Istorie IX

Capitolul 8 · Catedrale, regi și ciumăLecția 8.9TC Pentru toate profilurile · în plus față de profilul tău

Declinul Evului Mediu: războaie, foamete, epidemii

116 ani de război și o fată din Lorena: Războiul de 100 de ani și Ioana d’Arc

PreistorieAntichitateEvul MediuEpoca modernă10000 î.Hr.3500 î.Hr.1000 î.Hr.1 d.Hr.10001725// înainte de 3500 î.Hr., scara este comprimatăPreistorieAntichitateEvul MediuEpoca modernă10000 î.Hr.1000 î.Hr.10003500 î.Hr.1 d.Hr.1725// înainte de 3500 î.Hr.,scara este comprimată
1337–1453 · Evul Mediu

Cum a ajuns o țărancă de vreo 17 ani să schimbe mersul unui război dintre regi?

Mâine am testzece întrebări din capitolul 8

În același timp, în altă parte
  • China. Între 1405 și 1433, amiralul Zheng He a condus șapte călătorii ale flotei chineze prin Oceanul Indian, până pe coasta de răsărit a Africii. sursa
  • Mexic. În 1428, aztecii din Tenochtitlan, uniți cu orașul Texcoco, i-au învins pe stăpânii de până atunci ai văii; din această alianță a crescut Imperiul Aztec. sursa

Înainte să citești: tu ce crezi?

Ioana d’Arc a luptat pentru regele Franței împotriva englezilor. Cine a condamnat-o în 1431?

Vezi răspunsul

Un tribunal al Bisericii. Ioana era în mâinile englezilor, la Rouen, dar judecata a fost una bisericească, pentru erezie, condusă de Pierre Cauchon, episcop de Beauvais. Tribunalul a condamnat-o și a predat-o englezilor, care au ars-o pe rug la 30 mai 1431. În 1456, o nouă judecată, cerută de familia ei și încuviințată de papă, a declarat sentința nulă, iar în 1920 Biserica Catolică a trecut-o pe Ioana în rândul sfinților.

La 24 februarie 1431, în castelul din Rouen, o fată care crede că are 19 ani stă în fața unui episcop și a zeci de învățați ai Bisericii. Este întrebată dacă știe că se află în harul lui Dumnezeu. Răspunde: „Dacă nu sunt, Dumnezeu să mă aducă în harul Lui; iar dacă sunt, Dumnezeu să mă țină în el.” Cu doi ani înainte, aceeași fată dusese un rege la încoronare.

Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.

De ce a pornit războiulDe ce

Războiul de 100 de ani este numele dat șirului de războaie dintre regii Angliei și ai Franței, purtate cu pauze lungi între 1337 și 1453, adică timp de 116 ani. Cauza de durată: regele Angliei stăpânea în Franța ducatul Aquitaniei (Gasconia) și era, pentru el, vasalul regelui Franței, iar cei doi se certau de zeci de ani pentru acest pământ. Se mai certau pentru Flandra, bogată în postav, pe care Anglia o sprijinea împotriva regelui Franței, și pentru Scoția, pe care o sprijinea Franța.

Peste cearta aceasta a venit moștenirea tronului. În 1328 a murit Carol al IV-lea, ultimul Capețian din ramura directă, fără fiu. Rege a ajuns vărul lui, Filip al VI-lea de Valois. Regele Angliei, Eduard al III-lea, a cerut coroana Franței pentru sine: era nepot de fiică al lui Filip al IV-lea cel Frumos. Cauza imediată a fost confiscarea Gasconiei: în 1337, Filip al VI-lea i-a luat lui Eduard ducatul, iar războiul a început.

Trei mari înfrângeri ale FranțeiCe s-a întâmplat

Englezii au câștigat la Crécy (1346) și la Poitiers (1356), unde regele Franței, Ioan al II-lea, a fost luat prizonier. Cavalerii francezi au fost bătuți de arcașii și de pedestrașii englezi. Între cele două bătălii a trecut prin amândouă regatele Moartea Neagră (1347–1351), care, după estimările istoricilor, a omorât între 30% și 60% din populația Europei. Prin pacea de la Brétigny (1360), Eduard al III-lea a renunțat la coroana Franței și a primit în schimb Gasconia, Calais și alte ținuturi, fără să mai fie vasal pentru ele.

