Capitolul 4 · RomaLecția 4.4TC Pentru toate profilurile · în plus față de profilul tău
Roma antică. De la Regalitate la Imperiu
Cum a ajuns un oraș stăpânul Mediteranei
De ce cucerirea Mediteranei a zdruncinat chiar Republica aceea care o cucerise?
Mâine am testzece întrebări din capitolul 4
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
În același timp, în altă parte
- China. În 221 î.Hr., regatul Qin le-a supus pe celelalte și a unit China sub un singur împărat; dinastia Qin a ținut până în 206 î.Hr., când i-a urmat dinastia Han. sursa
- India. Regele Ashoka, din dinastia Maurya, a stăpânit aproape toată India până la moartea sa, în 232 î.Hr., și a pus să fie săpate în piatră edicte despre purtarea supușilor. sursa
Înainte să citești: tu ce crezi?
În 216 î.Hr., la Cannae, Hannibal a nimicit cea mai mare armată pe care o strânsese Roma și a luat mii de prizonieri. Le-a îngăduit să ceară Senatului bani de răscumpărare. Ce a răspuns Senatul?
Vezi răspunsul
A refuzat. Titus Livius scrie că Senatul a răspuns că prizonierii nu vor fi răscumpărați și că statul a cumpărat și a înarmat 8.000 de sclavi tineri, întrebându-l pe fiecare dacă vrea să lupte. Polibiu, care a trăit printre fiii și nepoții acelor senatori, dă întâmplarea drept pildă pentru tăria Republicii. Roma a pierdut bătălia și a câștigat războiul, după încă paisprezece ani.
În anul 146 î.Hr., Cartagina ardea. Generalul roman care o cucerise, Scipio Aemilianus, privea focul și, se spune, a plâns. Apoi a rostit două versuri din Homer despre ziua în care va pieri Troia. Lângă el stătea un grec, Polibiu, fostul lui dascăl. Polibiu l-a întrebat la ce se gândește. La Roma, a răspuns Scipio: și ea poate avea, cândva, aceeași soartă.
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
Întâi Italia, apoi mareaCe s-a întâmplat
Timp de două secole, Roma s-a luptat cu vecinii ei din Italia. După ce l-a învins pe regele Pyrrhus al Epirului, la Beneventum, în 275 î.Hr., a ajuns stăpână până la strâmtoarea Messina. Armata ei era legiunea: cetățeni, cei mai mulți țărani cu pământ, chemați la oaste pe timpul campaniei. Dincolo de strâmtoare, în Sicilia, începea stăpânirea Cartaginei, oraș întemeiat de fenicieni în nordul Africii, cea mai mare putere pe mare din apusul Mediteranei.
Imaginea capitolului, „Pornește din Roma”, aici ca instrument: drumurile Imperiului Roman din atlasul Itiner-e, aprinse dinspre Roma după zilele de mers calculate cu modelul ORBIS.

