Capitolul 4 · RomaLecția 4.2FIL Numai pentru filologie · în plus față de profilul tău
Roma antică de la Regalitate la Imperiu
Scara onorurilor: cum ajungeai consul la Roma
De ce nu putea un roman să candideze direct la funcția cea mai înaltă?
Mâine am testzece întrebări din capitolul 4
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
În același timp, în altă parte
- China. În 202 î.Hr., Liu Bang, conducătorul răscoalei care răsturnase dinastia Qin, a devenit împărat și a întemeiat dinastia Han; a sprijinit învățătura lui Confucius. sursa
- Grecia. În 146 î.Hr., consulul Lucius Mummius a învins Liga aheeană la istmul de Corint, a jefuit Corintul și i-a vândut locuitorii ca sclavi. sursa
Înainte să citești: tu ce crezi?
Un consul comanda armata și conducea statul timp de un an. Ce plată primea pentru asta?
Vezi răspunsul
Niciuna. Romanii numeau o funcție publică honor, „cinste”, iar magistraturile erau neplătite. Ba costau: un edil dădea jocuri publice și din banii lui. De aceea, scara onorurilor o urcau aproape numai cei bogați. Cu timpul, prada de război și guvernarea unei provincii au făcut din funcții un izvor de avere.
„Sunt om nou, cer consulatul, aici e Roma.” Trei lucruri pe care Marcus Tullius Cicero trebuia să și le repete zilnic, coborând spre For, în anul 64 î.Hr. Așa îl sfătuiește un mic îndrumar de campanie, păstrat sub numele fratelui său, Quintus. „Om nou” însemna că nimeni din familia lui nu mai fusese consul. Cicero avea 42 de ani și urcase până acolo treaptă cu treaptă.
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
Treptele, de jos în susCe s-a întâmplat
Cursus honorum înseamnă „drumul onorurilor” sau scara onorurilor: ordinea în care un roman din familiile de frunte trecea prin magistraturi. Cuvântul honor însemna și „cinste”, și „funcție publică”: magistraturile erau neplătite, alese de popor și țineau un an.
Înainte de orice funcție veneau zece ani de armată. Polibiu scrie că nimeni nu putea candida fără ei. Polibiu, Istorii VI, 19, pe la 150 î.Hr.: a văzut cum se făceau recrutările și alegerile la Roma.
Prima treaptă era cvestura: cvestorul ținea socotelile vistieriei sau pe ale unui comandant; după ea intrai în Senat. Urma, de obicei, edilitatea: edilul îngrijea străzile, piețele și jocurile publice. Plebeii puteau fi în locul ei tribuni ai plebei. A treia treaptă era pretura: pretorul judeca procese și putea comanda o armată. Sus stătea consulatul: doi consuli pe an conduceau statul și armata. Foștii consuli puteau fi aleși cenzori, magistrații care numărau cetățenii și alcătuiau lista senatorilor.
Legea din 180 î.Hr.: fiecare funcție la vârsta eiCe s-a întâmplat
În 180 î.Hr., tribunul plebei Lucius Villius a propus o lege care hotăra la câți ani putea fi cerută fiecare magistratură. Se numește lex Villia annalis, „legea Villia a anilor”. Titus Livius o pomenește într-o singură frază și nu dă vârstele. Titus Livius XL, 44. Scrie în vremea lui Augustus, după 27 î.Hr., la peste 150 de ani după lege.
Numerele au fost refăcute de istorici din carierele cunoscute. În secolul I î.Hr., după legea dictatorului Sulla, un roman putea fi cvestor la 30 de ani, pretor la 39 și consul la 42; edilitatea se lua pe la 36. Cvestura, pretura și consulatul erau treptele obligatorii, iar între două funcții treceau cel puțin doi ani. Cicero spune că Alexandru cel Mare a murit în al 33-lea an al vieții, „cu zece ani mai puțin” decât cerea legea pentru consulat. Numai vârsta consulului are un izvor antic (Cicero, 43 î.Hr.). Pentru legea din 180, enciclopediile dau la cvestură 25 sau 30 de ani.
Pentru curioși
Cine lua o funcție la vârsta cea mai mică îngăduită spunea că a obținut-o suo anno, „în anul lui”. Era o laudă: însemna că alegătorii nu îl respinseseră niciodată.
Sub împărați, scara a rămas, dar vârstele au coborât și funcțiile se luau cu sprijinul împăratului. Edilitatea și tribunatul au ajuns o treaptă obligatorie numai pentru plebei.
