Capitolul 5 · Cultura greco-romanăLecția 5.1TC Pentru toate profilurile · în plus față de profilul tău
Modele culturale în lumea greco-romană
Statuile albe au fost colorate: educația, cunoașterea și arta grecilor
Ce au învățat, ce au cercetat și ce au sculptat grecii și cât din toate acestea se mai poate vedea azi?
Mâine am testzece întrebări din capitolul 5
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
În același timp, în altă parte
- China. Confucius, născut pe la 551 î.Hr. și mort în 479 î.Hr., își învăța ucenicii în principatul Lu cum trebuie să se poarte un om și un cârmuitor. sursa
- India și Nepal. Buddha, născut pe la 560 î.Hr. la Lumbini, în Nepalul de azi, aproape de granița cu India, întemeia învățătura numită budism. sursa
Înainte să citești: tu ce crezi?
Cum arăta o statuie grecească de marmură în ziua în care sculptorul o termina?
Vezi răspunsul
Pictată. Pe statuile găsite în pământ au rămas urme de pigment, iar lumina ultravioletă arată și desene care nu se mai văd cu ochiul liber. Vopseaua s-a șters cu vremea, iar albul rămas a fost luat multă vreme drept gustul grecilor. Culorile exacte ale fiecărei statui sunt o reconstituire: pentru aceeași statuie, cercetătorii au propus variante diferite.
În 1886, pe Acropola Atenei, arheologii au scos din pământ o statuie de fată, din marmură, înaltă de 1,18 m, sculptată pe la 530 î.Hr. Pe marmură se vedeau urme de vopsea. Statuile pe care muzeele le arată albe au fost, când erau noi, colorate.
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
Cine învăța și ce: Atena și SpartaCe s-a întâmplat
La Atena, școala era treaba familiei: părinții își trimiteau băieții la dascăli. Gramatistul îi învăța literele și le dădea de învățat pe de rost versurile poeților. Citaristul îi învăța să cânte la citară, un instrument cu coarde, iar pedotribul le antrena trupul. Cât stătea un băiat la școală depindea de averea tatălui: fiii celor bogați începeau cel mai devreme și plecau cel mai târziu. Platon (428/427–348/347 î.Hr.), atenian, în dialogul Protagoras: scrie despre școala Atenei la câteva zeci de ani după.
La Sparta, de educație se ocupa cetatea. Plutarh povestește că băieții erau luați de acasă la șapte ani și crescuți în cete, sub aceeași disciplină. Să citească și să scrie învățau numai cât le trebuia; restul era ascultare, răbdare la greu și luptă. Plutarh, Viața lui Licurg, pe la 100 d.Hr., la vreo 500 de ani după Sparta secolului al V-lea î.Hr.
Tinerii atenieni cu stare puteau învăța mai departe. Sofiștii, între ei Protagoras din Abdera, predau pe bani arta de a vorbi convingător. Pe la 387 î.Hr., Platon a deschis lângă Atena o școală de filosofie, Academia. Aristotel, care învățase acolo, a întemeiat în 335 î.Hr. o a doua școală, Liceul.
Pentru curioși
Platon nu scrie nimic despre școala fetelor: în pasajul lui, la dascăli merg „fiii” celor cu stare.
Numele Academiei vine de la locul unde preda Platon, un ținut de lângă Atena numit după eroul Academos. Liceul se afla lângă un loc închinat zeului Apolo Lykeios. De la cele două școli vin cuvintele „academie” și „liceu”.
Cunoașterea: numere, boli, războaie, întrebăriCe s-a întâmplat
În secolul al VI-lea î.Hr., Pitagora din Samos a întemeiat la Crotona, în sudul Italiei, o școală pentru care numărul era esența tuturor lucrurilor. Hipocrate din Cos (pe la 460–370 î.Hr.) a fost cel mai vestit medic al vremii sale; sub numele lui s-au păstrat vreo 70 de scrieri de medicină.
