Istorie IX

Capitolul 2 · Zorii civilizațieiLecția 2.5TC Pentru toate profilurile · în plus față de profilul tău

Mesopotamia și Egiptul Antic. Structuri politice, societate și economie

Darul Nilului: regatul faraonilor

PreistorieAntichitateEvul MediuEpoca modernă10000 î.Hr.3500 î.Hr.1000 î.Hr.1 d.Hr.10001725// înainte de 3500 î.Hr., scara este comprimatăPreistorieAntichitateEvul MediuEpoca modernă10000 î.Hr.1000 î.Hr.10003500 î.Hr.1 d.Hr.1725// înainte de 3500 î.Hr.,scara este comprimată
c. 3100–1069 î.Hr. · Antichitate

Cum a putut un singur rege să adune zeci de mii de oameni la o piramidă?

Mâine am testzece întrebări din capitolul 2

În același timp, în altă parte
  • Anglia. Pe la 2500 î.Hr., cam în aceeași generație cu piramidele de la Giza, la Stonehenge sunt ridicate pietrele mari ale cercului. sursa
  • Mesopotamia. Între 2500 și 2350 î.Hr., regii primei dinastii din Ur sunt îngropați în morminte bogate, cu podoabe de aur și cu slujitori puși alături. sursa

Înainte să citești: tu ce crezi?

Cine a ridicat piramidele de la Giza?

Vezi răspunsul

Țărani și meșteri egipteni. Lângă piramide, arheologii au dezgropat orașul lucrătorilor: dormitoare lungi, brutării, munți de oase de vită, de oaie și de capră și un cimitir al lor. Erau între 20.000 și 30.000 de oameni, plătiți în pâine și bere. Echipele își scriau numele pe blocuri: „Prietenii lui Khufu”, „Bețivii lui Menkaure”. Munca era o datorie față de rege, de la care un țăran nu se putea da înapoi.

Spre sfârșitul domniei faraonului Khufu, un supraveghetor pe nume Merer își nota pe papirus fiecare zi. Cu vreo 40 de oameni și o barcă, ducea blocuri de calcar alb de la cariera Tura la „Orizontul lui Khufu”: Marea Piramidă, aflată aproape de sfârșit. Făcea două-trei drumuri la zece zile. Jurnalul lui a fost găsit în 2013 și face parte din cea mai veche arhivă de papirusuri descoperită până acum în Egipt.

Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.

Un fluviu în deșertCe s-a întâmplat

Egiptul este o fâșie de pământ negru de-a lungul Nilului, între două deșerturi. Ploaie aproape că nu cade. În fiecare vară, fluviul se revărsa și, la retragere, lăsa pe maluri un mâl roditor. Anul egiptean avea de aceea trei anotimpuri: revărsarea, ieșirea pământului din apă și secerișul. Grecul Herodot, care a călătorit în Egipt în secolul al V-lea î.Hr., a scris că țara este „un dar al fluviului”. Herodot, Istorii II, 5, pe la 430 î.Hr.: a călătorit în Egipt și a văzut el însuși țara. Cele trei anotimpuri: calendarul egiptean.

Țăranii cultivau grâu, orz și in și creșteau vite. Meșteșugarii făceau vase, țesături de in, unelte de cupru și papirus, foaia de scris făcută din tulpina unei plante de baltă. Nilul era și drumul țării: pe el coborau piatra, grânele și oamenii. Cuprul și pietrele scumpe erau aduse prin expediții ale regelui, din Sinai și din Nubia, iar lemnul bun venea cu corăbiile de la Byblos, pe coasta Libanului de azi. Acesta era comerțul Egiptului.

Regatul și faraonulCe s-a întâmplat

Pe la 3100 î.Hr., valea Nilului (Egiptul de Sus) și Delta (Egiptul de Jos) au fost unite sub un singur rege; tradiția îl numește Menes, iar o paletă de piatră îl arată biruitor pe regele Narmer. Capitala a fost așezată la Memfis, între cele două țări. Egiptul a fost de la început un regat: o țară întreagă, cu multe orașe și sate, condusă de un singur rege. Paleta lui Narmer, la Muzeul Egiptean din Cairo. Unirea a fost un proces lung; anul 3100 este un reper rotunjit.