De ce o lege despre vârstăDe ce
Războiul cu Hannibal ridicase oameni foarte tineri. Publius Cornelius Scipio, născut în 235 î.Hr., a fost ales consul pentru anul 205 î.Hr., la 30 de ani, și l-a învins pe Hannibal. Un asemenea om avea armata și poporul de partea lui. De aceea, familiile din Senat au vrut reguli egale pentru toți candidații: pentru că fiecare trebuia să aștepte vârsta și să treacă prin treptele de jos, nimeni nu putea ajunge prea repede prea sus. Explicație a istoricilor, din cariera lui Scipio și din fraza lui Cicero; Titus Livius nu spune de ce a fost dată legea.
Cicero o spune pe scurt: strămoșii nu aveau legi ale vârstei; le-a adus, mult mai târziu, ambiția, ca să fie trepte între candidați de aceeași vârstă. Urmarea a fost o carieră previzibilă. Un consul avea în spate armata, socotelile, grija orașului și judecata. Cicero, Filipica a V-a, 47, discurs ținut în Senat la 1 ianuarie 43 î.Hr., la 137 de ani după legea Villia.
Cicero, un „om nou” pe scarăCe s-a întâmplat
Familiile care dăduseră consuli formau nobilimea (nobilitas) și își treceau consulatul din tată în fiu. Cel care ajungea primul din familia lui la o magistratură înaltă era numit homo novus, „om nou”.
Marcus Tullius Cicero s-a născut la 3 ianuarie 106 î.Hr., la Arpinum, într-o familie înstărită de cavaleri, fără niciun magistrat la Roma. S-a făcut cunoscut ca avocat. A fost cvestor în Sicilia în 75 î.Hr., edil în 69, pretor în 66 și consul în 63 î.Hr., de fiecare dată la vârsta cea mai mică îngăduită. Ca proaspăt consul, s-a lăudat în fața poporului că este primul om nou ales după foarte mulți ani. Cicero, Despre legea agrară II, 3: discurs ținut poporului în ianuarie 63 î.Hr., la câteva luni după alegerea lui.
Cariera scrisă pe piatrăDe unde știm
Romanii își scriau funcțiile pe morminte și pe soclurile statuilor. Pe sarcofagul lui Lucius Cornelius Scipio Barbatus, consul în 298 î.Hr., un elogiu săpat după anul 200 î.Hr. spune că a fost „edil, consul și cenzor”. Din sute de asemenea inscripții, istoricii refac ordinea treptelor și vârstele. Sarcofagul lui Scipio Barbatus (CIL I² 6–7), găsit în mormântul Scipionilor de pe Via Appia, se află la Muzeele Vaticane.

Autorul imaginii: Gary Todd, domeniu public, sursa. Imagine micșorată.
Exercițiu de tip test
Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.
Sursa A Despre legea agrară (De lege agraria), discursul al doilea, 3
După o foarte lungă vreme, aproape cât ține amintirea timpurilor noastre, m-ați făcut consul pe mine, cel dintâi om nou, iar locul pe care nobilimea îl ținea întărit cu străji și împrejmuit în toate chipurile l-ați spart, cu mine în frunte, și ați vrut ca de acum să stea deschis meritului. (…)
Dintre toți oamenii noi de care ne putem aminti, eu sunt singurul care am cerut consulatul de îndată ce a fost îngăduit și am fost făcut consul de îndată ce l-am cerut.
Ce poate dovedi Arată că, în 63 î.Hr., consulatul era socotit o cetate a nobilimii, că un „om nou” ajungea rar consul și că exista o vârstă de la care candidatura era „îngăduită”.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi că Cicero a fost ales numai pentru merit: vorbește despre sine, în fața celor care l-au votat, și se laudă. Cine l-a sprijinit și de ce nu spune. Nici vârsta legală nu o numește.
Sursa B Ab urbe condita (De la întemeierea Romei), cartea a XL-a, capitolul 44
În acel an, pentru întâia oară, tribunul plebei Lucius Villius a propus o lege care hotăra la câți ani poate fi cerută și deținută fiecare magistratură. De aici i s-a dat familiei lui porecla Annalis.
Ce poate dovedi Dovedește că romanii din vremea lui Augustus puneau prima lege a vârstelor în anul 180 î.Hr., pe seama tribunului Lucius Villius. Arată și de unde venea porecla Annalis a familiei lui.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi ce vârste cerea legea: Titus Livius scrie la peste 150 de ani după ea și nu dă niciun număr. De ce a fost propusă legea nu spune.
