Istorie IX

Capitolul 3 · Lumea greacăLecția 3.5SS Numai pentru științe sociale · în plus față de profilul tău

Colonizarea greacă. Polisul și formele de guvernare – Atena și Sparta

Cetățean, metec, periec, sclav: cine ce drepturi avea

PreistorieAntichitateEvul MediuEpoca modernă10000 î.Hr.3500 î.Hr.1000 î.Hr.1 d.Hr.10001725// înainte de 3500 î.Hr., scara este comprimatăPreistorieAntichitateEvul MediuEpoca modernă10000 î.Hr.1000 î.Hr.10003500 î.Hr.1 d.Hr.1725// înainte de 3500 î.Hr.,scara este comprimată
secolele V–IV î.Hr. · Antichitate

Cine era cetățean într-o cetate greacă și ce erau ceilalți oameni care trăiau acolo?

Mâine am testzece întrebări din capitolul 3

În același timp, în altă parte
  • Roma. Potrivit tradiției, în 451–450 î.Hr., chiar în anii legii lui Pericle, romanii și-au scris legile pe douăsprezece table, la cererea plebeilor. sursa
  • Egipt. În iarna 332–331 î.Hr., Alexandru Macedon întemeiază Alexandria, care va deveni cel mai mare oraș grecesc din afara Greciei. sursa

Înainte să citești: tu ce crezi?

Pericle, conducătorul Atenei, a avut un fiu cu Aspasia, o femeie venită din Milet. Băiatul s-a născut și a crescut la Atena. Era cetățean atenian?

Vezi răspunsul

În 451 î.Hr., la propunerea lui Pericle, atenienii au hotărât că este cetățean numai cel născut din doi părinți atenieni. Fiul lui Pericle și al Aspasiei a rămas astfel în afara cetății. Plutarh povestește că, după ce fiii din prima căsătorie i-au murit de molimă, Pericle a cerut o excepție, iar atenienii i-au îngăduit să-și înscrie băiatul între cetățeni.

Pericle a condus Atena timp de trei decenii și a avut un fiu care îi purta numele. Băiatul nu era cetățean: mama lui, Aspasia, venise din Milet. Legea care îl lăsa pe dinafară fusese propusă, în 451 î.Hr., chiar de tatăl lui. La Atena nu ajungea să te naști în oraș și nici să fii bogat: cetățenia se moștenea de la amândoi părinții.

Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.

Cetățeanul: drepturi și obligațiiCe s-a întâmplat

Cetățean al Atenei era, după legea lui Pericle din 451 î.Hr., bărbatul născut din tată și mamă atenieni. La 18 ani, tânărul era înscris pe lista comunei lui, numită demă; vecinii jurau că are vârsta cerută și că este om liber, născut după lege. Urma efebia: unul sau doi ani de pregătire militară și de pază la hotare. Constituția atenienilor 42 (pe la 330–320 î.Hr.) descrie regula și înscrierea din vremea ei; anul legii îl dă la vreo 125 de ani după.

Drepturile cetățeanului: lua parte la Adunare, putea fi tras la sorți judecător sau magistrat și era singurul care putea stăpâni pământ și casă în Attica. Obligațiile: lupta în armată sau în flotă și plătea, la vreme de război, un impozit pe avere (eisphora). Cei mai bogați erau datori cu liturgii: plăteau din banii lor o cheltuială a cetății, de pildă pregătirea unui cor pentru serbări (coregia).

Fiicele și soțiile cetățenilor nu votau și nu țineau funcții. După 451 î.Hr., însă, numai fiul unei ateniene putea fi cetățean.