Regele Egiptului este numit faraon. Egiptenii credeau că este întruparea zeului Horus și fiul zeului soarelui, Ra: era deci rege și zeu. Stăpânea tot pământul, comanda armata și era marele preot. Îl ajuta un vizir, cel dintâi dregător, adică cel mai înalt slujbaș al regelui. Țara era împărțită în ținuturi numite nome, fiecare cu un guvernator. Scribii măsurau ogoarele, numărau vitele și strângeau dările în grâne. Dedesubt veneau preoții, meșteșugarii și, cei mai mulți, țăranii.

Istoricii împart cei aproape 3.000 de ani ai Egiptului antic în trei mari epoci de unitate: Regatul Vechi (pe la 2650–2130 î.Hr.), vremea piramidelor; Regatul Mijlociu (pe la 2055–1650 î.Hr.), cu capitala la Teba; Regatul Nou (pe la 1550–1069 î.Hr.), când Egiptul a stăpânit din Nubia până în Siria. Între ele, țara s-a fărâmițat de fiecare dată. Împărțire făcută de istoricii moderni; anii sunt repere rotunjite, de aceea „pe la”.

Pentru curioși

Cuvântul „faraon” vine din egipteanul per-aa, „casa cea mare”, adică palatul. Abia în Regatul Nou a ajuns să-l numească pe rege însuși. Regii care au ridicat piramidele nu au fost numiți așa de supușii lor.

Harta Egiptului între 3100 și 1069 î.Hr.: Nilul curge de la sud la nord, prin deșert, și se varsă în Marea Mediterană prin Deltă. În nord, Egiptul de Jos, cu Delta; la vârful Deltei, Memfis, capitala, și Giza, cu piramidele. În sud, Egiptul de Sus, cu Teba. Pe țărmul Mării Roșii, portul de la Wadi el-Jarf, unde a fost găsit jurnalul lui Merer. La răsărit, Sinai; la sud, Nubia. Harta Egiptului între 3100 și 1069 î.Hr.: Nilul curge de la sud la nord, prin deșert, și se varsă în Marea Mediterană prin Deltă. În nord, Egiptul de Jos, cu Delta; la vârful Deltei, Memfis, capitala, și Giza, cu piramidele. În sud, Egiptul de Sus, cu Teba. Pe țărmul Mării Roșii, portul de la Wadi el-Jarf, unde a fost găsit jurnalul lui Merer. La răsărit, Sinai; la sud, Nubia. Egiptul faraonilor, 3100–1069 î.Hr. Marea Mediterană Marea Roșie Egiptul de Jos Egiptul de Sus Sinai Nubia Nil Giza Memfis Teba Wadi el-Jarf 200 km
Figura 1Egiptul este valea Nilului, între două deșerturi: Egiptul de Jos este Delta, iar Egiptul de Sus, valea. Memfis stă între cele două țări. Wadi el-Jarf, unde a fost găsit jurnalul lui Merer, este un port la Marea Roșie. Coasta și cursul Nilului sunt cele de azi; brațele Deltei nu sunt desenate.

Zeii și viața de apoiCe s-a întâmplat

Egiptenii erau politeiști. Îl cinsteau pe Ra, zeul soarelui, despre care credeau că străbate cerul într-o barcă. Povesteau că Osiris, un rege bun, a fost ucis și tăiat în bucăți de fratele său Seth, că soția lui, Isis, i-a adunat trupul și l-a readus la viață și că de atunci el domnește peste lumea morților. Credeau că omul trăiește mai departe după moarte dacă trupul i se păstrează. De aceea, trupul era uscat, uns cu rășini și înfășurat în fâșii de pânză: aceasta este mumificarea. O piramidă este mormântul unui faraon; cele mai mari au fost ridicate în Regatul Vechi.

Cine a ridicat piramideleDe unde știm

La Giza, lângă Cairo, stau piramidele a trei faraoni: Khufu, fiul său Khafre și nepotul său Menkaure; grecii le-au spus Keops, Kefren și Mikerinos. Marea Piramidă a lui Khufu (pe la 2589–2566 î.Hr.) avea 146,5 m și a fost cea mai înaltă clădire din lume timp de 3.800 de ani. Herodot scrie că la ea au muncit câte 100.000 de oameni, schimbați la trei luni, timp de douăzeci de ani, și că faraonul a fost un asupritor. Herodot, Istorii, II, 124, pe la 430 î.Hr., la vreo 2.100 de ani după Khufu: scrie ce i-au spus preoții egipteni.

