Capitolul 1 · Laboratorul istorieiLecția 1.2TC Pentru toate profilurile · în plus față de profilul tău
Timp, spațiu istoric, concepte
De ce s-a întâmplat? Eveniment, proces, cauză, punct de vedere
Cum explici un fapt din trecut când îl povestește numai învingătorul?
Mâine am testzece întrebări din capitolul 1
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
În același timp, în altă parte
- China. În anul 105, Cai Lun, un înalt slujbaș de la curtea împăratului, pune la punct un fel de a face hârtie din fibre de scoarță și din cârpe. sursa
- Arabia. Cam în anul în care Dacia devine provincie, guvernatorul roman al Siriei supune ținutul din jurul orașului Petra, care intră și el în imperiu. sursa
Înainte să citești: tu ce crezi?
Împăratul Traian a scris el însuși o carte despre războaiele sale cu dacii. Cât s-a păstrat din ea?
Vezi răspunsul
O singură propoziție: „inde Berzobim, deinde Aizi processimus”, adică „de acolo am înaintat la Berzobis, apoi la Aizis”. A păstrat-o gramaticul Priscian, care o dă ca exemplu într-o lecție de limbă latină. Restul cărții s-a pierdut. La Ostia s-a găsit în 1932 altceva: un fragment de calendar din care se cunoaște ziua inaugurării Columnei, 12 mai 113.
La Roma, în Forul lui Traian, stă în picioare din anul 113 o coloană de marmură înaltă de aproape 30 de metri. Pe ea urcă în spirală o bandă sculptată lungă de vreo 200 de metri, cu circa 2.500 de figuri: războaiele împăratului Traian cu dacii, din 101–102 și 105–106. Tot ce se vede acolo a fost comandat de învingător.
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
Eveniment, proces și locul lorCe s-a întâmplat
Un eveniment se petrece într-un timp scurt și are o dată: bătălia de la Maraton, în 490 î.Hr.; inaugurarea Columnei lui Traian, la 12 mai 113. Un proces istoric este o schimbare care ține zeci sau sute de ani și nu are o zi anume. După ce Dacia a ajuns provincie romană, în 106, Traian a întemeiat acolo orașe, iar locuitorii au deprins cu timpul latina, legile și moneda Romei. Procesul se numește romanizare și s-a petrecut în toate provinciile imperiului. Pe o axă a timpului, evenimentul este un punct, iar procesul o bandă. Romanizarea se deduce din inscripțiile latine și din săpăturile din provincie; orașele lui Traian le pomenește Cassius Dio, pe la 200–222.
Spațiul istoric este locul unde se petrece faptul: războaiele din 101–106 s-au purtat mai ales la nord de Dunăre, pe pământul dacilor. Spațiul de civilizație, numit și spațiu cultural, este întinderea pe care oamenii au același fel de a trăi, de a scrie și de a construi: lumea greacă, lumea romană, mai târziu lumea islamică. Odată cucerită, Dacia a intrat în lumea romană.
Imaginea capitolului, „Măsoară distanța în timp”, aici ca instrument: linia timpului cu evenimentele și perioadele din carte; trei dintre ele, alese, cu distanțele în ani dintre ele.

Aceleași date, ca tabel
- Cleopatra a trăit mai aproape în timp de primul om pe Lună decât de construirea Marii Piramide: cel mult 2.037 de ani față de cel puțin 2.411.
- Columna lui Traian este mai aproape în timp de primul om pe Lună decât de construirea Marii Piramide: 1.856 de ani față de cel puțin 2.592.
- Cucerirea Constantinopolului de către otomani este mai aproape în timp de primul om pe Lună decât de sfârșitul Imperiului Roman de Apus: 516 ani față de 977.
- Primul om pe Lună este mai aproape în timp de primul iPhone decât de primul zbor al fraților Wright: 38 de ani față de 66.
- Începutul Imperiului Aztec este mai aproape în timp de anul convențional al Universității din Bologna decât de primul om pe Lună: 340 de ani față de 541.
- Dispariția ultimilor mamuți este mai aproape în timp de construirea Marii Piramide decât de viața Cleopatrei: cel mult 600 de ani față de cel puțin 1.931.
| Eveniment sau perioadă | Când | Pe ce se sprijină data |
|---|---|---|
| Sanctuarele de la Göbekli Tepe | 9600–8200 î.Hr. | dedus de istorici |
| Perioada Uruk târzie: primele tăblițe scrise | c. 3400–3100 î.Hr. | dedus de istorici |
| Ötzi, omul din gheață | 3350–3100 î.Hr. | dedus de istorici |
| Unificarea Egiptului | c. 3100 î.Hr. | dedus de istorici |
| Stonehenge: primul șanț circular | c. 3000 î.Hr. | dedus de istorici |
| Marea Piramidă a lui Keops | c. 2600–2480 î.Hr. | dedus de istorici |
| Stonehenge: ridicarea pietrelor mari | c. 2500 î.Hr. | dedus de istorici |
| Ultimii mamuți lânoși, pe insula Vranghel | c. 2000 î.Hr. | dedus de istorici |
| Domnia lui Hammurabi | c. 1792–1750 î.Hr. | dedus de istorici |
| Domnia lui Tutankhamon | c. 1336–1327 î.Hr. | dedus de istorici |
| Căderea Troiei, după tradiția greacă | 1184 î.Hr. | nu se știe sigur |
| Primele Jocuri Olimpice, după tradiție | 776 î.Hr. | nu se știe sigur |
| Întemeierea Romei, după tradiție | 753 î.Hr. | nu se știe sigur |
| Histria: data din cronica lui Eusebiu | 657 î.Hr. | nu se știe sigur |
| Histria: cea mai veche ceramică din zona sacră | 625–601 î.Hr. | dedus de istorici |
| Reformele lui Solon la Atena | 594 î.Hr. | a scris cineva mai târziu, la peste 260 de ani |
| Viața lui Confucius | 551–479 î.Hr. | a scris cineva mai târziu, la aproape 400 de ani |
| Începutul Republicii Romane, după tradiție | 509 î.Hr. | nu se știe sigur |
| Reformele lui Clistene: democrația ateniană | c. 508 î.Hr. | a scris cineva mai târziu, la vreo 80 de ani (Herodot) și la peste 170 (Constituția atenienilor) |
| Bătălia de la Maraton | 490 î.Hr. | a scris cineva, din vremea aceea |
