Istorie IX

Capitolul 8 · Catedrale, regi și ciumăLecția 8.11SS · FIL Pentru științe sociale și filologie · în plus față de profilul tău

Declinul Evului Mediu: războaie, foamete, epidemii

De la un beilic la Constantinopol: expansiunea otomană

PreistorieAntichitateEvul MediuEpoca modernă10000 î.Hr.3500 î.Hr.1000 î.Hr.1 d.Hr.10001725// înainte de 3500 î.Hr., scara este comprimatăPreistorieAntichitateEvul MediuEpoca modernă10000 î.Hr.1000 î.Hr.10003500 î.Hr.1 d.Hr.1725// înainte de 3500 î.Hr.,scara este comprimată
pe la 1300–1456 · Evul Mediu

Cum a ajuns un mic principat din Anatolia stăpânul Balcanilor în 150 de ani?

Mâine am testzece întrebări din capitolul 8

În același timp, în altă parte
  • Maroc. Între 1325 și 1354, învățatul Ibn Battuta, din Tanger, a străbătut aproape 120.000 km prin trei continente; a trecut și prin Anatolia primilor otomani. sursa
  • Ținuturile germane. În 1455, la Mainz, Johannes Gutenberg a terminat de tipărit Biblia cu 42 de rânduri, cea mai vestită dintre primele cărți tipărite cu litere mobile în Europa. sursa

Înainte să citești: tu ce crezi?

În 1396, la Nicopole, o mare oaste de cruciați a luptat cu sultanul Bayezid I. De partea cui a luptat oastea creștină a Serbiei?

Vezi răspunsul

De partea sultanului. După bătălia de la Kosovo (1389), Serbia a ajuns vasală a otomanilor: își păstra principele, plătea tribut și trimitea oaste. La Nicopole, călăreții lui Ștefan Lazarević au lovit steagul regelui Ungariei și au hotărât lupta; în 1402, la Ankara, sârbii au luptat tot pentru Bayezid. Hotarul dintre tabere nu a fost mereu hotarul dintre religii.

În septembrie 1396, lângă cetatea Nicopole, pe Dunăre, un băiat bavarez de 16 ani, Johann Schiltberger, a fost luat prizonier de oastea sultanului. A doua zi a scăpat de moarte fiindcă nu avea încă 20 de ani. A rămas rob peste treizeci de ani, întâi la sultanul otoman, apoi la Timur Lenk, și s-a întors acasă în 1427. Ce a povestit este una dintre puținele mărturii ale unui om care a fost de față.

Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.

Un beilic la hotarul BizanțuluiCe s-a întâmplat

Pe la 1300, Anatolia era împărțită între mai multe beilicuri, mici principate conduse de căpetenii turce. Unul dintre ele, în nord-vest, la hotarul Imperiului Bizantin, era al lui Osman (mort în 1324). De la numele lui vine cel al dinastiei și al statului: otomanii. În 1302, Osman i-a învins pe bizantini la Bapheus. Fiul lui, Orhan (1324–1362), a luat în 1326 orașul Bursa și a făcut din el capitală. Bătălia din 1302: cronicarul bizantin Pachymeres, contemporan. Cronicile otomane despre Osman sunt scrise la peste un secol după el.

Trecerea în Europa și oastea sultanuluiCe s-a întâmplat

În martie 1354, un cutremur a dărâmat cetatea Gallipoli, de pe malul european al strâmtorii Dardanele, iar oamenii lui Orhan s-au așezat în ea. De acolo, otomanii au înaintat în Tracia. Murad I (1362–1389) a luat în anii 1360 Adrianopolul (Edirne), unde și-a făcut palat. Conducătorul otomanilor purta titlul de sultan.

Sub Murad I a luat ființă corpul ienicerilor (în turcă, yeniçeri, „oaste nouă”): pedestrași plătiți, care îl păzeau pe sultan și erau gata de luptă oricând. La început erau tineri luați prizonieri în război. Mai târziu au fost strânși printr-un bir în copii, numit devșirme: băieți din familiile creștine ale imperiului erau luați, trecuți la islam și crescuți pentru oaste sau pentru slujbe la curte. Spahiii erau călăreți care primeau venitul unei bucăți de pământ, numită timar, în schimbul slujbei la oaste.

