Capitolul 4 · RomaLecția 4.6TC Pentru toate profilurile · în plus față de profilul tău
Roma antică. De la Regalitate la Imperiu
Ce înseamnă să devii roman? Provinciile și romanizarea
Cum au ajuns oameni din Britannia, din Hispania sau din Dacia să vorbească latina și să trăiască după obiceiuri romane?
Mâine am testzece întrebări din capitolul 4
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
În același timp, în altă parte
- China și Asia Centrală. Din anul 73, generalul chinez Ban Chao supune oazele Asiei Centrale; în 91 primește titlul de „protector general” al ținutului. sursa
- Mexic. Între anii 100 și 400, Teotihuacán își capătă înfățișarea de oraș cu străzi în unghi drept, cu Piramida Soarelui și Piramida Lunii. sursa
- Peru. Pe coasta de sud a Perului de azi înflorește, din secolul I, cultura Nazca, vestită pentru ceramica și țesăturile ei colorate. sursa
Înainte să citești: tu ce crezi?
La 20 mai 164, în munții cu aur ai Daciei, un om pe nume Memmius s-a tocmit la lucru într-o mină. Contractul lui s-a păstrat. Cine l-a scris?
Vezi răspunsul
Contractul începe așa: Flavius Secundinus a scris, rugat de Memmius, fiul lui Asclepius, care a spus că nu știe carte. Actul este în latină și urmează formulele dreptului roman: 70 de denari și hrana, până la idele lui noiembrie. Tăblița de lemn acoperită cu ceară se păstrează la Muzeul Național de Istorie a României.
Pe când era guvernator în Britannia, romanul Agricola i-a îndemnat pe britani să ridice temple, piețe și case și i-a dat la învățătură pe fiii căpeteniilor. După o vreme, scrie ginerele lui, istoricul Tacit, cei care respinseseră limba romanilor râvneau să vorbească frumos în latină, iar toga se vedea des. Tacit adaugă: britanii numeau aceasta civilizație, deși era o parte a robiei lor.
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
Provincia: un ținut cucerit, condus de un guvernatorCe s-a întâmplat
Un ținut cucerit de Roma în afara Italiei devenea provincie. Prima a fost Sicilia, în 241 î.Hr.; Dacia, cucerită de Traian în 106 d.Hr., a fost printre ultimele. Provincia era condusă de un guvernator trimis de la Roma, care comanda trupele și judeca. Din vremea lui Augustus, provinciile liniștite țineau de Senat și își schimbau guvernatorul în fiecare an. Cele de la graniță, unde stăteau aproape toate legiunile, țineau de împărat: guvernatorul lor, numit legatus Augusti, rămânea cât voia împăratul, iar impozitele le strângea un procurator.
Romanizarea și factorii eiCe s-a întâmplat
Romanizarea este procesul prin care locuitorii provinciilor au preluat limba latină și felul de viață al romanilor: orașe, legi, zei, nume, îmbrăcăminte. S-a petrecut în Hispania, în Galia, în Britannia și în provinciile de la Dunăre, în fiecare cu pasul ei. Istoricii îi numesc factorii, adică tot ce a împins-o înainte.
Armata: legiunile stăteau într-o tabără întărită, castrul, lângă care creștea o așezare de negustori și meșteșugari. În Dacia, legiunea a XIII-a Gemina a stat la Apulum (azi Alba Iulia). Veteranii, soldații lăsați la vatră, și coloniștii aduși din alte provincii se așezau în provincie și lucrau pământul. Orașele erau de două feluri: colonia, întemeiată de romani, și municipiul, o așezare care primea drepturi de oraș; aveau for, temple, terme și amfiteatru. Capitala Daciei, Colonia Ulpia Traiana Sarmizegetusa, a fost întemeiată în numele lui Traian de guvernatorul Terentius Scaurianus. Bucăți din inscripția de întemeiere, găsite în 1990 în forul coloniei; azi la muzeul din Sarmizegetusa (jud. Hunedoara).
Drumurile legau castrele și orașele. În anul 100, înaintea războaielor cu dacii, Traian a pus să se taie un drum în stânca de la Porțile de Fier; inscripția care îl pomenește, Tabula Traiana, se vede și azi pe malul sârbesc al Dunării. Administrația și dreptul roman lucrau cu acte scrise. În Dacia, ca în tot Apusul Imperiului, ele se scriau în limba latină; în provinciile din Răsărit, limba actelor a rămas mai ales greaca. Religia: zeii Romei aveau temple în orașe, ca la Ulpia Traiana. Tăblițele cerate de la Alburnus Maior (Roșia Montană): 25 de acte din anii 131–167, în latină, unul în greacă; două sunt la București.
Pentru curioși
Podul de la Drobeta (azi Drobeta-Turnu Severin) lega malul de la Pontes, în Serbia de azi, de malul dacic. L-a ridicat arhitectul Apolodor din Damasc, între 103 și 105, înaintea celui de-al doilea război cu dacii. Senatorul Cassius Dio, care scrie un secol mai târziu, îi numără douăzeci de picioare de piatră și spune că nu-l poate admira îndeajuns pe Traian pentru el.
Cuvântul „romanizare” este al istoricilor din secolul al XIX-lea, care vedeau în el o „civilizare” făcută de sus. Istoricii de azi arată că localnicii au ales ce să preia și că au păstrat multe dintre obiceiurile lor.