| Termopile și Salamina | 480 î.Hr. | a scris cineva, din vremea aceea |
| Construirea Partenonului | 447–438 î.Hr. | s-a păstrat |
| Războiul peloponesiac | 431–404 î.Hr. | a scris cineva, din vremea aceea |
| Moartea lui Socrate | 399 î.Hr. | a scris cineva, din vremea aceea |
| Campaniile lui Alexandru cel Mare | 334–323 î.Hr. | a scris cineva mai târziu, la aproape 300 de ani (Diodor) și la vreo 450 (Arrian) |
| Domnia lui Ashoka în India | c. 274–232 î.Hr. | dedus de istorici |
| Războaiele punice | 264–146 î.Hr. | a scris cineva: sfârșitul, din vremea aceea; începutul, mai târziu, la peste 100 de ani |
| Unificarea Chinei sub Qin Shi Huangdi | 221 î.Hr. | a scris cineva mai târziu, la 130 de ani |
| Decretul de pe Piatra din Rosetta | 196 î.Hr. | s-a păstrat |
| Viața Cleopatrei a VII-a | 69–30 î.Hr. | a scris cineva mai târziu, la vreo 130–150 de ani |
| Domnia lui Burebista | c. 60–44 î.Hr. | dedus de istorici |
| Asasinarea lui Cezar | 44 î.Hr. | a scris cineva, din vremea aceea |
| Bătălia de la Actium | 31 î.Hr. | a scris cineva, din vremea aceea |
| Octavian devine Augustus | 27 î.Hr. | s-a păstrat |
| Ovidiu, exilat la Tomis | 8 | a scris cineva, din vremea aceea |
| Erupția Vezuviului îngroapă Pompeiul | 79 | a scris cineva, din vremea aceea |
| Inaugurarea Colosseumului | 80 | a scris cineva, din vremea aceea |
| Războaiele dacice ale lui Traian | 101–106 | a scris cineva mai târziu, la vreo 100–120 de ani |
| Columna lui Traian | 113 | s-a păstrat |
| Edictul lui Caracalla: cetățenie pentru oamenii liberi | 212 | s-a păstrat |
| Perioada clasică a orașelor maya | c. 250–900 | dedus de istorici |
| Retragerea aureliană din Dacia | c. 271–275 | dedus de istorici |
| Edictul de la Milano | 313 | a scris cineva, din vremea aceea |
| Conciliul de la Niceea | 325 | a scris cineva, din vremea aceea |
| Constantinopol devine capitală | 330 | a scris cineva, din vremea aceea |
| Împărțirea Imperiului Roman | 395 | a scris cineva, din vremea aceea |
| Vizigoții lui Alaric jefuiesc Roma | 410 | a scris cineva, din vremea aceea |
| Tezaurul de la Pietroasele, îngropat | c. 450 | dedus de istorici |
| Sfârșitul Imperiului Roman de Apus | 476 | a scris cineva: solia din 476, din vremea aceea; detronarea, mai târziu, la vreo 75 de ani |
| Domnia lui Iustinian | 527–565 | a scris cineva, din vremea aceea |
| Construirea Sfintei Sofia | 532–537 | s-a păstrat |
| Dinastia Tang în China | 618–907 | a scris cineva: sfârșitul, din vremea aceea; începutul, mai târziu, la 327 de ani |
| Hegira: de la Mecca la Medina | 622 | a scris cineva mai târziu, la vreo 130–145 de ani (Ibn Ishaq), în forma lui Ibn Hisham, la vreo 200 |
| Califatul omeiad | 661–750 | a scris cineva mai târziu, la 165 de ani |
| Bătălia de la Poitiers | 732 | a scris cineva, din vremea aceea |
| Califatul abbasid | 750–1258 | a scris cineva: începutul, mai târziu, la 165 de ani; sfârșitul, din vremea aceea |
| Întemeierea Bagdadului | 762 | a scris cineva mai târziu, la cel mult 136 de ani (al-Yaqubi) și la 153 (al-Tabari) |
| Încoronarea lui Carol cel Mare | 800 | a scris cineva, din vremea aceea |
| Imperiul Khmer, cu capitala la Angkor | c. 802–1431 | dedus de istorici |
| Tratatul de la Verdun | 843 | a scris cineva, din vremea aceea |
| Întemeierea abației de la Cluny | 910 | s-a păstrat |
| Otto I, încoronat împărat | 962 | a scris cineva, din vremea aceea |
| Creștinarea Rusiei kievene | 988 | a scris cineva mai târziu, la vreo 125 de ani |
| Ștefan I, încoronat rege al Ungariei | 1000 | a scris cineva mai târziu, la vreo 100 de ani |
| Marea Schismă: reper convențional | 1054 | a scris cineva, din vremea aceea |
| Bătălia de la Hastings | 1066 | a scris cineva, din vremea aceea |
| Domesday Book | 1086 | s-a păstrat |
| Universitatea din Bologna: an convențional | 1088 | nu se știe sigur |
| Prima cruciadă | 1095–1099 | a scris cineva, din vremea aceea |
| Oxford: primele dovezi de predare | c. 1096 | dedus de istorici |
| Marele Zimbabwe | c. 1100–1499 | dedus de istorici |
| Corul gotic de la Saint-Denis | 1140–1144 | a scris cineva, din vremea aceea |
| Începe șantierul Notre-Dame din Paris | 1163 | nu se știe sigur |
| Cruciații jefuiesc Constantinopolul | 1204 | a scris cineva, din vremea aceea |
| Ginghis-Han, ales mare han | 1206 | a scris cineva, din vremea aceea |
| Cavalerii teutoni în Țara Bârsei | 1211–1225 | s-a păstrat |
| Magna Carta | 1215 | s-a păstrat |
| Bula de Aur a regelui Andrei al II-lea | 1222 | s-a păstrat |
| Andreanum: privilegiile sașilor | 1224 | s-a păstrat |
| Marea invazie mongolă în Europa | 1241–1242 | a scris cineva, din vremea aceea |
| Diploma cavalerilor ioaniți | 1247 | s-a păstrat |
| Mongolii cuceresc Bagdadul | 1258 | a scris cineva, din vremea aceea |
| Călătoria lui Marco Polo | 1271–1295 | a scris cineva, din vremea aceea |
| Căderea Acrei: sfârșitul statelor cruciate | 1291 | a scris cineva, din vremea aceea |
| Pelerinajul lui Mansa Musa la Mecca | 1324 | a scris cineva, din vremea aceea |
| Întemeierea Tenochtitlanului | 1325 | nu se știe sigur |
| Bătălia de la Posada | 1330 | a scris cineva, din vremea aceea |
| Războiul de 100 de ani | 1337–1453 | dedus de istorici |
| Moartea Neagră în Europa | 1347–1351 | a scris cineva, din vremea aceea |
| Bula de Aur a împăratului Carol al IV-lea | 1356 | s-a păstrat |
| Bogdan I: Moldova, stat de sine stătător | 1359 | dedus de istorici |
| Dinastia Ming în China | 1368–1644 | a scris cineva, din vremea aceea |
| Atlasul catalan | 1375 | s-a păstrat |