Războiul a reînceput. La 25 octombrie 1415, regele Angliei Henric al V-lea a învins la Azincourt o oaste franceză mai mare decât a lui. Franța era ruptă în două de un război între ducele Burgundiei și oamenii prințului moștenitor. Prin tratatul de la Troyes (21 mai 1420), regele Carol al VI-lea l-a recunoscut pe Henric al V-lea drept moștenitor al tronului Franței. Englezii și burgunzii țineau nordul, cu Parisul. Fiul dezmoștenit, Carol, mai stăpânea ținuturile de la sud de Loara. Tratatul de la Troyes (21 mai 1420), scris în latină, se păstrează la Arhivele Naționale ale Franței.

Ioana d’ArcCe s-a întâmplat

Ioana d’Arc (Jeanne d’Arc) s-a născut pe la 1412 într-o familie de țărani din Domrémy, în Lorena. Spunea că de la 13 ani aude glasuri de sfinți, care îi poruncesc să salveze Franța. În 1428, englezii au împresurat Orléans, orașul care păzea trecerea spre sud. Ioana a ajuns la curtea lui Carol, a primit oșteni și, în mai 1429, a despresurat orașul. În iunie, francezii au câștigat la Patay. La 17 iulie 1429, Carol al VII-lea a fost încoronat în catedrala din Reims, cu Ioana alături. La proces, în februarie 1431, Ioana a spus că are, crede ea, 19 ani; de aici anul nașterii, pe la 1412.

În mai 1430, la Compiègne, Ioana a fost prinsă de burgunzi, care au vândut-o englezilor.

Harta Franței în Războiul de 100 de ani, 1337–1453. Bătălii: Crécy, 1346, și Azincourt, 1415, în nord; Poitiers, 1356, în apus; Castillon, 1453, în sud-vest. Orașe: Paris; Orléans, 1429, pe Loara; Reims, 1429; Rouen, 1431. Domrémy, satul Ioanei d’Arc, este în răsărit, în Lorena. Harta Franței în Războiul de 100 de ani, 1337–1453. Bătălii: Crécy, 1346, și Azincourt, 1415, în nord; Poitiers, 1356, în apus; Castillon, 1453, în sud-vest. Orașe: Paris; Orléans, 1429, pe Loara; Reims, 1429; Rouen, 1431. Domrémy, satul Ioanei d’Arc, este în răsărit, în Lorena. Războiul de 100 de ani, 1337–1453 Loara Azincourt, 1415 Crécy, 1346 Rouen, 1431 Paris Reims, 1429 Domrémy Orléans, 1429 Poitiers, 1356 Castillon, 1453 200 km bătălie Ioana d’Arc, 1429
Figura 1Primele trei mari bătălii au fost câștigate de englezi; ultima, Castillon, de francezi. Săgeata arată direcția drumului de la Orléans la Reims, din 1429, fără traseul exact. Coasta și cursul Loarei sunt cele de azi.

Procesul de la RouenDe unde știm

Englezii au dus-o la Rouen și au dat-o pe mâna unui tribunal al Bisericii, condus de episcopul de Beauvais, Pierre Cauchon. Judecata a început la 21 februarie 1431. Ioana a fost învinuită de erezie, adică de abatere de la învățătura Bisericii, și de vrăjitorie; i s-a reproșat și că poartă haine bărbătești. La 24 mai s-a lepădat în public de spusele ei, apoi a îmbrăcat din nou haine bărbătești. Judecătorii au declarat-o eretică recăzută în greșeală și au predat-o puterii lumești, adică oamenilor regelui Angliei, care stăpânea orașul. Aceștia au ars-o pe rug în Piața Veche din Rouen, la 30 mai 1431. Procesul-verbal al judecății din 1431, ținut de notarii tribunalului: întrebările judecătorilor și răspunsurile ei, scrise zi de zi.

În 1456, după ce francezii recuceriseră Normandia, o nouă judecată a Bisericii, cerută de familia Ioanei și încuviințată de papa Calixt al III-lea, a declarat sentința din 1431 nulă. În 1920, Biserica Catolică a trecut-o pe Ioana în rândul sfinților. Ioana d’Arc a fost, așadar, condamnată de un tribunal al Bisericii și este sfântă a aceleiași Biserici.

Pentru curioși

Procesul-verbal este scris de oamenii tribunalului care a condamnat-o, în latină, după însemnări luate în franceză. Glasul Ioanei ajunge până azi numai prin pana lor. Tocmai de aceea răspunsurile ei, de multe ori mai iscusite decât întrebările, sunt greu de pus la îndoială: judecătorii nu aveau de ce să i le înfrumusețeze.

