Istorie IX

Capitolul 5 · Cultura greco-romanăLecția 5.3FIL Numai pentru filologie · în plus față de profilul tău

Modele culturale în lumea greco-romană

Întrebarea ca meserie: filosofia și Hypatia din Alexandria

PreistorieAntichitateEvul MediuEpoca modernă10000 î.Hr.3500 î.Hr.1000 î.Hr.1 d.Hr.10001725// înainte de 3500 î.Hr., scara este comprimatăPreistorieAntichitateEvul MediuEpoca modernă10000 î.Hr.1000 î.Hr.10003500 î.Hr.1 d.Hr.1725// înainte de 3500 î.Hr.,scara este comprimată
469 î.Hr.–415 d.Hr. · Antichitate

Ce făcea un filosof în lumea greco-romană și de ce a fost ucisă Hypatia?

Mâine am testzece întrebări din capitolul 5

În același timp, în altă parte
  • Africa de Nord. La Hippona, în Algeria de azi, episcopul Augustin (354–430), zguduit de năvălirea lui Alaric asupra Romei, scria Despre cetatea lui Dumnezeu. sursa
  • India. În India centrală, la Ujjain, trăia în secolele IV–V Kālidāsa, socotit cel mai mare poet al literaturii sanscrite clasice. sursa

Înainte să citești: tu ce crezi?

Hypatia din Alexandria a fost cea mai vestită femeie filosof și matematician a Antichității. Câte dintre scrierile ei se pot citi azi?

Vezi răspunsul

Niciuna. O enciclopedie bizantină scrisă probabil în secolul al X-lea, Suda, îi înșiră trei lucrări: un comentariu la Diofant, unul la Conicele lui Apollonios și un „canon astronomic”. Textele s-au pierdut. Despre ea vorbesc alții: un elev, Synesios, în scrisori, și un istoric creștin, Socrate Scolasticul, la vreo 25 de ani după moartea ei. Tot ce se spune despre descoperirile Hypatiei trece prin aceste câteva pagini scrise de alții.

În martie 415, la Alexandria, o femeie care preda filosofia și matematica a fost trasă din trăsură de o ceată de oameni și ucisă. Se numea Hypatia. Cel care povestește omorul este un istoric creștin, iar ucigașii erau creștini și ei. Istoricul îi dă dreptate victimei.

Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.

Socrate: întrebări puse în piațăCe s-a întâmplat

Filosofie înseamnă, în greacă, „dragoste de înțelepciune”. Socrate din Atena (469–399 î.Hr.) nu a scris nimic: stătea de vorbă cu oamenii în piață și îi întreba ce este curajul, dreptatea sau binele, până când vedeau singuri că răspunsul lor nu ține. Își numea metoda maieutică, „arta moșitului”: mama lui fusese moașă, iar el spunea că ajută gândurile altora să se nască. Platon, elevul lui, în dialoguri scrise între 399 și 347 î.Hr., la cel mult 52 de ani după moartea lui Socrate (maieutica: Theaitetos).

În 399 î.Hr., trei atenieni l-au acuzat că nu crede în zeii cetății și că strică tineretul. Tribunalul l-a condamnat la moarte.

Pentru curioși

Vorba „știu că nu știu nimic” nu se găsește așa la Platon. În Apărarea lui Socrate, filosoful spune despre un om care trecea drept înțelept: el nu știe nimic și crede că știe; „eu nici nu știu, nici nu cred că știu”.

Despre Socrate au scris și alții care l-au cunoscut, între ei Xenofon, în Amintiri despre Socrate. Portretele nu se potrivesc întru totul, de aceea istoricii vorbesc despre „Socrate al lui Platon” și „Socrate al lui Xenofon”.

Platon și Aristotel: două școli la AtenaCe s-a întâmplat

Platon (428/427–348/347 î.Hr.), elevul lui Socrate, și-a scris gândirea în dialoguri și a deschis, pe la 387 î.Hr., Academia. Învăța că lucrurile care se văd sunt schimbătoare, iar adevărul stă în forme veșnice, numite idei.

Aristotel (384–322 î.Hr.) a învățat în Academie, a fost dascălul lui Alexandru cel Mare și a întemeiat în 335 î.Hr. Liceul. A cercetat aproape tot ce se putea cerceta: logica, fizica, biologia, etica, politica, poetica, retorica.

Stoicii și epicureicii: cum să trăieștiCe s-a întâmplat

După Alexandru, filosofii au întrebat mai ales cum să trăiești. Pe la 300 î.Hr., Zenon din Citium, din Cipru, a început să predea la Atena sub un portic pictat, Stoa Poikile; de aici numele stoicilor. Pentru ei, omul bun trăiește după rațiune, iar patimile sunt o rătăcire a judecății. Stoici au fost, la Roma, Seneca și împăratul Marcus Aurelius.

