Istorie IX

Capitolul 4 · RomaLecția 4.7SS Numai pentru științe sociale · în plus față de profilul tău

Roma antică. De la Regalitate la Imperiu: expansiune și romanizare

O zi într-un oraș roman: Pompei, anul 79

PreistorieAntichitateEvul MediuEpoca modernă10000 î.Hr.3500 î.Hr.1000 î.Hr.1 d.Hr.10001725// înainte de 3500 î.Hr., scara este comprimatăPreistorieAntichitateEvul MediuEpoca modernă10000 î.Hr.1000 î.Hr.10003500 î.Hr.1 d.Hr.1725// înainte de 3500 î.Hr.,scara este comprimată
80 î.Hr.–79 d.Hr. · Antichitate

Cum trăia un om obișnuit într-un oraș roman și de unde se poate afla asta?

Mâine am testzece întrebări din capitolul 4

În același timp, în altă parte
  • India și Asia Centrală. În anii 77–79, Kujula Kadphises, întemeietorul Imperiului Kushan, își întinde stăpânirea până în ținutul Taxilei, în Pakistanul de azi. sursa
  • China. Din anul 73, generalul Ban Chao poartă campanii în Asia Centrală și aduce oazele de acolo sub stăpânirea împăraților Han. sursa

Înainte să citești: tu ce crezi?

Amfiteatrul din Pompei, unde se luptau gladiatorii, este de piatră și stă în picioare și azi. Cine a plătit construcția lui?

Vezi răspunsul

Deasupra intrărilor stau și azi două plăci de marmură cu același text: Gaius Quinctius Valgus și Marcus Porcius, magistrați ai coloniei, au ridicat amfiteatrul pe cheltuiala lor și l-au dat pentru totdeauna coloniștilor. Într-un oraș roman, clădirile publice și spectacolele erau de multe ori darul unui om bogat care voia cinste și voturi.

Pe un zid al bazilicii din Pompei, clădirea în care se judecau procesele, cineva a zgâriat cu un vârf ascuțit două versuri latinești: „Mă mir, perete, că nu te-ai prăbușit, tu, care duci plictiseala atâtor oameni care scriu.” Zidul era plin de mesaje. Cenușa Vezuviului le-a acoperit în anul 79 și le-a păstrat.

Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.

Un oraș oprit în anul 79Ce s-a întâmplat

Pompei era un oraș din Campania, la poalele Vezuviului, colonie romană din anul 80 î.Hr. În 62 d.Hr. l-a lovit un cutremur puternic. În 79, erupția Vezuviului l-a îngropat sub un strat de piatră ponce și cenușă gros de 6–7 metri, împreună cu Herculaneum și Stabiae. Săpăturile au început în 1748, iar o cincime din oraș este și azi nesăpată. Fiindcă viața s-a oprit dintr-odată, s-au păstrat străzi, case, prăvălii și mii de inscripții de pe ziduri. Orașul însuși: situl arheologic Pompei, lângă Napoli, cu forul, casele, termele și amfiteatrul.

August sau octombrie?De unde știm

Martorul care a povestit erupția este Pliniu cel Tânăr, care avea atunci 17 sau 18 ani și se afla la Misenum, de cealaltă parte a golfului. În cel mai bun manuscris al scrisorii lui, data este „a noua zi înaintea calendelor lui septembrie”, adică 24 august; alte copii dau alte luni ori nicio lună. La Pompei s-au găsit însă rodii și nuci, roade de toamnă. În 2018, arheologii au dat peste o însemnare făcută cu cărbune pe un perete: „XVI K NOV”, a șaisprezecea zi înaintea calendelor lui noiembrie, adică 17 octombrie. Anul lipsește. Mulți cercetători socotesc azi mai probabilă o zi de toamnă, poate 24 octombrie. Pliniu scrie în 107 sau 108, la 28–29 de ani după erupție; scrisoarea s-a păstrat în copii medievale, care nu dau toate aceeași dată.

Pentru curioși

Romanii numărau zilele înapoi, de la un reper al lunii, și puneau la socoteală și ziua de la care porneau. Calendele sunt prima zi a lunii. „A noua zi înaintea calendelor lui septembrie” se numără așa: 1 septembrie este ziua întâi, 31 august a doua, iar a noua este 24 august.