Cerințe
Precizați secolul în care a fost ținut discursul din sursa A. (2 puncte)
Numiți magistratura precizată în sursa A. (2 puncte)
Menționați, din sursa B, două informații referitoare la legea din anul 180 î.Hr. (6 puncte)
Scrieți litera sursei care susține că nobilimea își apăra accesul la funcția cea mai înaltă. (3 puncte)
Scrieți o relație cauză–efect stabilită între o informație selectată din sursa B și o informație selectată din sursa A, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (7 puncte)
Formulați un punct de vedere referitor la șansele unui „om nou” de a ajunge consul și susțineți-l cu o informație din sursa A. (5 puncte)
Așezare în timp
Cariera lui Cicero pe axa timpului
Datele, trecute în secole
Nașterea, 106 î.Hr.: secolul al II-lea î.Hr. (anii 200–101). Cvestura (75), edilitatea (69), pretura (66) și consulatul (63 î.Hr.): secolul I î.Hr. (anii 100–1).
Ordinea
Înainte de Hristos, anul cu numărul mai mare este mai vechi: 106, 75, 69, 66, 63. Axa se citește de la stânga la dreapta, cu numerele scăzând.
Scara
De la 110 la 60 î.Hr. sunt 50 de ani. Cu un centimetru pentru cinci ani, axa are zece centimetri.
Puncte și benzi
Nașterea și fiecare alegere sunt puncte. Anii de armată și de avocatură dintre 106 și 75 sunt o bandă, la fel anul fiecărei funcții. Deasupra axei se trec vârstele minime: 30, 36, 39, 42.
O durată calculată
De la naștere la consulat: 106 − 63 = 43 de ani. Născut la 3 ianuarie, Cicero avea 42 de ani când a intrat în funcție, la 1 ianuarie 63 î.Hr., și împlinea 43 peste două zile. Era vârsta cea mai mică îngăduită: a ajuns consul „în anul lui”. De la cvestură la consulat au trecut 75 − 63 = 12 ani.
Sarmizegetusa, 168–170
O carieră citită de la coadă la cap
În forul coloniei Ulpia Traiana Sarmizegetusa, capitala Daciei romane, s-a găsit soclul de marmură al unei statui ridicate, între anii 168 și 170, guvernatorului Marcus Claudius Fronto. Inscripția îi înșiră funcțiile de la cea mai înaltă spre cea dintâi: consul, guvernator al celor trei Dacii și al Moesiei Superioare, comandant de legiune, pretor, edil curul, cvestor al orașului Roma. Citită de la sfârșit, este un cursus honorum întreg, urcat sub împărați, la peste trei secole după legea Villia.
Statuia a fost pusă de colonie „patronului” ei, „preaviteaz comandant și preaînalt guvernator”. Soclul se păstrează la Muzeul Național al Banatului, din Timișoara. O inscripție aproape la fel, pentru același om, s-a găsit la Roma.
Pe scurt
- Cursus honorum (scara onorurilor) este ordinea în care un roman urca prin magistraturi: cvestor, edil sau tribun al plebei, pretor, consul și, la capăt, cenzor.
- Magistraturile erau neplătite, alese de popor și țineau un an; înaintea lor veneau zece ani de armată.
- Lex Villia annalis, propusă în 180 î.Hr. de tribunul Lucius Villius, a fixat vârsta minimă pentru fiecare magistratură.
- În secolul I î.Hr., un roman putea fi cvestor la 30 de ani, pretor la 39 și consul la 42; numerele sunt refăcute de istorici din cariere și dintr-o frază a lui Cicero.
- Legea a fost dată pentru că familiile din Senat voiau reguli egale între candidați și se temeau de oamenii ridicați prea repede de războaie.
- Cicero, născut în 106 î.Hr. la Arpinum, a fost „homo novus”: primul din familia lui ajuns magistrat, cvestor în 75, edil în 69, pretor în 66 și consul în 63 î.Hr.
Greșeli frecvente
GreșitCursus honorum era o școală sau un concurs pe care îl treceai prin învățătură.
CorectEra un șir de alegeri. La fiecare treaptă te vota poporul, iar numele familiei, averea și faima de soldat sau de avocat hotărau rezultatul.
GreșitHomo novus însemna un om sărac, din popor.