Metecul: liber, plătitor de taxe, fără votCe s-a întâmplat

Metecul era un străin liber, așezat statornic în cetate. Mulți meteci erau meșteșugari și negustori, cei mai mulți în portul Pireu. Metecul plătea în fiecare an o taxă pe cap, numită metoikion: 12 drahme bărbatul, șase drahme femeia care trăia singură. Cine nu o plătea putea fi vândut ca sclav. Avea nevoie de un cetățean care să-i fie ocrotitor (prostates), plătea impozitele de război și lupta în armată: în 431 î.Hr., scrie Tucidide, cel puțin 3.000 de meteci au mers ca hopliți (pedestrași greu înarmați) împotriva Megarei. Tucidide II, 31, martor al războiului. Suma taxei: oratorul atenian Isaios (sec. IV î.Hr.), citat într-un dicționar bizantin din sec. X.

Metecul nu putea vota, nu putea fi judecător sau magistrat, nu putea cumpăra pământ și nu se putea căsători după lege cu o ateniană. Copiii lui rămâneau meteci, oricâte generații ar fi trăit familia la Atena.

La Sparta: perieci și hiloțiCe s-a întâmplat

În statul spartan, periecii („cei care locuiesc împrejur”) erau oameni liberi din așezările de la marginea ținutului. Lucrau pământul, făceau negoț și luptau în armată, în unități ale lor, dar nu aveau niciun cuvânt în conducerea Spartei.

Hiloții erau țărani legați de pământ, aflați în stăpânirea statului spartan. Lucrau ogoarele spartanilor și îi însoțeau la război. Erau mult mai numeroși decât stăpânii lor: la Plateea, în 479 î.Hr., Herodot numără câte șapte hiloți de fiecare spartan. Herodot IX, 28, scris pe la 430 î.Hr., la vreo 50 de ani după Plateea.

De teama lor, scrie Plutarh, citându-l pe Aristotel, eforii le declarau război în fiecare an, iar tineri spartani erau trimiși noaptea să-i ucidă pe cei întâlniți (cripteia). Plutarh, Viața lui Licurg 28, pe la 100 d.Hr., la aproape 500 de ani după Leuctra; îl citează pe Aristotel. Niciun autor nu este spartan.

Tabel cu cinci stări și trei întrebări: este liber, ia parte la hotărâri, are pământ. Cetățeanul, la Atena: da, da, da. Metecul, la Atena: liber, dar nu hotărăște și nu are pământ. Periecul, la Sparta: liber și cu pământ, dar nu hotărăște. Hilotul, la Sparta: nu, nu, nu. Sclavul, la Atena: nu, nu, nu. Tabel cu cinci stări și trei întrebări: este liber, ia parte la hotărâri, are pământ. Cetățeanul, la Atena: da, da, da. Metecul, la Atena: liber, dar nu hotărăște și nu are pământ. Periecul, la Sparta: liber și cu pământ, dar nu hotărăște. Hilotul, la Sparta: nu, nu, nu. Sclavul, la Atena: nu, nu, nu. liber hotărăște pământ Cetățean Atena da da da Metec Atena da nu nu Periec Sparta da nu da Hilot Sparta nu nu nu Sclav Atena nu nu nu
Figura 1Libertatea și cetățenia erau lucruri diferite: metecul și periecul erau oameni liberi, dar nu hotărau nimic. Dintre cei doi, numai periecul avea pământul lui.

Sclavii și numerele care lipsescDe unde știm

La Atena trăiau și mulți oameni înrobiți. Sclavul era proprietatea stăpânului: putea fi cumpărat, vândut și închiriat și nu avea niciun drept în cetate. Sclavii lucrau în case, în ateliere și în minele de argint. Tucidide scrie că, în 413 î.Hr., peste 20.000 de sclavi, cei mai mulți meșteșugari, au fugit la dușman. Tucidide VII, 27: un număr dat de un atenian din vremea războiului, fără să spună cum a fost socotit.

Câți oameni din fiecare stare trăiau la Atena nu se știe. Singura numărătoare pomenită de un izvor, făcută pe la 317–313 î.Hr., ar fi dat 21.000 de atenieni, 10.000 de meteci și 400.000 de sclavi. Ultimul număr este socotit de istorici cu neputință de mare. Numărătoarea lui Demetrios din Phaleron, citată de Athenaios, în secolele II–III d.Hr., la vreo 500 de ani după ea.