Însemnarea cu cărbune ar fi putut fi făcută și cu un an înainte, în octombrie 78, și să fi rămas pe perete zece luni. Cărbunele se șterge însă ușor, de aceea mulți cred că era proaspătă.

Două șiruri de zile, august și octombrie din anul 79. Pe 24 august, cu contur întrerupt: data din manuscrisul scrisorii lui Pliniu. Pe 17 octombrie, cu contur plin: inscripția scrisă cu cărbune, fără an. Pe 24 octombrie, hașurat: poate ziua erupției. Dedesubt: rodii și nuci găsite în oraș, roade de toamnă. Două șiruri de zile, august și octombrie din anul 79. Pe 24 august, cu contur întrerupt: data din manuscrisul scrisorii lui Pliniu. Pe 17 octombrie, cu contur plin: inscripția scrisă cu cărbune, fără an. Pe 24 octombrie, hașurat: poate ziua erupției. Dedesubt: rodii și nuci găsite în oraș, roade de toamnă. august 79 24 august: manuscrisul lui Pliniu octombrie 79 17 octombrie: cu cărbune, fără an 24 octombrie: poate ziua erupției În oraș: rodii și nuci, roade de toamnă a scris cineva atunci s-a păstrat nu se știe sigur
Figura 1Trei date pentru aceeași erupție: una dintr-un manuscris, una scrisă cu cărbune pe un perete și una pe care mulți cercetători o socotesc azi mai probabilă.

Forul, bazilica și piațaCe s-a întâmplat

Inima orașului era forul, o piață mare, pietruită, închisă pentru care. În jurul lui stăteau templul lui Jupiter și templul lui Apollo, clădirea sfatului și bazilica, o sală lungă, cu șiruri de coloane, unde se judecau procesele și se încheiau afaceri. Alături era piața de alimente, numită macellum. Mulți oameni liberi erau clienții unui om bogat, patronul: îi datorau sprijin și servicii, iar el îi apăra la judecată și îi ajuta.

Ce costa mâncarea se vede dintr-o socoteală zgâriată pe o coloană de lângă amfiteatru: pâinea, un as și jumătate; vinul, o jumătate de as; brânza, o jumătate de as; uleiul, un as. Asul era moneda măruntă de bronz. Graffito CIL IV 8561a, zgâriat înainte de anul 79. Tencuiala a căzut; textul se cunoaște din copiile făcute de arheologi.

Patru prețuri zgâriate pe o coloană din Pompei, desenate ca monede de un as: pâinea, un as și jumătate; vinul, o jumătate de as; brânza, o jumătate de as; uleiul, un as. Patru prețuri zgâriate pe o coloană din Pompei, desenate ca monede de un as: pâinea, un as și jumătate; vinul, o jumătate de as; brânza, o jumătate de as; uleiul, un as. Prețuri la Pompei, înainte de 79 pâine un as și jumătate vin o jumătate de as brânză o jumătate de as ulei un as = un as, moneda măruntă de bronz
Figura 2Cu un as și jumătate luai pâinea; vinul costa de trei ori mai puțin. Prețurile vin dintr-o socoteală zgâriată pe o coloană de lângă amfiteatru.

Domus, insula și termeleCe s-a întâmplat

Cei bogați locuiau într-o domus, casa unei singure familii, cu încăperile așezate în jurul unei săli cu deschizătură în acoperiș, atrium, și cu grădină înconjurată de coloane; la Pompei, așa este Casa Faunului. Spre stradă, multe case aveau prăvălii. În orașele mari, mai ales la Roma, cei mai mulți oameni stăteau cu chirie într-o insula, o clădire cu patru sau cinci etaje, cu prăvălii la parter și fără atrium. Casa Faunului, cu atriumul și grădinile ei, se vede și azi în situl arheologic Pompei.

