Istorie IX

Capitolul 4 · RomaLecția 4.6TC Pentru toate profilurile · în plus față de profilul tău

Roma antică. De la Regalitate la Imperiu

Ce înseamnă să devii roman? Provinciile și romanizarea

PreistorieAntichitateEvul MediuEpoca modernă10000 î.Hr.3500 î.Hr.1000 î.Hr.1 d.Hr.10001725// înainte de 3500 î.Hr., scara este comprimatăPreistorieAntichitateEvul MediuEpoca modernă10000 î.Hr.1000 î.Hr.10003500 î.Hr.1 d.Hr.1725// înainte de 3500 î.Hr.,scara este comprimată
27 î.Hr.–275 d.Hr. · Antichitate

Cum au ajuns oameni din Britannia, din Hispania sau din Dacia să vorbească latina și să trăiască după obiceiuri romane?

Mâine am testzece întrebări din capitolul 4

În același timp, în altă parte
  • China și Asia Centrală. Din anul 73, generalul chinez Ban Chao supune oazele Asiei Centrale; în 91 primește titlul de „protector general” al ținutului. sursa
  • Mexic. Între anii 100 și 400, Teotihuacán își capătă înfățișarea de oraș cu străzi în unghi drept, cu Piramida Soarelui și Piramida Lunii. sursa
  • Peru. Pe coasta de sud a Perului de azi înflorește, din secolul I, cultura Nazca, vestită pentru ceramica și țesăturile ei colorate. sursa

Înainte să citești: tu ce crezi?

La 20 mai 164, în munții cu aur ai Daciei, un om pe nume Memmius s-a tocmit la lucru într-o mină. Contractul lui s-a păstrat. Cine l-a scris?

Vezi răspunsul

Contractul începe așa: Flavius Secundinus a scris, rugat de Memmius, fiul lui Asclepius, care a spus că nu știe carte. Actul este în latină și urmează formulele dreptului roman: 70 de denari și hrana, până la idele lui noiembrie. Tăblița de lemn acoperită cu ceară se păstrează la Muzeul Național de Istorie a României.

Pe când era guvernator în Britannia, romanul Agricola i-a îndemnat pe britani să ridice temple, piețe și case și i-a dat la învățătură pe fiii căpeteniilor. După o vreme, scrie ginerele lui, istoricul Tacit, cei care respinseseră limba romanilor râvneau să vorbească frumos în latină, iar toga se vedea des. Tacit adaugă: britanii numeau aceasta civilizație, deși era o parte a robiei lor.

Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.

Provincia: un ținut cucerit, condus de un guvernatorCe s-a întâmplat

Un ținut cucerit de Roma în afara Italiei devenea provincie. Prima a fost Sicilia, în 241 î.Hr.; Dacia, cucerită de Traian în 106 d.Hr., a fost printre ultimele. Provincia era condusă de un guvernator trimis de la Roma, care comanda trupele și judeca. Din vremea lui Augustus, provinciile liniștite țineau de Senat și își schimbau guvernatorul în fiecare an. Cele de la graniță, unde stăteau aproape toate legiunile, țineau de împărat: guvernatorul lor, numit legatus Augusti, rămânea cât voia împăratul, iar impozitele le strângea un procurator.

Romanizarea și factorii eiCe s-a întâmplat

Romanizarea este procesul prin care locuitorii provinciilor au preluat limba latină și felul de viață al romanilor: orașe, legi, zei, nume, îmbrăcăminte. S-a petrecut în Hispania, în Galia, în Britannia și în provinciile de la Dunăre, în fiecare cu pasul ei. Istoricii îi numesc factorii, adică tot ce a împins-o înainte.

Armata: legiunile stăteau într-o tabără întărită, castrul, lângă care creștea o așezare de negustori și meșteșugari. În Dacia, legiunea a XIII-a Gemina a stat la Apulum (azi Alba Iulia). Veteranii, soldații lăsați la vatră, și coloniștii aduși din alte provincii se așezau în provincie și lucrau pământul. Orașele erau de două feluri: colonia, întemeiată de romani, și municipiul, o așezare care primea drepturi de oraș; aveau for, temple, terme și amfiteatru. Capitala Daciei, Colonia Ulpia Traiana Sarmizegetusa, a fost întemeiată în numele lui Traian de guvernatorul Terentius Scaurianus. Bucăți din inscripția de întemeiere, găsite în 1990 în forul coloniei; azi la muzeul din Sarmizegetusa (jud. Hunedoara).

Drumurile legau castrele și orașele. În anul 100, înaintea războaielor cu dacii, Traian a pus să se taie un drum în stânca de la Porțile de Fier; inscripția care îl pomenește, Tabula Traiana, se vede și azi pe malul sârbesc al Dunării. Administrația și dreptul roman lucrau cu acte scrise. În Dacia, ca în tot Apusul Imperiului, ele se scriau în limba latină; în provinciile din Răsărit, limba actelor a rămas mai ales greaca. Religia: zeii Romei aveau temple în orașe, ca la Ulpia Traiana. Tăblițele cerate de la Alburnus Maior (Roșia Montană): 25 de acte din anii 131–167, în latină, unul în greacă; două sunt la București.