Imaginea capitolului, „Pornește din Roma”, aici ca instrument: drumurile Imperiului Roman din atlasul Itiner-e, aprinse dinspre Roma după zilele de mers calculate cu modelul ORBIS.

Aceleași date, ca tabel
| Până la | Cel mai repede | km pe acest drum | Numai pe jos | Pe ce se sprijină |
|---|---|---|---|---|
| Cartagina | 4,3 zile | 632 | 237 de zile | dedus de istorici |
| Marsilia (Massilia) | 7,6 zile | 906 | 30 de zile | dedus de istorici |
| Brindisi (Brundisium) | 8,9 zile | 1.179 | 18 zile | dedus de istorici |
| Milano (Mediolanum) | 9,5 zile | 737 | 20 de zile | dedus de istorici |
| Aquileia | 9,7 zile | 612 | 20 de zile | dedus de istorici |
| Atena | 11 zile | 1.551 | 75 de zile | dedus de istorici |
| Efes | 13 zile | 1.899 | 88 de zile | dedus de istorici |
| Alexandria | 14 zile | 2.333 | 148 de zile | dedus de istorici |
| Cádiz (Gades) | 15 zile | 2.056 | 81 de zile | dedus de istorici |
| Salonic (Thessalonica) | 15 zile | 2.091 | 62 de zile | dedus de istorici |
| Antiohia | 18 zile | 2.928 | 111 zile | dedus de istorici |
| Ierusalim | 20 de zile | 3.059 | 131 de zile | dedus de istorici |
| Bizanț (apoi Constantinopol) | 21 de zile | 2.715 | 76 de zile | dedus de istorici |
| Drobeta (Drobeta-Turnu Severin) | 25 de zile | 1.264 | 51 de zile | dedus de istorici |
| Londra (Londinium) | 26 de zile | 2.968 | nu se ajunge | dedus de istorici |
| Ulpia Traiana Sarmizegetusa | 28 de zile | 1.379 | 53 de zile | dedus de istorici |
| Lyon (Lugdunum) | 29 de zile | 1.189 | 32 de zile | dedus de istorici |
| Köln (Colonia Agrippina) | 29 de zile | 1.734 | 48 de zile | dedus de istorici |
| Apulum (Alba Iulia) | 31 de zile | 1.478 | 53 de zile | dedus de istorici |
| Tomis (Constanța) | 32 de zile | 3.175 | 72 de zile | dedus de istorici |
| Porolissum (Moigrad) | 37 de zile | 1.661 | 59 de zile | dedus de istorici |
| Ce se numără | km | Din total | Pe ce se sprijină |
|---|---|---|---|
| Traseu sigur: linia se abate cu cel mult 50 m la munte și 200 m la câmpie | 8.181 | 2,73 % | s-a păstrat |
| Drum trecut într-un itinerar scris în epoca romană: Stadiasmus Patarensis (anul 46), Itinerarium Antonini (pe la 300), Itinerarium Burdigalense (333), Tabula Peutingeriana (hartă din secolele IV–V, păstrată într-o copie de pe la 1200) | 109.030 | 36,44 % | a scris cineva |
| Traseu presupus: drum cunoscut, linie aproximativă | 268.710 | 89,82 % | dedus de istorici |
| Traseu ipotetic: drum cu locul negăsit sau doar bănuit | 22.281 | 7,45 % | dedus de istorici |
| Când a fost făcut drumul: atlasul nu dă niciun an | 291.235 | 97,35 % | nu se știe sigur |
Pe drum, modelul socotește 30 km pe zi. Duratele pe mare sunt medii pentru o corabie cu pânze în lunile iulie–septembrie.
Date și calcul. 299.171 km de drumuri romane din atlasul Itiner-e (2025). Traseul este sigur pentru 8.181 km; pentru rest, linia este presupusă de cercetători. Zilele de drum sunt un calcul după modelul ORBIS (30 km pe zi pe jos; corabie cu pânze, vara), fără nicio călătorie consemnată. Țărmurile sunt cele de azi.
Surse și credite. Drumuri: Itiner-e, de Soto, Pažout, Brughmans și colab., setul de date „Itiner-e static version 2024”, publicat în 2025, doi:10.5281/zenodo.17122148, CC BY 4.0; liniile au fost simplificate. Durate: calcul pe tabelele ORBIS (v2) ale lui Elijah Meeks, Walter Scheidel, Jonathan Weiland și Scott Arcenas, Stanford Digital Repository, purl.stanford.edu/mn425tz9757, CC BY 3.0. Țărmuri: Natural Earth, domeniu public.
Dacia, o provincie între altele: 106–271Ce s-a întâmplat
Traian a purtat cu dacii două războaie, în 101–102 și în 105–106. În 106, regele Decebal și-a luat viața ca să nu fie prins, iar Dacia a devenit provincie romană. Povestea războaielor, spusă de învingător, este sculptată pe Columna lui Traian, ridicată în forul lui de la Roma și terminată în 113. Columna stă și azi în Forul lui Traian, la Roma; relieful ei arată războaiele și moartea lui Decebal așa cum le-a vrut văzute învingătorul.
Eutropius scrie că Traian a adus în Dacia „mulțimi nesfârșite de oameni” din toată lumea romană. Numele din tăblițele de la Alburnus Maior îi dau dreptate: oameni cu nume ilire, ca în Dalmația, și oameni cu nume grecești. Eutropius scrie pe la 370, la peste 250 de ani după cucerire; tăblițele, din anii 131–167, s-au păstrat.