Herodot din Halicarnas (pe la 484–425 î.Hr.) a scris despre războaiele dintre greci și perși; romanul Cicero l-a numit „părintele istoriei”. Atenianul Tucidide (pe la 460–400 î.Hr.) a scris istoria războiului peloponesiac, în care fusese el însuși strateg, adică general ales. Herodot și Tucidide, în cărțile lor, din secolul al V-lea î.Hr. Porecla o dă Cicero, la peste 300 de ani după moartea lui Herodot.
Filosofii au cercetat ce este binele și cum trebuie condusă o cetate: Socrate (469–399 î.Hr.), apoi Platon și Aristotel. Grecii se întâlneau și la întreceri. Jocurile Olimpice se țineau la Olimpia o dată la patru ani și erau numărate începând din 776 î.Hr. La Atena, la serbările zeului Dionysos, s-a născut teatrul.
Arta: proporții, armonie, echilibruCe s-a întâmplat
Un templu grec se recunoaște după coloane. Felul în care sunt alcătuite coloana și grinda de deasupra ei se numește ordin. Grecii au creat trei ordine: doric, cu capitel simplu, rotunjit; ionic, cu capitel în volute, ca două suluri; corintic, cu capitel din frunze de acant.
Cel mai cunoscut templu doric este Partenonul, de pe Acropola Atenei, ridicat între 447 și 438 î.Hr., în vremea lui Pericle, pentru zeița Atena. L-au proiectat arhitecții Ictinos și Calicrate, iar sculptorul Fidias a supravegheat lucrările și a gândit sculpturile. Templul stă și azi pe Acropola Atenei.
Sculptorul Policlet din Argos a căutat frumusețea în măsură. A scris o carte, Canonul („regula”), și a turnat în bronz, pe la 440 î.Hr., Doriforul („purtătorul de lance”), un tânăr care stă sprijinit pe un singur picior. Proporție înseamnă că părțile trupului se potrivesc între ele după măsuri socotite. Armonie înseamnă că părțile se leagă într-un întreg. Echilibru înseamnă că trupul stă liniștit fără să pară țeapăn: părțile încordate și cele relaxate își răspund în cruce. Bronzul și cartea s-au pierdut: data și înfățișarea statuii sunt deduse din copii romane de marmură și din autori de mai târziu.
Ce s-a păstrat: copii romane și urme de vopseaDe unde știm
Doriforul de bronz s-a pierdut, la fel și cartea lui Policlet. Statuia este cunoscută din peste 60 de copii de marmură făcute în epoca romană. Una dintre cele mai întregi a fost găsită la Pompei, în palestră, locul unde tinerii își antrenau trupul. Copiile nu sunt la fel între ele, așa că niciuna nu arată sigur cum era bronzul. S-a păstrat copia de marmură din Pompei (Muzeul de Arheologie din Napoli, inv. 6011). Bronzul lipsește: forma lui este dedusă din copii.
Despre Canon scrie Pliniu cel Bătrân, în anul 77 d.Hr.: artiștii își luau din el regulile, „ca dintr-o lege”. Pliniu cel Bătrân, Istoria naturală, XXXIV, 55, anul 77 d.Hr., la peste 500 de ani după Policlet.
Nici albul marmurei nu este cel de la început. Pe statui au rămas urme de pigment, iar lumina ultravioletă și lumina razantă scot la iveală desene care nu se mai văd cu ochiul liber. Că statuile erau pictate este sigur. Cum arăta fiecare este o reconstituire: pentru aceeași statuie de fată de pe Acropole, cercetători diferiți au propus o rochie roșie și una galbenă, cu șiruri de animale și călăreți. Reconstituiri de V. Brinkmann și U. Koch-Brinkmann (Liebieghaus, Frankfurt) și de R. Cook (Cambridge, 1975), din urme de pigment.