Pentru curioși

Podul de la Drobeta (azi Drobeta-Turnu Severin) lega malul de la Pontes, în Serbia de azi, de malul dacic. L-a ridicat arhitectul Apolodor din Damasc, între 103 și 105, înaintea celui de-al doilea război cu dacii. Senatorul Cassius Dio, care scrie un secol mai târziu, îi numără douăzeci de picioare de piatră și spune că nu-l poate admira îndeajuns pe Traian pentru el.

Cuvântul „romanizare” este al istoricilor din secolul al XIX-lea, care vedeau în el o „civilizare” făcută de sus. Istoricii de azi arată că localnicii au ales ce să preia și că au păstrat multe dintre obiceiurile lor.

Tabel cu două coloane: factorul romanizării și un exemplu din Dacia. Armata: legiunea de la Apulum. Veterani și coloniști: nume ilire și grecești. Orașele: inscripția Ulpiei Traiana. Administrația și dreptul: contractul din 20 mai 164. Drumurile: Tabula Traiana, anul 100. Limba latină: „dixsit” pe o tăbliță. Religia: templele din orașe. Tabel cu două coloane: factorul romanizării și un exemplu din Dacia. Armata: legiunea de la Apulum. Veterani și coloniști: nume ilire și grecești. Orașele: inscripția Ulpiei Traiana. Administrația și dreptul: contractul din 20 mai 164. Drumurile: Tabula Traiana, anul 100. Limba latină: „dixsit” pe o tăbliță. Religia: templele din orașe. Factorul Exemplul din Dacia Armata legiunea de la Apulum Veterani, coloniști nume ilire și grecești Orașele inscripția Ulpiei Traiana Administrația, dreptul contractul din 20 mai 164 Drumurile Tabula Traiana, anul 100 Limba latină „dixsit” pe o tăbliță Religia templele din orașe
Figura 1Fiecare factor al romanizării, cu un exemplu din Dacia.

Imaginea capitolului, „Pornește din Roma”, aici ca instrument: drumurile Imperiului Roman din atlasul Itiner-e, aprinse dinspre Roma după zilele de mers calculate cu modelul ORBIS.

Hartă cu țărmurile Mediteranei, acoperită de o rețea deasă de linii subțiri: drumurile romane, din Britania până în Egipt și din Spania până la Eufrat; cele din jurul Italiei și de pe coaste sunt aprinse
Aceleași date, ca tabel
Din Roma, vara: zilele celui mai rapid drum din modelul ORBIS (pe jos, cu barca pe râuri, cu corabia) și zilele numai pe jos, pe drumurile din atlas
Până laCel mai repedekm pe acest drumNumai pe josPe ce se sprijină
Cartagina4,3 zile632237 de zilededus de istorici
Marsilia (Massilia)7,6 zile90630 de zilededus de istorici
Brindisi (Brundisium)8,9 zile1.17918 zilededus de istorici
Milano (Mediolanum)9,5 zile73720 de zilededus de istorici
Aquileia9,7 zile61220 de zilededus de istorici
Atena11 zile1.55175 de zilededus de istorici
Efes13 zile1.89988 de zilededus de istorici
Alexandria14 zile2.333148 de zilededus de istorici
Cádiz (Gades)15 zile2.05681 de zilededus de istorici
Salonic (Thessalonica)15 zile2.09162 de zilededus de istorici
Antiohia18 zile2.928111 zilededus de istorici
Ierusalim20 de zile3.059131 de zilededus de istorici
Bizanț (apoi Constantinopol)21 de zile2.71576 de zilededus de istorici
Drobeta (Drobeta-Turnu Severin)25 de zile1.26451 de zilededus de istorici
Londra (Londinium)26 de zile2.968nu se ajungededus de istorici
Ulpia Traiana Sarmizegetusa28 de zile1.37953 de zilededus de istorici
Lyon (Lugdunum)29 de zile1.18932 de zilededus de istorici
Köln (Colonia Agrippina)29 de zile1.73448 de zilededus de istorici
Apulum (Alba Iulia)31 de zile1.47853 de zilededus de istorici
Tomis (Constanța)32 de zile3.17572 de zilededus de istorici
Porolissum (Moigrad)37 de zile1.66159 de zilededus de istorici
Cele 299.171 km de drumuri ale atlasului Itiner-e, după cât de bine li se cunoaște traseul
Ce se numărăkmDin totalPe ce se sprijină
Traseu sigur: linia se abate cu cel mult 50 m la munte și 200 m la câmpie8.1812,73 %s-a păstrat
Drum trecut într-un itinerar scris în epoca romană: Stadiasmus Patarensis (anul 46), Itinerarium Antonini (pe la 300), Itinerarium Burdigalense (333), Tabula Peutingeriana (hartă din secolele IV–V, păstrată într-o copie de pe la 1200)109.03036,44 %a scris cineva
Traseu presupus: drum cunoscut, linie aproximativă268.71089,82 %dedus de istorici
Traseu ipotetic: drum cu locul negăsit sau doar bănuit22.2817,45 %dedus de istorici
Când a fost făcut drumul: atlasul nu dă niciun an291.23597,35 %nu se știe sigur

Pe drum, modelul socotește 30 km pe zi. Duratele pe mare sunt medii pentru o corabie cu pânze în lunile iulie–septembrie.

Bara dovezilor

Date și calcul. 299.171 km de drumuri romane din atlasul Itiner-e (2025). Traseul este sigur pentru 8.181 km; pentru rest, linia este presupusă de cercetători. Zilele de drum sunt un calcul după modelul ORBIS (30 km pe zi pe jos; corabie cu pânze, vara), fără nicio călătorie consemnată. Țărmurile sunt cele de azi.

