Capitolul 8 · Catedrale, regi și ciumăLecția 8.6TC Pentru toate profilurile · în plus față de profilul tău
Evoluții politice: centralizarea statală
Cum a ajuns regele mai tare decât nobilii: Franța și Anglia
Cum a ajuns un rege să fie ascultat în tot regatul lui?
Mâine am testzece întrebări din capitolul 8
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
În același timp, în altă parte
- Mongolia. În 1206, Ginghis-Han a fost proclamat stăpân peste toate triburile mongole; în 1215, oastea lui a cucerit orașul care este azi Beijing. sursa
- Mali. Musa, stăpânul Imperiului Mali din Africa de Vest între 1312 și 1337, a făcut în 1324–1325 pelerinajul la Mecca, cu o caravană de mii de oameni. sursa
Înainte să citești: tu ce crezi?
Alienor de Aquitania, una dintre cele mai bogate moștenitoare ale secolului al XII-lea, a fost regină:
Vezi răspunsul
A amândurora. A fost regina Franței din 1137 până în 1152, când căsătoria ei cu Ludovic al VII-lea a fost desfăcută. În același an s-a măritat cu Henric Plantagenetul, care în 1154 a ajuns regele Angliei. Doi dintre fiii ei au fost regi ai Angliei: Richard Inimă de Leu și Ioan fără Țară.
În 1152, Alienor, ducesă de Aquitania, s-a despărțit de regele Franței, Ludovic al VII-lea. În mai puțin de două luni s-a măritat cu Henric Plantagenetul, care peste doi ani avea să fie regele Angliei. Pământurile ei, Aquitania, Gasconia și Poitou, adică sud-vestul Franței de azi, au trecut odată cu ea de la un rege la celălalt.
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
Ce înseamnă centralizareCe s-a întâmplat
Pe la anul 1000, regele Franței purta coroana, dar poruncea cu adevărat numai pe domeniul regal, pământurile pe care le stăpânea el însuși. Familia Capețienilor, care a domnit din 987, avea aceste pământuri în jurul Parisului. În rest, ducii și conții judecau, strângeau dări și purtau războaie pe seama lor.
Centralizarea statală este drumul prin care regele ajunge ascultat în tot regatul: își mărește domeniul regal și pune judecătorii, strângătorii de dări și oastea lui în locul celor ai marilor nobili. Anglia și Franța au făcut acest drum între secolele al XI-lea și al XIV-lea, fiecare în felul ei.
Anglia: un regat cucerit și număratCe s-a întâmplat
În 1066, regele Angliei a murit fără urmași. Ducele Normandiei, Wilhelm, a trecut marea cu oastea lui și l-a învins pe regele Harold la Hastings, la 14 octombrie 1066. De Crăciun a fost încoronat la Westminster. Wilhelm Cuceritorul a luat pământurile nobililor anglo-saxoni și le-a împărțit oamenilor lui: toți le țineau de la rege și îi datorau credință. Tapiseria de la Bayeux: broderie de 70 m, lucrată între 1066 și pe la 1077. Ține de muzeul din Bayeux, în Normandia.
De Crăciunul anului 1085, Wilhelm a poruncit să se cerceteze tot regatul: cine ține fiecare moșie, câți oameni și câte pluguri are și cât prețuiește. Răspunsurile au fost strânse în 1086 într-un registru, Domesday Book. Numărați azi, capii de familie trecuți în el sunt 278.786; dintre ei, 28.214 erau sclavi, adică unul din zece. Un rege care știe ce are fiecare poate cere dări de la fiecare. Domesday Book se păstrează la Arhivele Naționale britanice, la Kew. Numerele: numărătoare de azi, Universitatea din Hull.
Henric al II-lea Plantagenetul (1154–1189) a rânduit tribunale ale regelui și a dezvoltat judecata cu jurați, oameni ai locului puși să spună sub jurământ ce știu. Judecata nobililor pe moșiile lor a pierdut teren în fața judecății regelui.
Pentru curioși
Henric al II-lea a vrut să-i judece și pe oamenii Bisericii în tribunalele lui. Arhiepiscopul de Canterbury, Thomas Becket, fost prieten al regelui, s-a împotrivit și a fost ucis în 1170.