Săpăturile spun altceva. La sud de piramide, echipa arheologului Mark Lehner a găsit în 1991 primele brutării ale unui oraș al lucrătorilor, iar Zahi Hawass a săpat cimitirul lor. Arheologii socotesc că erau între 20.000 și 30.000 de egipteni, plătiți în pâine și bere, fiindcă bani nu existau. Dormeau în săli lungi, mâncau pâine coaptă în forme de lut și multă carne de vită. Echipele aveau nume, ca „Prietenii lui Khufu”. Brutăriile, sălile și oasele de la Giza (echipa AERA); jurnalul lui Merer, papirus la Muzeul Egiptean din Cairo. Numărul: o estimare.

Pentru curioși

Jurnalul lui Merer a fost găsit de egiptologul francez Pierre Tallet la Wadi el-Jarf, un port de pe țărmul Mării Roșii, de unde corăbiile regelui plecau spre minele de cupru și de turcoaz din Sinai. Tot acolo scrie că echipa primea de la Heliopolis, pentru o lună, 40 de saci de pâine.

Papirusul își numără anul după numărătoarea vitelor, cum se obișnuia: este „anul de după a treisprezecea numărătoare”. Pierre Tallet îl socotește al 26-lea an al lui Khufu, ultimul cunoscut al domniei. Lista de regi de pe papirusul de la Torino îi dă lui Khufu 23 de ani, cât cuprind și anii 2589–2566 î.Hr., folosiți de obicei. Anii aceștia sunt deci un reper: după jurnalul lui Merer, domnia a ținut mai mult.

Lucrătorii de la Giza nu erau sclavi, dar nici nu veneau de bunăvoie. Munca pentru rege era o datorie a satelor, ca o dare plătită cu brațele. Zahi Hawass, care a săpat cimitirul lucrătorilor, vede în schelete urmele unei munci primejdioase.

Două casete despre cei care au ridicat Marea Piramidă. Prima, cu contur din linii lungi și scurte, a scris cineva mai târziu: Herodot, la 2.100 de ani după Khufu, vorbește de 100.000 de oameni, schimbați la trei luni, timp de 20 de ani. A doua, cu contur plin, s-a păstrat: la Giza s-au găsit urmele a 20.000–30.000 de lucrători, cu brutăriile lor. Două casete despre cei care au ridicat Marea Piramidă. Prima, cu contur din linii lungi și scurte, a scris cineva mai târziu: Herodot, la 2.100 de ani după Khufu, vorbește de 100.000 de oameni, schimbați la trei luni, timp de 20 de ani. A doua, cu contur plin, s-a păstrat: la Giza s-au găsit urmele a 20.000–30.000 de lucrători, cu brutăriile lor. a scris cineva mai târziu Herodot, după 2.100 de ani: 100.000 de oameni, 20 de ani dar s-a păstrat Săpăturile de la Giza: 20.000–30.000 de lucrători, brutării
Figura 2Două numere pentru aceiași lucrători. Al lui Herodot vine din ce i-au spus preoții, la vreo 2.100 de ani după Khufu; al arheologilor, din orașul lucrătorilor săpat la Giza.

De ce un regatDe ce

Nilul uda toată țara în același timp și o lega de la un capăt la altul: cine stăpânea fluviul stăpânea Egiptul. Deșerturile îl apărau de năvăliri. De aceea, un singur rege a putut ține sub ascultare o țară lungă de vreo mie de kilometri. Revărsarea dădea grâne peste nevoile satelor, iar scribii le strângeau în hambarele regelui. În lunile în care ogoarele stăteau sub apă, țăranii puteau fi chemați la muncă și hrăniți din aceste hambare. Fiindcă supușii credeau că faraonul este zeu și că de mormântul lui atârnă buna rânduială a lumii, chemarea era ascultată. Piramida se sprijină deci pe trei lucruri: surplusul, scribii și credința. Explicație a istoricilor, din așezarea orașului lucrătorilor, din jurnalul lui Merer (lunile iulie–noiembrie) și din textele religioase.

Exercițiu de tip test

Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.

