Capitolul 8 · Catedrale, regi și ciumăLecția 8.4FIL Numai pentru filologie · în plus față de profilul tău
Timpul catedralelor. Cultura Europei medievale
Eroi, cavaleri și sfinți: ce asculta și ce citea Evul Mediu
Cât dintr-o bătălie mai rămâne adevărat după trei sute de ani de cântat?
Mâine am testzece întrebări din capitolul 8
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
În același timp, în altă parte
- Persia. În 1010, poetul Firdusi i-a înfățișat sultanului Mahmud din Ghazna Cartea regilor (Shahnameh), un poem de vreo 60.000 de versuri despre regii vechi ai Iranului. sursa
- Japonia. Pe la anul 1000, Murasaki Shikibu, o doamnă din familia Fujiwara, a scris Povestea lui Genji (Genji monogatari). sursa
Înainte să citești: tu ce crezi?
În 778, ariergarda armatei lui Carol cel Mare a fost nimicită într-o trecătoare din Pirinei. Cine au fost atacatorii, după Einhard, biograful lui Carol?
Vezi răspunsul
Bascii. Einhard scrie că au pândit de pe creasta muntelui, au ucis ariergarda, au luat poverile și s-au risipit la adăpostul nopții. Sarazinii, cum le spuneau creștinii din Apus musulmanilor, apar abia în Cântecul lui Roland, compus cu vreo trei sute de ani mai târziu, în vremea primei cruciade.
Einhard, biograful lui Carol cel Mare, înșiră trei oameni de seamă uciși în Pirinei în 778. Al treilea este „Hruodland, comandantul mărcii Bretaniei”. Altceva despre el nu scrie nimeni din vremea lui. Trei sute de ani mai târziu, Hruodland este Roland, eroul unui poem de 4.002 versuri.
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
Cântecul de gestă: fapte de arme, cântateCe s-a întâmplat
Un cântec de gestă este un poem lung despre faptele de arme ale unui erou; „gestă” vine din latinescul gesta, „fapte”. Asemenea poeme erau cântate în fața mulțimii de jongleri, cântăreți și povestitori care umblau din loc în loc, pe la răspântii, târguri și curți. Cel mai vechi și mai vestit cântec de gestă francez este Cântecul lui Roland, compus în franceza veche la sfârșitul secolului al XI-lea sau la începutul celui următor. Are 4.002 versuri de câte zece silabe. Povestește trădarea lui Ganelon, moartea lui Roland la Roncesvalles și răzbunarea lui Carol cel Mare. Cel mai bun text: manuscrisul Digby 23, Biblioteca Bodleiană, Oxford. Ultimul vers numește un „Turoldus”, despre care nu se știe nimic.
În Spania, Cantar de mio Cid, de aproape 4.000 de versuri, îl cântă pe Rodrigo Díaz de Vivar, zis Cidul, cavaler castilian mort în 1099. În ținuturile germane, Cântecul Nibelungilor, din secolul al XIII-lea, povestește moartea lui Siegfried și pieirea burgunzilor.
Pentru curioși
În Cântecul Nibelungilor s-a păstrat amintirea unui fapt îndepărtat: înfrângerea burgunzilor de către huni, în 437. Între fapt și poem sunt aproape opt sute de ani.
Cantar de mio Cid a fost tipărit prima oară abia în 1779. Este singurul poem întreg rămas din vechea poezie epică spaniolă.
De la 778 la poem: ce s-a schimbatDe unde știm
Despre lupta din Pirinei, din 15 august 778 potrivit tradiției, vorbește Einhard, care a trăit la curtea lui Carol. La el, atacatorii sunt bascii: pândesc de pe creastă, ucid ariergarda, pradă carele și se risipesc. Carol nu se poate răzbuna. Einhard, Viața lui Carol cel Mare, cap. 9, scrisă la începutul anilor 830: la peste 50 de ani după luptă.
În poem, Carol a stat șapte ani în Spania, dușmanii sunt o armată uriașă de sarazini, iar împăratul se întoarce și îi zdrobește. Poetul îl descrie pe regele sarazin Marsile ca pe un om care „îi slujește lui Mahomet și îl cheamă pe Apollo”. Musulmanii cred într-un singur Dumnezeu și nu i se închină lui Mahomed; un zeu Apollo nu au avut niciodată. Poetul știa foarte puțin despre islam.