| Cele mai vechi statute de breaslă din Transilvania | 1376 | s-a păstrat |
| Bătălia de la Kosovo Polje | 1389 | a scris cineva, din vremea aceea |
| Cruciada de la Nicopole | 1396 | a scris cineva, din vremea aceea |
| Expedițiile amiralului Zheng He | 1405–1433 | a scris cineva, din vremea aceea |
| Arderea pe rug a lui Jan Hus | 1415 | a scris cineva, din vremea aceea |
| Tripla Alianță: începutul Imperiului Aztec | c. 1428 | a scris cineva mai târziu, la vreo 110–150 de ani |
| Machu Picchu, oraș incaș în Anzi | c. 1430 | dedus de istorici |
| Procesul Ioanei d’Arc | 1431 | s-a păstrat |
| Cruciada de la Varna | 1444 | a scris cineva, din vremea aceea |
| Otomanii cuceresc Constantinopolul | 1453 | a scris cineva, din vremea aceea |
| Biblia lui Gutenberg | c. 1455 | a scris cineva, din vremea aceea |
| Iancu de Hunedoara apără Belgradul | 1456 | a scris cineva, din vremea aceea |
| A doua domnie a lui Vlad Țepeș | 1456–1462 | s-a păstrat |
| Domnia lui Ștefan cel Mare | 1457–1504 | s-a păstrat |
| Bătălia de la Vaslui | 1475 | s-a păstrat |
| Biserica mănăstirii Voroneț | 1488 | s-a păstrat |
| Columb ajunge în Caraibe | 1492 | a scris cineva, din vremea aceea |
| Vasco da Gama ajunge în India | 1498 | a scris cineva, din vremea aceea |
| Liturghierul lui Macarie, în Țara Românească | 1508 | s-a păstrat |
| Michelangelo pictează bolta Capelei Sixtine | 1508–1512 | s-a păstrat |
| Cele 95 de teze ale lui Luther | 1517 | s-a păstrat |
| Prima călătorie în jurul lumii | 1519–1522 | a scris cineva, din vremea aceea |
| Cortés cucerește Tenochtitlanul | 1521 | a scris cineva, din vremea aceea |
| Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung | 1521 | dedus de istorici |
| Bătălia de la Mohács | 1526 | a scris cineva, din vremea aceea |
| Pizarro îl capturează pe Atahualpa | 1532 | a scris cineva, din vremea aceea |
| Tiparnița lui Honterus la Brașov: primele cărți | 1539 | s-a păstrat |
| Transilvania, principat sub suzeranitate otomană | 1541 | dedus de istorici |
| Cartea lui Copernic despre mișcarea cerului | 1543 | s-a păstrat |
| Conciliul de la Trento | 1545–1563 | s-a păstrat |
| Pacea de la Augsburg | 1555 | s-a păstrat |
| Edictul de la Turda: libertate pentru predicatori și obști | 1568 | s-a păstrat |
| Bătălia de la Lepanto | 1571 | a scris cineva, din vremea aceea |
| Noaptea Sfântului Bartolomeu | 1572 | a scris cineva, din vremea aceea |
| Înfrângerea Invincibilei Armada | 1588 | a scris cineva, din vremea aceea |
| Domnia lui Mihai Viteazul | 1593–1601 | s-a păstrat |
| Edictul de la Nantes | 1598 | s-a păstrat |
| Mihai Viteazul stăpânește cele trei țări | 1600 | s-a păstrat |
| Galilei privește cerul cu luneta | 1610 | s-a păstrat |
| Războiul de Treizeci de Ani | 1618–1648 | a scris cineva, din vremea aceea |
| Construirea Taj Mahalului | c. 1631–1648 | s-a păstrat |
| Execuția regelui Carol I al Angliei | 1649 | a scris cineva, din vremea aceea |
| Guvernarea personală a lui Ludovic al XIV-lea | 1661–1715 | a scris cineva, din vremea aceea |
| Curtea Franței se mută la Versailles | 1682 | a scris cineva, din vremea aceea |
| Domnia lui Petru I al Rusiei | 1682–1725 | a scris cineva, din vremea aceea |
| Asediul otoman al Vienei | 1683 | a scris cineva, din vremea aceea |
| Revocarea Edictului de la Nantes | 1685 | s-a păstrat |
| Newton publică Principia | 1687 | s-a păstrat |
| Biblia de la București | 1688 | s-a păstrat |
| Domnia lui Constantin Brâncoveanu | 1688–1714 | s-a păstrat |
| Declarația Drepturilor din Anglia | 1689 | s-a păstrat |
| Transilvania trece sub stăpânirea Habsburgilor | 1691 | s-a păstrat |
| Pacea de la Karlowitz | 1699 | s-a păstrat |
| Întemeierea Sankt-Petersburgului | 1703 | a scris cineva, din vremea aceea |
| Bătălia de la Poltava | 1709 | a scris cineva, din vremea aceea |
| Cantemir și Petru I, înfrânți de otomani la Prut | 1711 | a scris cineva, din vremea aceea |
| Declarația de Independență a Statelor Unite | 1776 | s-a păstrat |
| Căderea Bastiliei | 1789 | a scris cineva, din vremea aceea |
| Bătălia de la Waterloo | 1815 | a scris cineva, din vremea aceea |
| Cea mai veche fotografie păstrată | c. 1827 | s-a păstrat |
| Unirea Principatelor | 1859 | s-a păstrat |
| Brevetul telefonului | 1876 | s-a păstrat |
| Războiul de independență al României | 1877–1878 | s-a păstrat |
| Turnul Eiffel | 1889 | s-a păstrat |
| Primul zbor al fraților Wright | 1903 | s-a păstrat |
| Primul Război Mondial | 1914–1918 | s-a păstrat |
| Marea Unire | 1918 | s-a păstrat |
| Al Doilea Război Mondial | 1939–1945 | s-a păstrat |
| Sputnik, primul satelit artificial | 1957 | s-a păstrat |
| Iuri Gagarin, primul om în spațiu | 1961 | s-a păstrat |
| Primul om pe Lună | 1969 | s-a păstrat |
| Căderea Zidului Berlinului | 1989 | s-a păstrat |
| Revoluția din decembrie 1989 în România | 1989 | s-a păstrat |
| Primul iPhone | 2007 | s-a păstrat |
| România intră în Uniunea Europeană | 2007 | s-a păstrat |
Date și calcul. 168 de evenimente și perioade din lecțiile cărții, fiecare cu anul luat dintr-o enciclopedie, de la un muzeu sau dintr-o arhivă. Punctul este un an, banda o perioadă. Forma semnului arată pe ce se sprijină data: păstrată pe un document sau pe un obiect (58), scrisă de cineva (78: 61 din vremea aceea, 13 mai târziu, 4 parte atunci, parte mai târziu), socotită de cercetătorii de azi (24), tradițională sau legendară (8). Distanțele sunt calculate, fără anul zero; la perioade, de la capătul numit în propoziție.