Între 271 și 275, împăratul Aurelian, care, scrie Eutropius, nu mai putea apăra ținutul de la nord de Dunăre, a retras de acolo armata și administrația. Provincia a durat 165 de ani. Eutropius IX, 15, pe la 370, la aproape 100 de ani după; anul nu îl dă, istoricii pun retragerea între 271 și 275.

Autorul imaginii: Dorieo, CC BY-SA 4.0, sursa. Imagine micșorată.
Imaginea de pe copertă, aici ca instrument: friza Columnei lui Traian, desfășurată într-o bandă pe care o miști în lateral.

Aceleași date, ca tabel
| Ce | Pe ce se sprijină |
|---|---|
| S-au păstrat marmura, mulajele ei de ghips și fotografiile mulajelor. | s-a păstrat |
| Columna însăși este povestea războiului spusă de învingător, la comanda Senatului și a poporului roman. | s-a păstrat |
| Columna stă în picioare la Roma, în Forul lui Traian. Inscripția de pe soclu dă titlurile împăratului; ziua inaugurării, 12 mai 113, vine dintr-un fragment de calendar găsit la Ostia în 1932 (Fasti Ostienses). | s-a păstrat |
| Banda de aici: 110 planșe cu mulajele din 1861–1862, fotografiate de Conrad Cichorius în 1896–1900. | s-a păstrat |
| Statuia din vârf, a Sfântului Petru, este din vremea papei Sixt al V-lea (1587–1588). | s-a păstrat |
| Copia de la Muzeul Național de Istorie a României a fost lucrată la Roma între 1939 și 1943 și adusă la București în 1967. | s-a păstrat |
| Piatra de mormânt a lui Tiberius Claudius Maximus, găsită în 1965: soldatul scrie că l-a prins pe Decebal. | s-a păstrat |
| Nu s-a păstrat nicio relatare scrisă de daci. | a scris cineva |
| Cassius Dio a scris „Istoria romană” pe la 200–222, la vreo o sută de ani după război. Cartea 68 a ajuns până azi numai într-un rezumat făcut la Constantinopol în 1071–1078, la aproape 970 de ani după război. | a scris cineva |
| Din cartea lui Traian despre război a rămas o singură propoziție, citată de gramaticul Priscian: «inde Berzobim, deinde Aizi processimus» („de acolo am înaintat la Berzobis, apoi la Aizis”). | a scris cineva |
| Inscripția de pe piatra de mormânt a lui Tiberius Claudius Maximus, soldatul care l-a prins pe Decebal, este din vremea aceea. Piatra, găsită în 1965, s-a păstrat și ca obiect. | a scris cineva |
| Pe bandă, patru din cele 35 de scene alese au alături un pasaj din Cassius Dio, iar una, inscripția de pe piatra de mormânt. | a scris cineva |
| Istoricii deduc ce înseamnă fiecare scenă: pe friză nu este scris niciun cuvânt. | dedus de istorici |
| Împărțirea în 155 de scene și numerele lor sunt ale lui Conrad Cichorius (1896–1900). Locurile și numele oamenilor le pun istoricii. | dedus de istorici |
| Relieful a fost probabil pictat: pe două fragmente s-au găsit urme de roșu și de galben-portocaliu. Multe mâini sunt goale: țineau arme de metal, astăzi pierdute. | dedus de istorici |
| Pe friză sunt vreo 2.500 de figuri. Metrii de sub bandă sunt o medie: friza are circa 200 m, iar înălțimea ei crește de la 0,89 m la 1,25 m. | dedus de istorici |
| Nu se știe ce ar fi povestit dacii. | nu se știe sigur |
| Trei dintre scenele alese au un înțeles disputat: IX, XLV și CXX–CXXI. | nu se știe sigur |
| Cartea lui Traian despre război s-a pierdut, în afara unei singure propoziții. | nu se știe sigur |
| Ce s-a întâmplat cu statuia lui Traian din vârful Columnei. | nu se știe sigur |
| Ce întâmplări anume stau în spatele multor scene și în ce loc s-au petrecut. | nu se știe sigur |
| Scena | Ce este sculptat | Cum o citesc istoricii | Pe ce se sprijină citirea |
|---|---|---|---|
| I–II | Turnuri de pază din lemn, palisade și clăi pe malul unui fluviu; soldați de strajă și bărci încărcate cu butoaie. | Fluviul este socotit Dunărea, iar malul cel roman, din Moesia. | dedus de istorici |
| III–IV | Un bărbos uriaș, pe jumătate ieșit din apă, privește soldații care ies pe poarta unui oraș și trec fluviul pe un pod de vase. | Uriașul este citit ca personificarea Dunării (Danuvius); Ulrich îl așază la limita dintre scenele III și IV. | dedus de istorici |
| V | Legionari cu stindarde mărșăluiesc pe celălalt mal, după trecerea podului de vase. | – | – |
| VI | Traian, așezat pe o tribună înaltă, între doi ofițeri; soldații trec prin fața lui. | Citită ca primul consiliu de război sau ca trecerea în revistă a trupelor. | dedus de istorici |
| VIII | Un porc, un berbec și un taur sunt purtați în jurul taberei, iar Traian aduce jertfa (suovetaurilia). | – | – |
| IX | Un om cade de pe un catâr în fața lui Traian. | Sensul scenei nu este stabilit; Ulrich o numește «prevestirea omului căzut». | nu se știe sigur |