Poemul a fost compus pe la 1100, în vremea primei cruciade (1096–1099) sau curând după ea; de aceea o ciocnire cu localnicii din munți a devenit un război între creștini și musulmani. Cântecul lui Roland este o sursă bună pentru ceea ce admirau oamenii de pe la 1100: vitejia, credința față de senior, moartea în luptă. Pentru anul 778, sursa rămâne Einhard. Poemul nu poartă niciun an: datarea lui (sfârșitul secolului al XI-lea – începutul celui următor) este dedusă din limbă și din manuscris.
Romanul cavaleresc: aventură și iubireCe s-a întâmplat
În a doua jumătate a secolului al XII-lea, la curțile nobililor din Franța apare romanul cavaleresc: o poveste lungă, la început tot în versuri, făcută ca să fie citită cu glas tare. Eroul este un cavaler singur, care pleacă în căutarea aventurii. Chrétien de Troyes a scris cinci asemenea romane, despre cavalerii regelui Arthur: Érec și Énide, Cligès, Lancelot sau Cavalerul cu căruța, Yvain sau Cavalerul cu leul și Perceval sau Povestea Graalului, rămas neterminat.
Tema nouă este iubirea curtenească: cavalerul își slujește doamna cum și-ar sluji seniorul. De dragul reginei Guinevere, Lancelot primește să urce într-o căruță, lucru de mare rușine pentru un cavaler. Tema venea de la trubaduri, poeții din sudul Franței. Tot atunci s-a scris povestea lui Tristan și a Isoldei: din poemele lui Thomas și Béroul, de la sfârșitul secolului al XII-lea, s-au păstrat doar fragmente. Din Tristanul lui Thomas au rămas 3.144 de versuri, iar din cel al lui Béroul 4.485.
Viețile sfinților: Legenda aureaCe s-a întâmplat
Scrierile despre sfinți se numesc hagiografie. Scopul lor este să dea credincioșilor pilde de urmat, de aceea minunile ocupă mai mult loc decât datele. Cea mai răspândită culegere este Legenda aurea („Legenda de aur”), alcătuită pe la 1260 de călugărul dominican Iacob de Voragine (Jacopo da Varazze, mort în 1298), ajuns arhiepiscop de Genova. Viețile sunt așezate după sărbătorile anului bisericesc, ca predicatorul să găsească ușor povestea zilei. „Legenda” însemna în latină „ceea ce trebuie citit”. Cartea a fost tradusă în multe limbi și a avut peste 90 de ediții tipărite înainte de 1500.
Cele trei genuri au avut public diferit: gesta se cânta în piață, romanul se citea la curte, iar viața sfântului se auzea la biserică. Toate trei au trecut din latină sau din cântecul oral în cărți scrise în limbile vorbite.
Exercițiu de tip test
Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.
Sursa A Viața lui Carol cel Mare (Vita Karoli Magni), capitolul 9
La întoarcere, chiar pe creasta Pirineilor, [Carol] a avut de îndurat pentru puțin timp viclenia bascilor. Pe când oastea mergea în șir lung, cum îngăduia locul strâmt, bascii, care pregătiseră o capcană în vârful muntelui, (…) s-au năpustit de sus asupra celor din urmă, care păzeau carele cu poveri, (…) și i-au ucis până la unul. Au prădat poverile și, la adăpostul nopții care se lăsa, s-au risipit cât au putut de repede. (…) În această luptă au fost uciși Eggihard, mai-marele mesei regelui, Anshelm, comitele palatului, și Hruodland, comandantul mărcii Bretaniei, împreună cu mulți alții. Iar fapta nu a putut fi răzbunată atunci, fiindcă dușmanul (…) s-a risipit.
Ce poate dovedi Arată ce se știa la curtea francă despre luptă, la o generație sau două după ea: atacatorii au fost bascii, ariergarda a fost ucisă, iar printre morți a fost Hruodland, comandantul mărcii Bretaniei.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi locul luptei (Einhard nu îl numește) și nici cine a fost Hruodland ca om: despre el dă doar numele și funcția. Einhard își laudă regele, așa că înfrângerea ocupă puțin loc.