Surse și credite. Drumuri: Itiner-e, de Soto, Pažout, Brughmans și colab., setul de date „Itiner-e static version 2024”, publicat în 2025, doi:10.5281/zenodo.17122148, CC BY 4.0; liniile au fost simplificate. Durate: calcul pe tabelele ORBIS (v2) ale lui Elijah Meeks, Walter Scheidel, Jonathan Weiland și Scott Arcenas, Stanford Digital Repository, purl.stanford.edu/mn425tz9757, CC BY 3.0. Țărmuri: Natural Earth, domeniu public.

Dacia, o provincie între altele: 106–271Ce s-a întâmplat

Traian a purtat cu dacii două războaie, în 101–102 și în 105–106. În 106, regele Decebal și-a luat viața ca să nu fie prins, iar Dacia a devenit provincie romană. Povestea războaielor, spusă de învingător, este sculptată pe Columna lui Traian, ridicată în forul lui de la Roma și terminată în 113. Columna stă și azi în Forul lui Traian, la Roma; relieful ei arată războaiele și moartea lui Decebal așa cum le-a vrut văzute învingătorul.

Eutropius scrie că Traian a adus în Dacia „mulțimi nesfârșite de oameni” din toată lumea romană. Numele din tăblițele de la Alburnus Maior îi dau dreptate: oameni cu nume ilire, ca în Dalmația, și oameni cu nume grecești. Eutropius scrie pe la 370, la peste 250 de ani după cucerire; tăblițele, din anii 131–167, s-au păstrat.

Între 271 și 275, împăratul Aurelian, care, scrie Eutropius, nu mai putea apăra ținutul de la nord de Dunăre, a retras de acolo armata și administrația. Provincia a durat 165 de ani. Eutropius IX, 15, pe la 370, la aproape 100 de ani după; anul nu îl dă, istoricii pun retragerea între 271 și 275.

Harta ținutului dintre Dunăre și Marea Neagră, cu locurile din Dacia romană (106–271) numite în lecție: Alburnus Maior, Apulum și Ulpia Traiana Sarmizegetusa, la nord de Dunăre, și Tabula Traiana, pe malul Dunării, la Porțile de Fier. Harta ținutului dintre Dunăre și Marea Neagră, cu locurile din Dacia romană (106–271) numite în lecție: Alburnus Maior, Apulum și Ulpia Traiana Sarmizegetusa, la nord de Dunăre, și Tabula Traiana, pe malul Dunării, la Porțile de Fier. Dacia romană, 106–271: locurile din lecție Dunărea Marea Neagră Alburnus Maior Apulum Ulpia Traiana Sarmizegetusa Tabula Traiana 200 km
Figura 2Locurile din Dacia numite în lecție. Apulum este azi Alba Iulia, iar Alburnus Maior, Roșia Montană. Coasta și cursul Dunării sunt cele de azi.
Tăbliță dreptunghiulară de lemn înnegrit, cu marginea ridicată ca o ramă și cu rânduri mărunte de scris pe câmpul din mijloc; sub ea, un condei subțire de metal.
Figura 3Una dintre tăblițele cerate de la Alburnus Maior: contractul de muncă din 20 mai 164, la Muzeul Național de Istorie a României.

Autorul imaginii: Dorieo, CC BY-SA 4.0, sursa. Imagine micșorată.

Imaginea de pe copertă, aici ca instrument: friza Columnei lui Traian, desfășurată într-o bandă pe care o miști în lateral.

