Capitolul 4 · RomaLecția 4.7SS Numai pentru științe sociale · în plus față de profilul tău
Roma antică. De la Regalitate la Imperiu: expansiune și romanizare
O zi într-un oraș roman: Pompei, anul 79
Cum trăia un om obișnuit într-un oraș roman și de unde se poate afla asta?
Mâine am testzece întrebări din capitolul 4
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
În același timp, în altă parte
Înainte să citești: tu ce crezi?
Amfiteatrul din Pompei, unde se luptau gladiatorii, este de piatră și stă în picioare și azi. Cine a plătit construcția lui?
Vezi răspunsul
Deasupra intrărilor stau și azi două plăci de marmură cu același text: Gaius Quinctius Valgus și Marcus Porcius, magistrați ai coloniei, au ridicat amfiteatrul pe cheltuiala lor și l-au dat pentru totdeauna coloniștilor. Într-un oraș roman, clădirile publice și spectacolele erau de multe ori darul unui om bogat care voia cinste și voturi.
Pe un zid al bazilicii din Pompei, clădirea în care se judecau procesele, cineva a zgâriat cu un vârf ascuțit două versuri latinești: „Mă mir, perete, că nu te-ai prăbușit, tu, care duci plictiseala atâtor oameni care scriu.” Zidul era plin de mesaje. Cenușa Vezuviului le-a acoperit în anul 79 și le-a păstrat.
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
Un oraș oprit în anul 79Ce s-a întâmplat
Pompei era un oraș din Campania, la poalele Vezuviului, colonie romană din anul 80 î.Hr. În 62 d.Hr. l-a lovit un cutremur puternic. În 79, erupția Vezuviului l-a îngropat sub un strat de piatră ponce și cenușă gros de 6–7 metri, împreună cu Herculaneum și Stabiae. Săpăturile au început în 1748, iar o cincime din oraș este și azi nesăpată. Fiindcă viața s-a oprit dintr-odată, s-au păstrat străzi, case, prăvălii și mii de inscripții de pe ziduri. Orașul însuși: situl arheologic Pompei, lângă Napoli, cu forul, casele, termele și amfiteatrul.
August sau octombrie?De unde știm
Martorul care a povestit erupția este Pliniu cel Tânăr, care avea atunci 17 sau 18 ani și se afla la Misenum, de cealaltă parte a golfului. În cel mai bun manuscris al scrisorii lui, data este „a noua zi înaintea calendelor lui septembrie”, adică 24 august; alte copii dau alte luni ori nicio lună. La Pompei s-au găsit însă rodii și nuci, roade de toamnă. În 2018, arheologii au dat peste o însemnare făcută cu cărbune pe un perete: „XVI K NOV”, a șaisprezecea zi înaintea calendelor lui noiembrie, adică 17 octombrie. Anul lipsește. Mulți cercetători socotesc azi mai probabilă o zi de toamnă, poate 24 octombrie. Pliniu scrie în 107 sau 108, la 28–29 de ani după erupție; scrisoarea s-a păstrat în copii medievale, care nu dau toate aceeași dată.
Pentru curioși
Romanii numărau zilele înapoi, de la un reper al lunii, și puneau la socoteală și ziua de la care porneau. Calendele sunt prima zi a lunii. „A noua zi înaintea calendelor lui septembrie” se numără așa: 1 septembrie este ziua întâi, 31 august a doua, iar a noua este 24 august.
Însemnarea cu cărbune ar fi putut fi făcută și cu un an înainte, în octombrie 78, și să fi rămas pe perete zece luni. Cărbunele se șterge însă ușor, de aceea mulți cred că era proaspătă.