| X | Traian, în picioare pe o tribună, vorbește soldaților strânși cu stindardele (adlocutio). | – | – |
| XI–XII | Soldați romani taie brazde, cară bârne și zidesc un fort; Traian supraveghează. | – | – |
| XVIII | Un prizonier dac este adus în fața lui Traian: primul dac înfățișat pe Columnă ca prins. | – | – |
| XXIV | Prima mare bătălie: romani și daci se luptă, iar în văzduh un zeu bărbos aruncă fulgerul; soldați îi arată lui Traian capete tăiate. | Zeul este citit ca Iupiter Tonans. Bătălia este pusă de obicei la Tapae, după Cassius Dio 68.8; pe Columnă nu scrie niciun nume de loc. Cassius Dio, „Istoria romană”, 68.8: text ajuns până azi într-un rezumat făcut la aproape 970 de ani după război. | dedus de istorici |
| XXVIII | Traian, în fața unei tabere, primește o solie de daci. | – | – |
| XXX | Femei dace cu copii în brațe, păzite de soldați; una dintre ele este îndrumată spre o corabie. | Ulrich: Traian o cruță; după Lepper și Frere ar putea fi sora lui Decebal (ipoteză). | dedus de istorici |
| XXXII | Dacii atacă un fort roman; apărătorii lovesc de pe ziduri. Printre atacatori, un berbece de asediu. | – | – |
| XXXVII | Călăreți acoperiți cu totul de solzi, ei și caii lor, fug din fața cavaleriei romane. | Sunt citiți ca sarmați (roxolani) catafractari, aliați ai dacilor. | dedus de istorici |
| XXXVIII | Luptă între romani și daci; deasupra, o femeie cu vălul rotunjit peste cap. | Femeia este citită ca personificarea Nopții: o luptă de noapte. | dedus de istorici |
| XL | A doua mare bătălie; în mijlocul ei, soldați romani răniți sunt pansați. | – | – |
| XLV | Femei ard cu făclii bărbați goi, legați. | Citirea obișnuită: femei dace torturează prizonieri romani. Ulrich o dă ca «tradițională», nu ca sigură. | nu se știe sigur |
| LXVI | Mașini de aruncat săgeți, unele urcate pe care (carroballistae), puse în poziție. | – | – |
| LXXI | Legionari cu scuturile ridicate deasupra capului, lipite ca un acoperiș (testudo), atacă zidul unei cetăți dace. | – | – |
| LXXII | În toiul luptei, doi soldați îi întind lui Traian capete tăiate de daci. | – | – |
| LXXV | Daci îngenuncheați, cu brațele întinse spre Traian, care șade pe o tribună; scuturile lor sunt aruncate la pământ. | Sfârșitul primului război (102). Ulrich: Decebal ar fi bărbatul rămas în picioare în spatele mulțimii. | dedus de istorici |
| LXXVIII | O femeie înaripată scrie pe un scut, între două trofee de arme: desparte cele două războaie. | Zeița Victoria. | dedus de istorici |
| LXXIX | Corăbii cu vâsle pleacă dintr-un port cu temple și un arc; Traian stă în picioare pe cea din mijloc. Pe corabie ard făclii și o lampă. | Plecarea în al doilea război (105). Făcliile arată o plecare de noapte (Lepper și Frere 1988: 129); portul nu este numit pe relief. | dedus de istorici |
| LXXXVI | Traian aduce jertfă la un altar, în fața unui oraș cu teatru. | – | – |
| XCIV | Dacii atacă un fort roman. | – | – |
| XCVIII–XCIX | Un pod lung, cu picioare de zidărie și arce de lemn, peste un fluviu; în fața lui, Traian aduce jertfă. | Podul de la Drobeta, pe care îl descrie Cassius Dio 68.13; lucrarea îi este atribuită lui Apolodor din Damasc. Cassius Dio, „Istoria romană”, 68.13: text ajuns până azi într-un rezumat făcut la aproape 970 de ani după război. | dedus de istorici |
| C | Traian primește bărbați în porturi felurite: solii venite de la mai multe neamuri. | – | – |
| CIII | A treia jertfă cu porc, berbec și taur (suovetaurilia), în jurul unei tabere. | – | – |
| CXI–CXIII | Daci în spatele unor ziduri de piatră cu turnuri; romanii atacă cetatea. | Ulrich: asediul Sarmizegetusei Regia; numele nu apare pe relief. | dedus de istorici |
| CXIX | Dacii își dau foc propriilor clădiri. | – | – |
| CXX–CXXI | Într-o cetate, daci întind mâna spre un vas din care unul împarte ceva cu o cupă; alături, morți și muribunzi purtați pe brațe. | Citirea cea mai răspândită: beau otravă, ca să nu fie prinși (Ulrich: «par să bea otravă»). | nu se știe sigur |
| CXXXVIII | Soldați romani duc animale de povară încărcate cu vase. | Citit ca prada de război, poate comoara lui Decebal, de care scrie Cassius Dio 68.14. Cassius Dio, „Istoria romană”, 68.14: text ajuns până azi într-un rezumat făcut la aproape 970 de ani după război. | dedus de istorici |
| CXLV | Sub un copac, un dac căzut în genunchi își duce cuțitul la gât; călăreți romani vin spre el, iar cel mai apropiat întinde brațul. | Decebal își ia viața. Călărețul este identificat cu Tiberius Claudius Maximus, a cărui piatră de mormânt, găsită în 1965 la Grammeni, lângă Philippi, spune că l-a prins pe Decebal (Speidel 1970). Piatra de mormânt a lui Tiberius Claudius Maximus, găsită în 1965: soldatul scrie că l-a prins pe Decebal. | dedus de istorici |