Mulaj de ghips al Columnei lui Traian: un bărbos uriaș iese pe jumătate din apă și privește soldații care trec fluviul pe un pod de vase
Aceleași date, ca tabel
Pe ce se sprijină ce se spune despre Columnă
CePe ce se sprijină
S-au păstrat marmura, mulajele ei de ghips și fotografiile mulajelor.s-a păstrat
Columna însăși este povestea războiului spusă de învingător, la comanda Senatului și a poporului roman.s-a păstrat
Columna stă în picioare la Roma, în Forul lui Traian. Inscripția de pe soclu dă titlurile împăratului; ziua inaugurării, 12 mai 113, vine dintr-un fragment de calendar găsit la Ostia în 1932 (Fasti Ostienses).s-a păstrat
Banda de aici: 110 planșe cu mulajele din 1861–1862, fotografiate de Conrad Cichorius în 1896–1900.s-a păstrat
Statuia din vârf, a Sfântului Petru, este din vremea papei Sixt al V-lea (1587–1588).s-a păstrat
Copia de la Muzeul Național de Istorie a României a fost lucrată la Roma între 1939 și 1943 și adusă la București în 1967.s-a păstrat
Piatra de mormânt a lui Tiberius Claudius Maximus, găsită în 1965: soldatul scrie că l-a prins pe Decebal.s-a păstrat
Nu s-a păstrat nicio relatare scrisă de daci.a scris cineva
Cassius Dio a scris „Istoria romană” pe la 200–222, la vreo o sută de ani după război. Cartea 68 a ajuns până azi numai într-un rezumat făcut la Constantinopol în 1071–1078, la aproape 970 de ani după război.a scris cineva
Din cartea lui Traian despre război a rămas o singură propoziție, citată de gramaticul Priscian: «inde Berzobim, deinde Aizi processimus» („de acolo am înaintat la Berzobis, apoi la Aizis”).a scris cineva
Inscripția de pe piatra de mormânt a lui Tiberius Claudius Maximus, soldatul care l-a prins pe Decebal, este din vremea aceea. Piatra, găsită în 1965, s-a păstrat și ca obiect.a scris cineva
Pe bandă, patru din cele 35 de scene alese au alături un pasaj din Cassius Dio, iar una, inscripția de pe piatra de mormânt.a scris cineva
Istoricii deduc ce înseamnă fiecare scenă: pe friză nu este scris niciun cuvânt.dedus de istorici
Împărțirea în 155 de scene și numerele lor sunt ale lui Conrad Cichorius (1896–1900). Locurile și numele oamenilor le pun istoricii.dedus de istorici
Relieful a fost probabil pictat: pe două fragmente s-au găsit urme de roșu și de galben-portocaliu. Multe mâini sunt goale: țineau arme de metal, astăzi pierdute.dedus de istorici
Pe friză sunt vreo 2.500 de figuri. Metrii de sub bandă sunt o medie: friza are circa 200 m, iar înălțimea ei crește de la 0,89 m la 1,25 m.dedus de istorici
Nu se știe ce ar fi povestit dacii.nu se știe sigur
Trei dintre scenele alese au un înțeles disputat: IX, XLV și CXX–CXXI.nu se știe sigur
Cartea lui Traian despre război s-a pierdut, în afara unei singure propoziții.nu se știe sigur
Ce s-a întâmplat cu statuia lui Traian din vârful Columnei.nu se știe sigur
Ce întâmplări anume stau în spatele multor scene și în ce loc s-au petrecut.nu se știe sigur
Cele 35 de scene la care se oprește banda, din 155
ScenaCe este sculptatCum o citesc istoriciiPe ce se sprijină citirea
I–IITurnuri de pază din lemn, palisade și clăi pe malul unui fluviu; soldați de strajă și bărci încărcate cu butoaie.Fluviul este socotit Dunărea, iar malul cel roman, din Moesia.dedus de istorici
III–IVUn bărbos uriaș, pe jumătate ieșit din apă, privește soldații care ies pe poarta unui oraș și trec fluviul pe un pod de vase.Uriașul este citit ca personificarea Dunării (Danuvius); Ulrich îl așază la limita dintre scenele III și IV.dedus de istorici
VLegionari cu stindarde mărșăluiesc pe celălalt mal, după trecerea podului de vase.––
VITraian, așezat pe o tribună înaltă, între doi ofițeri; soldații trec prin fața lui.Citită ca primul consiliu de război sau ca trecerea în revistă a trupelor.dedus de istorici
VIIIUn porc, un berbec și un taur sunt purtați în jurul taberei, iar Traian aduce jertfa (suovetaurilia).––
IXUn om cade de pe un catâr în fața lui Traian.Sensul scenei nu este stabilit; Ulrich o numește «prevestirea omului căzut».nu se știe sigur
XTraian, în picioare pe o tribună, vorbește soldaților strânși cu stindardele (adlocutio).––
XI–XIISoldați romani taie brazde, cară bârne și zidesc un fort; Traian supraveghează.––
XVIIIUn prizonier dac este adus în fața lui Traian: primul dac înfățișat pe Columnă ca prins.––
XXIVPrima mare bătălie: romani și daci se luptă, iar în văzduh un zeu bărbos aruncă fulgerul; soldați îi arată lui Traian capete tăiate.Zeul este citit ca Iupiter Tonans. Bătălia este pusă de obicei la Tapae, după Cassius Dio 68.8; pe Columnă nu scrie niciun nume de loc. Cassius Dio, „Istoria romană”, 68.8: text ajuns până azi într-un rezumat făcut la aproape 970 de ani după război.dedus de istorici
XXVIIITraian, în fața unei tabere, primește o solie de daci.––
XXXFemei dace cu copii în brațe, păzite de soldați; una dintre ele este îndrumată spre o corabie.Ulrich: Traian o cruță; după Lepper și Frere ar putea fi sora lui Decebal (ipoteză).dedus de istorici
XXXIIDacii atacă un fort roman; apărătorii lovesc de pe ziduri. Printre atacatori, un berbece de asediu.––
XXXVIICălăreți acoperiți cu totul de solzi, ei și caii lor, fug din fața cavaleriei romane.Sunt citiți ca sarmați (roxolani) catafractari, aliați ai dacilor.dedus de istorici
XXXVIIILuptă între romani și daci; deasupra, o femeie cu vălul rotunjit peste cap.Femeia este citită ca personificarea Nopții: o luptă de noapte.dedus de istorici
XLA doua mare bătălie; în mijlocul ei, soldați romani răniți sunt pansați.––
XLVFemei ard cu făclii bărbați goi, legați.Citirea obișnuită: femei dace torturează prizonieri romani. Ulrich o dă ca «tradițională», nu ca sigură.nu se știe sigur
LXVIMașini de aruncat săgeți, unele urcate pe care (carroballistae), puse în poziție.––
LXXILegionari cu scuturile ridicate deasupra capului, lipite ca un acoperiș (testudo), atacă zidul unei cetăți dace.––
LXXIIÎn toiul luptei, doi soldați îi întind lui Traian capete tăiate de daci.––
LXXVDaci îngenuncheați, cu brațele întinse spre Traian, care șade pe o tribună; scuturile lor sunt aruncate la pământ.Sfârșitul primului război (102). Ulrich: Decebal ar fi bărbatul rămas în picioare în spatele mulțimii.dedus de istorici
LXXVIIIO femeie înaripată scrie pe un scut, între două trofee de arme: desparte cele două războaie.Zeița Victoria.dedus de istorici
LXXIXCorăbii cu vâsle pleacă dintr-un port cu temple și un arc; Traian stă în picioare pe cea din mijloc. Pe corabie ard făclii și o lampă.Plecarea în al doilea război (105). Făcliile arată o plecare de noapte (Lepper și Frere 1988: 129); portul nu este numit pe relief.dedus de istorici
LXXXVITraian aduce jertfă la un altar, în fața unui oraș cu teatru.––
XCIVDacii atacă un fort roman.––
XCVIII–XCIXUn pod lung, cu picioare de zidărie și arce de lemn, peste un fluviu; în fața lui, Traian aduce jertfă.Podul de la Drobeta, pe care îl descrie Cassius Dio 68.13; lucrarea îi este atribuită lui Apolodor din Damasc. Cassius Dio, „Istoria romană”, 68.13: text ajuns până azi într-un rezumat făcut la aproape 970 de ani după război.dedus de istorici
CTraian primește bărbați în porturi felurite: solii venite de la mai multe neamuri.––
CIIIA treia jertfă cu porc, berbec și taur (suovetaurilia), în jurul unei tabere.––
CXI–CXIIIDaci în spatele unor ziduri de piatră cu turnuri; romanii atacă cetatea.Ulrich: asediul Sarmizegetusei Regia; numele nu apare pe relief.dedus de istorici
CXIXDacii își dau foc propriilor clădiri.––
CXX–CXXIÎntr-o cetate, daci întind mâna spre un vas din care unul împarte ceva cu o cupă; alături, morți și muribunzi purtați pe brațe.Citirea cea mai răspândită: beau otravă, ca să nu fie prinși (Ulrich: «par să bea otravă»).nu se știe sigur
CXXXVIIISoldați romani duc animale de povară încărcate cu vase.Citit ca prada de război, poate comoara lui Decebal, de care scrie Cassius Dio 68.14. Cassius Dio, „Istoria romană”, 68.14: text ajuns până azi într-un rezumat făcut la aproape 970 de ani după război.dedus de istorici
CXLVSub un copac, un dac căzut în genunchi își duce cuțitul la gât; călăreți romani vin spre el, iar cel mai apropiat întinde brațul.Decebal își ia viața. Călărețul este identificat cu Tiberius Claudius Maximus, a cărui piatră de mormânt, găsită în 1965 la Grammeni, lângă Philippi, spune că l-a prins pe Decebal (Speidel 1970). Piatra de mormânt a lui Tiberius Claudius Maximus, găsită în 1965: soldatul scrie că l-a prins pe Decebal.dedus de istorici
CXLVIIÎntr-o tabără, un cap este ridicat și arătat soldaților adunați; relieful este foarte tocit aici.Capul lui Decebal. Cassius Dio 68.14: capul a fost dus la Roma. Cassius Dio, „Istoria romană”, 68.14: text ajuns până azi într-un rezumat făcut la aproape 970 de ani după război.dedus de istorici
CLIV–CLVBărbați, femei și un copil merg spre dreapta; înaintea lor, vite, oi și capre printre copaci: ultimele figuri ale frizei, foarte tocite.Ulrich: izgonirea dacilor. Relieful nu spune încotro merg.dedus de istorici

