Capitolul 4 · RomaLecția 4.5TC Pentru toate profilurile · în plus față de profilul tău
Roma antică. De la Regalitate la Imperiu
Un singur om la conducere: Imperiul, de la Augustus la 476
Cum a ajuns Roma să fie condusă de un singur om fără ca Republica să fie desființată?
Mâine am testzece întrebări din capitolul 4
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
În același timp, în altă parte
- China. În 220 se sfârșește dinastia Han, care domnise patru secole, iar China se împarte în trei regate. sursa
- Persia. Din 224 domnește în Persia dinastia Sasanizilor, care se va război cu Roma, apoi cu Bizanțul, vreme de patru secole. sursa
- India. În 320, Chandragupta I întemeiază în nordul Indiei dinastia Gupta. sursa
Înainte să citești: tu ce crezi?
În 27 î.Hr., Octavian, învingătorul din războaiele civile, era stăpânul Romei. Ce spune el însuși că a făcut în acel an?
Vezi răspunsul
Augustus scrie că a trecut statul din puterea lui în seama Senatului și a poporului roman, iar Senatul i-a dat atunci numele Augustus. Consulii, Senatul și adunările au rămas. Comanda armatei, puterea tribunilor și aproape toate provinciile cu legiuni au fost însă ale lui până la moarte, în anul 14.
Pe zidurile unui templu din Ankara, capitala Turciei, este săpat în piatră un text lung, în latină și în greacă. Vorbește, la persoana întâi, un om care a murit în anul 14: Augustus. În capitolul 34, el spune că, după ce ajunsese stăpân pe toate, a dat statul înapoi Senatului și poporului roman. După aceea a condus Roma singur, încă patruzeci de ani.
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
Octavian devine Augustus: 31–27 î.Hr.Ce s-a întâmplat
După asasinarea lui Cezar, în 44 î.Hr., moștenitorul lui, Octavian, generalul Marcus Antonius și Lepidus și-au împărțit puterea ca triumviri (al doilea triumvirat). În 42 î.Hr., la Philippi, i-au învins pe ucigașii lui Cezar, Brutus și Cassius. Apoi Octavian și Antonius s-au luptat între ei. La 2 septembrie 31 î.Hr., la Actium, pe coasta Greciei, flota lui Octavian a învins flota lui Antonius și a Cleopatrei, regina Egiptului. Octavian a rămas singurul stăpân al Romei, iar Egiptul a devenit, în 30 î.Hr., provincie romană.
În 27 î.Hr., Octavian a anunțat că dă statul înapoi Senatului și poporului. Senatul i-a dat atunci numele Augustus. Regimul întemeiat de el se numește Principat, de la princeps, „primul dintre cetățeni”, iar anul 27 î.Hr. este socotit începutul Imperiului. Res Gestae, textul lui Augustus, săpat după moartea lui pe templul Romei și al lui Augustus din Ankara, unde se vede și azi.
Pentru curioși
Augustus a lăsat textul vestalelor, împreună cu testamentul, și a cerut să fie săpat pe table de bronz în fața mausoleului său din Roma. Tablele s-au pierdut. Textul se cunoaște din copiile săpate pe templele din Asia Mică; cea de la Ankara, numită Monumentum Ancyranum, este cea mai întreagă și are alături traducerea greacă.
Republică după nume, un singur conducător în faptDe unde știm
Consulii, Senatul și adunările poporului au rămas, iar Augustus nu și-a spus niciodată rege. El avea însă comanda armatei (imperium), puterea tribunilor (din 23 î.Hr.), deci și dreptul de veto, și funcția de mare preot. Aproape toate legiunile stăteau în provincii conduse de trimișii lui.
Augustus scrie că i-a întrecut pe ceilalți magistrați numai în autoritate, fără să aibă mai multă putere decât ei. Istoricul Tacit scrie că Augustus a tras spre sine, puțin câte puțin, atribuțiile Senatului, ale magistraților și ale legilor. Istoricii de azi socotesc că Tacit are dreptate: instituțiile Republicii s-au păstrat ca formă, iar hotărârile le lua principele. Tacit, Anale I, 2, scrise spre sfârșitul domniei lui Traian (98–117), la un secol după moartea lui Augustus (anul 14).