Întrebată despre glasuri, Ioana a răspuns de mai multe ori că nu are voie să spună tot. Copiii din satul ei, a mai zis, au o vorbă: oamenii sunt uneori spânzurați fiindcă spun adevărul.

Cum s-a încheiat și ce a schimbatDe ce

În 1435, ducele Burgundiei s-a împăcat cu Carol al VII-lea, iar englezii au rămas fără aliat. Normandia a fost recucerită în 1450. La 17 iulie 1453, la Castillon, francezii au câștigat ultima bătălie. Regele Angliei a pierdut pământurile din Franța pentru care pornise războiul.

Ca să poarte un război atât de lung, Carol al VII-lea a pus dări noi și a făcut o armată permanentă, plătită de rege. De aceea, regele a avut mai puțină nevoie de cavalerii marilor nobili și a ieșit din război mai puternic decât intrase. În amândouă țările, războiul a întărit simțământul de a ține de același regat, împotriva celuilalt: istoricii văd aici un început de sentiment național. Concluzie a istoricilor; cei de atunci vorbeau de credința față de rege, iar cuvântul „națiune” avea alt înțeles.

Axă a timpului de la 1330 la 1460. O bandă lungă: Războiul de 100 de ani, 1337–1453, adică 116 ani. O bandă scurtă: Moartea Neagră, 1347–1351. Puncte: 1346, Crécy; 1356, Poitiers; 1415, Azincourt; 1429, Orléans și Reims; 1431, rugul de la Rouen; 1453, Castillon. O linie desparte secolul al XIV-lea de secolul al XV-lea, la 1400. Axă a timpului de la 1330 la 1460. O bandă lungă: Războiul de 100 de ani, 1337–1453, adică 116 ani. O bandă scurtă: Moartea Neagră, 1347–1351. Puncte: 1346, Crécy; 1356, Poitiers; 1415, Azincourt; 1429, Orléans și Reims; 1431, rugul de la Rouen; 1453, Castillon. O linie desparte secolul al XIV-lea de secolul al XV-lea, la 1400. 1330 1460 1337 începe războiul 1347–1351 Moartea Neagră războiul: 116 ani secolul al XIV-lea secolul al XV-lea 1453 sfârșitul 1346 Crécy 1356 Poitiers 1415 Azincourt 1429 Orléans și Reims 1431 rugul de la Rouen 1453 Castillon
Figura 2Războiul de 100 de ani a ținut 116 ani și se întinde pe două secole. De la Orléans (1429) până la Castillon (1453) au mai trecut 24 de ani.

Exercițiu de tip test

Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.

Sursa A Procesul de condamnare a Ioanei d’Arc, ședința a treia

Ce fel de sursă
text
Cine
notarii tribunalului bisericesc de la Rouen, Guillaume Manchon și Guillaume Boisguillaume, care consemnează întrebările judecătorilor și răspunsurile Ioanei
Când a fost făcută
24 februarie 1431, la Rouen
Despre ce moment vorbește
interogatoriul Ioanei d’Arc în fața episcopului Pierre Cauchon
Câți ani le despart
niciunul: este din același an
Unde se află azi
Publicat în traducere engleză de W. P. Barrett, The Trial of Jeanne d’Arc, New York, 1932
Traducere
traducere de lucru după versiunea engleză a lui W. P. Barrett, 1932, făcută din latină și franceză (Internet Medieval Sourcebook, Universitatea Fordham)

Întrebată dacă știe că este în harul lui Dumnezeu, a răspuns: „Dacă nu sunt, Dumnezeu să mă aducă în harul Lui; iar dacă sunt, Dumnezeu să mă țină în el. Aș fi cea mai tristă făptură din lume dacă aș ști că nu sunt în harul Lui.” A adăugat că, dacă ar fi în păcat, nu crede că glasul ar mai veni la ea; și ar vrea ca toți să-l poată auzi la fel de bine ca ea. Credea că avea vreo treisprezece ani când glasul a venit la ea întâia oară.

Ce poate dovedi Dovedește ce a fost întrebată Ioana și ce a răspuns, așa cum au consemnat notarii tribunalului: că se socotea călăuzită de un glas pe care îl auzea de pe la treisprezece ani.

Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi ce a auzit sau a văzut Ioana: arată ce credea și ce spunea ea. Cuvintele ei ajung la cititor prin pana oamenilor tribunalului care a condamnat-o.