Forul, bazilica și piațaCe s-a întâmplat
Inima orașului era forul, o piață mare, pietruită, închisă pentru care. În jurul lui stăteau templul lui Jupiter și templul lui Apollo, clădirea sfatului și bazilica, o sală lungă, cu șiruri de coloane, unde se judecau procesele și se încheiau afaceri. Alături era piața de alimente, numită macellum. Mulți oameni liberi erau clienții unui om bogat, patronul: îi datorau sprijin și servicii, iar el îi apăra la judecată și îi ajuta.
Ce costa mâncarea se vede dintr-o socoteală zgâriată pe o coloană de lângă amfiteatru: pâinea, un as și jumătate; vinul, o jumătate de as; brânza, o jumătate de as; uleiul, un as. Asul era moneda măruntă de bronz. Graffito CIL IV 8561a, zgâriat înainte de anul 79. Tencuiala a căzut; textul se cunoaște din copiile făcute de arheologi.
Domus, insula și termeleCe s-a întâmplat
Cei bogați locuiau într-o domus, casa unei singure familii, cu încăperile așezate în jurul unei săli cu deschizătură în acoperiș, atrium, și cu grădină înconjurată de coloane; la Pompei, așa este Casa Faunului. Spre stradă, multe case aveau prăvălii. În orașele mari, mai ales la Roma, cei mai mulți oameni stăteau cu chirie într-o insula, o clădire cu patru sau cinci etaje, cu prăvălii la parter și fără atrium. Casa Faunului, cu atriumul și grădinile ei, se vede și azi în situl arheologic Pompei.
Oamenii se spălau și se întâlneau la terme, băile publice, cu săli reci și calde și cu teren de exerciții; pardoseala sălilor calde stătea pe stâlpișori de cărămidă, iar aerul fierbinte trecea pe dedesubt. Pompei avea cel puțin trei terme publice. Apa ajungea în orașele romane prin apeducte, canale purtate pe arcade. Apa murdară se scurgea prin canale: cel mai vechi și mai mare canal al Romei, Cloaca Maxima, ducea în Tibru apa dintre coline, iar în vremea împăraților i-au fost legate terme și latrine publice.
De ce pâine și jocuriDe ce
Într-un oraș roman, magistrații erau aleși, iar cine voia voturi și cinste plătea din banii lui clădiri și spectacole. Așa a fost ridicat, pe la 70 î.Hr., amfiteatrul din Pompei, pentru luptele de gladiatori; cursele de care se țineau într-o altă clădire, circul. Spectacolele adunau mulțimi și stârneau patimi: în anul 59, la Pompei, o încăierare între localnici și oaspeții din orașul vecin, Nuceria, s-a sfârșit cu morți, iar Senatul a oprit jocurile din oraș pentru zece ani. Inscripția de întemeiere a amfiteatrului (CIL X 852) se vede și azi pe plăcile de marmură de deasupra intrărilor.
La Roma, împărații au făcut la fel, pe scară mare. Augustus scrie că grâul împărțit de stat ajungea la ceva mai mult de 200.000 de oameni, iar în anul 80 Titus a deschis Colosseumul. De aceea poetul Iuvenal a putut scrie că poporul, care odinioară împărțea prin vot comenzi și legiuni, își mai dorește doar două lucruri: pâine și jocuri de circ. Iuvenal este un satiric și îngroașă; un om care primea grâu și locuri la spectacol avea totuși mai puține motive să se ridice împotriva celui care i le dădea. Augustus, Res Gestae 15 (anul 14); Iuvenal, Satira a X-a (între 101 și 132): amândoi scriu despre Roma vremii lor.

Exercițiu de tip test
Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.
Sursa A Anale, cartea a XIV-a, capitolul 17
Cam în aceeași vreme, dintr-un început mărunt s-a iscat un măcel cumplit între coloniștii din Nuceria și cei din Pompei, la un spectacol de gladiatori dat de Livineius Regulus (…). Cu obrăznicia târgoveților, s-au hărțuit întâi cu ocări, apoi au pus mâna pe pietre, la urmă pe fier; mai tare a fost mulțimea din Pompei, unde se dădea spectacolul. Mulți nucerini au fost duși la Roma cu trupul ciuntit de răni, iar cei mai mulți își plângeau copiii ori părinții morți. Judecata a lăsat-o principele în seama Senatului (…). Pompeienilor li s-au oprit pentru zece ani asemenea adunări, iar asociațiile întemeiate împotriva legilor au fost desființate.