Bara dovezilor

Date. Friza Columnei lui Traian de la Roma, de circa 200 m, desfășurată: 110 planșe fotografice puse cap la cap, nu o fotografie continuă. Sunt mulajele de ghips din 1861–1862, fotografiate de Conrad Cichorius în 1896–1900; fiecare planșă are scara și lumina ei, iar între planșe este lăsat un gol. Planșele I–III ale lui Cichorius, cu vederea generală și soclul, nu țin de friză și lipsesc de aici. Numerele scenelor sunt ale lui Cichorius. Metrii sunt o medie. Ce înseamnă scenele este dedus de istorici; trei dintre cele 35 de scene alese au un înțeles disputat.

Surse și credite. Fotografii: Conrad Cichorius, Die Reliefs der Traianssäule, Berlin, Georg Reimer, 1896–1900, domeniu public, prin Wikimedia Commons. Citirea scenelor: Roger B. Ulrich, Trajan’s Column in Rome (trajans-column.org), după F. Lepper și S. Frere (1988) și F. Coarelli (2000).

De ce au devenit romaniDe ce

Latina era limba armatei, a judecății și a contractelor. Cine voia să se tocmească la lucru, să vândă, să se judece ori să ajungă în sfatul orașului avea nevoie de ea; de aceea au învățat-o și oameni care nu o vorbeau acasă. Orașele ofereau terme, spectacole și piețe, iar fruntașii localnicilor își trimiteau fiii la școală, ca în Britannia lui Agricola. Tacit, el însuși senator, vede aici un mijloc de a stăpâni: oamenii deprinși cu tihna orașului se răscoală mai greu. Explicație a istoricilor, din acte, inscripții și din Tacit, Agricola 21, scris la vreo 20 de ani după fapte.