Sursa B Sentința de condamnare a Ioanei d’Arc

Ce fel de sursă
text
Cine
Pierre Cauchon, episcop de Beauvais, și Jean Le Maistre, vicar al inchizitorului, judecători
Când a fost făcută
30 mai 1431, la Rouen, în Piața Veche
Despre ce moment vorbește
condamnarea Ioanei ca eretică recăzută în greșeală
Câți ani le despart
niciunul: este din același an
Unde se află azi
Parte a aceluiași proces-verbal; în traducerea lui W. P. Barrett, 1932
Traducere
traducere de lucru după versiunea engleză a lui W. P. Barrett, 1932 (Internet Medieval Sourcebook, Universitatea Fordham)

De aceea declarăm că ai căzut din nou în greșelile tale de mai înainte (…) și hotărâm că ești eretică recăzută; iar prin această sentință (…) te arătăm ca pe un mădular putred, care, ca să nu le molipsească pe celelalte mădulare ale lui Hristos, trebuie lepădat din unitatea Bisericii, tăiat din trupul ei și dat puterii lumești: te lepădăm, te despărțim și te părăsim, rugând aceeași putere lumească (…) să-și îmblânzească judecata față de tine.

Ce poate dovedi Arată pentru ce a fost condamnată Ioana, cu vorbele judecătorilor: ca eretică recăzută în greșeală, scoasă din Biserică și dată puterii lumești.

Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi că Ioana era vinovată: este hotărârea unor judecători aflați de partea englezilor, declarată nulă de Biserică în 1456.

Cerințe

  1. Precizați secolul la care se referă sursa A. (2 puncte)

    Arată baremul

    Sursa A se referă la secolul al XV-lea (anul 1431).

  2. Numiți instituția care primește puterea de a o pedepsi pe Ioana, precizată în sursa B. (2 puncte)

    Arată baremul

    Instituția precizată în sursa B este puterea lumească (Ioana este „dată puterii lumești”).

  3. Menționați, din sursa A, două informații referitoare la glasul despre care vorbește Ioana. (6 puncte)

    Arată baremul

    Oricare două: Ioana crede că glasul nu ar mai veni la ea dacă ar fi în păcat; ar vrea ca toți să-l poată auzi ca ea; avea vreo treisprezece ani când glasul a venit întâia oară. Câte 3 puncte pentru fiecare informație.

  4. Scrieți litera sursei care susține că Ioana trebuie scoasă din Biserică. (3 puncte)

    Arată baremul

    Litera B: Ioana este un „mădular putred”, care „trebuie lepădat din unitatea Bisericii”.

  5. Scrieți o relație cauză–efect stabilită între două informații selectate din sursa B, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (7 puncte)

    Arată baremul

    Cauză: judecătorii declară că Ioana a „căzut din nou în greșelile” ei de mai înainte. Efect: hotărăsc că trebuie „lepădată din unitatea Bisericii” și „dată puterii lumești”. Deoarece tribunalul o socotește eretică recăzută, o scoate din Biserică și o predă celor care o vor arde pe rug. Se punctează și orice altă relație cauză–efect corectă între două informații din sursă, de exemplu: cauză, Ioana este socotită „un mădular putred”, care le-ar putea „molipsi pe celelalte mădulare ale lui Hristos”; efect, trebuie „lepădat din unitatea Bisericii”.

  6. Formulați un punct de vedere referitor la felul în care se apără Ioana în fața judecătorilor și susțineți-l cu o informație din sursa A. (5 puncte)

    Arată baremul

    Punct de vedere: Ioana se apără cu iscusință și nu se lasă prinsă de întrebare. Informație: întrebată dacă este în harul lui Dumnezeu, nu răspunde nici da, nici nu: „Dacă nu sunt, Dumnezeu să mă aducă în harul Lui; iar dacă sunt, Dumnezeu să mă țină în el.” 2 puncte pentru punctul de vedere, 3 pentru informație.

Așezare în timp

Războiul de 100 de ani pe axa timpului

  1. Datele, trecute în secole

    1337 și 1346 sunt în secolul al XIV-lea (anii 1301–1400). 1415, 1429, 1431 și 1453 sunt în secolul al XV-lea (anii 1401–1500). Războiul se întinde, așadar, pe două secole.

  2. Ordinea

    În ordine: 1337 începutul războiului; 1346 Crécy; 1356 Poitiers; 1415 Azincourt; 1429 Orléans și Reims; 1431 arderea Ioanei d’Arc la Rouen; 1453 Castillon.