Două secole de pace romanăCe s-a întâmplat
Urmașii lui Augustus au fost numiți împărați. Din 27 î.Hr. până în anul 180, războaiele din interiorul granițelor au fost rare, iar drumurile și mările au fost sigure pentru negustori: perioada se numește Pax Romana, „pacea romană”. Sub Traian (98–117), care a cucerit Dacia în 106, Imperiul a atins în 117 cea mai mare întindere: vreo 5 milioane de km², din Britannia până în Mesopotamia. Suprafața este o estimare a istoricilor de azi, făcută pe harta provinciilor din anul 117.
Criza și Dominatul: Dioclețian și ConstantinCe s-a întâmplat
În secolul al III-lea, vreme de cincizeci de ani, armatele și-au făcut împărați propriii comandanți, iar aceștia au fost uciși unul după altul. În 284, soldații l-au proclamat împărat pe Dioclețian. El a condus ca un stăpân, dominus, fără să mai păstreze formele Republicii: regimul se numește Dominat. Fiindcă un singur om nu mai putea apăra toate granițele, Dioclețian a împărțit conducerea între patru împărați, doi cu titlul de august și doi cu titlul de cezar. Sistemul, numit tetrarhie, a fost întregit în 293 și s-a destrămat după ce Dioclețian s-a retras, în 305.
Constantin cel Mare (306–337) a rămas din 324 singurul împărat. În 313, la Milano, el și împăratul Licinius au dat creștinilor libertatea de a-și ține credința (Edictul de la Milano), iar în 330 Constantin a întemeiat o capitală nouă, Constantinopol, pe locul vechiului Bizanț. Sub Teodosie I (379–395), creștinismul a devenit religia Imperiului. La moartea lui Teodosie, în 395, Imperiul a fost împărțit între fiii săi: Arcadius a primit Răsăritul, iar Honorius Apusul. Textul hotărârii din 313 îl dă Lactanțiu (pe la 250–325), contemporan cu Constantin, în „Despre morțile prigonitorilor”.
Pentru curioși
Tetrarhia trebuia să rezolve și succesiunea: când un august se retrăgea, cezarul lui îi lua locul și își alegea alt cezar. Fiecare dintre cei patru stătea aproape de o graniță: la Trier, la Milano, la Sirmium și la Nicomedia. Legile se dădeau în numele tuturor, iar Imperiul rămânea unul singur. Când a murit unul dintre auguști, în 306, soldații l-au aclamat pe fiul lui, Constantin, și au urmat ani de războaie civile.
476: ce s-a sfârșit și ce a continuatDe ce
Sfârșitul din Apus s-a pregătit vreme de un secol. În 376, vizigoții, împinși de huni, au trecut Dunărea în Imperiu, iar în 410 au jefuit Roma. Vandalii au luat Cartagina în 439 și au jefuit și ei Roma, în 455. De aceea, împărații din Apus au stăpânit tot mai puține provincii, iar armata lor a ajuns alcătuită mai ales din războinici ai neamurilor venite de peste graniță. Explicație a istoricilor de azi; ei discută cât au cântărit neamurile venite din afară și cât luptele dinăuntrul Imperiului.
În 476, Odoacru, general în armata romană și fiul unei căpetenii a scirilor, un neam germanic, l-a înlăturat pe Romulus Augustulus, un împărat de vreo șaisprezece ani, și nu a mai pus altul în locul lui. Romulus este socotit de aceea ultimul împărat roman din Apus. Anul 476 este socotit sfârșitul Imperiului Roman de Apus. Iulius Nepos, împăratul alungat din Italia în 475, și-a păstrat titlul în Dalmația până în 480, fără să se mai întoarcă. Imperiul Roman de Răsărit, cu capitala la Constantinopol, a dăinuit până în 1453, iar locuitorii lui și-au spus mai departe romani. Cronică latină fără autor cunoscut (Anonymus Valesianus), scrisă pe la 550, la vreo 75 de ani după 476.
Exercițiu de tip test
Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.