În 212, împăratul Caracalla a dat cetățenia romană aproape tuturor oamenilor liberi din Imperiu, prin Constitutio Antoniniana. Cassius Dio spune că a făcut-o ca să strângă mai multe taxe, fiindcă unele impozite le plăteau numai cetățenii. Cassius Dio era senator la Roma în 212; cartea lui despre acești ani s-a păstrat într-un rezumat din secolul al XI-lea.

Exercițiu de tip test

Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.

Sursa A Viața lui Iulius Agricola, capitolul 21

Ce fel de sursă
text
Cine
Tacit (Publius Cornelius Tacitus), senator roman, ginerele lui Agricola
Când a fost făcută
după anul 97, la vreo douăzeci de ani după fapte
Despre ce moment vorbește
o iarnă din primii ani ai guvernării lui Agricola în Britannia (pe la anii 78–80)
Unde se află azi
Text păstrat prin copii medievale; se citește azi în ediții tipărite
Traducere
traducere de lucru din latină (textul din The Latin Library), confruntată cu traducerea engleză Church–Brodribb (Internet Ancient History Sourcebook, Fordham)

Ca niște oameni risipiți și neciopliți, și de aceea lesne porniți la război, să se deprindă cu liniștea și cu tihna, [Agricola] îi îndemna (…) și îi ajuta (…) să ridice temple, piețe și case (…). Pe fiii căpeteniilor îi punea să învețe artele liberale (…), astfel încât cei care până de curând respingeau limba romană râvneau acum elocința. De aici a ajuns la cinste și portul roman, iar toga se vedea des; încetul cu încetul s-a alunecat spre ispitele viciilor: porticuri, băi și ospețe alese. Cei neștiutori numeau aceasta civilizație, când ea era o parte a robiei lor.

Ce poate dovedi Arată prin ce se schimba viața fruntașilor dintr-o provincie nou cucerită: orașe cu temple și piețe, școală în latină pentru fiii căpeteniilor, togă, băi. Arată și că un roman al vremii vedea în aceste schimbări un mijloc de stăpânire.

Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi cât de repede și cât de adânc s-au schimbat oamenii de rând: vorbește despre căpetenii. Tacit își laudă socrul și scrie din auzite, la Roma.

Sursa B Scurtă istorie de la întemeierea Romei (Breviarium), cartea a VIII-a, capitolul 6

Ce fel de sursă
text
Cine
Eutropius, secretar la curtea împăratului Valens
Când a fost făcută
pe la 370, la peste 250 de ani după cucerirea Daciei
Despre ce moment vorbește
începutul domniei lui Hadrian (117) și cucerirea Daciei de către Traian (106)
Unde se află azi
Text păstrat prin copii medievale; se citește azi în ediții tipărite
Traducere
traducere de lucru din latină (textul din The Latin Library), confruntată cu traducerea engleză a lui J. S. Watson, Londra, 1886

[Hadrian] a părăsit îndată trei provincii pe care le adăugase Traian (…). Pe când încerca să facă la fel cu Dacia, prietenii l-au oprit, ca să nu fie lăsați pe mâna barbarilor mulți cetățeni romani: Traian, după ce învinsese Dacia, adusese acolo, din toată lumea romană, mulțimi nesfârșite de oameni, ca să lucreze ogoarele și să locuiască orașele. Căci Dacia fusese secătuită de bărbați în lungul război al lui Decebal.

Ce poate dovedi Arată ce se știa la curtea imperială, în secolul al IV-lea, despre popularea Daciei: coloniști aduși din tot Imperiul, pentru ogoare și orașe.

Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi singură câți coloniști au venit și nici câți daci au rămas: „mulțimi nesfârșite” și „secătuită de bărbați” sunt vorbele unui rezumat scris la peste 250 de ani după fapte.

Cerințe

  1. Precizați secolul în care a avut loc cucerirea Daciei, la care se referă sursa B. (2 puncte)

    Arată baremul

    Cucerirea Daciei de către Traian a avut loc în secolul al II-lea (anul 106).

  2. Numiți provincia precizată în sursa B. (2 puncte)

    Arată baremul

    Provincia precizată în sursa B este Dacia.

  3. Menționați, din sursa A, două informații referitoare la schimbările din viața britanilor. (6 puncte)

    Arată baremul

    Oricare două: au ridicat temple, piețe și case; fiii căpeteniilor au învățat artele liberale; cei care respingeau limba romană au ajuns să râvnească elocința; toga se vedea des; au apărut porticuri, băi și ospețe. Câte 3 puncte pentru fiecare informație.

  4. Scrieți litera sursei care susține că locuitorii unei provincii au fost aduși din alte părți ale Imperiului. (3 puncte)

    Arată baremul

    Litera B: Traian „adusese acolo, din toată lumea romană, mulțimi nesfârșite de oameni”.

  5. Scrieți o relație cauză–efect stabilită între două informații selectate din sursa B, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (7 puncte)

    Arată baremul

    Cauză: „Dacia fusese secătuită de bărbați în lungul război al lui Decebal”. Efect: Traian „adusese acolo, din toată lumea romană, mulțimi nesfârșite de oameni, ca să lucreze ogoarele și să locuiască orașele”. Deoarece războiul lăsase provincia cu puțini bărbați, împăratul a adus coloniști. Se primește și: cauză – în Dacia trăiau „mulți cetățeni romani”, aduși de Traian; efect – prietenii l-au oprit pe Hadrian să părăsească provincia. Se punctează orice altă relație corectă între două informații din sursa B.