  3. Scara

    De la 1330 la 1460 sunt 130 de ani. Pe o axă de 13 cm, 1 cm înseamnă zece ani.

  4. Puncte și benzi

    Bătăliile, încoronarea și rugul sunt puncte. Războiul întreg este o bandă, de la 1337 la 1453. Deasupra ei, o bandă scurtă pentru Moartea Neagră (1347–1351). O linie la 1400 desparte secolul al XIV-lea de secolul al XV-lea.

  5. O durată calculată

    1453 − 1337 = 116. Războiul de 100 de ani a ținut 116 ani. De la despresurarea orașului Orléans (1429) până la Castillon (1453) au mai trecut 24 de ani: Ioana d’Arc a întors războiul, dar sfârșitul lui nu l-a apucat.

Pe scurt

  1. Războiul de 100 de ani (1337–1453) a fost un șir de războaie între regii Angliei și ai Franței, purtate cu pauze timp de 116 ani.
  2. Cauzele: stăpânirea regelui Angliei asupra Aquitaniei, ca vasal al regelui Franței, cearta pentru Flandra și, după moartea ultimului Capețian direct (1328), cererea lui Eduard al III-lea de a primi coroana Franței în locul lui Filip al VI-lea de Valois; cauza imediată a fost confiscarea Gasconiei de către Filip al VI-lea, în 1337.
  3. Englezii au învins la Crécy (1346), Poitiers (1356) și Azincourt (1415); prin tratatul de la Troyes (1420), regele Angliei a fost recunoscut moștenitor al tronului Franței.
  4. Ioana d’Arc, o țărancă din Domrémy, a despresurat orașul Orléans în mai 1429 și l-a dus pe Carol al VII-lea la încoronare, la Reims, la 17 iulie 1429.
  5. Prinsă în 1430, a fost condamnată la Rouen de un tribunal al Bisericii, predată englezilor și arsă pe rug la 30 mai 1431; sentința a fost declarată nulă în 1456, iar în 1920 Ioana a fost trecută în rândul sfinților.
  6. Războiul s-a încheiat în 1453, la Castillon, cu victoria Franței, care a ieșit din el cu dări noi, cu o armată permanentă și, după istorici, cu un început de sentiment național.
Fișă de lucruCaietul meu

Greșeli frecvente

  • GreșitRăzboiul de 100 de ani a ținut exact o sută de ani, fără oprire.

    CorectA ținut 116 ani, din 1337 până în 1453, și a fost un șir de războaie despărțite de păci și de armistiții lungi. Numele i-a fost dat mai târziu.

  • GreșitEnglezii au judecat-o pe Ioana d’Arc și au ars-o ca vrăjitoare.

    CorectA judecat-o un tribunal al Bisericii, condus de episcopul francez Pierre Cauchon, care a condamnat-o ca eretică recăzută în greșeală și a predat-o englezilor; ei au ars-o pe rug. Vrăjitoria a fost printre învinuiri, dar sentința o numește eretică. Sentința a fost declarată nulă în 1456.

  • GreșitIoana d’Arc a încheiat războiul.

    CorectA întors mersul războiului în 1429, prin Orléans și Reims. Războiul s-a încheiat în 1453, la 22 de ani după moartea ei.

Verifică-te

Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.

  1. Care a fost cauza imediată a Războiului de 100 de ani?

    Răspuns

    d) Confiscarea Gasconiei de către Filip al VI-lea, în 1337. În 1337, Filip al VI-lea i-a luat lui Eduard al III-lea Gasconia, iar Eduard a pornit războiul și a cerut coroana Franței. Cearta pentru Aquitania și moștenirea tronului sunt cauzele mai vechi. Ioana d’Arc și ciuma vin în timpul războiului, iar Hastings este din 1066.

  2. Ce a făcut Ioana d’Arc în 1429?

    Răspuns

    a) A despresurat Orléans și l-a dus pe Carol al VII-lea la încoronare, la Reims. Orléans (mai 1429) și încoronarea de la Reims (17 iulie 1429) sunt faptele ei. Azincourt (1415) și Troyes (1420) sunt victorii engleze, dinaintea ei.