Sursa A Jurnalul lui Merer (papirusul Jarf B)

Ce fel de sursă
text
Cine
Merer, supraveghetor al unei echipe de vreo 40 de oameni, sau scribul echipei
Când a fost făcută
în „anul de după a treisprezecea numărătoare a vitelor” din domnia lui Khufu (anul 26, după Pierre Tallet), pe la mijlocul secolului al XXVI-lea î.Hr., chiar în zilele despre care vorbește
Despre ce moment vorbește
transportul blocurilor de calcar de la Tura la Marea Piramidă, în ultimii ani ai lui Khufu
Unde se află azi
Egipt; găsit în 2013 la Wadi el-Jarf, pe țărmul Mării Roșii, și publicat în 2017 de Pierre Tallet la Institutul Francez de Arheologie Orientală din Cairo
Traducere
traducere de lucru după versiunea engleză a lui Colin Clement din P. Tallet, Les papyrus de la mer Rouge I. Le « journal de Merer », Cairo, IFAO, 2017, anexa I (secțiunea B I)

Ziua 26: Supraveghetorul Merer pleacă împreună cu echipa lui de la Tura, încărcat cu piatră, spre Orizontul lui Khufu; petrece noaptea la Bazinul lui Khufu. Ziua 27: ridică pânzele de la Bazinul lui Khufu, plutește spre Orizontul lui Khufu, încărcat cu piatră, petrece noaptea la Orizontul lui Khufu. Ziua 28: pleacă dimineața de la Orizontul lui Khufu; plutește în susul fluviului spre Tura. Ziua 29: Supraveghetorul Merer își petrece ziua cu echipa lui cărând pietre la Tura; petrece noaptea la Tura.

Ce poate dovedi Dovedește că, în ultimii ani ai lui Khufu, echipe cu nume și cu șefi duceau piatră pe Nil, de la cariera Tura la piramidă, după un program ținut în scris zi de zi.

Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi singur câți oameni au lucrat în total la piramidă, cum au fost ridicate blocurile și ce credeau lucrătorii despre munca lor: este jurnalul unei singure echipe, pe câteva luni.

Sursa B Istorii, cartea a II-a, capitolul 124

Ce fel de sursă
text
Cine
Herodot din Halicarnas, istoric grec, care a călătorit în Egipt și a stat de vorbă cu preoții
Când a fost făcută
pe la 430 î.Hr., la vreo 2.100 de ani după domnia lui Khufu
Despre ce moment vorbește
domnia lui Khufu (Keops) și ridicarea Marii Piramide, în secolul al XXVI-lea î.Hr.
Unde se află azi
Textul s-a păstrat în manuscrise medievale grecești, copiate din secolul al X-lea încoace
Traducere
traducere de lucru după versiunea engleză a lui G. C. Macaulay, The History of Herodotus, Londra, 1890 (Wikisource)

Keops, ajuns rege peste ei, i-a adus la tot felul de rele: a închis toate templele (…), apoi a poruncit tuturor egiptenilor să muncească pentru el. Unii au fost puși să tragă pietre din carierele din munții Arabiei până la Nil, iar altora le-a poruncit să primească pietrele, după ce erau trecute peste fluviu cu bărcile (…). Lucrau câte o sută de mii de oameni deodată, câte trei luni fiecare rând (…). Pentru ridicarea piramidei înseși au trecut douăzeci de ani.

Ce poate dovedi Arată ce se povestea în Egipt despre Khufu la două mii de ani după moartea lui și că grecii știau de carierele de peste Nil și de bărcile cu piatră.

Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi nici numărul de 100.000 de oameni, nici că faraonul a închis templele: Herodot scrie din auzite, la 2.100 de ani după fapte.

Cerințe

  1. Numiți faraonul precizat în sursa A. (2 puncte)

    Arată baremul

    Faraonul precizat în sursa A este Khufu (Keops).

  2. Precizați, din sursa B, numărul de ani în care a fost ridicată piramida. (2 puncte)

    Arată baremul

    Potrivit sursei B, piramida a fost ridicată în douăzeci de ani.

  3. Menționați, din sursa A, două informații referitoare la transportul pietrei. (6 puncte)

    Arată baremul

    Oricare două: piatra era încărcată la Tura; era dusă cu barca spre Orizontul lui Khufu; drumul ținea două zile, cu o noapte la Bazinul lui Khufu; echipa se întorcea în susul fluviului și căra din nou pietre. Câte 3 puncte pentru fiecare informație.

  4. Scrieți litera sursei care susține că faraonul și-a asuprit supușii. (3 puncte)

    Arată baremul

    Litera B: Keops „i-a adus la tot felul de rele”.

  5. Scrieți o relație cauză–efect stabilită între două informații selectate din sursa B, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (7 puncte)

    Arată baremul

    Cauză: Keops „a poruncit tuturor egiptenilor să muncească pentru el”. Efect: „Lucrau câte o sută de mii de oameni deodată”. Deoarece regele a poruncit tuturor egiptenilor să muncească pentru el, la piramidă au lucrat, după Herodot, câte o sută de mii de oameni deodată. Se primește și altă relație corectă între două informații din sursă, de pildă: cauză – Keops „a poruncit tuturor egiptenilor să muncească pentru el”; efect – „Unii au fost puși să tragă pietre din carierele din munții Arabiei până la Nil”.