În nordul Angliei, registrul din 1086 nu scrie aproape niciun sclav: 40 în șase comitate. Cei care au făcut cercetarea acolo nu i-au notat; asta nu arată că lipseau.

Autorul imaginii: autor necunoscut (broderie din secolul al XI-lea); reprezentare digitală: Université de Caen Normandie, CNRS, ENSICAEN, 2017, domeniu public, sursa. Imagine decupată și micșorată.
Alienor, între doi regiCe s-a întâmplat
Alienor de Aquitania (pe la 1122–1204) a moștenit în 1137 ducatul tatălui ei și a fost măritată în același an cu Ludovic al VII-lea al Franței. Căsătoria a fost desfăcută în 1152, sub cuvânt că soții erau rude. Alienor l-a luat atunci de soț pe Henric Plantagenetul, conte de Anjou și duce al Normandiei, ajuns în 1154 regele Henric al II-lea al Angliei.
De atunci, regele Angliei stăpânea mai mult din Franța decât regele Franței: ținuturi de la Pirinei până la Canalul Mânecii. Pentru ele era vasalul regelui de la Paris. Alienor a avut cu Henric opt copii, între care Richard Inimă de Leu (rege în 1189–1199) și Ioan fără Țară (1199–1216). În 1173 și-a sprijinit fiii răsculați împotriva tatălui lor, iar Henric a ținut-o sub pază mai mult de zece ani. Cât Richard a fost plecat în cruciadă, ea a cârmuit în locul lui. Scrisori și acte date de Alienor însăși între 1137 și 1204, adunate în colecția Epistolae (Universitatea Columbia): titlurile ei, cu anii.
Franța: regele își adună regatulCe s-a întâmplat
Filip al II-lea August (1180–1223) i-a luat lui Ioan fără Țară Normandia, în 1204, și alte ținuturi. În 1214, la Bouvines, l-a învins pe împăratul Otto al IV-lea, aliatul lui Ioan. Domeniul regal a ajuns de patru ori mai mare. Filip a fost primul rege al Franței care a cârmuit cu slujbași plătiți, numiți baili (baillis), care judecau și strângeau veniturile în numele lui.
Ludovic al IX-lea (1226–1270) a interzis războaiele dintre nobili, a avut grijă ca moneda regelui să fie bună și a dat în 1254 o mare ordonanță despre purtarea slujbașilor regelui. Filip al IV-lea cel Frumos (1285–1314) a cerut dări și de la cler, ceea ce l-a adus în ceartă cu papa Bonifaciu al VIII-lea, iar în 1307 a pus să fie arestați cavalerii templieri și le-a luat averile.
De ce două drumuriDe ce
În Anglia, regele a fost puternic de la început, pentru că regatul fusese cucerit dintr-odată și tot pământul venea de la el. De aceea, acolo nobilii s-au unit ca să-l îngrădească. După ce a pierdut Normandia, iar aliații lui au fost învinși la Bouvines, Ioan fără Țară a cerut bani tot mai mulți. Baronii s-au răsculat și l-au silit, la 15 iunie 1215, să pună pecetea pe Magna Charta, prin care regele făgăduia să respecte legea.
În Franța, regele a pornit slab și și-a mărit domeniul bucată cu bucată, prin războaie, căsătorii și moșteniri, timp de două sute de ani. Nobilii nu au avut un rege puternic împotriva căruia să se unească, așa că pe la 1300 regele Franței era mai puțin îngrădit decât cel al Angliei. Explicație a istoricilor, din compararea celor două regate; cei de atunci nu au lăsat-o scrisă.
Exercițiu de tip test
Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.
Sursa A Cronica anglo-saxonă, despre regele Wilhelm
Acest rege Wilhelm (…) a fost un om foarte înțelept și foarte mare, mai cinstit și mai puternic decât oricare dintre înaintașii lui. A fost blând cu oamenii buni, care îl iubeau pe Dumnezeu, dar aspru peste măsură cu cei care se împotriveau voinței lui. (…)
A domnit peste Anglia și, ager cum era când venea vorba de folosul lui, a cercetat regatul atât de amănunțit, încât nu era o singură hidă de pământ [o măsură de pământ] despre care să nu știe cine o stăpânește și cât prețuiește, iar acestea le-a trecut apoi în registrul lui.