Sursa B Cântecul lui Roland, strofa 1
Carol regele, marele nostru împărat, / șapte ani încheiați a stat în Spania: / până la marea cea înaltă a cucerit țara. / Nu e castel care să-i mai stea în față, / n-a rămas zid sau cetate de sfărâmat, / afară de Saragossa, care e pe un munte. / O ține regele Marsile, care nu-l iubește pe Dumnezeu; / îi slujește lui Mahomet și îl cheamă pe Apollo: / nu se poate feri să nu-l ajungă răul.
Ce poate dovedi Arată cum își închipuiau oamenii de pe la 1100 războiul lui Carol: lung, purtat împotriva sarazinilor, pentru credință.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi nimic despre anul 778 și nici despre credința musulmanilor: poetul îi pune să se închine lui Mahomed și unui zeu antic.
Cerințe
Precizați secolul la care se referă sursa A. (2 puncte)
Numiți orașul precizat în sursa B. (2 puncte)
Menționați, din sursa A, două informații referitoare la atacul din Pirinei. (6 puncte)
Scrieți litera sursei care susține că dușmanii lui Carol erau de altă credință. (3 puncte)
Scrieți o relație cauză–efect stabilită între două informații selectate din sursa A, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (7 puncte)
Formulați un punct de vedere referitor la valoarea Cântecului lui Roland ca sursă pentru anul 778 și susțineți-l cu câte o informație din sursele A și B. (6 puncte)
Analiză de sursă, pas cu pas
Prima strofă din Cântecul lui Roland, citită ca sursă
Ce fel de sursă este și de când?
Este un text literar, un cântec de gestă în franceza veche, compus la sfârșitul secolului al XI-lea sau la începutul secolului al XII-lea. Vorbește despre anul 778: între fapt și text sunt vreo trei sute de ani.
Cine vorbește și cui?
Vorbește un poet necunoscut, prin glasul jonglerului, către ascultători din vremea primei cruciade. Îl numește pe Carol împăratul celor care ascultă: îi socotește urmașii oamenilor lui Carol.
Ce spune?
Spune că regele Carol „șapte ani încheiați a stat în Spania” și că Saragossa este ținută de regele Marsile, care „îi slujește lui Mahomet și îl cheamă pe Apollo”.
Ce vrea să obțină?
Poetul vrea să-și câștige ascultătorii pentru un război sfânt: face din Carol un împărat de neînvins, iar din dușman un om care „nu-l iubește pe Dumnezeu” și căruia îi vestește pieirea.
Ce nu poate dovedi singură?
Singură, strofa nu poate dovedi cât a stat Carol în Spania și nici cu cine a luptat; Einhard vorbește de basci. Răspuns de test: „Sursa este un text literar din jurul anului 1100, care arată cum vedeau oamenii din vremea cruciadelor războiul lui Carol cel Mare, nu cum s-a purtat el în 778.”
Pe scurt
- Cântecul de gestă este un poem lung despre faptele de arme ale unui erou, cântat de jongleri; cel mai vestit este Cântecul lui Roland (sfârșitul secolului al XI-lea – începutul secolului al XII-lea, 4.002 versuri).
- Lupta din Pirinei a avut loc în 778; Einhard spune că atacatorii au fost bascii, iar poemul, compus cu vreo trei sute de ani mai târziu, îi face sarazini.
- Alte cântece de gestă: Cantar de mio Cid, în Spania, și Cântecul Nibelungilor, în ținuturile germane.
- Romanul cavaleresc apare în a doua jumătate a secolului al XII-lea; Chrétien de Troyes scrie despre Lancelot, Yvain și Perceval, cavalerii regelui Arthur, iar tema lui este iubirea curtenească.
- Viețile sfinților (hagiografia) dau pilde de credință; cea mai răspândită culegere este Legenda aurea, alcătuită pe la 1260 de dominicanul Iacob de Voragine.
- Un text literar este sursă pentru vremea în care a fost compus, nu pentru vremea despre care povestește.
Greșeli frecvente
GreșitCântecul lui Roland povestește ce s-a întâmplat în 778.
CorectPoemul a fost compus cu vreo trei sute de ani după luptă. Einhard, mult mai apropiat de fapte, vorbește de un atac al bascilor asupra ariergărzii, nu de un război cu sarazinii.
