Credință, putere și cunoaștere în lumea medievală
Capitolul 8
Catedrale, regi și ciumă – cum se clădește și cum se clatină o lume
Cum se clădește și cum se clatină o lume?
Fiecare punct este un oraș în care un inventar al epidemiilor consemnează ciuma. Ciuma ajunge la Messina, în Sicilia, în toamna lui 1347. În ce an ajunge la Londra?
În 1348, ciuma apare în încă 126 de orașe
În 1347, inventarul consemnează ciuma în 14 orașe. În 1348 apar încă 126, în 1349 încă 69, în 1350 încă 41, în 1351 încă 4, în 1352 încă 2. Până în 1352 se adună 256.
Londra are ciumă consemnată din 1348, la 1.920 km în linie dreaptă de Messina.
Inventarul dă numai anul. În ce ordine au fost atinse orașele din același an, din el nu se poate afla. Mergi an cu an:
Alege un oraș și ghicește anul
Au rămas orașele consemnate în 1347 și 20 de cercuri goale. Alege un oraș, spune din ce an consemnează inventarul ciuma acolo, apoi vezi răspunsul și distanța până la Messina.
Două dintre ele apar în inventar abia după 1352.
Pe mare, cam 40 km pe zi; pe uscat, cel mult 2
Pe mare, ciuma înainta cam 40 km pe zi; pe uscat, între 0,6 și 2 km pe zi, după calculele istoricului O. J. Benedictow.
Londra, port, la 1.920 km în linie dreaptă de Messina, are ciumă consemnată din 1348. Milano, departe de mare, la 964 km, apare abia în 1350.
Bergen, în Norvegia, apare în 1349, cu un an înaintea Nürnbergului (1350), deși e de două ori mai departe de Messina: 2.571 km față de 1.302.
Pe teritoriul de azi al României, un singur oraș: Oradea, 1349
Oradea, pe atunci în Regatul Ungariei, este singurul oraș de pe teritoriul de azi al României pe care inventarul îl are în primul val, și numai în digitizarea mai veche. Că ciuma a fost acolo se vede și dintr-un act: la 26 iunie 1349, la Oradea (Várad), episcopul catolic Demetrius scrie că „o ciumă de nespus” a luat în acel an multe vieți. Actul este citit în lecția despre foamete și ciumă.
Ungaria apare în inventar în 1349 doar ca regiune, fără niciun oraș. Pentru Țara Românească și Moldova, inventarul nu are nimic.
Romburile sunt orașe care lipsesc din inventar, datate de Benedictow: Caffa (azi Feodosia, în Ucraina), toamna lui 1346; Constantinopol, mai 1347; Novgorod, august 1352; Moscova, 1353.
Ciuma s-a întors: 1361, 1374, 1383, 1400
După primul val, inventarul nu are nimic pentru 1354 și 1355. Din 1356 până în 1400 nu mai trece niciun an fără ciumă consemnată undeva.
Anii cu cele mai multe orașe: 1361 (28), 1374 (26), 1400 (26), 1383 (25). Strasbourg apare în 19 ani diferiți până în 1400.
Lista merge mai departe: digitizarea din 2012 ajunge până în 1900, cu 6.848 de consemnări în 1.172 de orașe; lista publicată are 6.929 de rânduri, dintre care unele se repetă. Numerele spun câte consemnări a găsit Biraben; câte epidemii au fost, din ele nu se poate afla.
De unde știm
Punctele vin dintr-un inventar alcătuit de istoricul Jean-Noël Biraben și publicat în 1975–1976: o listă de locuri și de ani în care el a găsit ciuma pomenită în scris. Lista a fost trecută în tabele de două ori: de Atanasiu și colegii lui, în 2008, și de Büntgen și colegii lui, în 2012. Tabelele diferă: 62 din cele 256 de orașe ale primului val, între ele Oradea, lipsesc din al doilea.
Istoricii Roosen și Curtis au arătat în 2018 cum se citește lista. Ea adună pomenirile pe care Biraben le-a găsit lucrând la Paris, cele mai multe fără izvorul arătat: spune unde a avut el consemnări la îndemână, iar câtă ciumă a fost, din ea nu se poate afla. Acoperirea este inegală: Franța pare centrul epidemiei (68 din cele 256 de orașe) fiindcă Biraben cunoștea arhivele franceze, orașele sunt mai bine prinse decât satele, iar părți mari din Țările de Jos, Danemarca, Scoția, Irlanda și Europa Centrală sunt aproape goale, deși cercetări mai noi în arhive găsesc ciuma și acolo. De aceea un loc gol înseamnă lipsă de consemnări, niciodată dovada că ciuma a lipsit, iar numărul de consemnări dintr-un oraș sau dintr-un deceniu nu se poate citi ca număr de epidemii.
Anul din inventar poate fi mai târziu decât sosirea ciumei. Parisul apare abia din 1349, deși un cronicar parizian din acei ani, continuatorul lui Guillaume de Nangis, scrie că în oraș s-a murit de ea din 1348 și tot anul următor.
Clasele barei: „păstrat” – există și azi; „scris” – a scris cineva, iar textul spune dacă era din vremea aceea sau de mai târziu și la câți ani după; „dedus” – socotit sau estimat de cercetătorii de azi ori calculat aici; „nu se știe” – necunoscut sau disputat.
Bara are aici trei părți, fiindcă niciun semn nu este un obiect păstrat. Sub „a scris cineva” stau consemnările inventarului: fiecare vine dintr-o scriere mai veche în care Biraben a găsit ciuma pomenită. Inventarul însuși este însă alcătuit în 1975–1976, la peste 600 de ani după primul val, și de cele mai multe ori nu arată izvorul. Un punct spune deci că inventarul are acolo o consemnare; cine a scris-o întâi și cât de aproape de fapte, din el nu se poate afla. Atinge părțile barei pe rând: rămâne numai ce se sprijină pe acel fel de dovadă.