Ce poate dovedi Dovedește că la Pompei se dădeau spectacole de gladiatori plătite de un om bogat, că veneau la ele și oameni din orașele vecine și că Senatul de la Roma putea pedepsi un oraș întreg.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi cine a început și câți au murit: Tacit scrie la Roma, după zeci de ani, din actele Senatului, și îi privește de sus pe „târgoveți”.
Sursa B Satira a X-a, versurile 77–81
De mult, de când nu mai vindem nimănui voturile, [poporul] a lepădat grijile; el, care odinioară împărțea comenzi, fasce, legiuni, totul, acum se ține deoparte și își dorește cu nerăbdare numai două lucruri: pâine și jocuri de circ.
Ce poate dovedi Arată cum vedea un poet de la Roma legătura dintre putere și mulțime: de când nu mai alege magistrații, poporul se mulțumește cu grâu și spectacole.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi ce voiau cu adevărat oamenii de rând: este o satiră, făcută să îngroașe și să înțepe, scrisă de cineva care îi disprețuiește.
Cerințe
Precizați secolul la care se referă sursa A. (2 puncte)
Numiți instituția care a judecat încăierarea, precizată în sursa A. (2 puncte)
Menționați, din sursa A, două informații referitoare la spectacolul de gladiatori de la Pompei. (6 puncte)
Scrieți litera sursei care susține că poporul nu se mai îngrijește de treburile statului. (3 puncte)
Scrieți o relație cauză–efect stabilită între două informații selectate din sursa A, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (7 puncte)
Formulați un punct de vedere referitor la rolul spectacolelor în viața unui oraș roman și susțineți-l cu o informație din sursa A. (5 puncte)
Analiză de sursă, pas cu pas
Un graffito din bazilica de la Pompei, citit pas cu pas
Ce fel de sursă este și de când?
Este o inscripție zgâriată pe tencuială, un graffito: două versuri latinești de pe zidul bazilicii din Pompei, făcute înainte de anul 79. Este publicată în culegerea inscripțiilor latine, CIL IV, la numărul 1904.
Cine vorbește și cui?
Vorbește un necunoscut, care nu își spune numele. Se adresează, în glumă, peretelui; cititorii lui sunt trecătorii din bazilică, adică oamenii veniți la judecată ori la afaceri.
Ce spune?
Spune că se miră că peretele „nu s-a prăbușit” și că acesta duce „plictiseala atâtor oameni care scriu”. Două informații: pe zid scriau mulți; autorul știe să facă versuri.
Ce vrea să obțină?
Vrea să facă haz pe seama celor care umplu zidul cu mesaje, deși face și el la fel.
Ce nu poate dovedi singură?
Singură, nu poate dovedi câți locuitori din Pompei știau să scrie și nici cine erau ei. Arată doar că, într-o clădire publică, scrisul pe ziduri era un obicei destul de răspândit ca să fie luat în râs.
Constanța (Tomis)
O sală cu mozaic deasupra portului din Tomis
În toamna anului 1959, la Constanța, un muncitor care săpa fundația unui bloc lângă Piața Ovidiu a lovit cu târnăcopul un zid vechi. Era o clădire a orașului roman Tomis, ridicată pe trei terase între oraș și port. Sus, la nivelul orașului, se afla o sală de vreo 2.000 de metri pătrați, pardosită cu mozaic colorat; din el se mai păstrează pe loc vreo 400 de metri pătrați. Sala era potrivită pentru adunări și pentru afaceri.