Aceleași date, ca tabel
| Până la | Cel mai repede | km pe acest drum | Numai pe jos | Pe ce se sprijină |
|---|---|---|---|---|
| Cartagina | 4,3 zile | 632 | 237 de zile | dedus de istorici |
| Marsilia (Massilia) | 7,6 zile | 906 | 30 de zile | dedus de istorici |
| Brindisi (Brundisium) | 8,9 zile | 1.179 | 18 zile | dedus de istorici |
| Milano (Mediolanum) | 9,5 zile | 737 | 20 de zile | dedus de istorici |
| Aquileia | 9,7 zile | 612 | 20 de zile | dedus de istorici |
| Atena | 11 zile | 1.551 | 75 de zile | dedus de istorici |
| Efes | 13 zile | 1.899 | 88 de zile | dedus de istorici |
| Alexandria | 14 zile | 2.333 | 148 de zile | dedus de istorici |
| Cádiz (Gades) | 15 zile | 2.056 | 81 de zile | dedus de istorici |
| Salonic (Thessalonica) | 15 zile | 2.091 | 62 de zile | dedus de istorici |
| Antiohia | 18 zile | 2.928 | 111 zile | dedus de istorici |
| Ierusalim | 20 de zile | 3.059 | 131 de zile | dedus de istorici |
| Bizanț (apoi Constantinopol) | 21 de zile | 2.715 | 76 de zile | dedus de istorici |
| Drobeta (Drobeta-Turnu Severin) | 25 de zile | 1.264 | 51 de zile | dedus de istorici |
| Londra (Londinium) | 26 de zile | 2.968 | nu se ajunge | dedus de istorici |
| Ulpia Traiana Sarmizegetusa | 28 de zile | 1.379 | 53 de zile | dedus de istorici |
| Lyon (Lugdunum) | 29 de zile | 1.189 | 32 de zile | dedus de istorici |
| Köln (Colonia Agrippina) | 29 de zile | 1.734 | 48 de zile | dedus de istorici |
| Apulum (Alba Iulia) | 31 de zile | 1.478 | 53 de zile | dedus de istorici |
| Tomis (Constanța) | 32 de zile | 3.175 | 72 de zile | dedus de istorici |
| Porolissum (Moigrad) | 37 de zile | 1.661 | 59 de zile | dedus de istorici |
| Ce se numără | km | Din total | Pe ce se sprijină |
|---|---|---|---|
| Traseu sigur: linia se abate cu cel mult 50 m la munte și 200 m la câmpie | 8.181 | 2,73 % | s-a păstrat |
| Drum trecut într-un itinerar scris în epoca romană: Stadiasmus Patarensis (anul 46), Itinerarium Antonini (pe la 300), Itinerarium Burdigalense (333), Tabula Peutingeriana (hartă din secolele IV–V, păstrată într-o copie de pe la 1200) | 109.030 | 36,44 % | a scris cineva |
| Traseu presupus: drum cunoscut, linie aproximativă | 268.710 | 89,82 % | dedus de istorici |
| Traseu ipotetic: drum cu locul negăsit sau doar bănuit | 22.281 | 7,45 % | dedus de istorici |
| Când a fost făcut drumul: atlasul nu dă niciun an | 291.235 | 97,35 % | nu se știe sigur |
Pe drum, modelul socotește 30 km pe zi. Duratele pe mare sunt medii pentru o corabie cu pânze în lunile iulie–septembrie.
Date și calcul. 299.171 km de drumuri romane din atlasul Itiner-e (2025). Traseul este sigur pentru 8.181 km; pentru rest, linia este presupusă de cercetători. Zilele de drum sunt un calcul după modelul ORBIS (30 km pe zi pe jos; corabie cu pânze, vara), fără nicio călătorie consemnată. Țărmurile sunt cele de azi.
Surse și credite. Drumuri: Itiner-e, de Soto, Pažout, Brughmans și colab., setul de date „Itiner-e static version 2024”, publicat în 2025, doi:10.5281/zenodo.17122148, CC BY 4.0; liniile au fost simplificate. Durate: calcul pe tabelele ORBIS (v2) ale lui Elijah Meeks, Walter Scheidel, Jonathan Weiland și Scott Arcenas, Stanford Digital Repository, purl.stanford.edu/mn425tz9757, CC BY 3.0. Țărmuri: Natural Earth, domeniu public.
Trei războaie cu CartaginaCe s-a întâmplat
Romanii le spuneau cartaginezilor Poeni; de aceea, cele trei războaie se numesc războaiele punice. Primul (264–241 î.Hr.) s-a purtat pentru Sicilia. Roma și-a făcut o flotă și a câștigat bătălia de la insulele Egade, în 241 î.Hr. Cartagina a pierdut Sicilia.