GreșitMusulmanii se închinau lui Mahomed și lui Apollo, cum scrie în poem.
CorectMusulmanii cred într-un singur Dumnezeu, iar Mahomed (Muhammad) este pentru ei profet, nu zeu. Poetul din jurul anului 1100 nu cunoștea islamul și i-a descris pe dușmani după închipuirea lui.
GreșitUn roman cavaleresc este o carte în proză, ca romanele de azi.
CorectRomanele lui Chrétien de Troyes sunt în versuri de opt silabe și erau citite cu glas tare la curte. Proza a venit mai târziu.
Verifică-te
Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.
Ce este un cântec de gestă?
Răspuns
b) Un poem lung despre faptele de arme ale unui erou. „Gestă” vine din latinescul gesta, „fapte”. Poezia de dragoste este a trubadurilor, iar viețile sfinților țin de hagiografie.
Cine a atacat ariergarda lui Carol cel Mare în 778, potrivit lui Einhard?
Răspuns
c) Bascii. Einhard vorbește de basci, care au pândit în munte. Sarazinii apar numai în poemul compus cu trei sute de ani mai târziu.
Cine a alcătuit Legenda aurea?
Răspuns
d) Iacob de Voragine, călugăr dominican. Iacob de Voragine (Jacopo da Varazze), dominican și mai târziu arhiepiscop de Genova, a strâns viețile sfinților pe la 1260. Chrétien a scris romane cavalerești.
Roland simte că vremea lui s-a sfârșit. Zace pe un vârf ascuțit, cu fața spre Spania. Cu o mână își bate pieptul: «Doamne, vina mea, pentru păcatele mele, mari și mici (…)!» Mănușa dreaptă a întins-o spre Dumnezeu. Îngerii din cer coboară la el.
Ce arată gestul lui Roland, care îi întinde lui Dumnezeu mănușa?
Răspuns
c) Că eroul se poartă cu Dumnezeu ca un vasal cu seniorul său. Poemul îmbracă moartea eroului în gesturile lumii feudale: cavalerul i se închină lui Dumnezeu cum s-ar închina unui senior. De aceea poemul este o sursă pentru valorile de pe la 1100.
Așază evenimentele în ordinea în care s-au petrecut.
Răspuns
Ordinea în timp:
- Ariergarda lui Carol cel Mare este nimicită în Pirinei (778 d.Hr.)
- Moare Carol cel Mare (814 d.Hr.)
- Moare Rodrigo Díaz de Vivar, Cidul (1099 d.Hr.)
- Iacob de Voragine alcătuiește Legenda aurea (1260 d.Hr.)
- Moare Iacob de Voragine (1298 d.Hr.)
Lupta din Pirinei (778) și moartea lui Carol (814) țin de vremea carolingiană. Cidul moare în 1099, în anii în care se compune Cântecul lui Roland. Legenda aurea este de pe la 1260, iar autorul ei moare în 1298.
Pune fiecare operă la genul ei.
Răspuns
Cântec de gestă: Cântecul lui Roland; Cantar de mio Cid; Cântecul Nibelungilor.
Roman cavaleresc: Lancelot sau Cavalerul cu căruța; Perceval sau Povestea Graalului; Tristan și Isolda.
Vieți ale sfinților: Legenda aurea.
Gesta cântă războiul unui erou și al neamului său. Romanul cavaleresc urmărește aventura și iubirea unui cavaler. Legenda aurea adună vieți de sfinți.
Un coleg spune: „Cântecul lui Roland e literatură, deci nu are ce căuta la istorie.” Răspunde-i în trei-patru propoziții.
Un răspuns bun
Cântecul lui Roland nu poate fi folosit pentru a afla ce s-a întâmplat în 778: a fost compus cu vreo trei sute de ani mai târziu și schimbă dușmanul din basci în sarazini. Este însă o sursă bună pentru vremea în care a fost compus, anii de pe la 1100, ai primei cruciade. Arată ce admirau ascultătorii de atunci, adică vitejia și credința față de senior, și cât de puțin știau despre islam. Istoricul îl citește deci pentru anul 1100, nu pentru anul 778.