Surse și credite. Anii: enciclopedia Treccani (Istituto della Enciclopedia Italiana), Den Store Danske (lex.dk), Store norske leksikon (snl.no), NASA, English Heritage, cIMeC – Institutul Național al Patrimoniului și alte pagini de muzee și arhive, citate la fiecare rând; niciun text nu este preluat din ele.
Cauză, pretext, urmareDe ce
O cauză este ceea ce face ca un fapt să se petreacă. O urmare, numită și consecință, este ceea ce decurge din el. Pentru războiul din 101, Cassius Dio dă o cauză de durată: după pacea încheiată de împăratul Domițian, Roma îi plătea lui Decebal bani în fiecare an și îi dăduse meșteri, iar puterea dacilor creștea. Cauza imediată: noul împărat, Traian, nu a mai răbdat plata și a pornit cu armata. Urmarea apropiată: înfrângerea dacilor, moartea lui Decebal și provincia Dacia, în 106. Urmarea îndepărtată: romanizarea. Cassius Dio, senator roman, scrie pe la 200–222, la vreo 100–120 de ani după război; textul a ajuns până azi într-un rezumat din secolul XI.
Un pretext este un motiv spus cu voce tare, care ascunde motivul adevărat. Înaintea celui de-al doilea război, Senatul l-a declarat pe Decebal dușman: lui Traian i se raportase că regele strânge arme, primește dezertori și reface cetăți. Dacă învinuirile erau întemeiate sau erau un pretext nu se mai poate hotărî, fiindcă s-a păstrat numai ce au spus romanii. Singura relatare este a lui Cassius Dio (cartea 68, capitolul 10). Nu se cunoaște niciun text scris de daci.
Ce vine după un fapt nu vine neapărat din cauza lui. În primăvara anului 1066, pe cerul Angliei s-a văzut o cometă. La 14 octombrie 1066, regele Harold al Angliei a fost învins la Hastings de ducele Wilhelm al Normandiei. Cometa a venit înaintea bătăliei, dar bătălia a avut altă cauză: lupta pentru tronul Angliei. Cometa Halley este brodată pe Tapiseria de la Bayeux, o broderie de 70 m din secolul al XI-lea, a muzeului din Bayeux (Normandia).
Fapt, opinie, punct de vedereDe unde știm
Un fapt se poate verifica din urme: Columna există, iar inscripția de pe soclu spune că a fost ridicată de Senatul și poporul roman pentru Traian. O opinie este judecata cuiva: Cassius Dio scrie că Traian se deosebea „prin dreptate, prin vitejie și prin simplitatea purtărilor”. Columna lui Traian, Roma, Forul lui Traian. Inscripția de pe soclu se citește și azi.
Columna spune războiul din punctul de vedere al Romei. Dacii îngenunchează în fața lui Traian, își dau foc propriilor clădiri, iar ultimele figuri ale benzii sunt daci, bărbați, femei și un copil, care pleacă, cu vitele înaintea lor; încotro, relieful nu arată. Cartea lui Traian s-a pierdut, iar un text al dacilor nu se cunoaște. Multiperspectivitate înseamnă să cauți toate punctele de vedere asupra aceluiași fapt și să spui limpede care lipsește. Aici lipsește al dacilor. Scenele 75, 119 și 154–155 ale Columnei, în numerotarea lui C. Cichorius; se văd la Roma și pe copia de la București.
Obiectivitatea înseamnă rigoare: istoricul arată pe ce se sprijină fiecare afirmație, păstrează și dovezile care îl contrazic și spune unde se oprește dovada. Un istoric obiectiv are păreri, dar le desparte de fapte.
Pentru curioși
Pe Columnă nu este scris niciun cuvânt în afara inscripției de pe soclu. Numele de locuri și de oameni puse azi lângă scene (Tapae, Drobeta, Sarmizegetusa, Decebal) sunt deducții ale istoricilor. Și împărțirea benzii în 155 de scene este modernă: a făcut-o cercetătorul german Conrad Cichorius, între 1896 și 1900.
Cartea 68 a lui Cassius Dio nu s-a păstrat nici ea întreagă. Se cunoaște din rezumatul făcut la Constantinopol de călugărul Xiphilinos, pentru împăratul Mihail al VII-lea Dukas (1071–1078), la aproape o mie de ani după război.
În 1965, la Grammeni, în nordul Greciei, s-a găsit piatra de mormânt a unui călăreț roman, Tiberius Claudius Maximus. Inscripția spune că el l-a prins pe Decebal. Este tot o voce romană, dar una de soldat, nu de împărat.
În vârful Columnei a stat statuia de bronz a lui Traian. Ce s-a întâmplat cu ea nu se știe. Statuia Sfântului Petru, care se vede azi, a fost urcată acolo la 25 septembrie 1588, din porunca papei Sixt al V-lea.
Imaginea de pe copertă, aici ca instrument: friza Columnei lui Traian, desfășurată într-o bandă pe care o miști în lateral.