La 15 iunie 1389, la Kosovo (Kosovopolje, „Câmpia Mierlei”), oastea lui Murad I s-a luptat cu cea a cneazului sârb Lazăr, în care se aflau și bosnieci, albanezi și bulgari. Amândoi conducătorii au murit. Serbia a ajuns vasală a otomanilor. Cum a murit Murad I nu se știe sigur: izvoarele sârbe și otomane, cele mai multe târzii, spun lucruri diferite.

Pentru curioși

Devșirme este descris de izvoarele creștine ca o mare durere a familiilor. Pentru unii dintre băieți a fost și drumul spre cele mai înalte slujbe ale imperiului. Amândouă lucrurile sunt adevărate.

Ienicerii au fost desființați în 1826, de sultanul Mahmud al II-lea.

Oastea sultanului. La mijloc, sultanul. El îi plătește pe ieniceri, pedestrași gata oricând de luptă, strânși prin devșirme. Spahiilor, călăreți care slujesc la oaste, le dă venitul unui timar. De jos, țările vasale îi plătesc tribut și îi trimit oaste. Oastea sultanului. La mijloc, sultanul. El îi plătește pe ieniceri, pedestrași gata oricând de luptă, strânși prin devșirme. Spahiilor, călăreți care slujesc la oaste, le dă venitul unui timar. De jos, țările vasale îi plătesc tribut și îi trimit oaste. Ieniceri pedestrași gata oricând, strânși prin devșirme Spahii călăreți, slujesc la oaste plătește dă venitul unui timar Sultanul plătesc tribut, trimit oaste Țări vasale
Figura 1Sultanul avea o oaste plătită, gata oricând. Țările vasale își păstrau principele, dar plăteau tribut și trimiteau oaste.

Bayezid Fulgerul: Nicopole și AnkaraCe s-a întâmplat

Fiul lui Murad, Bayezid I (1389–1402), poreclit Yıldırım, „Fulgerul”, pentru iuțeala campaniilor lui, a ocupat Bulgaria în 1393 și a împresurat Constantinopolul. Regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, a strâns o cruciadă, cu cavaleri din Burgundia și Franța. La 25 septembrie 1396, la Nicopole (azi Nikopol, în Bulgaria), cruciații au fost zdrobiți. Johann Schiltberger, prins în luptă la 16 ani; și-a spus povestea după întoarcerea din 1427, la peste treizeci de ani de la fapte.

Bayezid a fost oprit din răsărit. La 28 iulie 1402, lângă Ankara, a fost învins și luat prizonier de Timur Lenk, stăpânul Asiei Centrale, și a murit în captivitate, în 1403. Fiii lui s-au luptat între ei unsprezece ani, până când Mehmed I (1413–1421) a adunat statul la loc.

Pentru curioși

Bătălia de la Nicopole este cunoscută din amândouă taberele: din scrisoarea de biruință (fetihname) a sultanului și din cronici otomane, pe de o parte, din povestirile celor scăpați, ca Schiltberger, pe de alta.

Schiltberger povestește că, a doua zi după luptă, Bayezid, mâniat de mulțimea morților lui, a pus să fie uciși prizonierii, până când sfetnicii l-au rugat în genunchi să se oprească. Tot el pune începutul campaniei în 1394: după treizeci de ani, ținea minte scena, dar greșea anul.

De la Varna la ConstantinopolCe s-a întâmplat

Murad al II-lea (1421–1444 și 1446–1451) a învins la Varna, la 10 noiembrie 1444, o nouă cruciadă, condusă de regele Ungariei și al Poloniei, Vladislav, și de Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei, pe atunci în Regatul Ungariei. În 1448 a învins din nou o oaste creștină, la Kosovo.

Fiul lui, Mehmed al II-lea (1451–1481), a cucerit și a jefuit Constantinopolul la 29 mai 1453; zidurile le-a spart cu tunuri mari, turnate anume pentru ele. Mii de locuitori au fost uciși sau luați robi, cum povestește grecul Kritovoulos. Imperiul Bizantin a încetat să existe, iar orașul a devenit capitala Imperiului Otoman. Înaintarea a avut și opriri: în 1456, oastea otomană nu a putut lua Belgradul. Kritovoulos din Imbros, grec în slujba sultanului, scrie în anii 1460, la cel mult 14 ani după cucerire.

