Capitolul 3 · Lumea greacăLecția 3.5SS Numai pentru științe sociale · în plus față de profilul tău
Colonizarea greacă. Polisul și formele de guvernare – Atena și Sparta
Cetățean, metec, periec, sclav: cine ce drepturi avea
Cine era cetățean într-o cetate greacă și ce erau ceilalți oameni care trăiau acolo?
Mâine am testzece întrebări din capitolul 3
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
În același timp, în altă parte
Înainte să citești: tu ce crezi?
Pericle, conducătorul Atenei, a avut un fiu cu Aspasia, o femeie venită din Milet. Băiatul s-a născut și a crescut la Atena. Era cetățean atenian?
Vezi răspunsul
În 451 î.Hr., la propunerea lui Pericle, atenienii au hotărât că este cetățean numai cel născut din doi părinți atenieni. Fiul lui Pericle și al Aspasiei a rămas astfel în afara cetății. Plutarh povestește că, după ce fiii din prima căsătorie i-au murit de molimă, Pericle a cerut o excepție, iar atenienii i-au îngăduit să-și înscrie băiatul între cetățeni.
Pericle a condus Atena timp de trei decenii și a avut un fiu care îi purta numele. Băiatul nu era cetățean: mama lui, Aspasia, venise din Milet. Legea care îl lăsa pe dinafară fusese propusă, în 451 î.Hr., chiar de tatăl lui. La Atena nu ajungea să te naști în oraș și nici să fii bogat: cetățenia se moștenea de la amândoi părinții.
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
Cetățeanul: drepturi și obligațiiCe s-a întâmplat
Cetățean al Atenei era, după legea lui Pericle din 451 î.Hr., bărbatul născut din tată și mamă atenieni. La 18 ani, tânărul era înscris pe lista comunei lui, numită demă; vecinii jurau că are vârsta cerută și că este om liber, născut după lege. Urma efebia: unul sau doi ani de pregătire militară și de pază la hotare. Constituția atenienilor 42 (pe la 330–320 î.Hr.) descrie regula și înscrierea din vremea ei; anul legii îl dă la vreo 125 de ani după.
Drepturile cetățeanului: lua parte la Adunare, putea fi tras la sorți judecător sau magistrat și era singurul care putea stăpâni pământ și casă în Attica. Obligațiile: lupta în armată sau în flotă și plătea, la vreme de război, un impozit pe avere (eisphora). Cei mai bogați erau datori cu liturgii: plăteau din banii lor o cheltuială a cetății, de pildă pregătirea unui cor pentru serbări (coregia).
Fiicele și soțiile cetățenilor nu votau și nu țineau funcții. După 451 î.Hr., însă, numai fiul unei ateniene putea fi cetățean.
Metecul: liber, plătitor de taxe, fără votCe s-a întâmplat
Metecul era un străin liber, așezat statornic în cetate. Mulți meteci erau meșteșugari și negustori, cei mai mulți în portul Pireu. Metecul plătea în fiecare an o taxă pe cap, numită metoikion: 12 drahme bărbatul, șase drahme femeia care trăia singură. Cine nu o plătea putea fi vândut ca sclav. Avea nevoie de un cetățean care să-i fie ocrotitor (prostates), plătea impozitele de război și lupta în armată: în 431 î.Hr., scrie Tucidide, cel puțin 3.000 de meteci au mers ca hopliți (pedestrași greu înarmați) împotriva Megarei. Tucidide II, 31, martor al războiului. Suma taxei: oratorul atenian Isaios (sec. IV î.Hr.), citat într-un dicționar bizantin din sec. X.
Metecul nu putea vota, nu putea fi judecător sau magistrat, nu putea cumpăra pământ și nu se putea căsători după lege cu o ateniană. Copiii lui rămâneau meteci, oricâte generații ar fi trăit familia la Atena.
La Sparta: perieci și hiloțiCe s-a întâmplat
În statul spartan, periecii („cei care locuiesc împrejur”) erau oameni liberi din așezările de la marginea ținutului. Lucrau pământul, făceau negoț și luptau în armată, în unități ale lor, dar nu aveau niciun cuvânt în conducerea Spartei.