Pentru curioși

Unii sclavi erau închiriați cu sutele. Xenofon scrie că bogatul Nicias avea o mie de oameni în minele de argint, dați cu chirie unui antreprenor trac pentru un obol pe zi de fiecare.

Plutarh povestește că, la un an cu grâu dăruit de regele Egiptului, atenienii au cercetat listele cetățenilor după legea lui Pericle: aproape 5.000 de oameni ar fi fost găsiți înscriși pe nedrept și vânduți ca sclavi, iar cetățeni ar fi rămas 14.040. Plutarh scrie la vreo 550 de ani după fapte.

Trei bare la aceeași scară pentru singura numărătoare a locuitorilor Atenei pomenită de un izvor, pe la 317–313 î.Hr.: 21.000 de atenieni, 10.000 de meteci și 400.000 de sclavi. Bara sclavilor, hașurată, este de aproape douăzeci de ori mai lungă decât a atenienilor: numărul este socotit de istorici cu neputință de mare. Trei bare la aceeași scară pentru singura numărătoare a locuitorilor Atenei pomenită de un izvor, pe la 317–313 î.Hr.: 21.000 de atenieni, 10.000 de meteci și 400.000 de sclavi. Bara sclavilor, hașurată, este de aproape douăzeci de ori mai lungă decât a atenienilor: numărul este socotit de istorici cu neputință de mare. Numărătoarea de pe la 317–313 î.Hr. 21.000 de atenieni 10.000 de meteci 400.000 de sclavi socotit cu neputință de mare a scris cineva atunci nu se știe sigur
Figura 2Cele trei bare au aceeași scară. Numerele le dă Athenaios, la vreo 500 de ani după numărătoare; pe cel al sclavilor, istoricii îl socotesc cu neputință de mare.

De ce atât de puțini cetățeniDe ce

Aristotel dă pricina legii din 451 î.Hr.: cetățenii ajunseseră prea mulți. Cetățenia aducea foloase, de pildă plata pentru zilele de tribunal, introdusă tot de Pericle, și o parte din grâul împărțit de cetate, iar cu cât erau mai puțini cei îndreptățiți, cu atât partea fiecăruia era mai mare. De aceea atenienii au îngustat intrarea între cetățeni.

Urmarea a fost că democrația ateniană a rămas a unei minorități: femeile, metecii și sclavii, adică cei mai mulți dintre locuitori, nu luau parte la nicio hotărâre. La Sparta, grupul cetățenilor era și mai strâns. Concluzie a istoricilor din legi și din liste; ponderea fiecărei stări în populație nu poate fi calculată.

Exercițiu de tip test

Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.

Sursa A Politica, cartea a III-a, capitolul 1

Ce fel de sursă
text
Cine
Aristotel (384–322 î.Hr.), filosof născut la Stagira, în nordul Greciei, care a trăit mulți ani la Atena
Când a fost făcută
pe la 335–322 î.Hr., la Atena
Despre ce moment vorbește
cetățile grecești din vremea autorului, secolul al IV-lea î.Hr.
Unde se află azi
Textul s-a păstrat în copii de mână făcute în Evul Mediu
Traducere
traducere de lucru după versiunea engleză a lui Benjamin Jowett, Oxford, 1885 (Internet Classics Archive, MIT)

Cetățeanul nu este cetățean prin aceea că locuiește într-un loc, căci și metecii, și sclavii locuiesc în același loc. Nu este cetățean nici cel care are doar dreptul de a se judeca (…). Ba chiar, în multe locuri, metecii nu au nici acest drept pe de-a-ntregul, ci sunt siliți să-și ia un ocrotitor (…).

Cel care are putința de a lua parte la sfatul și la judecata unei cetăți, pe acela îl numim cetățean al acelei cetăți.