Harta Balcanilor și a Anatoliei de apus, cu locurile și anii înaintării otomane. În Asia: Bursa, 1326. În Europa: Gallipoli, 1354, pe strâmtoarea Dardanele; Adrianopol, în anii 1360; Constantinopol, 1453, pe Bosfor. Bătălii: Kosovo, 1389; Nicopole, 1396, pe Dunăre; Ankara, 1402, în Anatolia; Varna, 1444, la Marea Neagră; Belgrad, 1456, pe Dunăre. Harta Balcanilor și a Anatoliei de apus, cu locurile și anii înaintării otomane. În Asia: Bursa, 1326. În Europa: Gallipoli, 1354, pe strâmtoarea Dardanele; Adrianopol, în anii 1360; Constantinopol, 1453, pe Bosfor. Bătălii: Kosovo, 1389; Nicopole, 1396, pe Dunăre; Ankara, 1402, în Anatolia; Varna, 1444, la Marea Neagră; Belgrad, 1456, pe Dunăre. Înaintarea otomană, 1326–1456 Marea Neagră Marea Egee Dunărea Bursa, 1326 Gallipoli, 1354 Adrianopol, anii 1360 Constantinopol, 1453 Kosovo, 1389 Nicopole, 1396 Ankara, 1402 Varna, 1444 Belgrad, 1456 200 km bătălie
Figura 2Locurile se înșiră după ani: din nord-vestul Anatoliei, peste strâmtori, până la Dunăre. La Ankara, în 1402, sultanul a fost învins, iar la Belgrad, în 1456, oastea otomană a fost oprită. Coasta și cursul Dunării sunt cele de azi.

De ce au înaintat atât de repedeDe ce

Otomanii au găsit în Balcani state mici și dezbinate: Imperiul Bizantin abia mai stăpânea capitala, iar Serbia se rupsese în principate după moartea țarului Ștefan Dușan. De cealaltă parte stătea o oaste plătită, cu ieniceri gata oricând de luptă, pe când cruciații se adunau greu și se certau pentru întâietate.

A contat și felul în care sultanii au legat de ei țările învinse. Un principe care se supunea își păstra de multe ori tronul, ca vasal: plătea în fiecare an tribut și trimitea oaste la chemarea sultanului. Era o înțelegere politică: țara cumpăra pacea și își păstra conducătorul și rânduielile. De aceea, în oștile otomane au luptat și creștini, iar împotriva lor s-au aliat de mai multe ori principi de credințe diferite. Explicație a istoricilor, din compararea oștilor și a tratatelor; exemplul vasalilor sârbi este în enciclopedia TDV.

Exercițiu de tip test

Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.

Sursa A Călătoriile și robia lui Johann Schiltberger, capitolul 1

Ce fel de sursă
text
Cine
Johann Schiltberger, din Bavaria, slujitor al unui cavaler în oastea regelui Sigismund
Când a fost făcută
după întoarcerea lui acasă, în 1427, la peste treizeci de ani după bătălie
Despre ce moment vorbește
bătălia de la Nicopole, 25 septembrie 1396
Unde se află azi
Manuscris la Heidelberg; tradus în engleză de J. Buchan Telfer, The Bondage and Travels of Johann Schiltberger, Londra, Hakluyt Society, 1879
Traducere
traducere de lucru după versiunea engleză a lui J. Buchan Telfer, 1879 (Project Gutenberg, nr. 52569)

Atunci a venit ducele Valahiei [Mircea] și i-a cerut regelui îngăduința să cerceteze oastea dușmană. Regele i-a îngăduit, iar el a luat o mie de oameni (…) și i-a spus regelui că (…) a văzut douăzeci de steaguri și că sub fiecare steag erau zece mii de oameni (…).

Ducele Valahiei a cerut să fie el cel dintâi care atacă, iar regele s-ar fi învoit bucuros. Când a auzit ducele Burgundiei, n-a vrut să lase această cinste altcuiva, pentru că venise de departe, cu șase mii de oameni (…). Și-a adunat oamenii, a atacat dușmanul și a răzbit prin două rânduri de oști; când a ajuns la al treilea, (…) s-a văzut înconjurat (…) și a fost luat prizonier.

Ce poate dovedi Arată cum și-a amintit un om din oastea cruciată pricina înfrângerii: neînțelegerea dintre căpetenii pentru cinstea de a ataca primul. Dovedește și că domnul Țării Românești era în tabăra regelui Sigismund.

Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi numerele: douăzeci de steaguri a câte zece mii de oameni ar însemna o oaste de două sute de mii, cum nu se putea hrăni atunci. Schiltberger avea 16 ani, nu era la sfatul căpeteniilor și povestește după treizeci de ani. „Ducele Burgundiei” este Ioan de Nevers, fiul ducelui: Schiltberger îi dă titlul pe care l-a purtat abia din 1404. Lipsește glasul celeilalte tabere: cronica otomană a lui Așîkpașazade a fost încheiată abia în 1484, la aproape 90 de ani după luptă.

Cerințe

  1. Precizați secolul la care se referă sursa A. (2 puncte)

    Arată baremul

    Sursa A se referă la secolul al XIV-lea (anul 1396).

  2. Numiți doi conducători din tabăra regelui, precizați în sursa A. (4 puncte)

    Arată baremul

    Ducele Valahiei (Mircea; în manuscris, „Werterwaywod”, adică Mircea voievod) și „ducele Burgundiei” (Ioan, conte de Nevers, fiul ducelui Filip; a ajuns el însuși duce în 1404).

  3. Menționați, din sursa A, două informații referitoare la ducele Valahiei. (6 puncte)

    Arată baremul

    Oricare două: a cerut îngăduința să cerceteze oastea dușmană; a luat cu el o mie de oameni; i-a spus regelui că a văzut douăzeci de steaguri; a cerut să atace cel dintâi. Câte 3 puncte pentru fiecare informație.

  4. Scrieți o relație cauză–efect stabilită între două informații selectate din sursa A, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (7 puncte)

    Arată baremul

    Cauză: ducele Burgundiei „n-a vrut să lase această cinste altcuiva” și a atacat cu oamenii lui. Efect: „s-a văzut înconjurat și a fost luat prizonier”. Deoarece ducele Burgundiei a atacat primul, fără să-i aștepte pe ceilalți, a fost înconjurat și prins. Se punctează și orice altă relație cauză–efect corectă între două informații din sursă, de exemplu: cauză, ducele Burgundiei „venise de departe, cu șase mii de oameni”; efect, „n-a vrut să lase această cinste altcuiva”.

  5. Formulați un punct de vedere referitor la încrederea pe care o merită numerele din sursa A și susțineți-l cu o informație din sursă. (5 puncte)

    Arată baremul

    Punct de vedere: numerele din sursă sunt îngroșate și nu pot fi luate ca atare. Informație: Schiltberger spune că s-au văzut „douăzeci de steaguri” și că „sub fiecare steag erau zece mii de oameni”, adică două sute de mii de oșteni, mult peste ce putea aduna și hrăni o oaste a vremii. 2 puncte pentru punctul de vedere, 3 pentru informație.

Citirea unei hărți

Cum citești harta „Înaintarea otomană, 1326–1456”

  1. Titlul și data hărții

    Titlul spune ce arată harta și pentru ce ani: înaintarea otomană de la luarea orașului Bursa (1326) până la asediul Belgradului (1456). Tot ce este după 1456 nu se caută pe ea.

  2. Legenda

    Legenda are un singur semn: crucea, pentru bătălie. Punctele sunt orașe. Lângă fiecare nume stă anul, iar linia cu „200 km” dă scara.

  3. Trei repere

    Trei repere: o mare, Marea Egee, cu strâmtorile Dardanele și Bosfor; un fluviu, Dunărea; un oraș, Constantinopolul, pe Bosfor. Bursa este la sud de Marea Marmara, în Asia; Adrianopolul, la nord-vest de ea, în Europa.

  4. Ce se schimbă

    Ce se schimbă: anii cresc dinspre Asia spre Europa. Bursa (1326) este în Anatolia; Gallipoli (1354) și Adrianopol (anii 1360) sunt dincolo de strâmtori; Constantinopolul este luat abia în 1453. Bătăliile se înșiră spre nord-vest: Kosovo 1389, Nicopole 1396, Varna 1444, Belgrad 1456; una singură este în Asia, Ankara 1402.

  5. O propoziție despre hartă

    Harta arată că, între 1326 și 1456, otomanii au trecut din nord-vestul Anatoliei în Europa și au înaintat până la Dunăre, iar în 1453 au cucerit Constantinopolul.