Hiloții erau țărani legați de pământ, aflați în stăpânirea statului spartan. Lucrau ogoarele spartanilor și îi însoțeau la război. Erau mult mai numeroși decât stăpânii lor: la Plateea, în 479 î.Hr., Herodot numără câte șapte hiloți de fiecare spartan. Herodot IX, 28, scris pe la 430 î.Hr., la vreo 50 de ani după Plateea.
De teama lor, scrie Plutarh, citându-l pe Aristotel, eforii le declarau război în fiecare an, iar tineri spartani erau trimiși noaptea să-i ucidă pe cei întâlniți (cripteia). Plutarh, Viața lui Licurg 28, pe la 100 d.Hr., la aproape 500 de ani după Leuctra; îl citează pe Aristotel. Niciun autor nu este spartan.
Sclavii și numerele care lipsescDe unde știm
La Atena trăiau și mulți oameni înrobiți. Sclavul era proprietatea stăpânului: putea fi cumpărat, vândut și închiriat și nu avea niciun drept în cetate. Sclavii lucrau în case, în ateliere și în minele de argint. Tucidide scrie că, în 413 î.Hr., peste 20.000 de sclavi, cei mai mulți meșteșugari, au fugit la dușman. Tucidide VII, 27: un număr dat de un atenian din vremea războiului, fără să spună cum a fost socotit.
Câți oameni din fiecare stare trăiau la Atena nu se știe. Singura numărătoare pomenită de un izvor, făcută pe la 317–313 î.Hr., ar fi dat 21.000 de atenieni, 10.000 de meteci și 400.000 de sclavi. Ultimul număr este socotit de istorici cu neputință de mare. Numărătoarea lui Demetrios din Phaleron, citată de Athenaios, în secolele II–III d.Hr., la vreo 500 de ani după ea.
Pentru curioși
Unii sclavi erau închiriați cu sutele. Xenofon scrie că bogatul Nicias avea o mie de oameni în minele de argint, dați cu chirie unui antreprenor trac pentru un obol pe zi de fiecare.
Plutarh povestește că, la un an cu grâu dăruit de regele Egiptului, atenienii au cercetat listele cetățenilor după legea lui Pericle: aproape 5.000 de oameni ar fi fost găsiți înscriși pe nedrept și vânduți ca sclavi, iar cetățeni ar fi rămas 14.040. Plutarh scrie la vreo 550 de ani după fapte.
De ce atât de puțini cetățeniDe ce
Aristotel dă pricina legii din 451 î.Hr.: cetățenii ajunseseră prea mulți. Cetățenia aducea foloase, de pildă plata pentru zilele de tribunal, introdusă tot de Pericle, și o parte din grâul împărțit de cetate, iar cu cât erau mai puțini cei îndreptățiți, cu atât partea fiecăruia era mai mare. De aceea atenienii au îngustat intrarea între cetățeni.
Urmarea a fost că democrația ateniană a rămas a unei minorități: femeile, metecii și sclavii, adică cei mai mulți dintre locuitori, nu luau parte la nicio hotărâre. La Sparta, grupul cetățenilor era și mai strâns. Concluzie a istoricilor din legi și din liste; ponderea fiecărei stări în populație nu poate fi calculată.
Exercițiu de tip test
Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.
Sursa A Politica, cartea a III-a, capitolul 1
Cetățeanul nu este cetățean prin aceea că locuiește într-un loc, căci și metecii, și sclavii locuiesc în același loc. Nu este cetățean nici cel care are doar dreptul de a se judeca (…). Ba chiar, în multe locuri, metecii nu au nici acest drept pe de-a-ntregul, ci sunt siliți să-și ia un ocrotitor (…).
Cel care are putința de a lua parte la sfatul și la judecata unei cetăți, pe acela îl numim cetățean al acelei cetăți.
Ce poate dovedi Arată cum definea un gânditor din secolul al IV-lea î.Hr. cetățeanul: prin dreptul de a hotărî și de a judeca. Arată și că metecii și sclavii, deși locuiau în cetate, nu erau socotiți cetățeni.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi cum trăiau de fapt metecii și sclavii și nici câți erau: este o definiție a unui filosof, nu o lege și nu o numărătoare.