  6. Formulați un punct de vedere referitor la încrederea pe care o merită fiecare dintre cele două surse și susțineți-l cu o informație despre ele. (5 puncte)

    Arată baremul

    Punct de vedere: pentru felul în care se lucra la piramidă, sursa A merită mai multă încredere decât sursa B. Informație: sursa A a fost scrisă chiar în zilele muncii, de un om care conducea o echipă, pe când sursa B a fost scrisă la vreo 2.100 de ani după Khufu, din ce i s-a povestit lui Herodot. 2 puncte pentru punctul de vedere, 3 pentru informația care îl susține.

Comparație

Orașul-stat din Mesopotamia și regatul Egiptului

  1. Criteriile

    Aleg patru criterii: cât de întins este statul, cine îl conduce, ce este conducătorul față de zei, ce fluviu îl hrănește.

  2. Tabelul

    Orașul-stat sumerian (Ur, Uruk): un oraș cu satele din jur; un rege pentru fiecare oraș; regele cârmuiește în numele zeului orașului; Tigrul și Eufratul, cu canale de irigație. Regatul Egiptului: toată valea Nilului, cu multe orașe; un singur faraon; faraonul este el însuși socotit zeu; Nilul, cu revărsarea de fiecare vară.

  3. O asemănare

    Atât orașele-stat din Mesopotamia, cât și regatul Egiptului au crescut pe malul unor fluvii și au trăit dintr-o agricultură care dădea surplus.

  4. O deosebire

    În Mesopotamia fiecare oraș-stat avea regele lui, în timp ce Egiptul întreg asculta de un singur faraon. Regele mesopotamian cârmuia în numele unui zeu, în timp ce faraonul era socotit el însuși zeu.

  5. Concluzia

    Orașul-stat și regatul sunt două modele politice deosebite prin întindere și prin puterea conducătorului, născute din aceeași agricultură de fluviu.

Pe scurt

  1. Egiptul trăia din revărsarea de fiecare vară a Nilului, care lăsa mâl roditor; Herodot l-a numit „un dar al fluviului”.
  2. Pe la 3100 î.Hr., Egiptul de Sus și Egiptul de Jos au fost unite într-un regat, cu capitala la Memfis.
  3. Faraonul era socotit rege și zeu; îl ajutau vizirul, guvernatorii nomelor și scribii, iar cei mai mulți supuși erau țărani.
  4. Istoria Egiptului are trei mari epoci: Regatul Vechi (pe la 2650–2130 î.Hr.), Regatul Mijlociu (pe la 2055–1650 î.Hr.) și Regatul Nou (pe la 1550–1069 î.Hr.).
  5. Egiptenii erau politeiști (Ra, Osiris, Isis), credeau în viața de apoi și își mumificau morții; piramidele de la Giza sunt mormintele faraonilor Khufu, Khafre și Menkaure.
  6. Piramidele au fost ridicate de țărani și meșteri egipteni, între 20.000 și 30.000, hrăniți de rege; Herodot, care scrie după 2.100 de ani, vorbește de 100.000 de oameni asupriți.
Fișă de lucruCaietul meu

Greșeli frecvente

  • GreșitPiramidele au fost construite de sclavi.

    CorectAu fost ridicate de țărani și meșteri egipteni, organizați pe echipe și hrăniți de rege cu pâine, bere și carne. Munca era o datorie față de faraon, dar lucrătorii nu erau sclavi.

  • GreșitEgiptul antic a fost la fel de la început până la sfârșit.

    CorectA durat aproape 3.000 de ani și a trecut prin trei epoci de unitate (Regatul Vechi, Mijlociu și Nou), despărțite de vremuri în care țara s-a fărâmițat. Piramidele de la Giza sunt numai din Regatul Vechi.

  • GreșitFaraonul era doar un rege foarte puternic.

    CorectEgiptenii îl socoteau zeu: întruparea lui Horus și fiul lui Ra. De aceea ascultarea de el era și o datorie religioasă.

Verifică-te

Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.

  1. De ce a numit Herodot Egiptul „un dar al fluviului”?

    Răspuns

    b) Pentru că revărsarea Nilului lăsa mâlul din care trăia toată țara. Într-o țară aproape fără ploaie, ogoarele există numai unde ajunge revărsarea. Fără Nil, Egiptul ar fi deșert.