Sursa A Faptele divinului Augustus (Res Gestae Divi Augusti), capitolul 34

În timpul consulatelor mele al șaselea și al șaptelea, după ce stinsesem războaiele civile și ajunsesem, prin învoirea tuturor, stăpân pe toate, am trecut statul din puterea mea în seama Senatului și a poporului roman. Pentru această faptă a mea, printr-o hotărâre a Senatului am fost numit Augustus (…).
După acest timp i-am întrecut pe toți în autoritate, dar putere nu am avut cu nimic mai multă decât ceilalți care mi-au fost colegi în fiecare magistratură.
Ce poate dovedi Dovedește cum a vrut Augustus să fie ținut minte: ca omul care a pus capăt războaielor civile, a dat statul înapoi Senatului și a primit în schimb numele Augustus. Arată și că Senatul a rămas, măcar ca instituție care dă onoruri.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi singură că puterea s-a întors cu adevărat la Senat: vorbește cel care conduce, despre el însuși, într-un text făcut ca să fie citit de tot Imperiul. Despre comanda armatei și despre provincii, fragmentul tace.
Sursa B Anale, cartea I, capitolul 2
[Octavian] a lepădat numele de triumvir, s-a înfățișat drept consul și s-a arătat mulțumit cu puterea de tribun, ca să apere plebea. După ce i-a câștigat pe soldați cu daruri, poporul cu grâne și pe toți cu dulceața păcii, s-a ridicat puțin câte puțin și a tras spre sine atribuțiile Senatului, ale magistraților și ale legilor, fără ca cineva să i se împotrivească (…).
Ce poate dovedi Arată cum judeca un senator, la un secol după fapte, drumul lui Augustus spre putere: daruri pentru soldați, grâne pentru popor, pace pentru toți și, pe nesimțite, puterile celorlalți adunate la el.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi ce gândea Augustus. Tacit nu a trăit acele vremuri și scrie cu părere de rău după Republica senatorilor.
Cerințe
Precizați secolul la care se referă sursa A. (2 puncte)
Numiți instituția precizată atât în sursa A, cât și în sursa B. (2 puncte)
Menționați, din sursa B, două informații referitoare la felul în care Octavian și-a câștigat sprijinul romanilor. (6 puncte)
Scrieți litera sursei care susține că Octavian a adunat în mâna sa puterile altor instituții. (3 puncte)
Scrieți o relație cauză–efect stabilită între două informații selectate din sursa A, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (7 puncte)
Formulați un punct de vedere referitor la puterea lui Augustus după anul 27 î.Hr. și susțineți-l cu câte o informație din fiecare sursă. (5 puncte)
Așezare în timp
Axa timpului: Roma de la Regalitate la Imperiu
Datele, trecute în secole
Treci fiecare dată în secolul ei: 753 î.Hr. este în secolul al VIII-lea î.Hr., 509 î.Hr. în secolul al VI-lea î.Hr., 27 î.Hr. în secolul I î.Hr., 284 în secolul al III-lea, 395 în secolul al IV-lea, iar 476 în secolul al V-lea.
Ordinea
Înainte de Hristos, anul cu numărul mai mare este mai vechi: 753, 509, 27 î.Hr. Urmează, după Hristos, 284, 395, 476.
Scara
Axa merge de la 800 î.Hr. la 500 d.Hr., adică 1.300 de ani. Cu 1 cm pentru 100 de ani, are 13 cm.
Puncte și benzi
Marchezi ca puncte evenimentele: 395 și 476. Desenezi ca benzi regimurile: Regalitatea (753–509 î.Hr., date tradiționale), Republica (509–27 î.Hr.), Principatul (27 î.Hr.–284 d.Hr.) și Dominatul (din 284).
O durată calculată
Republica a durat 509 − 27 = 482 de ani. Principatul trece peste hotarul dintre ere: 27 + 284 − 1 = 310 ani. Scazi 1 fiindcă anul zero nu există: după anul 1 î.Hr. urmează anul 1 d.Hr.