Aceleași date, ca tabel
| Ce | Pe ce se sprijină |
|---|---|
| S-au păstrat marmura, mulajele ei de ghips și fotografiile mulajelor. | s-a păstrat |
| Columna însăși este povestea războiului spusă de învingător, la comanda Senatului și a poporului roman. | s-a păstrat |
| Columna stă în picioare la Roma, în Forul lui Traian. Inscripția de pe soclu dă titlurile împăratului; ziua inaugurării, 12 mai 113, vine dintr-un fragment de calendar găsit la Ostia în 1932 (Fasti Ostienses). | s-a păstrat |
| Banda de aici: 110 planșe cu mulajele din 1861–1862, fotografiate de Conrad Cichorius în 1896–1900. | s-a păstrat |
| Statuia din vârf, a Sfântului Petru, este din vremea papei Sixt al V-lea (1587–1588). | s-a păstrat |
| Copia de la Muzeul Național de Istorie a României a fost lucrată la Roma între 1939 și 1943 și adusă la București în 1967. | s-a păstrat |
| Piatra de mormânt a lui Tiberius Claudius Maximus, găsită în 1965: soldatul scrie că l-a prins pe Decebal. | s-a păstrat |
| Nu s-a păstrat nicio relatare scrisă de daci. | a scris cineva |
| Cassius Dio a scris „Istoria romană” pe la 200–222, la vreo o sută de ani după război. Cartea 68 a ajuns până azi numai într-un rezumat făcut la Constantinopol în 1071–1078, la aproape 970 de ani după război. | a scris cineva |
| Din cartea lui Traian despre război a rămas o singură propoziție, citată de gramaticul Priscian: «inde Berzobim, deinde Aizi processimus» („de acolo am înaintat la Berzobis, apoi la Aizis”). | a scris cineva |
| Inscripția de pe piatra de mormânt a lui Tiberius Claudius Maximus, soldatul care l-a prins pe Decebal, este din vremea aceea. Piatra, găsită în 1965, s-a păstrat și ca obiect. | a scris cineva |
| Pe bandă, patru din cele 35 de scene alese au alături un pasaj din Cassius Dio, iar una, inscripția de pe piatra de mormânt. | a scris cineva |
| Istoricii deduc ce înseamnă fiecare scenă: pe friză nu este scris niciun cuvânt. | dedus de istorici |
| Împărțirea în 155 de scene și numerele lor sunt ale lui Conrad Cichorius (1896–1900). Locurile și numele oamenilor le pun istoricii. | dedus de istorici |
| Relieful a fost probabil pictat: pe două fragmente s-au găsit urme de roșu și de galben-portocaliu. Multe mâini sunt goale: țineau arme de metal, astăzi pierdute. | dedus de istorici |
| Pe friză sunt vreo 2.500 de figuri. Metrii de sub bandă sunt o medie: friza are circa 200 m, iar înălțimea ei crește de la 0,89 m la 1,25 m. | dedus de istorici |
| Nu se știe ce ar fi povestit dacii. | nu se știe sigur |
| Trei dintre scenele alese au un înțeles disputat: IX, XLV și CXX–CXXI. | nu se știe sigur |
| Cartea lui Traian despre război s-a pierdut, în afara unei singure propoziții. | nu se știe sigur |
| Ce s-a întâmplat cu statuia lui Traian din vârful Columnei. | nu se știe sigur |
| Ce întâmplări anume stau în spatele multor scene și în ce loc s-au petrecut. | nu se știe sigur |
| Scena | Ce este sculptat | Cum o citesc istoricii | Pe ce se sprijină citirea |
|---|---|---|---|
| I–II | Turnuri de pază din lemn, palisade și clăi pe malul unui fluviu; soldați de strajă și bărci încărcate cu butoaie. | Fluviul este socotit Dunărea, iar malul cel roman, din Moesia. | dedus de istorici |
| III–IV | Un bărbos uriaș, pe jumătate ieșit din apă, privește soldații care ies pe poarta unui oraș și trec fluviul pe un pod de vase. | Uriașul este citit ca personificarea Dunării (Danuvius); Ulrich îl așază la limita dintre scenele III și IV. | dedus de istorici |
| V | Legionari cu stindarde mărșăluiesc pe celălalt mal, după trecerea podului de vase. | – | – |
| VI | Traian, așezat pe o tribună înaltă, între doi ofițeri; soldații trec prin fața lui. | Citită ca primul consiliu de război sau ca trecerea în revistă a trupelor. | dedus de istorici |
| VIII | Un porc, un berbec și un taur sunt purtați în jurul taberei, iar Traian aduce jertfa (suovetaurilia). | – | – |
| IX | Un om cade de pe un catâr în fața lui Traian. | Sensul scenei nu este stabilit; Ulrich o numește «prevestirea omului căzut». | nu se știe sigur |
| X | Traian, în picioare pe o tribună, vorbește soldaților strânși cu stindardele (adlocutio). | – | – |
| XI–XII | Soldați romani taie brazde, cară bârne și zidesc un fort; Traian supraveghează. | – | – |
| XVIII | Un prizonier dac este adus în fața lui Traian: primul dac înfățișat pe Columnă ca prins. | – | – |
| XXIV | Prima mare bătălie: romani și daci se luptă, iar în văzduh un zeu bărbos aruncă fulgerul; soldați îi arată lui Traian capete tăiate. | Zeul este citit ca Iupiter Tonans. Bătălia este pusă de obicei la Tapae, după Cassius Dio 68.8; pe Columnă nu scrie niciun nume de loc. Cassius Dio, „Istoria romană”, 68.8: text ajuns până azi într-un rezumat făcut la aproape 970 de ani după război. | dedus de istorici |
| XXVIII | Traian, în fața unei tabere, primește o solie de daci. | – | – |
| XXX | Femei dace cu copii în brațe, păzite de soldați; una dintre ele este îndrumată spre o corabie. | Ulrich: Traian o cruță; după Lepper și Frere ar putea fi sora lui Decebal (ipoteză). | dedus de istorici |
| XXXII | Dacii atacă un fort roman; apărătorii lovesc de pe ziduri. Printre atacatori, un berbece de asediu. | – | – |
| XXXVII | Călăreți acoperiți cu totul de solzi, ei și caii lor, fug din fața cavaleriei romane. | Sunt citiți ca sarmați (roxolani) catafractari, aliați ai dacilor. | dedus de istorici |
| XXXVIII | Luptă între romani și daci; deasupra, o femeie cu vălul rotunjit peste cap. | Femeia este citită ca personificarea Nopții: o luptă de noapte. | dedus de istorici |
| XL | A doua mare bătălie; în mijlocul ei, soldați romani răniți sunt pansați. | – | – |
| XLV | Femei ard cu făclii bărbați goi, legați. | Citirea obișnuită: femei dace torturează prizonieri romani. Ulrich o dă ca «tradițională», nu ca sigură. | nu se știe sigur |
| LXVI | Mașini de aruncat săgeți, unele urcate pe care (carroballistae), puse în poziție. | – | – |
| LXXI | Legionari cu scuturile ridicate deasupra capului, lipite ca un acoperiș (testudo), atacă zidul unei cetăți dace. | – | – |
