui Pericle despre cetățenie; 27: plata juraților; 43: Adunarea de patru ori pe pritanie; 61: zece strategi aleși prin vot; 63: tragerea la sorți a juraților
- Aristotel, Politics, cartea a IV-a, trad. B. Jowett (Internet Classics Archive, MIT) – IV, 9 (1294b): tragerea la sorți socotită democratică, alegerea, oligarhică
- Agora Excavations (American School of Classical Studies at Athens), obiectul I 3967: kleroterion – fragment de marmură pentelică, înalt de 0,588 m și lat de 0,73 m, cu unsprezece șiruri de crestături; găsit în 1935 lângă colțul de sud-vest al Metroonului, refolosit ca lespede
- Agora Excavations (American School of Classical Studies at Athens), obiectul P 5959: ostrakon al lui Temistocle – „Ostrakon of Themistokles Neokleous Phrearrios”, fragment de vas cu smalț negru, găsit la 10 iunie 1935; Agora XXV, nr. 923
- Plutarh, Viața lui Aristide, trad. B. Perrin, Loeb Classical Library, vol. II, 1914 (LacusCurtius, Universitatea din Chicago) – cap. 7: ostracismul, 6.000 de cioburi, zece ani, averea păstrată; întâmplarea cu țăranul care nu știa să scrie
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Solone – arhonte în 594–593 î.Hr.; desființarea înrobirii pentru datorii; cele patru clase
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Dracone – primul cod scris al Atenei, poate în 621 î.Hr.
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Pisistrato – ia puterea în 560 î.Hr., cu o gardă înarmată; alungat pe la 556–546; moare în 528–527 î.Hr.
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Clistene – alungarea lui Hippias (510 î.Hr.); reforma din 508 î.Hr.; zece triburi teritoriale
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Pericle – Pericle (circa 495–429 î.Hr.) conduce politica Atenei peste treizeci de ani (461–429)
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Ostracismo – ostracismul, pus de Aristotel pe seama lui Clistene, aplicat prima dată în 487 î.Hr.; Aristide, Temistocle
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Eliea – Heliaia: 6.000 de cetățeni trecuți de 30 de ani, 600 din fiecare trib, în fiecare an
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Bulè – Sfatul celor 500, întemeiat de Clistene; 50 din fiecare dintre cele 10 triburi
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Ecclesia – Adunarea Poporului: toți cetățenii, cu drept de cuvânt și de vot; plata introdusă de Pericle; proiectele pregătite de Sfat
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Arconte – arhonții, la început numai dintre nobili (eupatrizi)
- M. H. Hansen, Studies in the Population of Aigina, Athens and Eretria, Historisk-filosofiske Meddelelser 94, Academia Regală Daneză de Științe, Copenhaga, 2006 – cel puțin vreo 30.000 de cetățeni (bărbați adulți) în secolul al IV-lea î.Hr., față de vreo 20.000 la alți istorici; grecii nu și-au numărat sclavii
- B. Akrigg, Population and Economy in Classical Athens, Cambridge University Press, 2019, cap. 4: Population Size 2: Non-Citizens – estimările pentru sclavi: de la 20.000–30.000 (Jones) la 115.000 (Gomme); numărul metecilor nu se poate stabili
- J. Ober și colegii, Data from the „POLIS at Stanford University” website, Stanford Digital Repository, 2025 (după Hansen și Nielsen, An Inventory of Archaic and Classical Poleis, Oxford, 2004) – 1.035 de polisuri; 422 din 671 sub 100 km²; Atena în clasa de peste 500 km² (numărătoare făcută pe tabelul inventarului)
- Tucidide, History of the Peloponnesian War, cartea I, trad. Richard Crawley, 1874 (Wikisource) – I, 22: Tucidide spune că a pus vorbitorii să spună ce cerea împrejurarea, păstrând sensul general
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Tarquinio il Superbo – ultimul rege al Romei, până în 509 î.Hr., după tradiție
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Creso – Cresus, rege al Lidiei (560–546 î.Hr.), care a încheiat cucerirea Ioniei
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Confucio – Confucius, mort în 479 î.Hr.
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Aristotele – Aristotel, 384–322 î.Hr.
- M. Lang, The Athenian Citizen: Democracy in the Athenian Agora, ediție revăzută de J. McK. Camp II, Agora Picture Book 4, American School of Classical Studies at Athens, 2004 (copie PDF, Universitatea din Warwick) – fig. 27: „Allotment machine (kleroterion), third century b.c.”; p. 25: kleroterionul cu 11 șiruri a slujit probabil în clădirea Sfatului, în vremea celor 12 triburi
- Aristotel (școala lui), Constituția atenienilor, text grec (Wikisource în greacă) – 63, 2: „κληρωτήρια εἴκοσι, δύο τῇ φυλῇ ἑκάστῃ, καὶ κιβώτια ἑκατόν” – douăzeci de kleroteria, câte două de trib, și o sută de lăzi (Kenyon traducea „twenty rooms”)
Din programă: TC 3.1 „Colonizarea greacă. Polisul și formele de guvernare – Atena și Sparta”; SS 3.1 „Colonizarea greacă. Polisul și formele de guvernare – Atena și Sparta”; FIL 3.1 „Colonizarea greacă. Polisul și formele de guvernare – Atena și Sparta”. Competențe specifice urmărite: 2.1, 2.2.