Pe scurt
- Roma a avut trei regimuri: Regalitatea (753–509 î.Hr., după tradiție, un rege pe viață), Republica (509–27 î.Hr., doi consuli aleși pentru un an) și Imperiul (din 27 î.Hr., un împărat pe viață).
- Octavian l-a învins pe Marcus Antonius la Actium (31 î.Hr.), iar în 27 î.Hr. a primit de la Senat numele Augustus; regimul lui se numește Principat.
- În Principat, instituțiile Republicii au rămas, dar armata, puterea tribunilor și aproape toate provinciile cu legiuni erau ale principelui.
- Pax Romana a ținut din 27 î.Hr. până în 180, iar sub Traian, în 117, Imperiul a avut cea mai mare întindere.
- După criza secolului al III-lea, Dioclețian (din 284) a întemeiat Dominatul și tetrarhia; Constantin cel Mare a dat, împreună cu Licinius, Edictul de la Milano (313) și a întemeiat Constantinopolul (330).
- În 395 Imperiul a fost împărțit; cel de Apus s-a sfârșit în 476, când Odoacru l-a înlăturat pe Romulus Augustulus, iar cel de Răsărit a dăinuit până în 1453.
Greșeli frecvente
GreșitCezar a fost primul împărat al Romei.
CorectCezar a fost dictator și a fost ucis în 44 î.Hr. Primul împărat a fost Octavian Augustus, din 27 î.Hr.
GreșitÎn 476 s-a sfârșit Imperiul Roman.
CorectÎn 476 s-a sfârșit Imperiul Roman de Apus. Imperiul Roman de Răsărit, cu capitala la Constantinopol, a dăinuit până în 1453.
GreșitAugustus a desființat Senatul și Republica.
CorectSenatul, consulii și adunările au rămas. Augustus a adunat la el comanda armatei și puterea tribunilor și a condus ca princeps, „primul dintre cetățeni”.
Verifică-te
Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.
Ce a păstrat Augustus din Republică?
Răspuns
b) Consulii, Senatul și adunările, ca formă. Instituțiile Republicii au rămas, dar comanda armatei, puterea tribunilor și aproape toate provinciile cu legiuni erau la principe.
Ce este Dominatul?
Răspuns
c) Regimul în care împăratul conduce ca stăpân, fără formele Republicii. Dominatul vine de la dominus, „stăpân”, și începe cu Dioclețian, în 284. Regimul lui Augustus este Principatul.
Ce s-a sfârșit în anul 476?
Răspuns
b) Imperiul Roman de Apus. Odoacru l-a înlăturat pe Romulus Augustulus, socotit ultimul împărat roman din Apus. Imperiul de Răsărit a dăinuit până în 1453.
După acest timp i-am întrecut pe toți în autoritate, dar putere nu am avut cu nimic mai multă decât ceilalți care mi-au fost colegi în fiecare magistratură.
Ce susține Augustus despre puterea lui?
Răspuns
b) Că a avut aceeași putere ca ceilalți magistrați și doar mai multă autoritate. Este afirmația lui Augustus despre sine. Tacit și istoricii de azi arată că armata, puterea tribunilor și aproape toate provinciile cu legiuni erau la el.
Așază evenimentele în ordinea în care s-au petrecut.
Răspuns
Ordinea în timp:
- Bătălia de la Actium (31 î.Hr.)
- Octavian primește numele Augustus (27 î.Hr.)
- Dioclețian este proclamat împărat (284 d.Hr.)
- Constantin întemeiază Constantinopolul (330 d.Hr.)
- Imperiul este împărțit între fiii lui Teodosie (395 d.Hr.)
- Odoacru îl înlătură pe Romulus Augustulus (476 d.Hr.)
Actium (31 î.Hr.) îi dă lui Octavian puterea, iar în 27 î.Hr. începe Principatul. Dioclețian (284) și Constantin (330) țin de Dominat; împărțirea (395) vine înaintea sfârșitului din Apus (476).
Potrivește fiecare trăsătură cu regimul ei.
Răspuns
Regalitate: Un rege, pe viață; Ține, după tradiție, din 753 până în 509 î.Hr.
Republică: Doi consuli aleși pentru un an; Începe, după tradiție, în 509 î.Hr.