Mircea cel Bătrân

Țara Românească între sultan și regele Ungariei

Mircea cel Bătrân, domn al Țării Românești (1386–1418), a stăpânit o vreme și Dobrogea. După ce oamenii lui au lovit o tabără otomană, Bayezid I a intrat în țară. Lupta numită „de la Rovine” este datată diferit: analele sârbești dau 10 octombrie 1394, iar alți istorici, 17 mai 1395. Nici urmarea nu este povestită la fel: istoricul Alexandru Madgearu socotește că Mircea a câștigat lupta, iar enciclopedia turcă TDV, că otomanii au fost mai tari. Sigur este că Mircea a pierdut o vreme tronul în fața lui Vlad, sprijinit de otomani, și că la 7 martie 1395, la Brașov, s-a aliat cu Sigismund, regele Ungariei.

În 1396, Mircea a fost la Nicopole. În 1417 a primit stăpânirea mai înaltă a sultanului Mehmed I, iar Dobrogea a intrat sub cârmuire otomană, pentru vreo 460 de ani. În Dobrogea trăiesc și azi turci și tătari, alături de români.

Pe scurt

  1. Statul otoman a pornit pe la 1300 dintr-un beilic din nord-vestul Anatoliei, condus de Osman; Orhan a luat Bursa (1326), iar în 1354 otomanii au trecut în Europa, la Gallipoli.
  2. Sultanul avea o oaste plătită: ienicerii, pedestrași strânși mai târziu prin devșirme, și spahiii, călăreți răsplătiți cu venitul unui timar.
  3. La Kosovo (1389) au murit și sultanul Murad I, și cneazul sârb Lazăr, iar Serbia a ajuns vasală; la Nicopole (25 septembrie 1396), Bayezid I a zdrobit cruciada regelui Sigismund.
  4. La Ankara (1402), Bayezid I a fost învins și prins de Timur Lenk; statul otoman s-a refăcut abia după 1413.
  5. Murad al II-lea a învins cruciada de la Varna (1444), iar Mehmed al II-lea a cucerit și a jefuit Constantinopolul la 29 mai 1453; în 1456, otomanii au fost opriți la Belgrad.
  6. Țările care se supuneau rămâneau adesea vasale: își păstrau principele și plăteau tribut; în Țara Românească, Mircea cel Bătrân a luptat cu Bayezid I (Rovine, 1394 sau 1395) și a primit stăpânirea sultanului în 1417.
Fișă de lucruCaietul meu

Greșeli frecvente

  • GreșitArab, musulman și turc înseamnă același lucru.

    CorectSunt trei lucruri diferite. Otomanii erau turci, un popor venit din Asia Centrală; limba lor nu este araba. Musulman este cel care ține de religia islamului, oricare i-ar fi poporul: arab, turc, tătar, albanez sau altul.

  • GreșitÎn războaiele otomanilor au luptat mereu creștini împotriva musulmanilor.

    CorectLa Nicopole (1396) și la Ankara (1402), oastea Serbiei creștine a luptat pentru sultan, ca vasală. La Ankara, Bayezid I a fost învins de un alt stăpân musulman, Timur Lenk.

  • GreșitO țară care plătea tribut era o provincie a Imperiului Otoman.

    CorectTributul era o înțelegere: țara plătea în fiecare an o sumă și trimitea oaste, dar își păstra principele și rânduielile. O provincie era cârmuită de-a dreptul de oamenii sultanului.

Verifică-te

Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.

  1. Cine erau ienicerii?

    Răspuns

    b) Pedestrași plătiți ai sultanului, gata de luptă oricând. Ienicerii erau pedestrașii plătiți ai sultanului. Călăreții răsplătiți cu un timar erau spahiii.

  2. Ce s-a întâmplat la Ankara, în 1402?

    Răspuns

    d) Bayezid I a fost învins și luat prizonier de Timur Lenk. La Ankara, Bayezid I a fost învins de Timur Lenk, venit din Asia Centrală. Cruciada a fost la Nicopole (1396), Murad I și Lazăr au murit la Kosovo (1389), iar Constantinopolul a căzut în 1453.

  3. Ce însemna pentru o țară să plătească tribut sultanului?

    Răspuns

    a) Plătea în fiecare an o sumă și trimitea oaste, dar își păstra principele. Tributul era o înțelegere politică între sultan și un principe vasal: bani și oaste în schimbul păcii și al tronului. Trecerea la islam nu era cerută.