Ce poate dovedi Arată cum definea un gânditor din secolul al IV-lea î.Hr. cetățeanul: prin dreptul de a hotărî și de a judeca. Arată și că metecii și sclavii, deși locuiau în cetate, nu erau socotiți cetățeni.

Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi cum trăiau de fapt metecii și sclavii și nici câți erau: este o definiție a unui filosof, nu o lege și nu o numărătoare.

Sursa B Constituția atenienilor, capitolul 42

Ce fel de sursă
text
Cine
Aristotel sau un elev al lui
Când a fost făcută
pe la 330–320 î.Hr.
Despre ce moment vorbește
felul în care un tânăr devenea cetățean la Atena, în vremea autorului
Unde se află azi
Textul a fost regăsit pe un papirus din Egipt și publicat de F. G. Kenyon în 1891
Traducere
traducere de lucru după versiunea engleză a lui Sir Frederic Kenyon, 1891 (Internet Classics Archive, MIT)

Au parte de cetățenie cei născuți din părinți amândoi cetățeni. Ei sunt înscriși între membrii demei la vârsta de optsprezece ani. La înscriere, membrii demei hotărăsc prin vot, sub jurământ, întâi dacă tinerii au vârsta cerută de lege (…), apoi dacă tânărul este om liber și născut după cum cer legile. Dacă hotărăsc că nu este om liber, el face apel la tribunal (…); dacă tribunalul găsește că nu are dreptul să fie înscris, cetatea îl vinde ca sclav.

Ce poate dovedi Arată regula de la Atena din secolul al IV-lea î.Hr.: cetățean era cel născut din doi părinți cetățeni, înscris în demă la 18 ani, după votul vecinilor.

Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi că regula a fost aplicată la fel în toți anii de după 451 î.Hr.: descrie rânduiala din vremea autorului.

Cerințe

  1. Precizați secolul în care a fost scrisă sursa A. (2 puncte)

    Arată baremul

    Sursa A a fost scrisă în secolul al IV-lea î.Hr.

  2. Numiți două categorii de locuitori care nu sunt cetățeni, precizate în sursa A. (4 puncte)

    Arată baremul

    Cele două categorii sunt metecii și sclavii.

  3. Menționați, din sursa B, două condiții pe care trebuie să le îndeplinească un tânăr ca să fie înscris între cetățeni. (6 puncte)

    Arată baremul

    Oricare două: să fie născut din părinți amândoi cetățeni; să aibă optsprezece ani; să fie om liber; să fie născut după cum cer legile. Câte 3 puncte pentru fiecare condiție.

  4. Scrieți litera sursei care precizează pedeapsa pentru cel înscris pe nedrept. (3 puncte)

    Arată baremul

    Litera B: „cetatea îl vinde ca sclav”.

  5. Scrieți o relație cauză–efect stabilită între două informații selectate din sursa B, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (5 puncte)

    Arată baremul

    Cauză: „tribunalul găsește că nu are dreptul să fie înscris”. Efect: „cetatea îl vinde ca sclav”. Deoarece tribunalul hotărăște că tânărul nu este născut din părinți cetățeni și liberi, acesta își pierde libertatea. Se primește și: cauză – membrii demei „hotărăsc că nu este om liber”; efect – „el face apel la tribunal”. Se primește orice altă relație corectă între două informații din sursă.

  6. Formulați un punct de vedere referitor la legătura dintre locuirea într-o cetate și cetățenie și susțineți-l cu o informație din sursa A. (5 puncte)

    Arată baremul

    Punct de vedere: în cetățile grecești, a locui într-o cetate nu însemna a fi cetățeanul ei. Informație: sursa A arată că „și metecii, și sclavii locuiesc în același loc”, iar cetățean este numai cel care poate lua parte la sfatul și la judecata cetății. 2 puncte pentru punctul de vedere, 3 pentru informația care îl susține.