Imperiu: Un princeps cu comanda armatei, pe viață; Începe în 27 î.Hr.
Întrebarea de test cere, pentru fiecare regim, cine conduce, cum ajunge la conducere și pentru cât timp.
Augustus scrie că a dat statul înapoi Senatului și poporului. Explică, în trei-patru propoziții, de ce istoricii nu iau această afirmație drept fapt.
Un răspuns bun
Afirmația vine de la Augustus însuși, într-un text făcut ca să-i laude faptele și să fie citit în tot Imperiul. Faptele arată altceva: comanda armatei, puterea tribunilor și aproape toate provinciile cu legiuni au fost ale lui până la moarte, în anul 14. Tacit, un senator care scrie la un secol după aceea, spune că Augustus a tras spre sine atribuțiile Senatului, ale magistraților și ale legilor. Senatul a rămas, dar hotărârile le lua principele.
Ce spune un conducător despre sine este o afirmație; ea se verifică prin fapte și prin alte surse.
Termeni
- Principat
- Regimul întemeiat de Augustus în 27 î.Hr.: instituțiile Republicii rămân, dar conduce un singur om, principele. Ține până în 284.
- princeps
- „Primul dintre cetățeni”: numele sub care a condus Augustus, ca să nu-și spună rege.
- imperium
- Comanda armatei. De la acest cuvânt vin „imperator” și „imperiu”.
- Pax Romana
- „Pacea romană”: cele două secole, din 27 î.Hr. până în 180, în care războaiele au fost rare în interiorul granițelor Imperiului.
- Dominat
- Regimul început de Dioclețian în 284: împăratul conduce ca stăpân (dominus), fără formele Republicii.
- tetrarhie
- „Conducerea celor patru”: sistemul lui Dioclețian, cu doi auguști și doi cezari, întregit în 293.
- Edictul de la Milano
- Hotărârea din 313 prin care Constantin cel Mare și împăratul Licinius au dat creștinilor libertatea de a-și ține credința.
Surse și legătura cu programa
- Res Gestae Divi Augusti (Monumentum Ancyranum), cap. 34–35, text latin și traducere engleză de F. W. Shipley, Loeb Classical Library, 1924 (LacusCurtius, Universitatea din Chicago) – sursa A: textul latin al capitolului 34; consulatele al șaselea și al șaptelea; numele Augustus; „în al șaptezeci și șaselea an”
- F. W. Shipley, introducere la Res Gestae Divi Augusti, Loeb Classical Library, 1924 (LacusCurtius) – templul Romei și al lui Augustus de la Ancyra (Ankara), text latin și grec; tablele de bronz de la mausoleu, pierdute; documentul depus la vestale
- Tacitus, Annales I, 1–15, traducere engleză de J. Jackson, Loeb Classical Library, 1931 (LacusCurtius) – sursa B, cap. I, 2, pentru confruntarea traducerii; moartea lui Augustus în anul 14
- Tacitus, Annales, liber I (text latin, The Latin Library) – sursa B: textul latin al cap. I, 2 („munia senatus magistratuum legum in se trahere”)
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Tacito, Publio Cornelio – Analele, scrise spre sfârșitul domniei lui Traian
- Treccani, Enciclopedia dei ragazzi, articolul Ottaviano Augusto (T. Gnoli) – Octavian, moștenitorul adoptat al lui Cezar; triumvirii, Philippi (42 î.Hr.); princeps, „primul între egali”; nu și-a spus rege; magistraturile păstrate
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Azio – bătălia de la Actium, 2 septembrie 31 î.Hr.; Agrippa, Antonius și Cleopatra
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Principato – definiția Principatului; imperium, puterea tribunilor (dreptul de veto), funcția de mare preot; funcționarii împăratului în provincii
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Romano, Impero – 27 î.Hr. ca început convențional; Pax Romana, 27 î.Hr.–180 d.Hr.; vreo 5 milioane de km² în 117; împărțirea din 395; 476
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Traiano, Marco Ulpio – domnia lui Traian, 98–117; războaiele dacice, 101–102 și 105–106
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Dominato – Dominatul: împăratul ca dominus; cincizeci de ani de anarhie militară; reformele lui Dioclețian