Al doilea (218–201 î.Hr.) a început în Spania. Generalul cartaginez Hannibal a trecut Alpii cu vreo 26.000 de oameni și 37 de elefanți și a învins trei armate romane, ultima la Cannae, în 216 î.Hr. Roma n-a cerut pace, iar cei mai mulți aliați din Italia i-au rămas credincioși. Publius Cornelius Scipio a cucerit Spania, a mutat războiul în Africa și l-a învins pe Hannibal la Zama, în 202 î.Hr. Prin pacea din 201 î.Hr., Cartagina a pierdut Spania și flota și n-a mai avut voie să poarte război fără încuviințarea Romei. Polibiu, Istorii III, scrie pe la 150 î.Hr., la vreo 65 de ani după Cannae; a vorbit cu oameni care luptaseră.
Al treilea (149–146 î.Hr.) a fost un asediu. Senatorul Cato își încheia fiecare cuvântare cu părerea că Cartagina trebuie distrusă. În 146 î.Hr., Scipio Aemilianus a cucerit orașul: a fost dărâmat, iar locuitorii au fost uciși sau vânduți ca sclavi. În același an, consulul Mummius a jefuit Corintul, în Grecia. Macedonia fusese învinsă la Pydna, în 168 î.Hr. Ținuturile cucerite au devenit provincii, conduse de guvernatori trimiși de la Roma. Polibiu a fost de față la căderea Cartaginei, în 146 î.Hr.; povestirea lui s-a păstrat în frânturi și prin Appian (pe la 160 d.Hr.).
Pentru curioși
Vorba „Carthago delenda est” nu apare așa la niciun autor antic. Plutarh, care scrie în greacă la peste 200 de ani după Cato, o redă astfel: „Iar eu socotesc că Cartagina trebuie distrusă.” Un alt senator, Scipio Nasica, răspundea de fiecare dată că, după părerea lui, Cartagina trebuie cruțată: frica de ea îi ținea pe romani uniți.
Bătălia numită „de la Zama” s-a dat, de fapt, lângă Naraggara; numele vine dintr-o greșeală a unui autor antic.
Polibiu, martorul adus cu silaDe unde știm
Cel mai apropiat povestitor al acestor războaie este un grec. Polibiu (pe la 200–120 î.Hr.) era un om politic din Megalopolis. După Pydna a fost dus în Italia ca ostatic. A trăit la Roma din 167 î.Hr. și a ajuns dascălul și prietenul lui Scipio Aemilianus. A fost de față la arderea Cartaginei. Și-a scris „Istoriile” ca să le explice grecilor cum a ajuns Roma, în mai puțin de 53 de ani, stăpâna lumii cunoscute.
Nici martorii apropiați nu dau aceleași numere. Polibiu scrie că la Cannae au murit vreo 70.000 de romani și aliați. Titus Livius, după două secole, dă 45.500 de pedestrași și 2.700 de călăreți. Polibiu III, 117 și Titus Livius XXII, 49 dau numere diferite; morții nu au fost numărați de nimeni care să fi lăsat o listă.
Ce a adus cucerirea acasăDe ce
Cuceririle au adus în Italia pradă și mulți oameni înrobiți: numai din Epir, în 167 î.Hr., după Titus Livius, 150.000. Titus Livius XLV, 34, după Polibiu; scrie în vremea lui Augustus, la vreo 150 de ani după fapte.
Explicația obișnuită pornește de la Appian și Plutarh. Războaiele au ținut soldatul-țăran departe de casă ani la rând, iar ogorul lui a rămas nelucrat sau a fost vândut. Cei bogați au luat în stăpânire pământul statului, câștigat prin război, au cumpărat ori au smuls loturile vecinilor și le-au lucrat cu sclavi, care nu erau chemați la oaste. Așa au apărut marile moșii, latifundiile. Țăranii fără pământ au plecat la Roma, iar armata, în care intrau numai cetățeni cu avere, găsea tot mai puțini soldați. Istoricii de azi discută cât de mulți țărani au sărăcit: săpăturile nu arată dispariția gospodăriilor mici, iar unii pun lipsa de pământ pe seama creșterii populației. Explicația vine din Appian (pe la 160 d.Hr.) și Plutarh, la peste 200 de ani după fapte; arheologia și demografia o pun la îndoială.