CorectÎnsemna primul din familia lui ajuns la o magistratură înaltă. Cicero venea dintr-o familie înstărită de cavaleri; îi lipseau strămoșii consuli, nu averea.
GreșitTitus Livius scrie că legea Villia cerea 42 de ani pentru consulat.
CorectTitus Livius spune doar că legea a fixat vârste. Numărul vine dintr-o frază a lui Cicero și din carierele cunoscute, deci este dedus.
Verifică-te
Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.
Ce a hotărât lex Villia annalis, în 180 î.Hr.?
Răspuns
b) Vârsta minimă pentru fiecare magistratură. Legea lui Villius a fixat la câți ani poate fi cerută fiecare magistratură. Plebeii puteau fi consuli din 367 î.Hr., iar magistraturile au rămas neplătite.
Ce însemna „homo novus” la Roma?
Răspuns
c) Primul din familia lui ajuns la o magistratură înaltă. „Om nou” era cel fără strămoși magistrați, ca Cicero. Nu avea legătură cu vârsta, cu cetățenia sau cu tribunatul.
De unde se cunoaște vârsta minimă pentru consulat?
Răspuns
c) Dintr-o frază a lui Cicero și din carierele cunoscute. Textul legii nu s-a păstrat, iar Titus Livius nu dă numere. Cicero spune că vârsta consulatului este cu zece ani peste cei 33 ai lui Alexandru; restul se deduce din cariere.
Strămoșii noștri, cei de demult, nu aveau legi ale vârstei; le-a adus, după mulți ani, ambiția, ca să fie trepte ale candidaturii între cei de o seamă.
Ce a făcut necesare, după Cicero, legile despre vârstă?
Răspuns
b) Ambiția celor care se întreceau pentru funcții. Cicero spune că legile vârstei le-a adus „ambiția”: întrecerea pentru funcții trebuia pusă pe trepte egale pentru candidații de aceeași vârstă.
Așază în ordine momentele din viața lui Cicero și legea care i-a rânduit cariera.
Răspuns
Ordinea în timp:
- Lucius Villius propune legea vârstelor (180 î.Hr.)
- Cicero se naște la Arpinum (106 î.Hr.)
- Cicero este cvestor în Sicilia (75 î.Hr.)
- Cicero este edil (69 î.Hr.)
- Cicero este pretor (66 î.Hr.)
- Cicero este consul (63 î.Hr.)
Legea (180 î.Hr.) este mai veche decât Cicero (106 î.Hr.). Apoi treptele, de jos în sus: cvestor (75), edil (69), pretor (66), consul (63).
Pune treptele scării onorurilor în ordine, de la prima la ultima.
Răspuns
Ordinea corectă:
- Zece ani de armată
- Cvestor
- Edil sau tribun al plebei
- Pretor
- Consul
- Cenzor
Întâi armata, apoi cvestura, care deschidea Senatul; edilitatea sau tribunatul, treaptă neobligatorie; pretura; consulatul; cenzor putea fi numai un fost consul.
Inscripția de la Sarmizegetusa înșiră funcțiile lui Fronto de la consul înapoi spre cvestor. Explică, în trei-patru propoziții, ce poate afla un istoric dintr-o asemenea inscripție și ce nu poate afla.
Un răspuns bun
Inscripția arată prin ce funcții a trecut Fronto și în ce ordine: cvestor, edil, pretor, comandant de legiune, guvernator, consul. Din multe asemenea liste, istoricii refac scara onorurilor și văd cum s-a schimbat ea sub împărați. Inscripția nu dă însă anii și vârstele, nici cum a obținut omul fiecare funcție. Fiind un text de laudă, pus de un oraș „patronului” său, nu spune nimic despre greșelile sau înfrângerile lui.
O inscripție onorifică este o sursă din epocă, dar aleasă și scrisă ca să laude: dă lista, nu și judecata.
Termeni
- cursus honorum
- „Drumul onorurilor” sau scara onorurilor: ordinea în care se luau magistraturile la Roma – cvestor, edil, pretor, consul, cenzor.
- lex Villia annalis
- Legea propusă în 180 î.Hr. de tribunul plebei Lucius Villius: fixa vârsta minimă pentru fiecare magistratură.
- cvestor
- Magistratul de pe prima treaptă: ținea socotelile vistieriei sau ale unui comandant. După cvestură intrai în Senat.
- pretor
- Magistrat care judeca procesele și putea comanda o armată; treapta dinaintea consulatului.
- homo novus
- „Om nou”: primul din familia lui ajuns la o magistratură înaltă, fără strămoși consuli. Exemplul cunoscut: Cicero.