Ce poate dovedi Arată cum vedea un om al Bisericii, care îl cunoscuse, puterea lui Wilhelm: un rege de care se temeau toți și care a pus să i se scrie cine stăpânește fiecare bucată de pământ și cât prețuiește.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi singură că registrul era fără greș și nici ce credeau țăranii numărați. Autorul este un singur om, care îl laudă și îl judecă pe rege după măsura lui de călugăr.
Cerințe
Precizați secolul la care se referă sursa A. (2 puncte)
Numiți regele precizat în sursa A. (2 puncte)
Menționați, din sursa A, două informații referitoare la felul în care Wilhelm a cârmuit Anglia. (6 puncte)
Scrieți o relație cauză–efect stabilită între două informații selectate din sursa A, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (7 puncte)
Formulați un punct de vedere referitor la legătura dintre registrul din 1086 și puterea regelui și susțineți-l cu o informație din sursa A. (5 puncte)
Comparație
Centralizarea în Anglia și în Franța, comparate pe criterii
Criteriile
Trei criterii: cât de puternic este regele la început; cum își mărește puterea; cine îl îngrădește.
Tabelul
Anglia: rege puternic din 1066, fiindcă a cucerit regatul; registru al pământurilor (1086) și judecători ai regelui (Henric al II-lea); baronii îi impun Magna Charta (1215). Franța: rege slab pe la 1000, cu un domeniu regal mic; domeniul crește prin războaie și moșteniri (Filip al II-lea August, Bouvines 1214), cu baili plătiți; pe la 1300, nimeni nu-l îngrădește printr-un act scris.
O asemănare
Asemănare: în amândouă regatele, regele a pus judecători și strângători de dări ai lui în locul celor ai marilor nobili.
O deosebire
Deosebire: în Anglia regele a fost puternic de la cucerirea din 1066, în timp ce în Franța regele și-a mărit domeniul treptat, timp de două secole.
Concluzia
Anglia și Franța au ajuns amândouă regate centralizate, dar în Anglia puterea regelui a fost îngrădită de timpuriu de nobili, prin Magna Charta, în timp ce în Franța regele a rămas mai liber.
Pe scurt
- Centralizarea statală este procesul prin care regele își mărește domeniul regal și își impune în tot regatul judecătorii, dările și oastea, în locul celor ale marilor nobili.
- În Anglia, Wilhelm Cuceritorul a câștigat tronul la Hastings (14 octombrie 1066), a împărțit pământul oamenilor lui și a pus să fie cercetat regatul în Domesday Book (1086).
- Henric al II-lea Plantagenetul (1154–1189) a întărit judecata regelui; fiul lui, Ioan fără Țară, a fost silit de baroni să dea Magna Charta, la 15 iunie 1215.
- Alienor de Aquitania a fost regină a Franței (1137–1152), apoi a Angliei (din 1154), și mama regilor Richard Inimă de Leu și Ioan fără Țară; prin căsătoria ei din 1152, sud-vestul Franței a trecut la regii Angliei.
- În Franța, Capețienii (din 987) și-au mărit treptat domeniul regal: Filip al II-lea August a luat Normandia (1204) și a învins la Bouvines (1214), Ludovic al IX-lea a întărit dreptatea și moneda regelui, iar Filip al IV-lea cel Frumos (1285–1314) a cerut dări și de la cler.
Greșeli frecvente
GreșitRegele Angliei și regele Franței stăpâneau fiecare țara lui, ca două state de azi.
CorectDin 1154, regele Angliei era și duce al Normandiei și al Aquitaniei și conte de Anjou: stăpânea mai mult din Franța decât regele Franței și era, pentru aceste pământuri, vasalul lui.
GreșitDomesday Book este un recensământ al tuturor locuitorilor Angliei.
CorectEste un registru al moșiilor, făcut în 1086 pentru dări: numără capii de familie (278.786), pământul și plugurile. Soțiile și copiii lor nu sunt numărați.
GreșitCentralizarea a însemnat că regele a desființat nobilimea.
CorectNobilii și-au păstrat moșiile și rangul. Au pierdut o parte din judecată, din dări și din dreptul de a purta războaie pe seama lor, care au trecut la slujbașii regelui.
Verifică-te
Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.
Ce înseamnă centralizare statală?