Doi frați, tribuni ai plebei, au încercat să oprească acest mers. Tiberius Gracchus a propus în 133 î.Hr. o lege agrară: nimeni să nu țină mai mult de 500 de iugăre din pământul statului, iar restul să fie împărțit săracilor. A fost ucis în același an de un grup de senatori. Fratele lui, Gaius Gracchus, tribun în 123 și 122 î.Hr., a reluat legea și a murit în 121 î.Hr., cu vreo 3.000 de susținători, după Plutarh. Plutarh, Viețile lui Tiberius și Gaius Gracchus, la peste 200 de ani după fapte; Appian, Războaiele civile I, pe la 160 d.Hr.
De la Gracchi la CezarDe ce
În 107 î.Hr., consulul Marius a primit în legiuni voluntari fără pământ. De atunci, soldatul aștepta plată, pradă și un lot de la generalul lui, de aceea îl urma chiar împotriva Senatului. Sulla a intrat cu legiunile în Roma în 88 î.Hr. și a condus apoi ca dictator până în 79 î.Hr. Sallustius, Iugurtha 86, la peste 60 de ani după: săracul îl urmează pe cel care îl plătește. Istoricii discută cât a schimbat anul 107.
În 60 î.Hr., trei oameni puternici, Pompei, Crassus și Cezar, s-au înțeles să conducă împreună: primul triumvirat. Cezar a cucerit Galia, a trecut cu armata râul Rubicon în ianuarie 49 î.Hr. și a câștigat războiul civil. Numit dictator, a fost ucis de un grup de senatori la 15 martie 44 î.Hr., în idele lui martie.
Exercițiu de tip test
Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.
Sursa A Istoria romană: Războaiele civile, cartea I, capitolul 7
Bogații au pus stăpânire pe cea mai mare parte a pământului neîmpărțit (…), au luat fâșiile vecine și loturile vecinilor săraci, fie cumpărându-le cu vorba bună, fie cu sila, și au ajuns să lucreze moșii întinse în loc de câte un singur ogor. Foloseau ca plugari și păstori sclavi, ca nu cumva lucrătorii liberi să le fie luați de la munca pământului la oaste. (…)
Astfel, câțiva oameni puternici s-au îmbogățit peste măsură, iar neamul sclavilor s-a înmulțit în toată țara, în timp ce poporul italic se împuțina și slăbea, apăsat de sărăcie, de dări și de slujba în armată.
Ce poate dovedi Arată cum explica un istoric antic legătura dintre cucerire, marile moșii lucrate cu sclavi și sărăcirea țăranilor din Italia. Este explicația pe care au preluat-o, multă vreme, și istoricii moderni.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi cât pământ au luat bogații și câți țărani au sărăcit: Appian scrie după vreo 300 de ani, fără numere, și urmează autori care țineau partea Gracchilor. Săpăturile nu arată că gospodăriile mici ar fi dispărut.
Sursa B Istorii, cartea I, capitolul 1
Căci cine este atât de nepăsător sau de leneș încât să nu vrea să afle în ce chip și sub ce fel de orânduire au izbutit romanii, în mai puțin de cincizeci și trei de ani, să supună stăpânirii lor aproape întreaga lume locuită – lucru nemaiîntâlnit până atunci?
Ce poate dovedi Arată ce întrebare își punea un grec din vremea cuceririlor și cât de repede i se părea că a crescut puterea Romei: în mai puțin de 53 de ani, din 220 până în 167 î.Hr.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi că Roma stăpânea „aproape întreaga lume locuită”: Polibiu numește așa lumea din jurul Mediteranei, cea cunoscută grecilor. Cum vedeau cucerirea cei învinși nu spune.