Oamenii se spălau și se întâlneau la terme, băile publice, cu săli reci și calde și cu teren de exerciții; pardoseala sălilor calde stătea pe stâlpișori de cărămidă, iar aerul fierbinte trecea pe dedesubt. Pompei avea cel puțin trei terme publice. Apa ajungea în orașele romane prin apeducte, canale purtate pe arcade. Apa murdară se scurgea prin canale: cel mai vechi și mai mare canal al Romei, Cloaca Maxima, ducea în Tibru apa dintre coline, iar în vremea împăraților i-au fost legate terme și latrine publice.

De ce pâine și jocuriDe ce

Într-un oraș roman, magistrații erau aleși, iar cine voia voturi și cinste plătea din banii lui clădiri și spectacole. Așa a fost ridicat, pe la 70 î.Hr., amfiteatrul din Pompei, pentru luptele de gladiatori; cursele de care se țineau într-o altă clădire, circul. Spectacolele adunau mulțimi și stârneau patimi: în anul 59, la Pompei, o încăierare între localnici și oaspeții din orașul vecin, Nuceria, s-a sfârșit cu morți, iar Senatul a oprit jocurile din oraș pentru zece ani. Inscripția de întemeiere a amfiteatrului (CIL X 852) se vede și azi pe plăcile de marmură de deasupra intrărilor.

La Roma, împărații au făcut la fel, pe scară mare. Augustus scrie că grâul împărțit de stat ajungea la ceva mai mult de 200.000 de oameni, iar în anul 80 Titus a deschis Colosseumul. De aceea poetul Iuvenal a putut scrie că poporul, care odinioară împărțea prin vot comenzi și legiuni, își mai dorește doar două lucruri: pâine și jocuri de circ. Iuvenal este un satiric și îngroașă; un om care primea grâu și locuri la spectacol avea totuși mai puține motive să se ridice împotriva celui care i le dădea. Augustus, Res Gestae 15 (anul 14); Iuvenal, Satira a X-a (între 101 și 132): amândoi scriu despre Roma vremii lor.

Treptele de piatră ale amfiteatrului din Pompei, văzute din arenă, cu trei intrări boltite sus și pini în spatele zidului.
Figura 3Amfiteatrul din Pompei, ridicat pe la 70 î.Hr. pentru luptele de gladiatori. Aici a avut loc încăierarea din anul 59.

Autorul imaginii: Jebulon, CC0, sursa. Imagine micșorată.

Exercițiu de tip test

Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.

Sursa A Anale, cartea a XIV-a, capitolul 17

Ce fel de sursă
text
Cine
Tacit (Publius Cornelius Tacitus), senator și istoric roman
Când a fost făcută
spre sfârșitul domniei lui Traian (98–117), la peste cincizeci de ani după fapte
Despre ce moment vorbește
anul 59, în amfiteatrul din Pompei
Unde se află azi
Text păstrat prin copii medievale; se citește azi în ediții tipărite
Traducere
traducere de lucru din latină (textul din The Latin Library), confruntată cu traducerea engleză a lui J. Jackson, Loeb Classical Library, 1937 (LacusCurtius)

Cam în aceeași vreme, dintr-un început mărunt s-a iscat un măcel cumplit între coloniștii din Nuceria și cei din Pompei, la un spectacol de gladiatori dat de Livineius Regulus (…). Cu obrăznicia târgoveților, s-au hărțuit întâi cu ocări, apoi au pus mâna pe pietre, la urmă pe fier; mai tare a fost mulțimea din Pompei, unde se dădea spectacolul. Mulți nucerini au fost duși la Roma cu trupul ciuntit de răni, iar cei mai mulți își plângeau copiii ori părinții morți. Judecata a lăsat-o principele în seama Senatului (…). Pompeienilor li s-au oprit pentru zece ani asemenea adunări, iar asociațiile întemeiate împotriva legilor au fost desființate.

Ce poate dovedi Dovedește că la Pompei se dădeau spectacole de gladiatori plătite de un om bogat, că veneau la ele și oameni din orașele vecine și că Senatul de la Roma putea pedepsi un oraș întreg.

Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi cine a început și câți au murit: Tacit scrie la Roma, după zeci de ani, din actele Senatului, și îi privește de sus pe „târgoveți”.