  4. Apoi i-au luat pe tovarășii mei și le-au tăiat capetele, iar când mi-a venit rândul, fiul regelui m-a văzut și a poruncit să fiu lăsat în viață și am fost dus la ceilalți băieți, fiindcă nu era ucis nimeni sub douăzeci de ani, iar eu abia aveam șaisprezece.

    Johann Schiltberger, despre ziua de după bătălia de la Nicopole (1396), povestită după 1427; traducere de lucru după J. Buchan Telfer, 1879. „Regele” este sultanul Bayezid I.

    De ce este mărturia lui Schiltberger prețioasă și totodată de citit cu grijă?

    Răspuns

    c) Este a unui om care a fost de față, dar care povestește după treizeci de ani. Schiltberger a fost acolo și spune ce i s-a întâmplat lui, ceea ce puține izvoare fac. Dar povestește după trei decenii, când anii și numerele se încurcă.

  5. Așază evenimentele în ordinea în care s-au petrecut.

    Răspuns

    Ordinea în timp:

    1. Orhan ia orașul Bursa (1326)
    2. Bătălia de la Kosovo, în care mor Murad I și cneazul Lazăr (1389)
    3. Bătălia de la Nicopole (1396)
    4. Timur Lenk îl învinge pe Bayezid I la Ankara (1402)
    5. Bătălia de la Varna (1444)
    6. Mehmed al II-lea cucerește Constantinopolul (1453)

    Bursa (1326) ține de începuturi. Kosovo (1389), Nicopole (1396) și Ankara (1402) sunt în vremea lui Murad I și a lui Bayezid I. Varna (1444) și Constantinopol (1453) vin după refacerea statului.

  6. Pentru otomani, a fost o izbândă sau o înfrângere?

    Răspuns

    Izbândă otomană: Nicopole, 1396; Varna, 1444; Constantinopol, 1453; Bapheus, 1302.

    Înfrângere otomană: Ankara, 1402; Belgrad, 1456.

    Expansiunea nu a fost un șir neîntrerupt de izbânzi: la Ankara, Bayezid I a fost prins de Timur Lenk, iar la Belgrad oastea lui Mehmed al II-lea a fost oprită.

  7. Bătălia de la Rovine este datată fie 10 octombrie 1394, fie 17 mai 1395. Explică, în trei-patru propoziții, cum se poate ca un eveniment atât de cunoscut să nu aibă o dată sigură.

    Un răspuns bun

    Pentru Țara Românească a acelor ani aproape că nu există acte și cronici scrise pe loc. Data de 10 octombrie 1394 vine din anale sârbești, iar cea de 17 mai 1395 a fost socotită de istorici din alte izvoare, care vorbesc de o campanie a sultanului în primăvara lui 1395. Este cu putință să fi fost două campanii. Până nu apare un izvor nou, un istoric cinstit dă amândouă datele și spune de unde vine fiecare.

    Răspunsul leagă nesiguranța de izvoare: puține, din afara țării și greu de împăcat.

Termeni

beilic
Mic principat turc din Anatolia, condus de un bei. Statul otoman a pornit dintr-un asemenea beilic.
sultan
Titlul purtat de conducătorul statului otoman.
ieniceri
Pedestrași plătiți ai sultanului (în turcă, yeniçeri, „oaste nouă”), corp întemeiat în secolul al XIV-lea și desființat în 1826.
devșirme
Strângerea de băieți din familiile creștine ale Imperiului Otoman, care erau trecuți la islam și crescuți pentru oaste sau pentru slujbe la curte.
spahii
Călăreți ai oștii otomane, răsplătiți cu venitul unei bucăți de pământ, numită timar.
tribut
Suma plătită în fiecare an sultanului de o țară vasală, care își păstra în schimb principele și rânduielile. În turcă, haraci.
vasal
Aici: principe care recunoaște stăpânirea mai înaltă a sultanului, îi plătește tribut și îi trimite oaste.
cruciadă
Război purtat cu binecuvântarea papei. Cele de la Nicopole (1396) și Varna (1444) au fost îndreptate împotriva otomanilor.
Surse și legătura cu programa

Din programă: SS 5.6 „Declinul Evului Mediu: războaie, foamete, epidemii”; FIL 5.6 „Declinul Evului Mediu: războaie, foamete, epidemii”. Competențe specifice urmărite: 1.1.