Pentru curioși
Fata de pe Acropole este numită „kore cu peplos” (kore înseamnă „fată”, iar peplosul era o rochie dintr-o singură bucată de pânză). Are 1,18 m, a fost sculptată pe la 530 î.Hr. și a fost găsită în 1886, în trei bucăți. Fusese îngropată pe Acropole împreună cu alte statui, după ce perșii au pustiit locul în 480–479 î.Hr. Când a fost găsită, mai avea pe ea urme de vopsea.
Echipa lui Vinzenz Brinkmann a arătat reconstituirile în expoziția „Zei în culori”, la Liebieghaus din Frankfurt, în 2008–2009, alături de vreo 70 de piese antice. Muzeul Metropolitan din New York a făcut în 2022–2023 o expoziție pe aceeași temă, „Chroma”.

Autorul imaginii: Zde, CC BY-SA 4.0, sursa. Imagine decupată și micșorată.
Exercițiu de tip test
Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.
Sursa A Protagoras (325e–326c)
[Părinții] îi trimit la dascăli (…). După ce copiii au învățat literele (…), dascălii le pun în față, pe bănci, poemele poeților buni și îi silesc să le învețe pe de rost (…). La rândul lor, citariștii au grijă (…) ca tinerii să nu facă nimic rău; iar după ce au învățat să cânte la citară, îi învață poemele altor poeți buni (…).
Apoi îi trimit și la pedotrib, pentru ca, având trupuri mai bune, să poată sluji unei minți sănătoase (…). Așa fac cei care pot cel mai mult, iar cel mai mult pot cei mai bogați: fiii lor încep să meargă la dascăli cel mai devreme și se lasă cel mai târziu.
Ce poate dovedi Arată ce învăța la Atena un băiat dintr-o familie cu stare (litere și poezie, citară, gimnastică), în ce ordine și că durata școlii depindea de avere.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi câți băieți mergeau la școală și nici ce învățau fetele sau copiii săraci. Este un dialog scris de un filosof: Platon îi pune vorbele în gură lui Protagoras, la zeci de ani după ce acesta murise.
Sursa B Istoria naturală, cartea a XXXIV-a, 55

Policlet din Sicyon, ucenic al lui Hageladas, a făcut un Diadumen, tânăr cu înfățișare gingașă, vestit pentru prețul lui de o sută de talanți, și un Dorifor, băiat cu înfățișare bărbătească. A făcut și statuia pe care artiștii o numesc Canon: din ea își iau regulile artei, ca dintr-o lege. Se socotește că el, singurul dintre oameni, a făcut arta însăși printr-o operă de artă.
Ce poate dovedi Arată că, la cinci sute de ani după Policlet, artiștii din lumea romană îi foloseau încă statuia drept regulă a meseriei.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi cum arăta statuia și nici ce măsuri cerea Canonul: Pliniu nu le dă. Îl numește pe Policlet „din Sicyon”, pe când alți autori antici îl socotesc din Argos.
Cerințe
Precizați secolul în care a fost scrisă sursa B. (2 puncte)
Numiți sculptorul precizat în sursa B. (2 puncte)
Menționați, din sursa A, două informații referitoare la ce învățau băieții atenieni. (6 puncte)
Scrieți litera sursei care arată că educația depindea de averea familiei. (3 puncte)
Scrieți o relație cauză–efect stabilită între două informații selectate din sursa A, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (7 puncte)
Formulați un punct de vedere referitor la însemnătatea lui Policlet pentru artiștii de după el și susțineți-l cu o informație din sursa B. (5 puncte)
Analiză de sursă, pas cu pas
Cum citești o statuie: Doriforul de la Napoli
Ce fel de sursă este și de când?
Este un obiect: o statuie de marmură găsită în palestra din Pompei, oraș îngropat de erupția Vezuviului în anul 79 d.Hr. Este o copie romană. Originalul, de bronz, fusese turnat de Policlet pe la 440 î.Hr., cu vreo cinci sute de ani mai devreme.