Sursa B Satira a X-a, versurile 77–81

Ce fel de sursă
text
Cine
Iuvenal (Decimus Iunius Iuvenalis), poet satiric roman
Când a fost făcută
între anii 101 și 132, după toate probabilitățile
Despre ce moment vorbește
poporul Romei în vremea împăraților, de când magistrații nu mai erau aleși de adunări
Unde se află azi
Text păstrat prin copii medievale; se citește azi în ediții tipărite
Traducere
traducere de lucru din latină (textul din The Latin Library), confruntată cu traducerea engleză a lui G. G. Ramsay, Loeb Classical Library, 1918

De mult, de când nu mai vindem nimănui voturile, [poporul] a lepădat grijile; el, care odinioară împărțea comenzi, fasce, legiuni, totul, acum se ține deoparte și își dorește cu nerăbdare numai două lucruri: pâine și jocuri de circ.

Ce poate dovedi Arată cum vedea un poet de la Roma legătura dintre putere și mulțime: de când nu mai alege magistrații, poporul se mulțumește cu grâu și spectacole.

Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi ce voiau cu adevărat oamenii de rând: este o satiră, făcută să îngroașe și să înțepe, scrisă de cineva care îi disprețuiește.

Cerințe

  1. Precizați secolul la care se referă sursa A. (2 puncte)

    Arată baremul

    Sursa A se referă la secolul I d.Hr. (anul 59).

  2. Numiți instituția care a judecat încăierarea, precizată în sursa A. (2 puncte)

    Arată baremul

    Instituția precizată în sursa A este Senatul.

  3. Menționați, din sursa A, două informații referitoare la spectacolul de gladiatori de la Pompei. (6 puncte)

    Arată baremul

    Oricare două: a fost dat de Livineius Regulus; au venit la el și locuitori din Nuceria; s-a sfârșit cu o încăierare cu pietre și arme; mulți nucerini au fost răniți ori uciși. Câte 3 puncte pentru fiecare informație.

  4. Scrieți litera sursei care susține că poporul nu se mai îngrijește de treburile statului. (3 puncte)

    Arată baremul

    Litera B: poporul „a lepădat grijile” și „se ține deoparte”.

  5. Scrieți o relație cauză–efect stabilită între două informații selectate din sursa A, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (7 puncte)

    Arată baremul

    Cauză: „s-a iscat un măcel cumplit între coloniștii din Nuceria și cei din Pompei”. Efect: „Pompeienilor li s-au oprit pentru zece ani asemenea adunări”. Deoarece spectacolul s-a sfârșit cu morți, Senatul a pedepsit orașul. Se primește și: cauză – s-au hărțuit cu ocări, apoi „au pus mâna pe pietre, la urmă pe fier”; efect – „mulți nucerini au fost duși la Roma cu trupul ciuntit de răni”. Se punctează orice altă relație corectă între două informații din sursa A.

  6. Formulați un punct de vedere referitor la rolul spectacolelor în viața unui oraș roman și susțineți-l cu o informație din sursa A. (5 puncte)

    Arată baremul

    Punct de vedere: spectacolele erau o parte însemnată a vieții orașului și adunau mulțimi mari, pătimașe. Informație: la jocurile de la Pompei au venit și oameni din Nuceria, iar cearta dintre cele două tabere a ajuns la pietre și la arme. 2 puncte pentru punctul de vedere, 3 pentru informație.

Analiză de sursă, pas cu pas

Un graffito din bazilica de la Pompei, citit pas cu pas

  1. Ce fel de sursă este și de când?

    Este o inscripție zgâriată pe tencuială, un graffito: două versuri latinești de pe zidul bazilicii din Pompei, făcute înainte de anul 79. Este publicată în culegerea inscripțiilor latine, CIL IV, la numărul 1904.

  2. Cine vorbește și cui?

    Vorbește un necunoscut, care nu își spune numele. Se adresează, în glumă, peretelui; cititorii lui sunt trecătorii din bazilică, adică oamenii veniți la judecată ori la afaceri.

  3. Ce spune?

    Spune că se miră că peretele „nu s-a prăbușit” și că acesta duce „plictiseala atâtor oameni care scriu”. Două informații: pe zid scriau mulți; autorul știe să facă versuri.

  4. Ce vrea să obțină?

    Vrea să facă haz pe seama celor care umplu zidul cu mesaje, deși face și el la fel.