Pe terasa de dedesubt se înșiră unsprezece încăperi boltite, magazii deschise spre port. În două dintre ele, arheologii au găsit încărcătura unei corăbii: amfore, lingouri de fier, cuie și ancore. La Ulpia Traiana Sarmizegetusa, capitala Daciei romane, s-au păstrat urmele forului, ale templelor, ale termelor și ale amfiteatrului.
Pe scurt
- Pompei, colonie romană din 80 î.Hr., a fost îngropat de erupția Vezuviului în anul 79; ziua este disputată: 24 august, după manuscrisul scrisorii lui Pliniu cel Tânăr, sau o zi din toamnă, poate 24 octombrie.
- Inima orașului roman era forul, cu templele, clădirea sfatului și bazilica, unde se judecau procesele și se încheiau afaceri.
- Cei bogați locuiau într-o domus, casa unei singure familii, iar în orașele mari cei mai mulți stăteau cu chirie într-o insula, o clădire cu patru sau cinci etaje.
- Termele erau băile publice, amfiteatrul era locul luptelor de gladiatori, iar circul al curselor de care; apa venea prin apeducte.
- Clădirile și spectacolele erau plătite adesea de oameni bogați care voiau voturi și cinste; expresia „pâine și jocuri de circ” este a poetului Iuvenal.
- Graffiti, inscripțiile zgâriate pe ziduri, arată prețuri, glume și certuri ale oamenilor de rând, pe care istoricii antici nu le pomenesc.
Greșeli frecvente
GreșitToți romanii locuiau în case cu grădină și mozaic, ca la Pompei.
CorectO domus era casa unei familii bogate. La Roma, cei mai mulți oameni stăteau cu chirie într-o insula, o clădire cu patru sau cinci etaje.
GreșitErupția Vezuviului a fost cu siguranță la 24 august 79.
Corect24 august este data din cel mai bun manuscris al scrisorii lui Pliniu. Roadele de toamnă găsite la Pompei și o inscripție din 17 octombrie arată spre o zi din toamnă; data rămâne disputată.
Greșit„Pâine și circ” este numele unei legi romane.
CorectEste o expresie a poetului satiric Iuvenal, spusă în batjocură. Grâul împărțit la Roma și spectacolele au existat, dar numele acesta li l-a dat un poet care își judeca aspru concetățenii.
Verifică-te
Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.
Ce era bazilica într-un oraș roman?
Răspuns
b) Sala unde se judecau procesele și se încheiau afaceri. Bazilica era o sală lungă, lângă for, pentru judecată și afaceri. Creștinii i-au preluat mai târziu forma pentru biserici.
Prin ce se deosebea o insula de o domus?
Răspuns
d) Insula era o clădire cu etaje și chiriași, domus casa unei singure familii. Domus este casa unei singure familii, de obicei bogate; insula este clădirea înaltă, cu multe locuințe de închiriat.
De ce nu se știe sigur în ce zi a erupt Vezuviul în anul 79?
Răspuns
a) Fiindcă scrisoarea lui Pliniu s-a păstrat în copii care nu dau toate aceeași dată, iar urmele din oraș arată spre toamnă. Există un martor, Pliniu cel Tânăr, dar scrisoarea lui se cunoaște numai din copii medievale; rodiile, nucile și inscripția din 17 octombrie arată spre toamnă.
Călătorule, la Pompei mănânci pâine, la Nuceria vei bea.
Ce fel de sursă este aceasta și ce poate arăta?
Răspuns
b) O inscripție zgâriată de un om de rând, care arată o glumă despre două orașe vecine. Este un graffito: vorbește un trecător, nu un istoric și nu o autoritate. Arată că Pompei și Nuceria erau comparate și luate în râs de oamenii de rând.
Așază evenimentele în ordinea în care s-au petrecut.
Răspuns
Ordinea în timp:
- Pompei devine colonie romană (80 î.Hr.)