Sursa B Constituția atenienilor, capitolul 42
Au parte de cetățenie cei născuți din părinți amândoi cetățeni. Ei sunt înscriși între membrii demei la vârsta de optsprezece ani. La înscriere, membrii demei hotărăsc prin vot, sub jurământ, întâi dacă tinerii au vârsta cerută de lege (…), apoi dacă tânărul este om liber și născut după cum cer legile. Dacă hotărăsc că nu este om liber, el face apel la tribunal (…); dacă tribunalul găsește că nu are dreptul să fie înscris, cetatea îl vinde ca sclav.
Ce poate dovedi Arată regula de la Atena din secolul al IV-lea î.Hr.: cetățean era cel născut din doi părinți cetățeni, înscris în demă la 18 ani, după votul vecinilor.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi că regula a fost aplicată la fel în toți anii de după 451 î.Hr.: descrie rânduiala din vremea autorului.
Cerințe
Precizați secolul în care a fost scrisă sursa A. (2 puncte)
Numiți două categorii de locuitori care nu sunt cetățeni, precizate în sursa A. (4 puncte)
Menționați, din sursa B, două condiții pe care trebuie să le îndeplinească un tânăr ca să fie înscris între cetățeni. (6 puncte)
Scrieți litera sursei care precizează pedeapsa pentru cel înscris pe nedrept. (3 puncte)
Scrieți o relație cauză–efect stabilită între două informații selectate din sursa B, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (5 puncte)
Formulați un punct de vedere referitor la legătura dintre locuirea într-o cetate și cetățenie și susțineți-l cu o informație din sursa A. (5 puncte)
Comparație
Metecul de la Atena și periecul de la Sparta
Criteriile
Patru criterii: de unde vine, dacă este om liber, ce obligații are față de cetate, dacă ia parte la hotărâri.
Tabelul
Metecul: străin așezat în cetate; liber; plătește taxa numită metoikion și impozitele de război, luptă în armată; nu votează și nu poate avea pământ. Periecul: localnic din așezările de la marginea statului spartan; liber; luptă în armată, în unități ale lui; are pământ, dar nu ia parte la conducerea Spartei.
O asemănare
Atât metecii, cât și periecii erau oameni liberi care luptau pentru cetate, dar nu aveau drepturi politice.
O deosebire
Metecul era un străin venit în cetate, care plătea o taxă pe cap și nu putea stăpâni pământ, în timp ce periecul era un localnic cu pământul și cu așezarea lui.
Concluzia
În amândouă cetățile, libertatea și cetățenia erau lucruri diferite: puteai fi liber, puteai lupta și plăti, fără să hotărăști nimic.
Pe scurt
- La Atena, după legea lui Pericle din 451 î.Hr., era cetățean numai bărbatul născut din tată și mamă atenieni, înscris în demă la 18 ani.
- Cetățeanul avea drepturi (lua parte la Adunare, putea fi judecător sau magistrat, putea stăpâni pământ) și obligații (serviciul militar, impozitul de război, iar pentru cei bogați liturgiile).
- Metecii erau străini liberi așezați în cetate: plăteau o taxă anuală, metoikion, și luptau în armată, dar nu aveau drepturi politice și nu puteau stăpâni pământ.
- La Sparta, periecii erau oameni liberi fără drepturi politice, iar hiloții erau țărani legați de pământ, aflați în stăpânirea statului.
- Sclavii erau proprietatea stăpânilor și nu aveau niciun drept; câți erau la Atena nu se știe.
- Femeile, metecii și sclavii nu luau parte la conducerea cetății, deci democrația ateniană era a unei minorități.
Greșeli frecvente
GreșitToți locuitorii Atenei votau în Adunare.
CorectVotau numai cetățenii: bărbați de peste 18 ani, născuți din doi părinți atenieni. Femeile, metecii și sclavii nu votau.
GreșitMetecii erau sclavi.
CorectMetecii erau oameni liberi, unii foarte bogați. Le lipseau drepturile politice și dreptul de a stăpâni pământ.
GreșitPeriecii și hiloții erau același lucru.
CorectPeriecii erau oameni liberi, cu așezările și pământul lor. Hiloții erau țărani legați de pământ, în stăpânirea statului spartan.
Verifică-te
Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.
Cine era cetățean la Atena după legea lui Pericle din 451 î.Hr.?