  6. Formulați un punct de vedere referitor la rolul orașelor în romanizare și susțineți-l cu o informație din sursa A. (5 puncte)

    Arată baremul

    Punct de vedere: orașul a fost unul dintre factorii principali ai romanizării, fiindcă acolo localnicii se deprindeau cu felul de viață roman. Informație: Agricola îi îndemna pe britani „să ridice temple, piețe și case”, iar apoi au venit toga, băile și ospețele. 2 puncte pentru punctul de vedere, 3 pentru informație.

Lanț de cauze și urmări

De la cucerire la un contract în latină: lanțul romanizării în Dacia

  1. Evenimentul, cu dată

    La 20 mai 164, lângă Alburnus Maior, un miner care nu știe carte își face contractul de muncă în latină, după dreptul roman.

  2. O cauză de durată și una imediată

    Cauza de durată: Roma își conducea provinciile din Apus și de la Dunăre prin armată, orașe și acte scrise, toate în latină; din 106, după cucerire și după aducerea coloniștilor „din toată lumea romană”, așa a fost condusă și Dacia. Cauza imediată: Memmius se tocmește cu arendașul unei mine, iar înțelegerea trebuie să poată fi dovedită la judecată.

  3. Mecanismul

    Mina de aur este ținută în arendă de un cetățean roman, Aurelius Adiutor. Cine vrea să lucreze se tocmește cu arendașul, iar înțelegerea se trece în scris, în fața martorilor, ca să poată fi dovedită la judecată. Minerul, care nu știe carte, are nevoie de un om care știe latina și formulele.

  4. O urmare apropiată și una îndepărtată

    Urmarea apropiată: Memmius are un act cu martori, pe care îl poate arăta judecătorului. Urmarea îndepărtată: cu fiecare asemenea act, latina și formulele dreptului roman ajung și la oamenii care nu știu carte.

  5. Fraza de legătură

    Deoarece Traian a cucerit Dacia în 106 și a adus acolo coloniști din tot Imperiul, latina a devenit limba armatei, a orașelor și a contractelor, astfel încât și oameni care nu știau să scrie își făceau actele în latină, ceea ce a dus la răspândirea limbii și a dreptului roman în provincie.

Roșia Montană, 164

Un contract de muncă din 20 mai 164

Între 1786 și 1855, minerii care redeschideau galeriile romane de la Roșia Montană (Alburnus Maior) au găsit peste 30 de „cărți de lemn”: tăblițe de brad acoperite cu ceară, legate câte trei. S-au păstrat 25, scrise între anii 131 și 167: împrumuturi, vânzări, contracte de muncă. Au fost ascunse în mină, probabil la vreme de primejdie, pe când provincia era atacată de marcomani (167–170).

Una, găsită în 1854, este azi la Muzeul Național de Istorie a României. Prin ea, Memmius, fiul lui Asclepius, își închiriază munca arendașului Aurelius Adiutor, la o mină de aur, până la 13 noiembrie, pentru 70 de denari și hrană. Dacă pleacă fără voia arendașului, plătește cinci sesterți pe zi; dacă apa îneacă galeria, plata se socotește pe zilele lucrate. Martorii au nume ilire și grecești. Latina actului are greșeli de om care scrie cum vorbește: „dixsit” în loc de „dixit”.

Pe scurt

  1. Provincia era un ținut cucerit de Roma în afara Italiei, condus de un guvernator; prima a fost Sicilia (241 î.Hr.), iar Dacia a devenit provincie în 106.
  2. Romanizarea este procesul prin care locuitorii provinciilor au preluat limba latină și felul de viață al romanilor.
  3. Factorii romanizării sunt armata, veteranii, coloniștii, orașele (colonii și municipii), administrația, dreptul roman, drumurile, religia și limba latină.
  4. Traian a cucerit Dacia în două războaie (101–102 și 105–106), a adus coloniști din tot Imperiul și a întemeiat Colonia Ulpia Traiana Sarmizegetusa.
  5. În 212, prin Constitutio Antoniniana, Caracalla a dat cetățenia romană aproape tuturor oamenilor liberi din Imperiu.
  6. Între 271 și 275, împăratul Aurelian a retras armata și administrația din Dacia, la sud de Dunăre.
Fișă de lucruCaietul meu

Greșeli frecvente

  • GreșitRomanizarea înseamnă că romanii i-au înlocuit pe localnici.

    CorectRomanizarea este preluarea limbii latine și a felului de viață roman de către locuitorii provinciilor, alături de coloniștii veniți din tot Imperiul.

  • GreșitRoman înseamnă om născut la Roma sau în Italia.

    CorectRoman era cine avea cetățenia romană, oriunde s-ar fi născut. Traian s-a născut în Hispania, iar din 212 aproape toți oamenii liberi din Imperiu au fost cetățeni.

  • GreșitRomanizarea s-a petrecut numai în Dacia.

    CorectRomanizarea s-a petrecut în multe provincii, din Hispania și Britannia până la Dunăre. Dacia a fost una dintre ele, vreme de 165 de ani.

Verifică-te

Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.