- Treccani, Enciclopedia dei ragazzi, articolul Diocleziano (T. Gnoli) – aclamarea din 284; Maximian august din 286; cezarii din 293; tetrarhia; abdicarea din 305
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Costantino I imperatore, detto il Grande – împărat 306–337; decretul de toleranță de la Milano, 313; singur împărat din 324
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Costantinopoli – Constantinopol, întemeiat pe locul Bizanțului în 330; capitală până în 1453
- Codul Teodosian XVI, 1, 2 – Internet Medieval Sourcebook (Universitatea Fordham) – sub Teodosie I (379–395) creștinismul devine religia legală a imperiului
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Teodosio I imperatore detto il Grande – moartea la Milano, în 395; fiii Arcadius (Răsărit) și Honorius (Apus)
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Romolo Augustolo – Romulus Augustulus, împărat în Apus (475–476), proclamat la șaisprezece ani, înlăturat de Odoacru
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Odoacre – Odoacru, fiul unui principe al scirilor, general în armata romană; 476
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Giulio Nepote – Iulius Nepos, împărat din 474, refugiat în Dalmația, ucis în 480
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Roma – datele tradiționale 754 sau 753 și 509 î.Hr.; criza secolului al III-lea; Dioclețian ca dominus
- Treccani, Dizionario di Storia, articolul Han – sfârșitul dinastiei Han în 220 și cele Trei Regate (220–266)
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Sasanidi – dinastia sasanidă în Persia din 224; adversară a Romei
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Gupta – dinastia Gupta, întemeiată de Chandragupta I în 320
- Res Gestae Divi Augusti, text latin – The Latin Library – cap. 34: „Post id tempus auctoritate omnibus praestiti, potestatis autem nihilo amplius habui…”, lecțiunea urmată în sursa A
- J. Buchan, Augustus, 1937, cartea a III-a, cap. 2 (LacusCurtius, Universitatea din Chicago) – puterea tribunilor pe viață, socotită din 23 î.Hr.
- Tacitus, Histories, cartea a IV-a, trad. C. H. Moore, Loeb Classical Library, 1931 (LacusCurtius) – IV, 48: sub Augustus și Tiberius, legiunea din Africa asculta de proconsulul trimis de Senat
- Tacitus, Histories, cartea a II-a, trad. C. H. Moore, Loeb Classical Library, 1925 (LacusCurtius) – II, 70: câmpul de la Bedriacum, în Italia, după bătălia din războiul civil al anului 69
- Galerius and Constantine: Edicts of Toleration, 311/313 (Internet Medieval Sourcebook, Universitatea Fordham) – textul din 313 este dat de Constantin și Licinius, întâlniți la Milano; edictul lui Galerius din 311
- Treccani, Dizionario di Storia, articolul Egitto – sfârșitul dinastiei Ptolemeilor, 30 î.Hr.; Egiptul trece sub un prefect al împăratului
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Visigoti – vizigoții, împinși de huni, trec Dunărea în 376; jefuirea Romei, trei zile, în 410
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Genserico, re dei Vandali e degli Alani – vandalii ocupă Cartagina în 439 și jefuiesc Roma în 455
- Anonymus Valesianus, pars posterior, trad. J. C. Rolfe, Loeb Classical Library, 1939 (LacusCurtius), cu introducerea ediției – cap. 8, 37–38: Odoacru, cu o oaste de sciri, îl înlătură pe Augustulus și îl cruță pentru vârsta lui; cronica este scrisă pe la 550
- Lex (Danmarks Nationalleksikon), articolul Lactantius – Lactanțiu, pe la 250–325, chemat la Nicomedia sub Dioclețian: contemporan cu Edictul de la Milano
Din programă: TC 3.3 „Roma antică. De la Regalitate la Imperiu”; SS 3.3 „Roma antică. De la Regalitate la Imperiu: expansiune și romanizare”; FIL 3.3 „Roma antică de la Regalitate la Imperiu”. Competențe specifice urmărite: 1.1.