- Încăierarea din amfiteatru dintre pompeieni și nucerini (59 d.Hr.)
- Un cutremur puternic lovește orașul Pompei (62 d.Hr.)
- Erupția Vezuviului îngroapă orașul Pompei (79 d.Hr.)
- Titus deschide Colosseumul, la Roma (80 d.Hr.)
- Încep săpăturile de la Pompei (1748 d.Hr.)
Colonia (80 î.Hr.) vine înaintea amfiteatrului și a încăierării (59); cutremurul (62) precedă erupția (79); Colosseumul se deschide în anul următor, iar săpăturile încep abia în 1748.
Potrivește fiecare clădire cu ceea ce se făcea în ea.
Răspuns
Judecată și afaceri: bazilica.
Spectacole: amfiteatrul; circul.
Locuit: domus; insula.
Îngrijirea trupului: termele.
Bazilica este sala de judecată; amfiteatrul și circul sunt pentru lupte și curse; domus și insula sunt locuințe; termele sunt băile publice.
Despre viața de zi cu zi din Pompei vorbesc și Tacit, și inscripțiile zgâriate pe ziduri. Explică, în trei-patru propoziții, ce află un istoric din fiecare fel de sursă și ce îi lipsește fiecăreia.
Un răspuns bun
Tacit este un senator care scrie la Roma, după zeci de ani: el pomenește Pompeiul numai când se întâmplă ceva grav, ca încăierarea din anul 59, și îi privește de sus pe localnici. Inscripțiile de pe ziduri sunt făcute chiar de locuitori, înainte de anul 79, și arată lucruri mărunte: prețul pâinii, o glumă, un salut. Ele nu spun însă cine le-a scris și nu pot arăta câți oameni știau carte. Puse laolaltă, cele două feluri de surse se completează: una dă întâmplarea și hotărârea Senatului, cealaltă viața obișnuită.
O sursă literară și una făcută de oameni de rând răspund la întrebări diferite; niciuna nu ajunge singură.
Termeni
- for
- Piața centrală a unui oraș roman, cu templele, clădirea sfatului și bazilica în jur.
- bazilică
- La romani, sală lungă cu șiruri de coloane, lângă for, unde se judecau procesele și se încheiau afaceri.
- domus
- Casa unei singure familii, de obicei bogate, cu încăperile așezate în jurul unei săli numite atrium.
- insula
- Clădire cu patru sau cinci etaje, cu locuințe de închiriat și prăvălii la parter.
- terme
- Băile publice ale unui oraș roman, cu săli reci și calde și cu teren de exerciții.
- amfiteatru
- Clădire cu arenă eliptică și trepte de jur împrejur, pentru luptele de gladiatori.
- patron și client
- Legătura dintre un om bogat (patronul), care apără și ajută, și un om liber mai sărac (clientul), care îi datorează sprijin și servicii.
- graffito
- Inscripție zgâriată pe un zid de un om oarecare. La plural: graffiti.