Cerințe
Numiți poporul despre care sursa B spune că a supus aproape întreaga lume locuită. (2 puncte)
Precizați, pe baza sursei B, în cât timp s-a petrecut această cucerire. (2 puncte)
Menționați, din sursa A, două informații referitoare la felul în care bogații și-au mărit moșiile. (6 puncte)
Scrieți litera sursei care susține că oamenii liberi din Italia au avut de suferit. (3 puncte)
Scrieți o relație cauză–efect stabilită între două informații selectate din sursa A, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (7 puncte)
Formulați un punct de vedere referitor la urmările cuceririlor asupra societății romane și susțineți-l cu o informație din sursa A. (5 puncte)
Lanț de cauze și urmări
De la victoria asupra Cartaginei la legea lui Tiberius Gracchus
Evenimentul, cu dată
Anul 133 î.Hr.: tribunul plebei Tiberius Gracchus propune o lege agrară, care mărginește pământul statului ținut de un om la 500 de iugăre și împarte restul săracilor.
O cauză de durată și una imediată
Cauza de durată: războaiele de cucerire începute în 264 î.Hr., care au ținut țăranii ani la rând în armată și au adus în Italia pământ, pradă și sclavi. Cauza imediată: lipsa de cetățeni cu avere pentru legiuni, pe care Tiberius o vedea crescând.
Mecanismul
După Appian și Plutarh: țăranul plecat la oaste își pierde ogorul. Bogații adună pământul statului și loturile vecinilor și le lucrează cu sclavi, care nu pot fi luați în armată. Țăranii fără pământ pleacă la oraș și nu mai pot fi soldați.
O urmare apropiată și una îndepărtată
Urmarea apropiată: Tiberius Gracchus este ucis de senatori chiar în 133 î.Hr. Urmarea îndepărtată: din 107 î.Hr., Marius ia în legiuni oameni fără pământ, iar soldații ajung să-și urmeze generalii împotriva statului.
Fraza de legătură
Deoarece, după autorii antici, războaiele de cucerire i-au ruinat pe mulți țărani-soldați și au umplut Italia de sclavi, pământul s-a strâns în latifundii, astfel încât Tiberius Gracchus a propus în 133 î.Hr. o lege agrară, ceea ce a dus la uciderea lui și la un secol de lupte între romani.
Pe scurt
- După cucerirea Italiei (victoria asupra lui Pyrrhus, 275 î.Hr.), Roma a purtat cu Cartagina trei războaie punice: 264–241, 218–201 și 149–146 î.Hr.
- În al doilea război punic, Hannibal a trecut Alpii și a învins la Cannae (216 î.Hr.), dar a fost înfrânt de Scipio la Zama (202 î.Hr.).
- În 146 î.Hr., romanii au distrus Cartagina și au jefuit Corintul; ținuturile cucerite au devenit provincii.
- Cel mai apropiat izvor este grecul Polibiu, adus ostatic la Roma în 167 î.Hr. și martor la arderea Cartaginei.
- Cuceririle au adus sclavi și pământ celor bogați, care și-au făcut latifundii; autorii antici scriu că i-au ruinat pe țăranii-soldați, iar frații Tiberius și Gaius Gracchus au cerut legi agrare și au fost uciși (133 și 121 î.Hr.).
- A urmat un secol de războaie civile: Marius și Sulla, primul triumvirat (60 î.Hr.) și Cezar, ucis la idele lui martie, 15 martie 44 î.Hr.
Greșeli frecvente
GreșitHannibal a cucerit Roma după victoria de la Cannae.
CorectHannibal a câștigat bătălia de la Cannae (216 î.Hr.), dar nu a luat niciodată Roma. A rămas încă treisprezece ani în Italia, a fost rechemat în Africa și a pierdut la Zama, în 202 î.Hr.
GreșitCuceririle i-au îmbogățit pe toți romanii.
CorectS-au îmbogățit mai ales senatorii și marii proprietari. Autorii antici scriu că mulți țărani-soldați și-au pierdut ogoarele, lucrate apoi cu sclavi.
GreșitRepublica a căzut din cauza războaielor punice, imediat după ele.
CorectÎntre distrugerea Cartaginei (146 î.Hr.) și moartea lui Cezar (44 î.Hr.) trec peste o sută de ani. Războaiele au pornit un lanț: latifundii, țărani ruinați, armată legată de generali, războaie civile.