  3. Cine a condamnat-o pe Ioana d’Arc și cine a ars-o pe rug, în 1431?

    Răspuns

    c) Un tribunal al Bisericii a condamnat-o ca eretică și a predat-o englezilor, care au ars-o. Ioana a fost judecată pentru erezie, deci de un tribunal bisericesc, condus de episcopul Pierre Cauchon. Un asemenea tribunal îl preda pe cel condamnat puterii lumești, care la Rouen era a regelui Angliei; oamenii acestuia au ars-o. Papa nu a luat parte; abia în 1456, o judecată încuviințată de papă a declarat sentința nulă.

  4. Întrebată dacă știe că este în harul lui Dumnezeu, a răspuns: „Dacă nu sunt, Dumnezeu să mă aducă în harul Lui; iar dacă sunt, Dumnezeu să mă țină în el.”

    Procesul de condamnare a Ioanei d’Arc, Rouen, 24 februarie 1431; traducere de lucru după W. P. Barrett, 1932

    Ce fel de sursă este acest fragment?

    Răspuns

    b) Un proces-verbal de judecată, scris de notarii tribunalului. „Întrebată… a răspuns” este felul în care notarii unui tribunal consemnează un interogatoriu. Fragmentul vine din procesul-verbal al judecății din 1431.

  5. Așază evenimentele în ordinea în care s-au petrecut.

    Răspuns

    Ordinea în timp:

    1. Bătălia de la Crécy (1346)
    2. Bătălia de la Poitiers (1356)
    3. Bătălia de la Azincourt (1415)
    4. Carol al VII-lea este încoronat la Reims (1429)
    5. Ioana d’Arc este arsă pe rug la Rouen (1431)
    6. Bătălia de la Castillon (1453)

    Crécy (1346) și Poitiers (1356) sunt în secolul al XIV-lea. Azincourt (1415), Reims (1429), rugul de la Rouen (1431) și Castillon (1453) sunt în secolul al XV-lea.

  6. Câți ani a ținut Războiul de 100 de ani, de la început (1337) până la bătălia de la Castillon (1453)?

    ani
    Răspuns

    116 ani. 1453 − 1337 = 116. Numele rotunjește, iar războiul nu a fost purtat fără oprire.

  7. Ioana d’Arc a fost condamnată de un tribunal al Bisericii și este sfântă a Bisericii Catolice. Explică, în trei-patru propoziții, cum sunt adevărate amândouă.

    Un răspuns bun

    În 1431, la Rouen, Ioana a fost judecată pentru erezie de un tribunal bisericesc condus de episcopul Pierre Cauchon, aflat de partea englezilor, și a fost arsă pe rug la 30 mai. În 1456, o nouă judecată a Bisericii, cerută de familia Ioanei și încuviințată de papă, a declarat sentința nulă. În 1920, Biserica Catolică a trecut-o în rândul sfinților. Cele două judecăți au fost făcute de judecători diferiți ai aceleiași Biserici, la 25 de ani una de alta, iar a doua a desfăcut-o pe prima; trecerea între sfinți a venit la aproape cinci secole după rug.

    Răspunsul ține amândouă faptele și le așază în timp: 1431, 1456, 1920.

Termeni

Războiul de 100 de ani
Șirul de războaie dintre regii Angliei și ai Franței, purtate cu pauze între 1337 și 1453.
Valois
Ramura Capețienilor care a domnit în Franța din 1328, începând cu Filip al VI-lea.
erezie
Abatere de la învățătura Bisericii, judecată în Evul Mediu de tribunale bisericești. Cel care se lepăda de greșeală primea o pocăință; cel care stăruia în ea sau recădea era predat puterii lumești pentru pedeapsă.
eretică recăzută
Cea care, după ce s-a lepădat de o învățătură socotită greșită, s-a întors la ea. Pentru asemenea vină, pedeapsa era rugul.
armată permanentă
Oaste ținută și plătită de rege tot timpul, și la pace, în locul oștii de vasali chemate numai la război.
sentiment național
Simțământul oamenilor că țin de aceeași țară. Istoricii îi văd un început în Franța și în Anglia la sfârșitul Războiului de 100 de ani.
canonizare
Hotărârea prin care Biserica Catolică trece pe cineva în rândul sfinților. Ioana d’Arc a fost canonizată în 1920.
Surse și legătura cu programa

Din programă: TC 5.5 „Declinul Evului Mediu: războaie, foamete, epidemii”; SS 5.6 „Declinul Evului Mediu: războaie, foamete, epidemii”; FIL 5.6 „Declinul Evului Mediu: războaie, foamete, epidemii”. Competențe specifice urmărite: 1.1.