Un răspuns bun desparte vremea despre care vorbește textul de vremea în care a fost compus.
Termeni
- cântec de gestă
- Poem lung, cântat, despre faptele de arme ale unui erou (din latinescul gesta, „fapte”).
- jongleri
- Cântăreți și povestitori care umblau din loc în loc și își câștigau pâinea cântând, recitând și făcând giumbușlucuri.
- sarazini
- Numele dat de creștinii din Apus, în Evul Mediu, arabilor și, în general, musulmanilor.
- roman cavaleresc
- Poveste lungă, la început în versuri, despre aventurile și iubirea unui cavaler, scrisă pentru curțile nobililor.
- iubirea curtenească
- Felul de a iubi lăudat de trubaduri și de romanele cavalerești: cavalerul își slujește doamna ca pe un senior.
- hagiografie
- Scrierile despre viețile și minunile sfinților, făcute ca să dea pilde de credință.
- Legenda aurea
- „Legenda de aur”: culegere de vieți ale sfinților, alcătuită pe la 1260 de dominicanul Iacob de Voragine.
Surse și legătura cu programa
- Einhardi Vita Karoli Magni, cap. 9 – The Latin Library (text latin) – sursa A: bascii (Wascones), capcana, prădarea poverilor, Eggihardus, Anshelmus, Hruodlandus Brittannici limitis praefectus; fapta nerăzbunată
- La Chanson de Roland, ediția critică Léon Gautier (1872), strofa 1 – Wikisource – sursa B, în franceza veche, cu traducerea franceză a editorului
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Chanson de Roland – cea mai veche și mai importantă chanson de geste; sfârșitul secolului al XI-lea sau începutul secolului al XII-lea; Turoldo; codicele Digby 23; 4.002 versuri de zece silabe, 291 de strofe; subiectul
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Roncisvalle – 15 august 778, potrivit tradiției; ariergarda carolingiană nimicită de basci; legenda lui Roland
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Cid – Rodrigo Díaz de Vivar, mort în 1099; Cantar de mio Cid, aproape 4.000 de versuri, tipărit în 1779, singurul poem rămas din vechea epică spaniolă
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Nibelunghi – Nibelungenlied, secolul al XIII-lea, Austria; moartea lui Siegfried; înfrângerea burgunzilor de către huni în 437
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Chrétien de Troyes – a doua jumătate a secolului al XII-lea; cele cinci romane, în versuri de opt silabe; Lancelot și căruța; Perceval neterminat; idealul de iubire al trubadurilor
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Tristano – Thomas (sfârșitul secolului al XII-lea, 3.144 de versuri păstrate) și Béroul (4.485 de versuri)
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Trovatore – trubadurii, poeți-muzicieni provensali din secolele XII–XIII
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Giullare – jonglerii: cântăreți, povestitori și saltimbanci, răspândiți în secolele X–XIII, la răspântii și la curți
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Iacopo da Varazze – n. 1228–1230, m. 1298; dominican din 1244; arhiepiscop de Genova din 1292; Legenda aurea, compusă poate în 1255 sau 1266
- Store norske leksikon, articolul Legenda aurea – legende rânduite după sărbătorile anului bisericesc; tradusă în multe limbi; peste 90 de ediții tipărite înainte de 1500
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Agiografia – hagiografia: literatura despre sfinți, scrisă cu scop de zidire sufletească
- Treccani, Enciclopedia Italiana, articolul Firdusi – Shahnameh, înfățișat sultanului Mahmud la Ghazna în 1010
- Treccani, Enciclopedia Italiana, articolul Murasaki Shikibu – autoarea lui Genji monogatari, trăită pe la anul 1000, din familia Fujiwara
- La Chanson de Roland, ediția critică Léon Gautier (1872), strofa 176 – Wikisource – fragmentul din întrebarea cu sursă: moartea lui Roland, mănușa întinsă spre Dumnezeu
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Firdusi – Shahnameh, circa 60.000 de versuri
- lex.dk (Den Store Danske), articolul Einhard – Viața lui Carol cel Mare, scrisă probabil la începutul anilor 830
Din programă: FIL 5.4 „Timpul catedralelor. Cultura Europei medievale”. Competențe specifice urmărite: 2.1, 2.2, 4.2.