  5. Ce nu poate dovedi singură?

    Singură, nu poate dovedi câți locuitori din Pompei știau să scrie și nici cine erau ei. Arată doar că, într-o clădire publică, scrisul pe ziduri era un obicei destul de răspândit ca să fie luat în râs.

Constanța (Tomis)

O sală cu mozaic deasupra portului din Tomis

În toamna anului 1959, la Constanța, un muncitor care săpa fundația unui bloc lângă Piața Ovidiu a lovit cu târnăcopul un zid vechi. Era o clădire a orașului roman Tomis, ridicată pe trei terase între oraș și port. Sus, la nivelul orașului, se afla o sală de vreo 2.000 de metri pătrați, pardosită cu mozaic colorat; din el se mai păstrează pe loc vreo 400 de metri pătrați. Sala era potrivită pentru adunări și pentru afaceri.

Pe terasa de dedesubt se înșiră unsprezece încăperi boltite, magazii deschise spre port. În două dintre ele, arheologii au găsit încărcătura unei corăbii: amfore, lingouri de fier, cuie și ancore. La Ulpia Traiana Sarmizegetusa, capitala Daciei romane, s-au păstrat urmele forului, ale templelor, ale termelor și ale amfiteatrului.

Pe scurt

  1. Pompei, colonie romană din 80 î.Hr., a fost îngropat de erupția Vezuviului în anul 79; ziua este disputată: 24 august, după manuscrisul scrisorii lui Pliniu cel Tânăr, sau o zi din toamnă, poate 24 octombrie.
  2. Inima orașului roman era forul, cu templele, clădirea sfatului și bazilica, unde se judecau procesele și se încheiau afaceri.
  3. Cei bogați locuiau într-o domus, casa unei singure familii, iar în orașele mari cei mai mulți stăteau cu chirie într-o insula, o clădire cu patru sau cinci etaje.
  4. Termele erau băile publice, amfiteatrul era locul luptelor de gladiatori, iar circul al curselor de care; apa venea prin apeducte.
  5. Clădirile și spectacolele erau plătite adesea de oameni bogați care voiau voturi și cinste; expresia „pâine și jocuri de circ” este a poetului Iuvenal.
  6. Graffiti, inscripțiile zgâriate pe ziduri, arată prețuri, glume și certuri ale oamenilor de rând, pe care istoricii antici nu le pomenesc.
Fișă de lucruCaietul meu

Greșeli frecvente

  • GreșitToți romanii locuiau în case cu grădină și mozaic, ca la Pompei.

    CorectO domus era casa unei familii bogate. La Roma, cei mai mulți oameni stăteau cu chirie într-o insula, o clădire cu patru sau cinci etaje.

  • GreșitErupția Vezuviului a fost cu siguranță la 24 august 79.

    Corect24 august este data din cel mai bun manuscris al scrisorii lui Pliniu. Roadele de toamnă găsite la Pompei și o inscripție din 17 octombrie arată spre o zi din toamnă; data rămâne disputată.

  • Greșit„Pâine și circ” este numele unei legi romane.

    CorectEste o expresie a poetului satiric Iuvenal, spusă în batjocură. Grâul împărțit la Roma și spectacolele au existat, dar numele acesta li l-a dat un poet care își judeca aspru concetățenii.

Verifică-te

Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.

  1. Ce era bazilica într-un oraș roman?

    Răspuns

    b) Sala unde se judecau procesele și se încheiau afaceri. Bazilica era o sală lungă, lângă for, pentru judecată și afaceri. Creștinii i-au preluat mai târziu forma pentru biserici.

  2. Prin ce se deosebea o insula de o domus?

    Răspuns

    d) Insula era o clădire cu etaje și chiriași, domus casa unei singure familii. Domus este casa unei singure familii, de obicei bogate; insula este clădirea înaltă, cu multe locuințe de închiriat.

  3. De ce nu se știe sigur în ce zi a erupt Vezuviul în anul 79?

    Răspuns

    a) Fiindcă scrisoarea lui Pliniu s-a păstrat în copii care nu dau toate aceeași dată, iar urmele din oraș arată spre toamnă. Există un martor, Pliniu cel Tânăr, dar scrisoarea lui se cunoaște numai din copii medievale; rodiile, nucile și inscripția din 17 octombrie arată spre toamnă.