| CXLVII | Într-o tabără, un cap este ridicat și arătat soldaților adunați; relieful este foarte tocit aici. | Capul lui Decebal. Cassius Dio 68.14: capul a fost dus la Roma. Cassius Dio, „Istoria romană”, 68.14: text ajuns până azi într-un rezumat făcut la aproape 970 de ani după război. | dedus de istorici |
| CLIV–CLV | Bărbați, femei și un copil merg spre dreapta; înaintea lor, vite, oi și capre printre copaci: ultimele figuri ale frizei, foarte tocite. | Ulrich: izgonirea dacilor. Relieful nu spune încotro merg. | dedus de istorici |
Date. Friza Columnei lui Traian de la Roma, de circa 200 m, desfășurată: 110 planșe fotografice puse cap la cap, nu o fotografie continuă. Sunt mulajele de ghips din 1861–1862, fotografiate de Conrad Cichorius în 1896–1900; fiecare planșă are scara și lumina ei, iar între planșe este lăsat un gol. Planșele I–III ale lui Cichorius, cu vederea generală și soclul, nu țin de friză și lipsesc de aici. Numerele scenelor sunt ale lui Cichorius. Metrii sunt o medie. Ce înseamnă scenele este dedus de istorici; trei dintre cele 35 de scene alese au un înțeles disputat.
Surse și credite. Fotografii: Conrad Cichorius, Die Reliefs der Traianssäule, Berlin, Georg Reimer, 1896–1900, domeniu public, prin Wikimedia Commons. Citirea scenelor: Roger B. Ulrich, Trajan’s Column in Rome (trajans-column.org), după F. Lepper și S. Frere (1988) și F. Coarelli (2000).
De ce au devenit romaniDe ce
Latina era limba armatei, a judecății și a contractelor. Cine voia să se tocmească la lucru, să vândă, să se judece ori să ajungă în sfatul orașului avea nevoie de ea; de aceea au învățat-o și oameni care nu o vorbeau acasă. Orașele ofereau terme, spectacole și piețe, iar fruntașii localnicilor își trimiteau fiii la școală, ca în Britannia lui Agricola. Tacit, el însuși senator, vede aici un mijloc de a stăpâni: oamenii deprinși cu tihna orașului se răscoală mai greu. Explicație a istoricilor, din acte, inscripții și din Tacit, Agricola 21, scris la vreo 20 de ani după fapte.
În 212, împăratul Caracalla a dat cetățenia romană aproape tuturor oamenilor liberi din Imperiu, prin Constitutio Antoniniana. Cassius Dio spune că a făcut-o ca să strângă mai multe taxe, fiindcă unele impozite le plăteau numai cetățenii. Cassius Dio era senator la Roma în 212; cartea lui despre acești ani s-a păstrat într-un rezumat din secolul al XI-lea.
Exercițiu de tip test
Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.
Sursa A Viața lui Iulius Agricola, capitolul 21
Ca niște oameni risipiți și neciopliți, și de aceea lesne porniți la război, să se deprindă cu liniștea și cu tihna, [Agricola] îi îndemna (…) și îi ajuta (…) să ridice temple, piețe și case (…). Pe fiii căpeteniilor îi punea să învețe artele liberale (…), astfel încât cei care până de curând respingeau limba romană râvneau acum elocința. De aici a ajuns la cinste și portul roman, iar toga se vedea des; încetul cu încetul s-a alunecat spre ispitele viciilor: porticuri, băi și ospețe alese. Cei neștiutori numeau aceasta civilizație, când ea era o parte a robiei lor.
Ce poate dovedi Arată prin ce se schimba viața fruntașilor dintr-o provincie nou cucerită: orașe cu temple și piețe, școală în latină pentru fiii căpeteniilor, togă, băi. Arată și că un roman al vremii vedea în aceste schimbări un mijloc de stăpânire.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi cât de repede și cât de adânc s-au schimbat oamenii de rând: vorbește despre căpetenii. Tacit își laudă socrul și scrie din auzite, la Roma.
Sursa B Scurtă istorie de la întemeierea Romei (Breviarium), cartea a VIII-a, capitolul 6
[Hadrian] a părăsit îndată trei provincii pe care le adăugase Traian (…). Pe când încerca să facă la fel cu Dacia, prietenii l-au oprit, ca să nu fie lăsați pe mâna barbarilor mulți cetățeni romani: Traian, după ce învinsese Dacia, adusese acolo, din toată lumea romană, mulțimi nesfârșite de oameni, ca să lucreze ogoarele și să locuiască orașele. Căci Dacia fusese secătuită de bărbați în lungul război al lui Decebal.
Ce poate dovedi Arată ce se știa la curtea imperială, în secolul al IV-lea, despre popularea Daciei: coloniști aduși din tot Imperiul, pentru ogoare și orașe.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi singură câți coloniști au venit și nici câți daci au rămas: „mulțimi nesfârșite” și „secătuită de bărbați” sunt vorbele unui rezumat scris la peste 250 de ani după fapte.