| LXXII | În toiul luptei, doi soldați îi întind lui Traian capete tăiate de daci. | – | – |
| LXXV | Daci îngenuncheați, cu brațele întinse spre Traian, care șade pe o tribună; scuturile lor sunt aruncate la pământ. | Sfârșitul primului război (102). Ulrich: Decebal ar fi bărbatul rămas în picioare în spatele mulțimii. | dedus de istorici |
| LXXVIII | O femeie înaripată scrie pe un scut, între două trofee de arme: desparte cele două războaie. | Zeița Victoria. | dedus de istorici |
| LXXIX | Corăbii cu vâsle pleacă dintr-un port cu temple și un arc; Traian stă în picioare pe cea din mijloc. Pe corabie ard făclii și o lampă. | Plecarea în al doilea război (105). Făcliile arată o plecare de noapte (Lepper și Frere 1988: 129); portul nu este numit pe relief. | dedus de istorici |
| LXXXVI | Traian aduce jertfă la un altar, în fața unui oraș cu teatru. | – | – |
| XCIV | Dacii atacă un fort roman. | – | – |
| XCVIII–XCIX | Un pod lung, cu picioare de zidărie și arce de lemn, peste un fluviu; în fața lui, Traian aduce jertfă. | Podul de la Drobeta, pe care îl descrie Cassius Dio 68.13; lucrarea îi este atribuită lui Apolodor din Damasc. Cassius Dio, „Istoria romană”, 68.13: text ajuns până azi într-un rezumat făcut la aproape 970 de ani după război. | dedus de istorici |
| C | Traian primește bărbați în porturi felurite: solii venite de la mai multe neamuri. | – | – |
| CIII | A treia jertfă cu porc, berbec și taur (suovetaurilia), în jurul unei tabere. | – | – |
| CXI–CXIII | Daci în spatele unor ziduri de piatră cu turnuri; romanii atacă cetatea. | Ulrich: asediul Sarmizegetusei Regia; numele nu apare pe relief. | dedus de istorici |
| CXIX | Dacii își dau foc propriilor clădiri. | – | – |
| CXX–CXXI | Într-o cetate, daci întind mâna spre un vas din care unul împarte ceva cu o cupă; alături, morți și muribunzi purtați pe brațe. | Citirea cea mai răspândită: beau otravă, ca să nu fie prinși (Ulrich: «par să bea otravă»). | nu se știe sigur |
| CXXXVIII | Soldați romani duc animale de povară încărcate cu vase. | Citit ca prada de război, poate comoara lui Decebal, de care scrie Cassius Dio 68.14. Cassius Dio, „Istoria romană”, 68.14: text ajuns până azi într-un rezumat făcut la aproape 970 de ani după război. | dedus de istorici |
| CXLV | Sub un copac, un dac căzut în genunchi își duce cuțitul la gât; călăreți romani vin spre el, iar cel mai apropiat întinde brațul. | Decebal își ia viața. Călărețul este identificat cu Tiberius Claudius Maximus, a cărui piatră de mormânt, găsită în 1965 la Grammeni, lângă Philippi, spune că l-a prins pe Decebal (Speidel 1970). Piatra de mormânt a lui Tiberius Claudius Maximus, găsită în 1965: soldatul scrie că l-a prins pe Decebal. | dedus de istorici |
| CXLVII | Într-o tabără, un cap este ridicat și arătat soldaților adunați; relieful este foarte tocit aici. | Capul lui Decebal. Cassius Dio 68.14: capul a fost dus la Roma. Cassius Dio, „Istoria romană”, 68.14: text ajuns până azi într-un rezumat făcut la aproape 970 de ani după război. | dedus de istorici |
| CLIV–CLV | Bărbați, femei și un copil merg spre dreapta; înaintea lor, vite, oi și capre printre copaci: ultimele figuri ale frizei, foarte tocite. | Ulrich: izgonirea dacilor. Relieful nu spune încotro merg. | dedus de istorici |
Date. Friza Columnei lui Traian de la Roma, de circa 200 m, desfășurată: 110 planșe fotografice puse cap la cap, nu o fotografie continuă. Sunt mulajele de ghips din 1861–1862, fotografiate de Conrad Cichorius în 1896–1900; fiecare planșă are scara și lumina ei, iar între planșe este lăsat un gol. Planșele I–III ale lui Cichorius, cu vederea generală și soclul, nu țin de friză și lipsesc de aici. Numerele scenelor sunt ale lui Cichorius. Metrii sunt o medie. Ce înseamnă scenele este dedus de istorici; trei dintre cele 35 de scene alese au un înțeles disputat.
Surse și credite. Fotografii: Conrad Cichorius, Die Reliefs der Traianssäule, Berlin, Georg Reimer, 1896–1900, domeniu public, prin Wikimedia Commons. Citirea scenelor: Roger B. Ulrich, Trajan’s Column in Rome (trajans-column.org), după F. Lepper și S. Frere (1988) și F. Coarelli (2000).
Exercițiu de tip test
Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.
Sursa A Istoria romană, cartea 68, capitolele 6 și 14
După ce a petrecut o vreme la Roma, [Traian] a pornit cu oastea împotriva dacilor: cântărea faptele lor de până atunci, îl apăsau banii pe care îi primeau în fiecare an și vedea că puterea și trufia lor cresc. Decebal, aflând că vine, s-a înspăimântat (…).
Decebal, când capitala și toată țara i-au fost ocupate și el însuși era în primejdie să fie prins, și-a luat viața, iar capul i-a fost dus la Roma. Astfel Dacia a ajuns supusă romanilor, iar Traian a întemeiat acolo orașe.
Ce poate dovedi Arată cum explica un senator roman, la un secol după război, pornirea lui Traian împotriva dacilor: banii plătiți în fiecare an și puterea crescândă a lui Decebal. Dă și sfârșitul: moartea regelui și provincia.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi ce gândea Decebal și nici cum vedeau dacii războiul: autorul este roman, scrie târziu, iar textul lui a ajuns până azi printr-un rezumat din secolul al XI-lea.
Sursa B Columna lui Traian, scenele 75, 145 și 154–155

Scena 75: daci îngenuncheați, cu brațele întinse spre Traian, care șade pe o tribună; scuturile lor sunt aruncate la pământ. Scena 145: un dac căzut în genunchi își duce cuțitul la gât; un călăreț roman întinde brațul spre el. Scenele 154–155, ultimele: daci, bărbați, femei și un copil, merg spre dreapta; înaintea lor, vite, oi și capre.
Ce poate dovedi Arată ce a vrut Roma să se vadă despre război la șapte ani după el: dacii care se predau, moartea unui conducător dac și plecarea oamenilor de rând.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi unde și când s-a petrecut fiecare scenă, încotro merg oamenii din ultimele scene și nici că dacul cu cuțitul este Decebal: pe bandă nu este scris niciun nume.