Răspuns
c) Bărbatul născut din tată și mamă atenieni. Legea cerea ca amândoi părinții să fie atenieni. Locul nașterii, averea și serviciul militar nu ajungeau: metecii plăteau și luptau fără să fie cetățeni.
Ce era metoikion?
Răspuns
a) Taxa anuală plătită de meteci. Metoikion era taxa pe cap plătită de meteci: 12 drahme pe an bărbatul, șase femeia care trăia singură.
Prin ce se deosebea un periec de un hilot?
Răspuns
b) Periecul era om liber, hilotul era legat de pământ și stăpânit de stat. Amândoi trăiau în statul spartan și niciunul nu avea drepturi politice; periecul era însă liber, cu pământul lui, pe când hilotul lucra pământul spartanilor.
În arhontatul lui Antidotos [anul 451 î.Hr.], din pricina mulțimii cetățenilor, s-a hotărât, la propunerea lui Pericle, ca nimeni să nu aibă parte de cetățenie dacă nu este născut din părinți amândoi cetățeni.
Ce motiv dă sursa pentru legea lui Pericle?
Răspuns
b) Numărul prea mare al cetățenilor. Textul spune „din pricina mulțimii cetățenilor”: legea a micșorat numărul celor îndreptățiți.
Așază fiecare om la starea lui.
Răspuns
Cetățean: Atenian de 30 de ani, cu amândoi părinții atenieni, tras la sorți judecător.
Metec: Negustor din Milet așezat în Pireu, care plătește 12 drahme pe an; Fiu de armator străin, născut la Atena, care luptă ca hoplit, dar nu poate cumpăra pământ.
Periec: Meșteșugar liber dintr-o așezare de la marginea statului spartan, chemat la oaste.
Sclav sau hilot: Țăran care lucrează ogorul unui spartan și nu îl poate părăsi; Om închiriat de stăpânul lui la minele de argint, pentru un obol pe zi.
Întrebările care despart stările sunt trei: este liber? ia parte la hotărâri? de unde vine? Fiul unui metec rămâne metec, oriunde s-ar fi născut.
Așază evenimentele în ordinea în care s-au petrecut.
Răspuns
Ordinea în timp:
- Hiloții îi însoțesc pe spartani la Plateea (479 î.Hr.)
- Legea lui Pericle despre cetățenie (451 î.Hr.)
- Metecii merg ca hopliți împotriva Megarei, în primul an al războiului peloponesiac (431 î.Hr.)
- Mii de sclavi ai atenienilor fug la dușman, după ocuparea Deceleei (413 î.Hr.)
Plateea (479) este în războaiele medice; legea vine în vremea lui Pericle (451); metecii luptă în primul an al războiului peloponesiac (431), iar sclavii fug spre sfârșitul lui (413).
Compară cetățenia ateniană din secolul al V-lea î.Hr. cu cetățenia de azi, așa cum o cunoști: scrie o asemănare și o deosebire, în propoziții întregi.
Un răspuns bun
O asemănare: atât la Atena, cât și azi, cetățenia aduce drepturi politice, cum este dreptul de a lua parte la hotărâri, și obligații, cum sunt impozitele. O deosebire: la Atena, cetățeni erau numai bărbații născuți din doi părinți atenieni, iar un străin așezat în cetate rămânea metec din tată în fiu, în timp ce azi sunt cetățeni și femeile, iar un străin poate primi cetățenia după lege.
O comparație bună folosește același criteriu pentru amândouă părțile: cine are cetățenia și cum se dobândește.
Termeni
- cetățean
- La Atena, bărbatul născut din doi părinți atenieni, înscris în demă la 18 ani; singurul cu drepturi politice.
- metec
- Străin liber așezat statornic într-o cetate greacă; plătea o taxă anuală și lupta în armată, fără drepturi politice.
- periec
- Om liber din așezările de la marginea statului spartan, fără drepturi politice la Sparta.
- hilot
- Țăran legat de pământ, aflat în stăpânirea statului spartan; lucra ogoarele spartanilor.
- sclav
- Om aflat în proprietatea altui om: putea fi cumpărat, vândut și închiriat și nu avea niciun drept în cetate.
- liturgie
- Cheltuială a cetății plătită din averea unui cetățean bogat, de pildă pregătirea unui cor (coregia).
- efebie
- Pregătirea militară a tinerilor atenieni, începută la 18 ani, o dată cu înscrierea între cetățeni.