Cerințe
Precizați secolul în care a avut loc cucerirea Daciei, la care se referă sursa B. (2 puncte)
Numiți provincia precizată în sursa B. (2 puncte)
Menționați, din sursa A, două informații referitoare la schimbările din viața britanilor. (6 puncte)
Scrieți litera sursei care susține că locuitorii unei provincii au fost aduși din alte părți ale Imperiului. (3 puncte)
Scrieți o relație cauză–efect stabilită între două informații selectate din sursa B, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (7 puncte)
Formulați un punct de vedere referitor la rolul orașelor în romanizare și susțineți-l cu o informație din sursa A. (5 puncte)
Lanț de cauze și urmări
De la cucerire la un contract în latină: lanțul romanizării în Dacia
Evenimentul, cu dată
La 20 mai 164, lângă Alburnus Maior, un miner care nu știe carte își face contractul de muncă în latină, după dreptul roman.
O cauză de durată și una imediată
Cauza de durată: Roma își conducea provinciile din Apus și de la Dunăre prin armată, orașe și acte scrise, toate în latină; din 106, după cucerire și după aducerea coloniștilor „din toată lumea romană”, așa a fost condusă și Dacia. Cauza imediată: Memmius se tocmește cu arendașul unei mine, iar înțelegerea trebuie să poată fi dovedită la judecată.
Mecanismul
Mina de aur este ținută în arendă de un cetățean roman, Aurelius Adiutor. Cine vrea să lucreze se tocmește cu arendașul, iar înțelegerea se trece în scris, în fața martorilor, ca să poată fi dovedită la judecată. Minerul, care nu știe carte, are nevoie de un om care știe latina și formulele.
O urmare apropiată și una îndepărtată
Urmarea apropiată: Memmius are un act cu martori, pe care îl poate arăta judecătorului. Urmarea îndepărtată: cu fiecare asemenea act, latina și formulele dreptului roman ajung și la oamenii care nu știu carte.
Fraza de legătură
Deoarece Traian a cucerit Dacia în 106 și a adus acolo coloniști din tot Imperiul, latina a devenit limba armatei, a orașelor și a contractelor, astfel încât și oameni care nu știau să scrie își făceau actele în latină, ceea ce a dus la răspândirea limbii și a dreptului roman în provincie.
Roșia Montană, 164
Un contract de muncă din 20 mai 164
Între 1786 și 1855, minerii care redeschideau galeriile romane de la Roșia Montană (Alburnus Maior) au găsit peste 30 de „cărți de lemn”: tăblițe de brad acoperite cu ceară, legate câte trei. S-au păstrat 25, scrise între anii 131 și 167: împrumuturi, vânzări, contracte de muncă. Au fost ascunse în mină, probabil la vreme de primejdie, pe când provincia era atacată de marcomani (167–170).
Una, găsită în 1854, este azi la Muzeul Național de Istorie a României. Prin ea, Memmius, fiul lui Asclepius, își închiriază munca arendașului Aurelius Adiutor, la o mină de aur, până la 13 noiembrie, pentru 70 de denari și hrană. Dacă pleacă fără voia arendașului, plătește cinci sesterți pe zi; dacă apa îneacă galeria, plata se socotește pe zilele lucrate. Martorii au nume ilire și grecești. Latina actului are greșeli de om care scrie cum vorbește: „dixsit” în loc de „dixit”.
Pe scurt
- Provincia era un ținut cucerit de Roma în afara Italiei, condus de un guvernator; prima a fost Sicilia (241 î.Hr.), iar Dacia a devenit provincie în 106.
- Romanizarea este procesul prin care locuitorii provinciilor au preluat limba latină și felul de viață al romanilor.
- Factorii romanizării sunt armata, veteranii, coloniștii, orașele (colonii și municipii), administrația, dreptul roman, drumurile, religia și limba latină.
- Traian a cucerit Dacia în două războaie (101–102 și 105–106), a adus coloniști din tot Imperiul și a întemeiat Colonia Ulpia Traiana Sarmizegetusa.
- În 212, prin Constitutio Antoniniana, Caracalla a dat cetățenia romană aproape tuturor oamenilor liberi din Imperiu.
- Între 271 și 275, împăratul Aurelian a retras armata și administrația din Dacia, la sud de Dunăre.
Greșeli frecvente
GreșitRomanizarea înseamnă că romanii i-au înlocuit pe localnici.
CorectRomanizarea este preluarea limbii latine și a felului de viață roman de către locuitorii provinciilor, alături de coloniștii veniți din tot Imperiul.
GreșitRoman înseamnă om născut la Roma sau în Italia.
CorectRoman era cine avea cetățenia romană, oriunde s-ar fi născut. Traian s-a născut în Hispania, iar din 212 aproape toți oamenii liberi din Imperiu au fost cetățeni.
GreșitRomanizarea s-a petrecut numai în Dacia.
CorectRomanizarea s-a petrecut în multe provincii, din Hispania și Britannia până la Dunăre. Dacia a fost una dintre ele, vreme de 165 de ani.
Verifică-te
Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.
Ce este romanizarea?
Răspuns
b) Preluarea limbii latine și a felului de viață roman de către locuitorii provinciilor. Romanizarea este un proces de durată, care urmează cuceririi: localnicii și coloniștii ajung să vorbească latina și să trăiască după obiceiuri romane.
Care dintre perechi cuprinde doi factori ai romanizării?