Verifică-te
Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.
Ce s-a întâmplat în anul 146 î.Hr.?
Răspuns
b) Romanii au distrus Cartagina și au jefuit Corintul. 146 î.Hr. este anul în care cad două mari orașe: Cartagina, în Africa, și Corintul, în Grecia. Zama este din 202, legea lui Gracchus din 133, Rubiconul din 49 î.Hr.
De ce au apărut latifundiile în Italia secolului al II-lea î.Hr.?
Răspuns
c) Cei bogați au strâns pământul statului și loturile țăranilor și le-au lucrat cu sclavi. Appian arată că bogații au luat pământul neîmpărțit și loturile vecinilor săraci și au folosit sclavi. Țăranii au pierdut pământ, nu au câștigat.
Cine a fost Polibiu?
Răspuns
c) Un grec adus ostatic la Roma, care a scris istoria cuceririlor romane. Polibiu era un om politic grec, dus în Italia ca ostatic după bătălia de la Pydna. A trăit la Roma, a fost de față la arderea Cartaginei și a scris „Istoriile”.
Fiarele care cutreieră Italia au fiecare câte o vizuină; dar cei care luptă și mor pentru Italia au parte de aer și de lumină, și de nimic altceva. (…) Sunt numiți stăpânii lumii și nu au un bulgăre de pământ al lor.
Pe cine apără Tiberius Gracchus în această cuvântare?
Răspuns
b) Pe soldații romani rămași fără pământ. „Cei care luptă și mor pentru Italia” sunt soldații, cetățeni romani. Ei au cucerit lumea și au rămas fără ogor: pentru ei cerea Tiberius legea agrară.
Așază evenimentele în ordinea în care s-au petrecut.
Răspuns
Ordinea în timp:
- Începe primul război punic (264 î.Hr.)
- Hannibal învinge la Cannae (216 î.Hr.)
- Scipio îl învinge pe Hannibal la Zama (202 î.Hr.)
- Cartagina este distrusă (146 î.Hr.)
- Tiberius Gracchus propune legea agrară (133 î.Hr.)
- Cezar este ucis la idele lui martie (44 î.Hr.)
Înainte de Hristos, numărul mai mare este mai vechi: 264, 216, 202, 146, 133, 44. Întâi cuceririle, apoi criza dinăuntru.
Pune în ordine verigile explicației obișnuite, care leagă cucerirea de războaiele civile.
Răspuns
Ordinea corectă:
- Țăranii-soldați luptă ani la rând departe de casă
- Cuceririle aduc în Italia pământ și sclavi
- Bogații strâng pământul în latifundii lucrate cu sclavi
- Țăranii fără pământ pleacă la oraș și nu mai pot fi soldați
- Marius primește în legiuni oameni fără pământ
- Soldații își urmează generalul împotriva Senatului
Fiecare verigă o aduce pe următoarea: războiul lung ruinează țăranul, sclavii îi iau locul, armata rămâne fără oameni, iar soldatul fără pământ atârnă de general. Așa leagă lucrurile autorii antici; istoricii de azi discută cât de mulți țărani au sărăcit.
Polibiu scrie că la Cannae au murit vreo 70.000 de oameni, iar Titus Livius, cam 48.000. Explică, în trei-patru propoziții, de ce diferă numerele și ce poți spune sigur.
Un răspuns bun
După bătălie, morții nu au fost numărați de cineva care să fi lăsat o listă; fiecare autor a socotit pornind de la mărimea armatei și de la numărul celor scăpați. Polibiu scrie la vreo 65 de ani după Cannae, Titus Livius la două secole, din alte povestiri. Se poate spune sigur că Roma a pierdut cea mai mare parte a unei armate foarte mari și că a fost cea mai grea înfrângere a ei. Numărul morților se scrie ca interval, cu autorul fiecărui capăt: vreo 48.000 după Titus Livius, vreo 70.000 după Polibiu.