Răspuns
a) Regele își mărește domeniul și își impune în tot regatul judecătorii, dările și oastea. Centralizarea adună puterea la rege: domeniul regal crește, iar judecata, dările și oastea trec de la marii nobili la oamenii regelui. Împărțirea în feude este drumul invers.
De ce a contat pentru regii Franței căsătoria lui Alienor din 1152?
Răspuns
b) Sud-vestul Franței a trecut la viitorul rege al Angliei. Alienor era ducesă de Aquitania în nume propriu. Când s-a măritat cu Henric Plantagenetul, pământurile ei au trecut la el, iar din 1154 el a fost regele Angliei.
Ce este Domesday Book?
Răspuns
c) Registrul moșiilor Angliei, făcut din porunca lui Wilhelm Cuceritorul. Domesday Book este registrul din 1086 în care sunt trecute moșiile, oamenii, plugurile și prețul lor. Legea baronilor este Magna Charta (1215), iar broderia este Tapiseria de la Bayeux.
A cercetat regatul atât de amănunțit, încât nu era o singură hidă de pământ despre care să nu știe cine o stăpânește și cât prețuiește, iar acestea le-a trecut apoi în registrul lui.
La ce îi folosea regelui un asemenea registru?
Răspuns
d) Să știe de la cine și cât poate cere dări. Cronica spune că regele știa „cine o stăpânește și cât prețuiește” fiecare bucată de pământ: exact ce trebuie ca să ceri dări.
Așază evenimentele în ordinea în care s-au petrecut.
Răspuns
Ordinea în timp:
- Capețienii urcă pe tronul Franței (987 d.Hr.)
- Bătălia de la Hastings (1066 d.Hr.)
- Cercetarea regatului pentru Domesday Book (1086 d.Hr.)
- Alienor se mărită cu Henric Plantagenetul (1152 d.Hr.)
- Filip al II-lea August învinge la Bouvines (1214 d.Hr.)
- Ioan fără Țară pune pecetea pe Magna Charta (1215 d.Hr.)
Capețienii domnesc din 987. Anglia este cucerită în 1066 și numărată în 1086. Alienor își schimbă soțul în 1152. Bouvines (1214) vine cu un an înaintea Magnei Charta (1215) și o explică în parte.
Cărui regat îi aparține fiecare?
Răspuns
Anglia: Domesday Book; Henric al II-lea Plantagenetul; Magna Charta.
Franța: Bailii lui Filip al II-lea August; Dinastia Capețienilor; Ludovic al IX-lea.
Registrul din 1086, judecătorii lui Henric al II-lea și Magna Charta țin de Anglia. Capețienii, bailii și Ludovic al IX-lea țin de Franța.
Menționează o asemănare și o deosebire între centralizarea din Anglia și cea din Franța, în două-trei propoziții.
Un răspuns bun
Asemănare: în amândouă regatele, regele a pus judecători și strângători de dări ai lui în locul celor ai marilor nobili. Deosebire: în Anglia regele a fost puternic de la cucerirea din 1066, iar nobilii l-au îngrădit prin Magna Charta (1215), în timp ce în Franța regele și-a mărit domeniul treptat, de la Filip al II-lea August la Filip al IV-lea cel Frumos.
O comparație bună are un criteriu și folosește „în timp ce” pentru deosebire.
Termeni
- centralizare statală
- Procesul prin care regele își mărește domeniul și își impune în tot regatul judecătorii, dările și oastea, în locul celor ale marilor nobili.
- domeniu regal
- Pământurile pe care regele le stăpânește el însuși, fără un alt senior între el și locuitori.
- Domesday Book
- Registrul moșiilor Angliei, făcut în 1086 din porunca lui Wilhelm Cuceritorul. Numele înseamnă „cartea Judecății de Apoi”.
- baili
- Slujbași plătiți ai regelui Franței (în franceză, baillis), care judecau și strângeau veniturile în numele lui, din vremea lui Filip al II-lea August.
- vasal
- Cel care ține un pământ de la un senior și îi datorează credință. Regele Angliei era vasalul regelui Franței pentru pământurile lui din Franța.
- Magna Charta
- Actul din 15 iunie 1215 prin care regele Ioan fără Țară le-a făgăduit baronilor răsculați că va respecta legea.