Răspuns
a) Armata și orașele. Armata și orașele sunt factori ai romanizării, alături de veterani, coloniști, administrație, drept, drumuri, religie și limba latină.
Ce a hotărât Caracalla în anul 212?
Răspuns
c) A dat cetățenia romană aproape tuturor oamenilor liberi din Imperiu. Hotărârea se numește Constitutio Antoniniana. Retragerea din Dacia este a lui Aurelian (271–275).
(Eu) Flavius Secundinus am scris, solicitat de către Memmius (fiul) lui Asclepius, care a declarat că nu știe să scrie, ceea ce a spus el (anume) că s-a angajat, închiriind munca sa în lucrări la minele de aur (ale) lui Aurelius Adiutor.
Ce arată fragmentul despre limba latină în Dacia?
Răspuns
b) Că actele se scriau în latină chiar și pentru oameni care nu știau carte. Memmius nu știe să scrie, dar contractul lui este în latină, scris de altcineva: în Dacia, latina era limba actelor.
Așază evenimentele în ordinea în care s-au petrecut.
Răspuns
Ordinea în timp:
- Traian pune să se taie drumul de la Porțile de Fier (Tabula Traiana) (100 d.Hr.)
- Începe primul război dintre Traian și daci (101 d.Hr.)
- Dacia devine provincie romană (106 d.Hr.)
- Memmius își face contractul la Alburnus Maior (164 d.Hr.)
- Caracalla dă cetățenia romană aproape tuturor oamenilor liberi (212 d.Hr.)
- Aurelian începe retragerea din Dacia (271 d.Hr.)
Drumul (100) pregătește războaiele (din 101); provincia (106) vine după al doilea război; contractul (164) și cetățenia (212) țin de viața provinciei; retragerea (271) o încheie.
Pune în ordine verigile romanizării unei provincii.
Răspuns
Ordinea corectă:
- Legiunile cuceresc ținutul
- Ținutul devine provincie, cu guvernator
- Sosesc coloniști și se așază veterani
- Se întemeiază orașe, iar actele se scriu în latină
- Localnicii folosesc latina la muncă, la piață și la judecată
- Oamenii liberi din provincie primesc cetățenia romană
Cucerirea aduce administrația și coloniștii, aceștia aduc orașele și actele în latină, iar nevoia de zi cu zi îi face pe localnici să le folosească; cetățenia din 212 vine la capăt în timp: Caracalla a dat-o, după Cassius Dio, ca să strângă mai multe taxe.
Eutropius scrie că Dacia fusese „secătuită de bărbați” și că Traian a adus „mulțimi nesfârșite de oameni”. Explică, în trei-patru propoziții, cât se poate sprijini un istoric pe aceste cuvinte.
Un răspuns bun
Eutropius scrie pe la 370, la peste 250 de ani după cucerire, într-un rezumat făcut pentru împărat, deci nu a văzut nimic din ce povestește. Că au venit coloniști din multe provincii se verifică: tăblițele de la Alburnus Maior, din anii 131–167, au nume ilire și grecești. Cât de mulți au fost coloniștii și câți localnici au rămas nu se poate afla din două expresii fără numere. Sursa dovedește ce se credea la curte în secolul al IV-lea și trebuie pusă alături de inscripții și de săpături.
O sursă târzie se verifică prin urme din vremea faptelor; vorbele fără numere nu țin loc de numărătoare.
Termeni
- provincie
- Ținut cucerit de Roma în afara Italiei, condus de un guvernator. Prima a fost Sicilia (241 î.Hr.).
- guvernator
- Trimisul Romei care conduce o provincie: comandă trupele și judecă. În provinciile împăratului se numea legatus Augusti.
- romanizare
- Procesul prin care locuitorii provinciilor au preluat limba latină și felul de viață al romanilor.
- castru
- Tabăra întărită a unei unități romane. Lângă castrul unei legiuni creștea de obicei o așezare.
- veterani
- Soldați lăsați la vatră după ce și-au încheiat slujba; mulți se așezau în provincia în care slujiseră.
- colonie
- Oraș întemeiat de romani într-o provincie, cu cetățeni aduși anume. Rangul cel mai înalt pentru un oraș de provincie.
- municipiu
- Așezare din provincie care primea drepturi de oraș și își alegea magistrații.
- Constitutio Antoniniana
- Hotărârea împăratului Caracalla din 212, care dă cetățenia romană aproape tuturor oamenilor liberi din Imperiu.