Când două izvoare dau numere diferite, se scrie intervalul și se spune de unde vine fiecare.
Termeni
- războaiele punice
- Cele trei războaie dintre Roma și Cartagina: 264–241, 218–201 și 149–146 î.Hr. „Punic” vine de la Poeni, numele dat de romani cartaginezilor.
- legiune
- Unitatea de bază a armatei romane, alcătuită în Republică din cetățeni chemați la oaste.
- provincie
- Ținut cucerit de Roma în afara Italiei, condus de un guvernator trimis de la Roma.
- latifundiu
- Moșie foarte întinsă, mai mare decât poate lucra o familie; în Italia secolului al II-lea î.Hr. era lucrată mai ales cu sclavi.
- lege agrară
- Lege care împarte pământul statului. Cea a lui Tiberius Gracchus (133 î.Hr.) mărginea la 500 de iugăre pământul statului ținut de un om.
- triumvirat
- Înțelegere între trei oameni de a conduce împreună. Primul triumvirat (60 î.Hr.): Pompei, Crassus și Cezar.
- idele lui martie
- Ziua de 15 martie în calendarul roman; în 44 î.Hr., ziua în care a fost ucis Cezar.
Surse și legătura cu programa
- Appian, The Civil Wars, cartea I, trad. Horace White, Loeb Classical Library, vol. III, 1913 (LacusCurtius, Universitatea din Chicago) – sursa A (I, 7): pământul neîmpărțit, moșiile lucrate cu sclavi, împuținarea poporului italic
- Polybius, The Histories, cartea I, trad. W. R. Paton, Loeb Classical Library, vol. I, 1922 (LacusCurtius) – sursa B (I, 1, 5): „în mai puțin de cincizeci și trei de ani”
- Polybius, The Histories, cartea a III-a, trad. W. R. Paton, Loeb Classical Library, vol. II, 1922 (LacusCurtius) – III, 117: la Cannae au murit vreo 70.000; pierderile lui Hannibal
- Polybius, The Histories, cartea a VI-a, trad. W. R. Paton, Loeb Classical Library, vol. III, 1923 (LacusCurtius) – VI, 58: Senatul refuză răscumpărarea prizonierilor de la Cannae, pildă pentru tăria Republicii
- Polybius, The Histories, introducerea ediției Loeb (H. J. Edwards), 1922 (LacusCurtius) – viața lui Polibiu: o mie de ahei duși în Italia după Pydna; din 167 î.Hr. în casa lui Aemilius Paulus; alături de Scipio la arderea Cartaginei
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Polibio di Megalopoli – Polibiu, pe la 200–120 î.Hr.; ostatic după Pydna; cei 53 de ani (220–167 î.Hr.)
- Appian, The Punic Wars, 132, trad. Horace White (Livius.org) – Scipio plânge la arderea Cartaginei, citează Iliada și îi răspunde lui Polibiu, care a consemnat scena
- Titus Livius, Ab urbe condita, cartea a XXII-a (The Latin Library) – XXII, 49: 45.500 de pedestrași și 2.700 de călăreți uciși la Cannae; XXII, 57: 8.000 de sclavi cumpărați și înarmați; XXII, 61: prizonierii nu sunt răscumpărați
- Titus Livius, Ab urbe condita, cartea a XLV-a (The Latin Library) – XLV, 34: 150.000 de oameni luați din Epir, 167 î.Hr.
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Guerre puniche – datele celor trei războaie; Insulele Egade 241; pierderea Siciliei; Trasimene, Cannae 216; Scipio în Spania și Africa; 202 î.Hr.; condițiile păcii; asediul din 149–146 și distrugerea Cartaginei; provincia Africa
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Annibale – trecerea Alpilor cu vreo 26.000 de oameni și 37 de elefanți; Cannae; rechemarea în Africa (203); aliații rămași credincioși Romei
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Zama – bătălia din 202 î.Hr. s-a dat lângă Naraggara; numele „Zama” vine dintr-un pasaj al lui Cornelius Nepos
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Pirro, re d’Epiro – înfrângerea de la Beneventum, 275 î.Hr.