  2. Ce era un vizir?

    Răspuns

    c) Cel dintâi dregător al faraonului. Vizirul conducea treburile țării în numele faraonului; nomele aveau guvernatorii lor.

  3. În ce epocă au fost ridicate piramidele de la Giza?

    Răspuns

    d) În Regatul Vechi, pe la 2550 î.Hr. Khufu a domnit pe la 2589–2566 î.Hr., în Regatul Vechi. Regatul Nou este vremea templelor de la Teba, cu o mie de ani mai târziu.

  4. [Ziua 4:] șeful celor șase, Idjeru, se întoarce de la Heliopolis cu 40 de saci și o măsură mare de pâine, în timp ce Aleșii cară pietre la Tura.

    Jurnalul lui Merer, papirus de la sfârșitul domniei lui Khufu (secolul al XXVI-lea î.Hr.); traducere de lucru după P. Tallet, 2017, anexa I

    Ce arată fragmentul despre lucrătorii care cărau piatră pentru piramidă?

    Răspuns

    a) Că primeau hrană adusă anume pentru ei, din alt oraș. Pâinea vine de la Heliopolis, cu o barcă trimisă anume: echipa este hrănită de rege. Bani nu existau în Egiptul acelei vremi.

  5. Așază în ordinea timpului, de la cel mai vechi la cel mai nou.

    Răspuns

    Ordinea în timp:

    1. Egiptul de Sus și cel de Jos sunt unite (3100 î.Hr.)
    2. Khufu ajunge faraon (2589 î.Hr.)
    3. Începe Regatul Mijlociu (2055 î.Hr.)
    4. Începe Regatul Nou (1550 î.Hr.)
    5. Herodot scrie despre piramide (430 î.Hr.)

    Unirea (pe la 3100) vine înaintea piramidelor (Khufu, din 2589); urmează Regatul Mijlociu (2055) și cel Nou (1550). Herodot scrie abia pe la 430 î.Hr.

  6. Oraș-stat sumerian sau regatul Egiptului? Pune fiecare trăsătură la locul ei.

    Răspuns

    Oraș-stat (Mesopotamia): Un rege pentru fiecare oraș; Templul stă pe un zigurat; Ogoare udate prin canale din Tigru și Eufrat.

    Regat (Egipt): Un singur faraon pentru toată țara; Conducătorul este socotit zeu; Țara este împărțită în nome.

    Mesopotamia era împărțită în orașe care se conduceau singure; Egiptul era o singură țară, cu un rege-zeu și cu ținuturi conduse de guvernatori.

  7. Menționează o asemănare și două deosebiri între orașul-stat din Mesopotamia și regatul Egiptului.

    Un răspuns bun

    Asemănare: atât orașele-stat din Mesopotamia, cât și regatul Egiptului au crescut pe malul unor fluvii și au trăit dintr-o agricultură care dădea surplus. Prima deosebire: în Mesopotamia fiecare oraș-stat avea regele lui, în timp ce Egiptul întreg asculta de un singur faraon. A doua deosebire: regele mesopotamian cârmuia în numele zeului orașului, în timp ce faraonul era socotit el însuși zeu.

    Asemănarea și deosebirile se scriu pe criterii (întindere, conducător, legătura cu zeii), în propoziții întregi, cu „atât… cât și” și „în timp ce”.

Termeni

regat
Stat condus de un rege; în Egipt, o țară întreagă, cu multe orașe și sate, sub un singur conducător.
faraon
Regele Egiptului antic, socotit de supuși și zeu.
vizir
Cel dintâi dregător al faraonului, care conducea treburile țării.
nomă
Ținut al Egiptului antic, condus de un guvernator în numele faraonului.
scrib
Om care știa să scrie și să socotească; în Egipt măsura ogoarele și strângea dările.
piramidă
Mormânt al unui faraon, cu patru fețe care se unesc într-un vârf; cele mai mari, de piatră, sunt din Regatul Vechi.
mumificare
Uscarea și îmbălsămarea trupului unui mort, ca să se păstreze pentru viața de apoi.
politeism
Credința în mai mulți zei.
Surse și legătura cu programa

Din programă: TC 2.2 „Mesopotamia și Egiptul Antic. Structuri politice, societate și economie”; SS 2.2 „Mesopotamia și Egiptul Antic. Structuri politice, societate și economie”; FIL 2.2 „Mesopotamia și Egiptul Antic. Modele politice, societate și economie”. Competențe specifice urmărite: 3.1.