  1. Ce este romanizarea?

    Răspuns

    b) Preluarea limbii latine și a felului de viață roman de către locuitorii provinciilor. Romanizarea este un proces de durată, care urmează cuceririi: localnicii și coloniștii ajung să vorbească latina și să trăiască după obiceiuri romane.

  2. Care dintre perechi cuprinde doi factori ai romanizării?

    Răspuns

    a) Armata și orașele. Armata și orașele sunt factori ai romanizării, alături de veterani, coloniști, administrație, drept, drumuri, religie și limba latină.

  3. Ce a hotărât Caracalla în anul 212?

    Răspuns

    c) A dat cetățenia romană aproape tuturor oamenilor liberi din Imperiu. Hotărârea se numește Constitutio Antoniniana. Retragerea din Dacia este a lui Aurelian (271–275).

  4. (Eu) Flavius Secundinus am scris, solicitat de către Memmius (fiul) lui Asclepius, care a declarat că nu știe să scrie, ceea ce a spus el (anume) că s-a angajat, închiriind munca sa în lucrări la minele de aur (ale) lui Aurelius Adiutor.

    Tăbliță cerată de la Alburnus Maior, 20 mai 164 (Muzeul Național de Istorie a României, nr. inv. 54187); traducere de Mihaela Simion

    Ce arată fragmentul despre limba latină în Dacia?

    Răspuns

    b) Că actele se scriau în latină chiar și pentru oameni care nu știau carte. Memmius nu știe să scrie, dar contractul lui este în latină, scris de altcineva: în Dacia, latina era limba actelor.

  5. Așază evenimentele în ordinea în care s-au petrecut.

    Răspuns

    Ordinea în timp:

    1. Traian pune să se taie drumul de la Porțile de Fier (Tabula Traiana) (100 d.Hr.)
    2. Începe primul război dintre Traian și daci (101 d.Hr.)
    3. Dacia devine provincie romană (106 d.Hr.)
    4. Memmius își face contractul la Alburnus Maior (164 d.Hr.)
    5. Caracalla dă cetățenia romană aproape tuturor oamenilor liberi (212 d.Hr.)
    6. Aurelian începe retragerea din Dacia (271 d.Hr.)

    Drumul (100) pregătește războaiele (din 101); provincia (106) vine după al doilea război; contractul (164) și cetățenia (212) țin de viața provinciei; retragerea (271) o încheie.

  6. Pune în ordine verigile romanizării unei provincii.

    Răspuns

    Ordinea corectă:

    1. Legiunile cuceresc ținutul
    2. Ținutul devine provincie, cu guvernator
    3. Sosesc coloniști și se așază veterani
    4. Se întemeiază orașe, iar actele se scriu în latină
    5. Localnicii folosesc latina la muncă, la piață și la judecată
    6. Oamenii liberi din provincie primesc cetățenia romană

    Cucerirea aduce administrația și coloniștii, aceștia aduc orașele și actele în latină, iar nevoia de zi cu zi îi face pe localnici să le folosească; cetățenia din 212 vine la capăt în timp: Caracalla a dat-o, după Cassius Dio, ca să strângă mai multe taxe.

  7. Eutropius scrie că Dacia fusese „secătuită de bărbați” și că Traian a adus „mulțimi nesfârșite de oameni”. Explică, în trei-patru propoziții, cât se poate sprijini un istoric pe aceste cuvinte.

    Un răspuns bun

    Eutropius scrie pe la 370, la peste 250 de ani după cucerire, într-un rezumat făcut pentru împărat, deci nu a văzut nimic din ce povestește. Că au venit coloniști din multe provincii se verifică: tăblițele de la Alburnus Maior, din anii 131–167, au nume ilire și grecești. Cât de mulți au fost coloniștii și câți localnici au rămas nu se poate afla din două expresii fără numere. Sursa dovedește ce se credea la curte în secolul al IV-lea și trebuie pusă alături de inscripții și de săpături.

    O sursă târzie se verifică prin urme din vremea faptelor; vorbele fără numere nu țin loc de numărătoare.

Termeni

provincie
Ținut cucerit de Roma în afara Italiei, condus de un guvernator. Prima a fost Sicilia (241 î.Hr.).
guvernator
Trimisul Romei care conduce o provincie: comandă trupele și judecă. În provinciile împăratului se numea legatus Augusti.
romanizare
Procesul prin care locuitorii provinciilor au preluat limba latină și felul de viață al romanilor.
castru
Tabăra întărită a unei unități romane. Lângă castrul unei legiuni creștea de obicei o așezare.
veterani
Soldați lăsați la vatră după ce și-au încheiat slujba; mulți se așezau în provincia în care slujiseră.
colonie
Oraș întemeiat de romani într-o provincie, cu cetățeni aduși anume. Rangul cel mai înalt pentru un oraș de provincie.
municipiu
Așezare din provincie care primea drepturi de oraș și își alegea magistrații.
Constitutio Antoniniana
Hotărârea împăratului Caracalla din 212, care dă cetățenia romană aproape tuturor oamenilor liberi din Imperiu.
Surse și legătura cu programa

Din programă: TC 3.3 „Roma antică. De la Regalitate la Imperiu”; SS 3.3 „Roma antică. De la Regalitate la Imperiu: expansiune și romanizare”; FIL 3.3 „Roma antică de la Regalitate la Imperiu”. Competențe specifice urmărite: 1.2.