  4. Călătorule, la Pompei mănânci pâine, la Nuceria vei bea.

    Graffito de pe fațada unei case din Pompei, Via dell'Abbondanza, înainte de anul 79 (CIL IV 8903); traducere de lucru după lectura din The Ancient Graffiti Project

    Ce fel de sursă este aceasta și ce poate arăta?

    Răspuns

    b) O inscripție zgâriată de un om de rând, care arată o glumă despre două orașe vecine. Este un graffito: vorbește un trecător, nu un istoric și nu o autoritate. Arată că Pompei și Nuceria erau comparate și luate în râs de oamenii de rând.

  5. Așază evenimentele în ordinea în care s-au petrecut.

    Răspuns

    Ordinea în timp:

    1. Pompei devine colonie romană (80 î.Hr.)
    2. Încăierarea din amfiteatru dintre pompeieni și nucerini (59 d.Hr.)
    3. Un cutremur puternic lovește orașul Pompei (62 d.Hr.)
    4. Erupția Vezuviului îngroapă orașul Pompei (79 d.Hr.)
    5. Titus deschide Colosseumul, la Roma (80 d.Hr.)
    6. Încep săpăturile de la Pompei (1748 d.Hr.)

    Colonia (80 î.Hr.) vine înaintea amfiteatrului și a încăierării (59); cutremurul (62) precedă erupția (79); Colosseumul se deschide în anul următor, iar săpăturile încep abia în 1748.

  6. Potrivește fiecare clădire cu ceea ce se făcea în ea.

    Răspuns

    Judecată și afaceri: bazilica.

    Spectacole: amfiteatrul; circul.

    Locuit: domus; insula.

    Îngrijirea trupului: termele.

    Bazilica este sala de judecată; amfiteatrul și circul sunt pentru lupte și curse; domus și insula sunt locuințe; termele sunt băile publice.

  7. Despre viața de zi cu zi din Pompei vorbesc și Tacit, și inscripțiile zgâriate pe ziduri. Explică, în trei-patru propoziții, ce află un istoric din fiecare fel de sursă și ce îi lipsește fiecăreia.

    Un răspuns bun

    Tacit este un senator care scrie la Roma, după zeci de ani: el pomenește Pompeiul numai când se întâmplă ceva grav, ca încăierarea din anul 59, și îi privește de sus pe localnici. Inscripțiile de pe ziduri sunt făcute chiar de locuitori, înainte de anul 79, și arată lucruri mărunte: prețul pâinii, o glumă, un salut. Ele nu spun însă cine le-a scris și nu pot arăta câți oameni știau carte. Puse laolaltă, cele două feluri de surse se completează: una dă întâmplarea și hotărârea Senatului, cealaltă viața obișnuită.

    O sursă literară și una făcută de oameni de rând răspund la întrebări diferite; niciuna nu ajunge singură.

Termeni

for
Piața centrală a unui oraș roman, cu templele, clădirea sfatului și bazilica în jur.
bazilică
La romani, sală lungă cu șiruri de coloane, lângă for, unde se judecau procesele și se încheiau afaceri.
domus
Casa unei singure familii, de obicei bogate, cu încăperile așezate în jurul unei săli numite atrium.
insula
Clădire cu patru sau cinci etaje, cu locuințe de închiriat și prăvălii la parter.
terme
Băile publice ale unui oraș roman, cu săli reci și calde și cu teren de exerciții.
amfiteatru
Clădire cu arenă eliptică și trepte de jur împrejur, pentru luptele de gladiatori.
patron și client
Legătura dintre un om bogat (patronul), care apără și ajută, și un om liber mai sărac (clientul), care îi datorează sprijin și servicii.
graffito
Inscripție zgâriată pe un zid de un om oarecare. La plural: graffiti.
Surse și legătura cu programa

Din programă: SS 3.3 „Roma antică. De la Regalitate la Imperiu: expansiune și romanizare”. Competențe specifice urmărite: 2.1, 2.2.