Cine vorbește și cui?
„Vorbesc” doi oameni: Policlet, care a gândit statuia, și cioplitorul roman care a copiat-o. Copia a stat într-o palestră, un loc unde tinerii își antrenau trupul.
Ce spune?
Se vede un tânăr gol, sprijinit pe un singur picior, cu celălalt picior relaxat. Părțile încordate și cele relaxate ale trupului își răspund în cruce.
Ce vrea să obțină?
Policlet voia să arate trupul desăvârșit, făcut după măsuri socotite, pe care le-a scris în Canon. Cei care au comandat copia voiau un model vestit pentru tinerii din palestră.
Ce nu poate dovedi singură?
Singură, statuia nu poate dovedi cum arăta bronzul: copiile de marmură nu sunt la fel între ele. Nu arată nici măsurile din Canon, fiindcă textul s-a pierdut. Răspuns de test: „Doriforul este o copie romană de marmură după un bronz al lui Policlet din secolul al V-lea î.Hr.; trupul sprijinit pe un picior arată echilibrul, iar potrivirea părților între ele arată proporția și armonia.”
Pe scurt
- La Atena, educația era plătită de familie: gramatistul preda literele, citaristul muzica, pedotribul gimnastica; la Sparta, cetatea lua băieții la șapte ani și îi creștea pentru luptă.
- Platon a întemeiat Academia pe la 387 î.Hr., iar Aristotel Liceul în 335 î.Hr.; Socrate, dascălul lui Platon, a trăit între 469 și 399 î.Hr.
- Herodot este numit „părintele istoriei”, Tucidide a scris istoria războiului peloponesiac, Hipocrate a fost cel mai vestit medic, iar Pitagora a pus numărul la temelia lucrurilor.
- Ordinele arhitecturii grecești sunt trei: doric (capitel simplu), ionic (capitel cu volute) și corintic (capitel cu frunze de acant); Partenonul (447–438 î.Hr.) este un templu doric, făcut de Ictinos și Calicrate, cu sculpturi gândite de Fidias.
- Policlet a scris Canonul și a făcut Doriforul (pe la 440 î.Hr.), statuie care arată proporția, armonia și echilibrul.
- Bronzul lui Policlet s-a pierdut și este cunoscut din copii romane de marmură; statuile de marmură au fost pictate, iar culorile lor se reconstituie din urme de pigment.
Greșeli frecvente
GreșitGrecilor le plăceau statuile albe.
CorectStatuile de marmură erau pictate. Vopseaua s-a șters cu vremea; din ea au rămas urme de pigment.
GreșitStatuile grecești din muzee sunt cele făcute de Policlet sau de Fidias.
CorectMulte sunt copii romane de marmură, făcute la sute de ani după originalele de bronz, care s-au pierdut. Pe etichetă scrie „copie romană după…”.
GreșitLa Atena, toți copiii mergeau la școala cetății.
CorectȘcoala era plătită de familie și era pentru băieți; fiii celor bogați învățau cei mai mulți ani. Cetatea creștea ea însăși copiii la Sparta.
Verifică-te
Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.
Cine îl învăța pe un băiat atenian să citească și să scrie?
Răspuns
c) Gramatistul. Gramatistul preda literele (în greacă, grammata). Citaristul preda muzica, pedotribul gimnastica, iar sofiștii îi învățau pe tineri arta de a vorbi.
După ce recunoști un templu de ordin ionic?
Răspuns
b) După capitelul cu volute. Capitelul ionic are volute, ca două suluri. Frunzele de acant sunt ale ordinului corintic, iar capitelul simplu este al celui doric.
De unde se știe cum arăta Doriforul lui Policlet?
Răspuns
c) Din copii de marmură făcute în epoca romană. Bronzul și cartea lui Policlet s-au pierdut. Au rămas peste 60 de copii romane de marmură, care nu sunt identice între ele.