Cerințe
Precizați secolul la care se referă sursa A. (2 puncte)
Numiți conducătorul dacilor precizat în sursa A. (2 puncte)
Menționați, din sursa A, două cauze ale războiului pornit de Traian împotriva dacilor. (6 puncte)
Scrieți litera sursei care înfățișează plecarea unor daci, bărbați, femei și un copil. (3 puncte)
Scrieți o relație cauză–efect stabilită între două informații selectate din sursa A, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (7 puncte)
Formulați un punct de vedere referitor la felul în care sursele A și B prezintă războiul și susțineți-l cu o informație din una dintre surse. (5 puncte)
Lanț de cauze și urmări
De ce a pornit Traian războiul din 101
Evenimentul, cu dată
Primul război al lui Traian cu dacii: în 101, armata romană trece Dunărea; în 102 se încheie pace.
O cauză de durată și una imediată
Cauza de durată: pacea încheiată de împăratul Domițian, prin care Roma îi plătea lui Decebal bani în fiecare an și îi dăduse meșteri. Cauza imediată: hotărârea noului împărat, Traian, de a pune capăt plății.
Mecanismul
Cu banii și cu meșterii primiți, regatul lui Decebal se întărește. La Roma, plata făcută în fiecare an unui rege de peste Dunăre este socotită o rușine și o primejdie. Un împărat nou, care conduce el însuși armata, alege războiul.
O urmare apropiată și una îndepărtată
Urmarea apropiată: pacea din 102, apoi al doilea război (105–106), moartea lui Decebal și provincia Dacia. Urmarea îndepărtată: romanizarea provinciei.
Fraza de legătură
Deoarece Roma îi plătea lui Decebal bani în fiecare an, iar puterea dacilor creștea, Traian a pornit războiul din 101, astfel încât Dacia a ajuns în 106 provincie romană, ceea ce a dus la romanizarea ei.
București
Columna, coborâtă la înălțimea ochilor
La Roma, scenele de sus ale Columnei stau la zeci de metri deasupra privitorului. La București, la Muzeul Național de Istorie a României, banda sculptată se vede de aproape. Muzeul are o copie întreagă a monumentului, lucrată la Roma între 1939 și 1943, din ciment alb armat amestecat cu praf de marmură. Din cauza războiului și a politicii, copia a fost adusă în țară abia în 1967, iar din 1972 este expusă în muzeul de azi, într-un corp de clădire ridicat anume, cu scenele desfăcute una lângă alta.
Vizitatorul vede astfel, pas cu pas, cum a povestit Roma un război purtat pe pământul de azi al României. Vocea celor învinși lipsește și aici: copia redă marmura, iar marmura a fost comandată de învingător.
Pe scurt
- Un eveniment are o dată (bătălia de la Maraton, 490 î.Hr.), iar un proces istoric este o schimbare de durată, cum a fost romanizarea Daciei după 106.
- Spațiul istoric este locul unde se petrece faptul; spațiul de civilizație este întinderea pe care oamenii au același fel de a trăi, cum a fost lumea romană.
- O cauză poate fi de durată sau imediată, iar o urmare poate fi apropiată sau îndepărtată; pretextul este un motiv declarat care ascunde motivul adevărat.
- Ce vine după un fapt nu vine neapărat din cauza lui: cometa din 1066 a venit înaintea bătăliei de la Hastings, dar nu a fost cauza ei.
- Un fapt se verifică din urme, iar o opinie este judecata cuiva; multiperspectivitatea cere toate punctele de vedere, iar obiectivitatea cere dovezi pentru fiecare afirmație.
- Războaiele lui Traian cu dacii (101–102 și 105–106) sunt cunoscute numai din surse romane: Columna, inaugurată în 113, și Cassius Dio, care scrie la vreo sută de ani după.
Greșeli frecvente
GreșitRomanizarea a avut loc în anul 106.
CorectÎn 106, Dacia a devenit provincie romană: acesta este un eveniment. Romanizarea este un proces, care a ținut cât a durat provincia și nu are o zi anume.
GreșitColumna lui Traian arată războiul așa cum a fost.
CorectColumna arată războiul așa cum a vrut Roma să fie văzut, la șapte ani după. Este o dovadă sigură pentru punctul de vedere al învingătorului; punctul de vedere al dacilor lipsește.
GreșitUn autor care ține cu o tabără nu este bun de nimic.
CorectCassius Dio ține cu Roma, dar tocmai de la el se află cauzele pe care le dădeau romanii: banii plătiți lui Decebal și puterea lui crescândă. O sursă părtinitoare se citește știind cine vorbește.
Verifică-te
Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.
Care dintre acestea este un proces istoric?
Răspuns
c) Romanizarea Daciei. Romanizarea a ținut generații și nu are o zi anume. Celelalte trei s-au petrecut într-un timp scurt și au o dată: sunt evenimente.
Care este, după Cassius Dio, cauza de durată a războiului din 101?
Răspuns
b) Banii plătiți în fiecare an lui Decebal și puterea crescândă a dacilor. Plata anuală și întărirea dacilor durau de la pacea lui Domițian. Orașele și moartea lui Decebal sunt urmări ale războiului, iar cometa ține de alt fapt, din 1066.
Ce înseamnă multiperspectivitate?
Răspuns
c) Că se caută toate punctele de vedere asupra aceluiași fapt și se spune care lipsește. Punctele de vedere se caută și apoi se cântăresc cu dovezi; nu sunt toate la fel de bine sprijinite. La războaiele lui Traian, punctul de vedere al dacilor lipsește.
Traian se deosebea cel mai mult prin dreptate, prin vitejie și prin simplitatea purtărilor. (…) Era în al patruzeci și doilea an al vieții când a început să domnească.
Care parte a fragmentului se poate verifica din alte urme și care este opinia autorului?
Răspuns
d) Vârsta lui Traian se poate verifica, iar calitățile lui sunt opinia autorului. Vârsta este o afirmație de fapt: se poate verifica din alte urme. Verificată, nu se potrivește: enciclopediile pun nașterea lui Traian în anul 53, așa că în 98, când a ajuns împărat, avea 44 de ani, iar Cassius Dio îi dă 41. O afirmație de fapt poate fi și greșită, tocmai fiindcă se poate verifica. „Dreptate”, „vitejie” și „simplitate” sunt judecata lui Cassius Dio despre împărat.
Așază faptele în ordinea în care s-au petrecut.
Răspuns
Ordinea în timp:
- Bătălia de la Maraton (490 î.Hr.)
- Armata lui Traian trece Dunărea, în primul război (101 d.Hr.)
- Dacia devine provincie romană (106 d.Hr.)
- Inaugurarea Columnei lui Traian (113 d.Hr.)
- Bătălia de la Hastings (1066 d.Hr.)
Maraton (490 î.Hr.) este singurul fapt dinainte de Hristos. Războiul începe în 101, provincia apare în 106, Columna este inaugurată în 113, iar Hastings vine după aproape o mie de ani.