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Cartagine – colonie feniciană din nordul Africii; distrugerea din 146 î.Hr.
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Mummio, Lucio – Corint, 146 î.Hr.: orașul jefuit, locuitorii vânduți ca sclavi
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Pidna – bătălia din 168 î.Hr.: Aemilius Paulus îl învinge pe regele Perseu al Macedoniei
- Plutarch, Life of Cato the Elder, trad. B. Perrin, Loeb Classical Library, 1914 (LacusCurtius) – cap. 27: „In my opinion, Carthage must be destroyed”; răspunsul lui Scipio Nasica
- Plutarch, Life of Tiberius Gracchus, trad. B. Perrin, Loeb Classical Library, 1921 (LacusCurtius) – cap. 9: cuvântarea despre fiarele Italiei și soldații fără pământ
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Gracco, Tiberio Sempronio – tribun în 133 î.Hr.; legea agrară, 500 de iugăre; uciderea lui de către senatorii conduși de Scipio Nasica
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Gracco, Gaio Sempronio – tribun în 123 și 122 î.Hr.; moartea în 121 î.Hr.; vreo 3.000 de susținători pieriți
- Asia for Educators, Universitatea Columbia: Timeline of Chinese History and Dynasties – dinastia Qin, 221–206 î.Hr.; dinastia Han din 206 î.Hr.
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Aśoka – Ashoka, rege Maurya, mort în 232 î.Hr.; inscripțiile cu edicte
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Mario, Gaio – consul în 107 î.Hr.; înrolarea voluntară a celor fără avere; armata de meserie
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Silla, Lucio Cornelio – marșul asupra Romei din 88 î.Hr.; dictatura, depusă în 79 î.Hr.
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Cesare, Gaio Giulio – primul triumvirat, 60 î.Hr.; Galia; Rubiconul, ianuarie 49 î.Hr.; dictator; ucis la 15 martie 44 î.Hr.
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Latifondo – definiția latifundiului; răspândirea lui în secolul al II-lea î.Hr.
- Treccani, Enciclopedia on line, articolele Appiano și Plutarco – Appian, născut pe la 95 d.Hr., scrie pe la 160; 24 de cărți, 11 păstrate (pentru Plutarh, 46–după 119: treccani.it/enciclopedia/plutarco)
- Treccani, Vocabolario on line, cuvântul Punico – „punic” vine din latinescul Punicus, de la Poeni, „cartaginezi”
- Sallust, The War with Jugurtha, trad. J. C. Rolfe, Loeb Classical Library, 1921 (LacusCurtius, Universitatea din Chicago) – cap. 86: Marius înrolează voluntari, cei mai mulți fără avere; „omul cel mai sărac este cel mai de folos” celui care caută puterea
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Sallustio Crispo, Gaio – Sallustius, 86–poate 35 î.Hr.; Bellum Iugurthinum
- R. J. Evans, Gaius Marius: A Political Biography, Universitatea din Africa de Sud, 1994 – discuția istoricilor (Brunt, Rich) despre cât a schimbat înrolarea din 107 î.Hr.
- J. Muccigrosso, recenzie la N. Rosenstein, Rome at War: Farms, Families, and Death in the Middle Republic (2004), Bryn Mawr Classical Review 2004.07.56 – explicația tradițională (Appian I, 7–11; Plutarh, Tiberius Gracchus 8) și obiecțiile: lipsa urmelor arheologice ale unui declin al gospodăriilor mici; sărăcirea pusă pe seama creșterii populației
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Plutarco – Plutarh, născut pe la 46 d.Hr., mort după 119: scrie la peste 200 de ani după Cato și după Gracchi
Din programă: TC 3.3 „Roma antică. De la Regalitate la Imperiu”; SS 3.3 „Roma antică. De la Regalitate la Imperiu: expansiune și romanizare”; FIL 3.3 „Roma antică de la Regalitate la Imperiu”. Competențe specifice urmărite: 1.2.