- nobilime (nobilitas)
- Familiile romane, patriciene și plebee, care dăduseră consuli și își păstrau funcțiile înalte din tată în fiu.
- suo anno
- „În anul lui”: se spunea despre cel ales într-o magistratură la vârsta cea mai mică îngăduită de lege.
Surse și legătura cu programa
- M. Tullius Cicero, De lege agraria, oratio secunda (The Latin Library) – sursa A (II, 3): primul om nou după mult timp; consulatul cerut „cum primum licitum sit”; II, 4: „anno meo”
- Titus Livius, Ab urbe condita, cartea a XL-a (The Latin Library) – sursa B (XL, 44, 1): legea lui Lucius Villius, 180 î.Hr., și porecla Annalis
- M. Tullius Cicero, Philippica quinta (The Latin Library) – V, 47: legile vârstei aduse de ambiție; V, 48: Alexandru, mort în al 33-lea an, cu zece ani sub vârsta consulatului
- Polybius, The Histories, cartea a VI-a, trad. W. R. Paton, Loeb Classical Library, vol. III, 1923 (LacusCurtius) – VI, 19: nimeni nu poate lua o funcție politică înainte de zece ani de armată
- Q. Tullius Cicero (atribuit), Commentariolum petitionis (The Latin Library) – „Novus sum, consulatum peto, Roma est”
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Cicerone, Marco Tullio – Arpinum, 3 ianuarie 106 î.Hr.; familie de cavaleri; cvestor 75, edil curul 69, pretor 66, consul 63
- G. Cardinali, Cursus honorum, Enciclopedia Italiana (1931), Treccani – ordinea fixă, probabil din 180 î.Hr.; cvestura, pretura și consulatul ca trepte obligatorii; cenzura după consulat; scara sub împărați; inscripțiile onorifice
- J. Lendering, Cursus honorum, Livius.org – vârstele minime din ultimele două secole ale Republicii (cvestor 30, edil 37, pretor 40, consul 43, numărate ca an început)
- W. Smith, A Dictionary of Greek and Roman Antiquities, Londra, 1875: Aediles (LacusCurtius) – Titus Livius nu dă vârstele legii Villia; ele se deduc din autori; 36 de ani pentru edilitate
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Questore – zece ani în legiuni; vârsta cvesturii: 25 după legea Villia, 30 sau 31 cu Sulla; cvestura deschide Senatul
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Magistratura – magistraturile romane erau neplătite și au devenit izvor de îmbogățire; intrarea în funcție la 1 ianuarie, din 153 î.Hr.
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Homo novus – definiția: primul din familia lui ajuns la o magistratură curulă, din afara nobilimii
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Scipione Africano, Publio Cornelio – născut în 235 î.Hr., ales consul pentru 205 î.Hr.
- Latin Inscriptions: Epitaphs, trad. E. H. Warmington, Remains of Old Latin IV, Loeb, 1940 (Attalus.org) – Scipio Barbatus, consul în 298 î.Hr.; elogiul de după 200 î.Hr.: „aedile, consul and censor among you” (CIL I² 6–7)
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Liu Bang – împărat în 202 î.Hr., după răsturnarea dinastiei Qin; sprijinul pentru confucianism
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Mummio, Lucio – consul în 146 î.Hr.; victoria de la istmul de Corint; jefuirea Corintului și vinderea locuitorilor
- Muzeul Național al Banatului, Timișoara, Lapidarium: IDR III/2, 90 = CIL III 1457 – fereastra românească: soclul statuii lui M. Claudius Fronto, textul inscripției, locul găsirii (forul Sarmizegetusei), datarea 168–170, inscripția de la Roma (CIL VI 1377)
- S. B. Platner, Th. Ashby, A Topographical Dictionary of Ancient Rome, 1929: Sepulcrum Scipionum (LacusCurtius) – sarcofagul lui Scipio Barbatus, păstrat la Vatican; mormântul Scipionilor
- Lex – Danmarks Nationalleksikon, articolul cursus honorum; Store norske leksikon, articolele konsul și Romerriket – vârstele după Sulla: consul cel mai devreme la 42 de ani (lex.dk, snl.no), cvestor la 30 (snl.no; lex.dk: la 31), cel puțin doi ani între funcții; „suo anno”
Din programă: FIL 3.3 „Roma antică de la Regalitate la Imperiu”. Competențe specifice urmărite: 1.1.