Unde stă fiecare în lanțul războiului din 101–106?
Răspuns
Cauză de durată: Roma îi plătește lui Decebal bani în fiecare an; Puterea dacilor crește de la pacea lui Domițian.
Cauză imediată: Traian hotărăște să pună capăt plății.
Urmare apropiată: Dacia devine provincie romană, în 106; Decebal își ia viața.
Urmare îndepărtată: Romanizarea provinciei.
Plata și întărirea dacilor durau de ani de zile; hotărârea lui Traian a declanșat războiul; moartea lui Decebal și provincia vin îndată după el, iar romanizarea a ținut generații.
În 1066, o cometă s-a văzut pe cer cu câteva luni înaintea bătăliei de la Hastings. Explică, în trei-patru propoziții, de ce cometa nu este o cauză a bătăliei.
Un răspuns bun
Cometa s-a văzut în primăvara lui 1066, iar bătălia s-a dat la 14 octombrie 1066, deci cometa a venit înainte. Între cele două nu există însă nicio legătură: o cometă nu adună armate. Bătălia a avut drept cauză lupta pentru tronul Angliei dintre regele Harold și ducele Wilhelm al Normandiei. Ce vine după un fapt nu vine neapărat din cauza lui.
O cauză trebuie să fie legată de urmare printr-un mecanism care se poate arăta; simpla ordine în timp nu ajunge.
Termeni
- eveniment
- Fapt petrecut într-un timp scurt, care are o dată: o bătălie, o încoronare, semnarea unei păci.
- proces istoric
- Schimbare care ține zeci sau sute de ani și nu are o zi anume: romanizarea, răspândirea agriculturii.
- romanizare
- Procesul prin care locuitorii unei provincii au deprins limba latină și felul de viață roman.
- cauză
- Ceea ce face ca un fapt să se petreacă. Cauza de durată lucrează ani întregi; cauza imediată declanșează faptul.
- pretext
- Motiv declarat, care ascunde motivul adevărat al unei fapte.
- spațiu de civilizație
- Întinderea pe care oamenii au același fel de a trăi, de a scrie și de a construi (lumea greacă, lumea romană); numit și spațiu cultural.
- multiperspectivitate
- Căutarea tuturor punctelor de vedere asupra aceluiași fapt, cântărite apoi cu dovezi.
- obiectivitate
- Rigoarea istoricului: fiecare afirmație are o dovadă arătată, iar limitele dovezii sunt spuse.
Surse și legătura cu programa
- Cassius Dio, Roman History, Epitome of Book 68, trad. E. Cary, Loeb Classical Library, vol. VIII, 1925 – LacusCurtius (Universitatea din Chicago) – sursa A (68, 6 și 68, 14); învinuirile aduse lui Decebal (68, 10); vârsta și calitățile lui Traian; Arabia din jurul Petrei
- Cassius Dio, Roman History, Epitome of Book 67, trad. E. Cary – LacusCurtius – pacea lui Domițian: bani dați lui Decebal, meșteri și făgăduiala altor plăți (67, 7)
- E. Cary, Introduction la Dio’s Roman History, Loeb Classical Library, vol. I, 1914 – LacusCurtius – viața lui Cassius Dio (consul a doua oară în 229); lucrul la Istoria romană, socotit de editor între anii 200 și 222; rezumatul lui Xiphilinos pentru Mihail al VII-lea Dukas (1071–1078)
- R. B. Ulrich, Trajan’s Column in Rome: Basic Statistics – înălțimea de 29,78 m; banda de circa 200 m, cu circa 2.500 de figuri; 12 mai 113, după Fasti Ostienses, găsiți în 1932; statuia Sfântului Petru, 25 septembrie 1588
- R. B. Ulrich, Trajan’s Column in Rome: scenele I–LXXVIII – scena 75 (dacii îngenuncheați); lipsa oricărui nume scris pe bandă; numerotarea lui Cichorius
- R. B. Ulrich, Trajan’s Column in Rome: scenele LXXIX–CLV – sursa B: scena 119 (dacii își dau foc clădirilor), scena 145 (dacul cu cuțitul la gât), scenele 154–155 (civili daci plecând, cu vitele mânate înaintea lor; Ulrich le numește izgonire)
- Muzeul Național de Istorie a României: Istoria unui monument (copia Columnei lui Traian) – copia din ciment alb armat cu praf de marmură, adusă în 1967, expusă din 1972; războaiele din 101–102 și 105–106; inscripția de pe soclu (anii copiei nu sunt luați de aici)
- M. Conovici, G. Trohani, Restitutio. Aducerea în țară a copiei Columnei lui Traian. Un interviu cu Cornel Burtică, fost ambasador al României la Roma, Cercetări Arheologice XXII, Muzeul Național de Istorie a României, 2015, p. 279–287 – copia „executată în anii 1939–1943, la Roma”; aprobările obținute de Emil Panaitescu din 1934 până în 1939; plecarea spre țară în ianuarie 1967
- Priscian, Institutiones grammaticae VI, 13, în H. Keil, Grammatici Latini, vol. II, ed. M. Hertz, Leipzig, 1855, p. 205 – singura propoziție păstrată din cartea lui Traian: „inde Berzobim, deinde Aizi processimus”
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Maratona – bătălia de la Maraton, 490 î.Hr.
- Bayeux Museum: Explore the Bayeux Tapestry online – broderia de 70 m, din secolul al XI-lea, despre cucerirea Angliei; cometa Halley, pe cerul Angliei în primăvara lui 1066
- Lex – Danmarks Nationalleksikon, articolul Slaget ved Hastings – 14 octombrie 1066: Wilhelm al Normandiei îl învinge pe regele Harold
- Store norske leksikon, articolul Halleys komet – cometa din 1066, socotită atunci semn al unor fapte mari
- Store norske leksikon, articolul Cai Lun – Cai Lun, slujbaș la curtea chineză: hârtie din fibre de scoarță și din textile, anul 105
- Store norske leksikon, articolul Trajan – Traian, născut la 18 septembrie 53 (anul este nesigur, între 50 și 56), împărat din 98: vârsta din Cassius Dio 68, 6 nu se potrivește cu anul 53
- M. Speidel, The Captor of Decebalus: A New Inscription from Philippi, Journal of Roman Studies 60 (1970), p. 142–153 – piatra de mormânt a lui Tiberius Claudius Maximus, găsită în 1965 la Grammeni
Din programă: TC 1.1 „Timp, spațiu istoric, concepte”; SS 1.1 „Timp, spațiu istoric, concepte”; FIL 1.1 „Timp, spațiu istoric, concepte”. Competențe specifice urmărite: 1.2.