De citit și de scris învățau numai cât le era de trebuință; toată cealaltă creștere a lor era făcută ca să asculte bine de porunci, să rabde greul și să învingă în luptă.
Despre educația din ce cetate vorbește fragmentul?
Răspuns
b) Sparta. Licurg este legiuitorul Spartei, iar o creștere făcută pentru ascultare și luptă este cea spartană. La Atena, băieții învățau pe de rost poeți și cântau la citară.
Așază în ordinea în care s-au petrecut.
Răspuns
Ordinea în timp:
- Anul de la care se numără Jocurile Olimpice (776 î.Hr.)
- Începe construcția Partenonului (447 î.Hr.)
- Moare Socrate (399 î.Hr.)
- Platon deschide Academia (387 î.Hr.)
- Aristotel întemeiază Liceul (335 î.Hr.)
Înainte de Hristos, anul cu numărul mai mare este mai vechi: 776, 447, 399, 387, 335. Socrate moare înainte ca elevul său Platon să deschidă Academia, iar Aristotel, care a învățat acolo, vine după Platon.
Pune fiecare afirmație la cetatea ei.
Răspuns
Atena: Familia își trimite băieții la dascăli; Băieții învață pe de rost versurile poeților; Citaristul îi învață să cânte la citară.
Sparta: Cetatea ia băieții de acasă la șapte ani; Băieții cresc în cete, sub aceeași disciplină; Scrisul și cititul se învață numai cât trebuie.
La Atena, educația era a familiei și cuprindea litere, muzică și gimnastică. La Sparta, era a cetății și pregătea luptători.
Explică, în trei-patru propoziții, cum arată Doriforul lui Policlet proporția, armonia și echilibrul.
Un răspuns bun
Doriforul este o statuie făcută de Policlet pe la 440 î.Hr., după regulile din cartea lui, Canonul. Proporția se vede în faptul că părțile trupului se potrivesc între ele după măsuri socotite. Armonia înseamnă că aceste părți se leagă într-un întreg. Echilibrul se vede în felul cum stă tânărul: sprijinit pe un singur picior, liniștit, fără să pară țeapăn.
Un răspuns bun numește opera și autorul și leagă fiecare dintre cele trei cuvinte de ceva care se vede pe statuie.
Termeni
- gramatist
- Dascălul care îi învăța pe băieții atenieni literele și le dădea de învățat versuri.
- citarist
- Dascălul de muzică, la Atena: preda cântatul la citară, un instrument cu coarde.
- pedotrib
- Dascălul de gimnastică, la Atena.
- sofiști
- Dascăli care, în secolul al V-lea î.Hr., mergeau din cetate în cetate și predau pe bani arta de a vorbi convingător.
- ordin
- Felul în care sunt alcătuite coloana și grinda de deasupra ei, într-o clădire greacă: doric, ionic sau corintic.
- Partenonul
- Templul zeiței Atena de pe Acropola Atenei, de ordin doric, ridicat între 447 și 438 î.Hr.
- Canonul
- Cartea, azi pierdută, în care Policlet a scris regulile proporțiilor; artiștii numeau la fel și statuia făcută după ele.
- Doriforul
- „Purtătorul de lance”, statuie de bronz a lui Policlet (pe la 440 î.Hr.), cunoscută din copii romane de marmură.