Surse și legătura cu programa
- Tacitus, Annales, liber XIV (text latin, The Latin Library) – sursa A: textul latin al cap. XIV, 17 (încăierarea dintre nucerini și pompeieni)
- Tacitus, Annales XIV, 1–19, traducere engleză de J. Jackson, Loeb Classical Library, 1937 (LacusCurtius) – sursa A: cap. XIV, 17, pentru confruntarea traducerii
- Iuvenalis, Saturae, X (text latin, The Latin Library) – sursa B: versurile 77–81 („panem et circenses”)
- Juvenal, Satires, traducere engleză de G. G. Ramsay, Loeb Classical Library, 1918: Satire 10 (tertullian.org) – sursa B, pentru confruntarea traducerii
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Giovenale, Decimo Giunio – Iuvenal: satirele, apărute probabil între 101 și 132
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Tacito, Publio Cornelio – Analele, scrise spre sfârșitul domniei lui Traian
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Pompei – colonie romană din 80 î.Hr.; cutremurul din 62; erupția din 79 și stratul de 6–7 m; săpăturile din 1748; o cincime nesăpată; forul, bazilica, macellum, termele, casele (Casa Faunului), prăvăliile
- K. Lapatin, „When Did Vesuvius Erupt? The Evidence for and against August 24”, J. Paul Getty Museum, 23 august 2019 – scrisorile lui Pliniu, scrise în 107 sau 108; manuscrisele și data „nonum kal. Septembres”; rodii, nuci, haine groase; inscripția cu cărbune „XVI K Nov”; concluzia autorului
- C. Plinius Caecilius Secundus, Epistulae, liber VI (text latin, The Latin Library) – scrisoarea VI, 16 către Tacit: „Nonum Kal. Septembres hora fere septima”
- The Ancient Graffiti Project (Washington and Lee University), AGP-EDR158840 = CIL IV 1904 – graffito din bazilica de la Pompei: „Admiror, o paries…”; bibliografia (CIL IV 1904, CLE 957)
- The Ancient Graffiti Project, AGP-EDR167574 = CIL IV 8561a – lista de prețuri de pe o coloană de lângă amfiteatru: pâine un as și jumătate, vin și brânză câte o jumătate de as, ulei un as; tencuiala a căzut
- The Ancient Graffiti Project, AGP-EDR147519 = CIL IV 8903 – graffito de pe Via dell'Abbondanza: „Călătorule, la Pompei mănânci pâine, la Nuceria vei bea”
- Dedication of the amphitheatre at Pompeii (CIL X, 852) – baza de date „Judaism and Rome” (proiect ERC) – inscripția amfiteatrului: C. Quinctius Valgus și M. Porcius l-au construit pe banii lor; pe la 70 î.Hr.; plăcile sunt la locul lor
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Anfiteatro – amfiteatrul: lupte de gladiatori, arenă eliptică; cel de piatră de la Pompei
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Colosseo – Colosseumul, inaugurat de Titus în anul 80
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Circo – circul roman, clădire pentru curse de care
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Insula – insula: casă de închiriat cu 4–5 etaje, cu prăvălii la stradă, în orașele mari
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Terme – termele: băi calde și reci, cu palestre; încălzirea pardoselii pe stâlpișori de cărămidă (hipocaust)
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Basilica – bazilica romană: loc de întâlniri, de afaceri și de judecată, deschis spre for
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Clientela – patron și client
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Acquedotto – apeductele romane, duse pe arcade
- Res Gestae Divi Augusti, cap. 15, traducere engleză de F. W. Shipley, Loeb Classical Library, 1924 (LacusCurtius) – ceva mai mult de 200.000 de oameni primeau grâu de la stat la Roma
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Annona – împărțirile de grâu gratuite sau ieftine la Roma; praefectus annonae
- Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, „Edificiul roman cu mozaic” – descoperirea din 1959; cele trei terase; sala de vreo 2.000 mp și cei vreo 400 mp de mozaic păstrați; cele unsprezece încăperi boltite și încărcătura găsită în ele
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Daci – Ulpia Traiana Sarmizegetusa: for, temple, amfiteatru, terme, locuințe
- Treccani, Dizionario di Storia, articolul Kushana – Kujula Kadphises ajunge în ținutul Taxilei în 77–79
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Ban Chao – campaniile lui Ban Chao în Asia Centrală, din anul 73
- Lex – Danmarks Nationalleksikon, articolul Cloaca Maxima (K. Slej); Store norske leksikon, articolul Cloaca Maxima (E. Østby) – Cloaca Maxima: cel mai vechi și mai însemnat canal al Romei; scurgea în Tibru apa dintre coline; în vremea împăraților, terme și latrine publice legate la el
Din programă: SS 3.3 „Roma antică. De la Regalitate la Imperiu: expansiune și romanizare”. Competențe specifice urmărite: 2.1, 2.2.