Comparație

Metecul de la Atena și periecul de la Sparta

  1. Criteriile

    Patru criterii: de unde vine, dacă este om liber, ce obligații are față de cetate, dacă ia parte la hotărâri.

  2. Tabelul

    Metecul: străin așezat în cetate; liber; plătește taxa numită metoikion și impozitele de război, luptă în armată; nu votează și nu poate avea pământ. Periecul: localnic din așezările de la marginea statului spartan; liber; luptă în armată, în unități ale lui; are pământ, dar nu ia parte la conducerea Spartei.

  3. O asemănare

    Atât metecii, cât și periecii erau oameni liberi care luptau pentru cetate, dar nu aveau drepturi politice.

  4. O deosebire

    Metecul era un străin venit în cetate, care plătea o taxă pe cap și nu putea stăpâni pământ, în timp ce periecul era un localnic cu pământul și cu așezarea lui.

  5. Concluzia

    În amândouă cetățile, libertatea și cetățenia erau lucruri diferite: puteai fi liber, puteai lupta și plăti, fără să hotărăști nimic.

Pe scurt

  1. La Atena, după legea lui Pericle din 451 î.Hr., era cetățean numai bărbatul născut din tată și mamă atenieni, înscris în demă la 18 ani.
  2. Cetățeanul avea drepturi (lua parte la Adunare, putea fi judecător sau magistrat, putea stăpâni pământ) și obligații (serviciul militar, impozitul de război, iar pentru cei bogați liturgiile).
  3. Metecii erau străini liberi așezați în cetate: plăteau o taxă anuală, metoikion, și luptau în armată, dar nu aveau drepturi politice și nu puteau stăpâni pământ.
  4. La Sparta, periecii erau oameni liberi fără drepturi politice, iar hiloții erau țărani legați de pământ, aflați în stăpânirea statului.
  5. Sclavii erau proprietatea stăpânilor și nu aveau niciun drept; câți erau la Atena nu se știe.
  6. Femeile, metecii și sclavii nu luau parte la conducerea cetății, deci democrația ateniană era a unei minorități.
Fișă de lucruCaietul meu

Greșeli frecvente

  • GreșitToți locuitorii Atenei votau în Adunare.

    CorectVotau numai cetățenii: bărbați de peste 18 ani, născuți din doi părinți atenieni. Femeile, metecii și sclavii nu votau.

  • GreșitMetecii erau sclavi.

    CorectMetecii erau oameni liberi, unii foarte bogați. Le lipseau drepturile politice și dreptul de a stăpâni pământ.

  • GreșitPeriecii și hiloții erau același lucru.

    CorectPeriecii erau oameni liberi, cu așezările și pământul lor. Hiloții erau țărani legați de pământ, în stăpânirea statului spartan.

Verifică-te

Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.

  1. Cine era cetățean la Atena după legea lui Pericle din 451 î.Hr.?

    Răspuns

    c) Bărbatul născut din tată și mamă atenieni. Legea cerea ca amândoi părinții să fie atenieni. Locul nașterii, averea și serviciul militar nu ajungeau: metecii plăteau și luptau fără să fie cetățeni.

  2. Ce era metoikion?

    Răspuns

    a) Taxa anuală plătită de meteci. Metoikion era taxa pe cap plătită de meteci: 12 drahme pe an bărbatul, șase femeia care trăia singură.

  3. Prin ce se deosebea un periec de un hilot?

    Răspuns

    b) Periecul era om liber, hilotul era legat de pământ și stăpânit de stat. Amândoi trăiau în statul spartan și niciunul nu avea drepturi politice; periecul era însă liber, cu pământul lui, pe când hilotul lucra pământul spartanilor.

  4. În arhontatul lui Antidotos [anul 451 î.Hr.], din pricina mulțimii cetățenilor, s-a hotărât, la propunerea lui Pericle, ca nimeni să nu aibă parte de cetățenie dacă nu este născut din părinți amândoi cetățeni.