Surse și legătura cu programa
- Platon, Protagoras, trad. B. Jowett – MIT Internet Classics Archive – sursa A (325e–326c): dascălii, poeții învățați pe de rost, citaristul, pedotribul, fiii celor bogați; sofistul plătit
- Pliniu cel Bătrân, Naturalis historia, XXXIV (text latin, ed. Mayhoff) – LacusCurtius, Universitatea din Chicago – sursa B (34, 55): Policlet, Diadumenul, Doriforul, Canonul
- Πρωταγόρας (text grec) – Wikisource – termenii grecești: γραμματιστής, κιθαριστής, παιδοτρίβης (312b, 325e–326c)
- Plutarh, Viața lui Licurg, trad. B. Perrin (Loeb, 1914) – LacusCurtius – Sparta: băieții luați la șapte ani, cetele, cititul și scrisul numai cât trebuie (cap. 16)
- Museum of Classical Archaeology, Universitatea din Cambridge: The Peplos Kore – kore cu peplos: 1,18 m, c. 530 î.Hr., găsită în 1886, urme de vopsea; reconstituirea Cook (1975, rochie roșie) și cea a lui Brinkmann (galbenă, cu frize); lumina razantă
- Liebieghaus Skulpturensammlung, Frankfurt: Gods in Color. Painted Sculpture of Classical Antiquity – sculptura antică de marmură era colorată; urmele de policromie; expoziția din 2008–2009, vreo 70 de originale; echipa V. Brinkmann
- Liebieghaus, Polychromie: Ex-Peploskore (Variant C) – metodele: fluorescență și reflectografie în ultraviolet, lumină razantă; reconstituirea U. Koch-Brinkmann
- The Metropolitan Museum of Art: Chroma. Ancient Sculpture in Color (pagina expoziției, copie Internet Archive) – expoziția din 5 iulie 2022–26 martie 2023; sculptura greacă și romană era pictată
- K. Sengoku-Haga și colegii, Polykleitos and His Followers at Work: How the Doryphoros Was Used, în Artistry in Bronze (Getty Publications, 2017) – peste 60 de copii ale Doriforului; copia din palestra din Pompei, Napoli inv. 6011; copiile nu se potrivesc între ele
- Treccani, Enciclopedia dell’Arte Antica, articolul Policleto – Policlet din Argos (Pliniu îl numește sicionian); scrierea numită Canon; sprijinul pe un singur picior și corespondențele în cruce (chiasm)
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Doriforo – Doriforul, pe la 440 î.Hr.
- Ministerul Culturii din Grecia (Odysseus): Parthenon (copie Internet Archive) – Partenonul: 447–438 î.Hr., Ictinos și Calicrate, Fidias, templu doric
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Capitello – capitelul doric (echină), ionic (volute), corintic (frunze de acant)
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Accademia – Academia lui Platon, pe la 387 î.Hr.; numele de la eroul Academos
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Aristotele – Aristotel format în Academie; Liceul, 335–334 î.Hr., lângă incinta lui Apolo Lykeios
- Treccani, Enciclopedia on line, articolele Erodoto, Tucidide, Ippocrate, Pitagora, Socrate, Olimpia – anii lui Herodot; în articolele alăturate: Tucidide (460–c. 400, strateg), Hipocrate (c. 460–c. 370, vreo 70 de scrieri), Pitagora la Crotona, Socrate (470/469–399), prima olimpiadă fixată la 776 î.Hr.
- Cicero, De legibus, I – The Latin Library – „apud Herodotum patrem historiae” (I, 5)
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Confucio – Confucius, c. 551–479 î.Hr., principatul Lu
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Buddha – Buddha, născut pe la 560 î.Hr.; articolul numește orașul Kapilavastu, capitala tatălui său
- Treccani, Enciclopedia on line, articolele Plinio il Vecchio și Plutarco – Pliniu (23–79), Naturalis historia publicată în 77; Plutarh (c. 46–după 119)
- UNESCO World Heritage Centre: Lumbini, the Birthplace of the Lord Buddha (copie Internet Archive) – locul nașterii lui Buddha: Lumbini, în sudul Nepalului, după inscripția de pe stâlpul ridicat acolo de împăratul Ashoka
Din programă: TC 3.4 „Modele culturale în lumea greco-romană”; SS 3.4 „Modele culturale în lumea greco-romană”; FIL 3.4 „Modele culturale în lumea greco-romană”. Competențe specifice urmărite: 2.1, 2.2.