- Capețieni
- Dinastia regilor Franței începută în 987 cu Hugo Capet; ramura directă a domnit până în 1328.
Surse și legătura cu programa
- Anglo-Saxon Chronicle: Assessment of William I – Internet Medieval Sourcebook (Fordham), după F. A. Ogg, A Source Book of Mediaeval History, 1907 – sursa A: portretul lui Wilhelm, cercetarea regatului și registrul
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Eleonora d’Aquitania – născută pe la 1122, moartă la Fontevraud în 1204; 1137, 1152, 1154; Aquitania, Gasconia și Poitou; răscoala din 1173; cârmuirea în lipsa lui Richard
- Epistolae: Medieval Women’s Latin Letters (Universitatea Columbia), Eleanor of Aquitaine – titlurile lui Alienor cu anii: regină a Franței 1137–1152, a Angliei din 1154; scrisorile păstrate
- Store norske leksikon, articolele Eleonore av Aquitania și Angevin-riket – opt copii cu Henric; recăsătorirea la câteva săptămâni; ținuturile Plantageneților de la Pirinei spre nord; pierderea Normandiei în 1204
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Guglielmo I il Conquistatore – Hastings, 14 octombrie 1066; încoronarea din 25 decembrie la Westminster; împărțirea pământurilor confiscate
- The National Archives (Regatul Unit), ghidul Domesday Book – cercetarea poruncită de Crăciunul 1085 și făcută în 1086; ce întrebări s-au pus; registrul se păstrează la Kew (seria E 31)
- Hull Domesday Project (J. J. N. Palmer, G. Slater și echipa, Universitatea din Hull), baza de date, versiunea 1b, 2010 – 278.786 de capi de familie, 28.214 sclavi (10,1%); 40 de sclavi în cele șase comitate din nord
- P. Stafford, „Women in Domesday”, Reading Medieval Studies 15 (1989) – femeile care țin pământ apar în registru (contesa Judith, cea mai însemnată în 1086); soțiile și copiii capilor de familie nu sunt numărați
- Store norske leksikon, articolul Bayeuxteppet – 70,34 m lungime; datare între 1066 și pe la 1077; împrumutată la British Museum din septembrie 2026 până în iulie 2027
- Bayeux Museum, The Bayeux Tapestry – broderie din secolul al XI-lea, comandată probabil de episcopul Odo pentru catedrala din Bayeux (1077)
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Enrico II Plantageneto – rege din 1154; reforma judecății care îngrădește curțile feudale; conflictul cu Thomas Becket
- Store norske leksikon, articolul Henrik 2. av England – 1154–1189; rânduiala judecătorească și juriul; Becket, mort în 1170
- Store norske leksikon, articolul Filip 2. August – 1180–1223; domeniul de patru ori mai mare; Bouvines 1214; primul rege care cârmuiește cu slujbași plătiți (baillis)
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Luigi IX – 1226–1270; Marea Ordonanță din 1254 despre slujbașii regelui; tratatul din 1259
- Store norske leksikon, articolul Djengis khan – proclamarea din 1206; căderea orașului care este azi Beijing, 1215
- Store norske leksikon, articolul Musa (stăpânul Imperiului Mali) – domnia din 1312–1337; pelerinajul la Mecca din 1324–1325
- Lex – Danmarks Nationalleksikon, articolul Ludvig 9. den Hellige – interzicerea războaielor dintre nobili, întărirea administrației regale, moneda bună
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Filippo IV il Bello – 1285–1314; dările cerute clerului și conflictul cu Bonifaciu al VIII-lea; templierii
- Store norske leksikon, articolul Filip 4. den smukke – arestarea templierilor în 1307 și averile lor
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Capetingi – dinastia din 987; ramura directă până în 1328; lista regilor cu anii de domnie
- Store norske leksikon, articolul Johan uten land – 1199–1216; înfrângerea aliaților lui la Bouvines și răscoala baronilor; Magna Charta, 1215
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Magna Charta – Runnymede, 15 iunie 1215; un act dat baronilor
Din programă: TC 5.4 „Evoluții politice: centralizarea statală”; SS 5.4 „Evoluții politice: centralizarea statală”; FIL 5.5 „Evoluții politice: centralizarea statală”. Competențe specifice urmărite: 3.1.