- metoikion
- Taxa pe cap plătită în fiecare an de meteci, la Atena: 12 drahme bărbatul, șase drahme femeia care trăia singură.
Surse și legătura cu programa
- Aristotel, Politica, cartea a III-a, trad. Benjamin Jowett, Oxford, 1885 (Internet Classics Archive, MIT) – sursa A (III, 1): cetățeanul nu se definește prin loc; metecii și ocrotitorul lor; cetățean este cel care ia parte la sfat și la judecată
- Aristotel, Constituția atenienilor, cap. 23–46, trad. Sir Frederic Kenyon, 1891 (Internet Classics Archive, MIT) – legea lui Pericle, arhontatul lui Antidotos, „din pricina mulțimii cetățenilor” (cap. 26); sursa B: înscrierea în demă la 18 ani (cap. 42)
- Plutarh, Viața lui Pericle, trad. B. Perrin, Loeb Classical Library, vol. III, 1916 (LacusCurtius) – Aspasia și fiul ei (cap. 24); legea, grâul din Egipt, aproape 5.000 de vânduți și 14.040 de cetățeni, excepția pentru fiul lui Pericle (cap. 37)
- U. E. Paoli, articolul Meteci, Enciclopedia Italiana (1934), Treccani – metecul: fără Adunare, tribunale, magistraturi, pământ și căsătorie legală cu o cetățeană; metoikion și vânzarea ca sclav; înscrierea într-o demă; impozitele de război; serviciul militar; prostates
- Suda On Line, articolul Metoikion (mu 819), dicționar bizantin din secolul al X-lea, după oratorul Isaios – taxa de 12 drahme pe an pentru bărbat și șase pentru femeie
- Tucidide, Războiul peloponesiac, cartea a II-a, trad. Richard Crawley (Wikisource) – cel puțin 3.000 de meteci hopliți în expediția împotriva Megarei, 431 î.Hr. (II, 31)
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Perieci – periecii: libertate personală fără libertate politică; unități proprii în armată; agricultură și negoț
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Ilota – hiloții: legați de pământ, în proprietatea statului; mult mai numeroși decât spartanii; războiul declarat anual de efori; cripteia
- Herodot, Istorii IX, 1–89, trad. A. D. Godley, Loeb Classical Library, 1925 (LacusCurtius) – Plateea: 5.000 de spartani, fiecare cu șapte hiloți (IX, 10 și 28)
- Tucidide, Războiul peloponesiac, cartea a VII-a, trad. Richard Crawley (Wikisource) – peste 20.000 de sclavi fugiți, cei mai mulți meșteșugari (VII, 27)
- Athenaios, Deipnosophistai VI, 272 c, trad. C. D. Yonge, 1854 (attalus.org) – numărătoarea lui Demetrios din Phaleron (olimpiada a 115-a): 21.000 de atenieni, 10.000 de meteci, 400.000 de sclavi; cei o mie de sclavi ai lui Nicias închiriați la mine pentru un obol pe zi
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Coregia – coregia, una dintre liturgii: un cetățean bogat plătește pregătirea unui cor
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Efebia – efebia: înscriere la 18 ani, un an de pregătire, apoi un an sau doi de pază la hotare
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Eisforà – eisphora, impozit extraordinar pe avere
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Dodici tavole – Legile celor XII Table, 451–450 î.Hr., la cererea plebei, după tradiție
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Alessandria d’Egitto – Alexandria întemeiată de Alexandru în 332–331 î.Hr.
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Aspasia di Mileto – Aspasia din Milet, venită la Atena după 450 î.Hr.; fiul ei cu Pericle, Pericle cel Tânăr
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Aristotele – Aristotel, Stagira 384 – Calcis 322 î.Hr.
- H. van Wees, Demetrius and Draco: Athens’ property classes and population in and before 317 BC, Journal of Hellenic Studies 131 (2011), rezumat – numărul de sclavi din numărătoarea lui Demetrios, socotit neverosimil de mare
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Ateneo di Naucrati – Athenaios, erudit grec din secolele II–III d.Hr.
Din programă: SS 3.1 „Colonizarea greacă. Polisul și formele de guvernare – Atena și Sparta”. Competențe specifice urmărite: 3.1.