Surse și legătura cu programa
- Tacitus, De vita Iulii Agricolae, cap. 21 (text latin, The Latin Library) – sursa A: textul latin („ut templa fora domos extruerent… humanitas vocabatur, cum pars servitutis esset”)
- Tacitus, Agricola, traducere engleză de A. J. Church și W. J. Brodribb – Internet Ancient History Sourcebook (Universitatea Fordham) – sursa A: cap. 21, pentru confruntarea traducerii
- Eutropius, Breviarium ab urbe condita, liber VIII (text latin, The Latin Library) – sursa B: VIII, 6 („ex toto orbe Romano infinitas eo copias hominum transtulerat”)
- Eutropius, Abridgment of Roman History, traducere engleză de J. S. Watson, Londra, 1886 (tertullian.org) – sursa B: VIII, 6, pentru confruntarea traducerii
- Eutropius, Breviarium ab urbe condita, liber IX (text latin, The Latin Library) – IX, 15: Aurelian părăsește provincia Dacia
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Eutropio – Eutropius scrie pentru împăratul Valens (364–378)
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Tacito, Publio Cornelio – Tacit, ginerele lui Agricola; se dedică scrisului după consulatul din 97
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Agricola, Gneo Giulio – Agricola, legatus Augusti pro praetore în Britannia până în 83–84
- Muzeul Național de Istorie a României, „Tăblițele cerate de la Alburnus Maior” (dr. Mihaela Simion), proiectul Capodopere 2019 – tăblița din 20 mai 164 (nr. inv. 54187): text latin, traducere românească, loc de păstrare; 25 de tăblițe păstrate, 131–167; descoperirile din 1786–1855; legiunea a XIII-a Gemina la Apulum; numele ilire și grecești
- Locationes operarum Dacicae (V. Arangio-Ruiz, Fontes iuris Romani antejustiniani III, Florența, 1943, nr. 150) – The Roman Law Library, Universitatea Grenoble Alpes – textul latin al contractului din 164; CIL III, p. 948–949, nr. X
- Foundation of Dacica (CIL III, 1443) – baza de date „Judaism and Rome” (proiect ERC) – inscripția de întemeiere a coloniei Ulpia Traiana, prin guvernatorul D. Terentius Scaurianus; fragmentele din 1990, Muzeul Sarmizegetusa, nr. inv. 32753; datare 106–117
- EAGLE (Europeana network of Ancient Greek and Latin Epigraphy), „Two building inscriptions of Trajan from Djerdap (Iron Gate)” – Tabula Traiana, anul 100, textul și traducerea; podul dintre Pontes și Drobeta, Apolodor din Damasc, 1.135 m
- Cassius Dio, Istoria romană, cartea LXVIII (epitomă), traducere engleză de E. Cary, Loeb Classical Library, 1925 (LacusCurtius) – podul de piatră peste Dunăre, cu douăzeci de picioare (LXVIII, 13)
- Cassius Dio, Istoria romană, cartea LXXVIII (epitomă), traducere engleză de E. Cary, Loeb Classical Library, 1927 (LacusCurtius) – LXXVIII, 9: Caracalla i-a făcut cetățeni pe toți locuitorii imperiului ca să-și sporească veniturile
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Constitutio Antoniniana – edictul din 212; cetățenia pentru aproape toți locuitorii liberi; scopul fiscal
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Provincia – Sicilia, prima provincie (241 î.Hr.); provincii senatoriale și imperiale; proconsul, legatus Augusti pro praetore, procurator; Dacia creată de Traian
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Daci – provincia Dacia; drumurile ca instrument al romanizării; castrele Drobeta, Apulum, Romula; Ulpia Traiana (for, temple, amfiteatru, terme); municipii și colonii; părăsită de Aurelian
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Daciche, guerre – războaiele din 101–102 și 105–106; sinuciderea lui Decebal (106); Columna lui Traian
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Apollodoro di Damasco – podul peste Dunăre, lucrare a lui Apolodor (aici 104–105); Forul lui Traian (107–113); Columna
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Aureliano – Aurelian, împărat 270–275; părăsirea Daciei
- Treccani, Dizionario di Storia, articolul Romanizzazione – definiția romanizării și discuția istoricilor despre termen
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Ban Chao – generalul Ban Chao în Asia Centrală din 73; „protector general” în 91
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Teotihuacán – orașul Teotihuacán între anii 100 și 400
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Nazca – cultura Nazca, pe coasta de sud a Perului, secolele I–VII
- Asociația Pro-Mehedinți: Traian’s Bridge of Drobeta – podul de la Drobeta, făcut în trei ani, 103–105, între cele două războaie cu dacii
- Gaius, Institutes, cartea a III-a, trad. E. Poste (The Roman Law Library, Universitatea Grenoble Alpes) – III, 135–136: închirierea (și a muncii) se încheie prin simplul acord, fără formă scrisă
- Treccani, Dizionario di Storia, articolul Egitto – în Egiptul roman, limba oficială a rămas greaca
- Tacitus, Histories, cartea a IV-a, trad. C. H. Moore, Loeb Classical Library, 1931 (LacusCurtius) – IV, 48: legiunea din Africa, provincie a Senatului
- Trajan’s Column in Rome (trajans-column.org, R. B. Ulrich, Dartmouth College) – Columna, închinată în anul 113
- T. Nótári, „Private Law in the Province of Dacia”, Acta Universitatis Sapientiae, Legal Studies 9, 2 (2020), p. 205–223 – dintre tăblițele cerate, numai cea cu numărul IV este scrisă în greacă; celelalte sunt în latină
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Dione Cassio Cocceiano – Cassius Dio, născut înainte de 163, senator, pretor în 194, consul în 229: martor al domniei lui Caracalla
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Giovanni Xifilino – rezumatul lui Xiphilinos (a doua jumătate a secolului al XI-lea), prin care se cunosc cărțile 61–80 ale lui Cassius Dio
- Eutropius, Breviarium ab urbe condita, liber IX (text latin, The Latin Library) – IX, 15: Aurelian părăsește provincia Dacia și îi așază pe romanii aduși de acolo în Moesia; fără an
Din programă: TC 3.3 „Roma antică. De la Regalitate la Imperiu”; SS 3.3 „Roma antică. De la Regalitate la Imperiu: expansiune și romanizare”; FIL 3.3 „Roma antică de la Regalitate la Imperiu”. Competențe specifice urmărite: 1.2.