    Aristotel, Constituția atenienilor 26, scrisă pe la 330–320 î.Hr., despre anul 451 î.Hr.; traducere de lucru după Sir Frederic Kenyon, 1891

    Ce motiv dă sursa pentru legea lui Pericle?

    Răspuns

    b) Numărul prea mare al cetățenilor. Textul spune „din pricina mulțimii cetățenilor”: legea a micșorat numărul celor îndreptățiți.

  5. Așază fiecare om la starea lui.

    Răspuns

    Cetățean: Atenian de 30 de ani, cu amândoi părinții atenieni, tras la sorți judecător.

    Metec: Negustor din Milet așezat în Pireu, care plătește 12 drahme pe an; Fiu de armator străin, născut la Atena, care luptă ca hoplit, dar nu poate cumpăra pământ.

    Periec: Meșteșugar liber dintr-o așezare de la marginea statului spartan, chemat la oaste.

    Sclav sau hilot: Țăran care lucrează ogorul unui spartan și nu îl poate părăsi; Om închiriat de stăpânul lui la minele de argint, pentru un obol pe zi.

    Întrebările care despart stările sunt trei: este liber? ia parte la hotărâri? de unde vine? Fiul unui metec rămâne metec, oriunde s-ar fi născut.

  6. Așază evenimentele în ordinea în care s-au petrecut.

    Răspuns

    Ordinea în timp:

    1. Hiloții îi însoțesc pe spartani la Plateea (479 î.Hr.)
    2. Legea lui Pericle despre cetățenie (451 î.Hr.)
    3. Metecii merg ca hopliți împotriva Megarei, în primul an al războiului peloponesiac (431 î.Hr.)
    4. Mii de sclavi ai atenienilor fug la dușman, după ocuparea Deceleei (413 î.Hr.)

    Plateea (479) este în războaiele medice; legea vine în vremea lui Pericle (451); metecii luptă în primul an al războiului peloponesiac (431), iar sclavii fug spre sfârșitul lui (413).

  7. Compară cetățenia ateniană din secolul al V-lea î.Hr. cu cetățenia de azi, așa cum o cunoști: scrie o asemănare și o deosebire, în propoziții întregi.

    Un răspuns bun

    O asemănare: atât la Atena, cât și azi, cetățenia aduce drepturi politice, cum este dreptul de a lua parte la hotărâri, și obligații, cum sunt impozitele. O deosebire: la Atena, cetățeni erau numai bărbații născuți din doi părinți atenieni, iar un străin așezat în cetate rămânea metec din tată în fiu, în timp ce azi sunt cetățeni și femeile, iar un străin poate primi cetățenia după lege.

    O comparație bună folosește același criteriu pentru amândouă părțile: cine are cetățenia și cum se dobândește.

Termeni

cetățean
La Atena, bărbatul născut din doi părinți atenieni, înscris în demă la 18 ani; singurul cu drepturi politice.
metec
Străin liber așezat statornic într-o cetate greacă; plătea o taxă anuală și lupta în armată, fără drepturi politice.
periec
Om liber din așezările de la marginea statului spartan, fără drepturi politice la Sparta.
hilot
Țăran legat de pământ, aflat în stăpânirea statului spartan; lucra ogoarele spartanilor.
sclav
Om aflat în proprietatea altui om: putea fi cumpărat, vândut și închiriat și nu avea niciun drept în cetate.
liturgie
Cheltuială a cetății plătită din averea unui cetățean bogat, de pildă pregătirea unui cor (coregia).
efebie
Pregătirea militară a tinerilor atenieni, începută la 18 ani, o dată cu înscrierea între cetățeni.
metoikion
Taxa pe cap plătită în fiecare an de meteci, la Atena: 12 drahme bărbatul, șase drahme femeia care trăia singură.
Surse și legătura cu programa

Din programă: SS 3.1 „Colonizarea greacă. Polisul și formele de guvernare – Atena și Sparta”. Competențe specifice urmărite: 3.1.