Epicur din Samos (341–270 î.Hr.) preda într-o grădină. Epicureicii socoteau că omul caută plăcerea, înțeleasă ca liniște și lipsă a durerii: se mulțumeau cu puțin și trăiau retrași.

Axă a timpului de la 480 la 260 î.Hr., cu viețile a patru filosofi desenate ca benzi: Socrate, 469–399; Platon, 428/427–348/347, cu Academia deschisă pe la 387; Aristotel, 384–322, cu Liceul întemeiat în 335; Epicur, 341–270. Un punct: pe la 300 î.Hr., Zenon începe să predea la Stoa. O săgeată spre dreapta, în afara scării: Hypatia, la Alexandria, ucisă în 415 d.Hr. Axă a timpului de la 480 la 260 î.Hr., cu viețile a patru filosofi desenate ca benzi: Socrate, 469–399; Platon, 428/427–348/347, cu Academia deschisă pe la 387; Aristotel, 384–322, cu Liceul întemeiat în 335; Epicur, 341–270. Un punct: pe la 300 î.Hr., Zenon începe să predea la Stoa. O săgeată spre dreapta, în afara scării: Hypatia, la Alexandria, ucisă în 415 d.Hr. 450 400 350 300 î.Hr. Socrate, 469–399 Platon, 428/427–348/347 c. 387: Academia Aristotel, 384–322 335: Liceul Epicur, 341–270 c. 300: Zenon predă la Stoa Hypatia, Alexandria, 415 d.Hr.
Figura 1Platon a fost elevul lui Socrate, iar Aristotel a învățat în Academia lui Platon; Epicur și Zenon vin după ei. Axa este la scară. Hypatia a trăit la peste 600 de ani după Epicur: pe această axă nu încape.

Hypatia din AlexandriaDe unde știm

La Alexandria, în Egiptul roman, preda pe la anul 400 Hypatia (numele se scrie uneori „Hypathia”), fiica matematicianului Theon. Explica filosofia lui Platon, matematica și astronomia, iar ascultătorii veneau de departe. Unul dintre ei, Synesios din Cyrene, a ajuns episcop creștin și îi scria ca unei „mame, surori și învățătoare”; într-o scrisoare îi cere să-i facă un instrument de măsurat greutatea lichidelor. Scrisorile 15 și 16 ale lui Synesios (c. 370–c. 413), scrise în timpul vieții Hypatiei.

Suda, o enciclopedie bizantină, îi trece Hypatiei trei lucrări: comentarii la cărțile de matematică ale lui Diofant și Apollonios și un „canon astronomic”. Niciuna dintre scrierile ei nu s-a păstrat: se cunosc numai titlurile. Suda, scrisă probabil în secolul al X-lea, la vreo 550 de ani după moartea Hypatiei. Textele lipsesc.

Cine scrie despre Hypatia. Sus: Hypatia, ucisă în martie 415; scrierile ei s-au pierdut. Dedesubt, trei izvoare scrise, fiecare cu distanța în timp: Synesios, elevul ei, îi scrie pe la 413, cât ea trăiește; Socrate Scolasticul povestește omorul în 439, la vreo 25 de ani; Suda dă titlurile scrierilor în secolul al X-lea, la peste 500 de ani. Cine scrie despre Hypatia. Sus: Hypatia, ucisă în martie 415; scrierile ei s-au pierdut. Dedesubt, trei izvoare scrise, fiecare cu distanța în timp: Synesios, elevul ei, îi scrie pe la 413, cât ea trăiește; Socrate Scolasticul povestește omorul în 439, la vreo 25 de ani; Suda dă titlurile scrierilor în secolul al X-lea, la peste 500 de ani. Hypatia, ucisă în martie 415 scrierile ei: pierdute Synesios, pe la 413 elevul ei: îi scrie Socrate Scolasticul, 439 povestește omorul, la vreo 25 de ani Suda, secolul al X-lea dă titlurile, la peste 500 de ani a scris cineva atunci nu se știe sigur
Figura 2Tot ce se știe despre Hypatia vine de la alții: un elev care îi scrie, un istoric care povestește omorul după vreo 25 de ani și o enciclopedie bizantină scrisă la peste 500 de ani după ea.

Martie 415: de ce a fost ucisăDe ce

În 412, episcop al Alexandriei a ajuns Chiril. Între el și prefectul Orestes, omul împăratului în oraș, a izbucnit o luptă pentru putere. Orestes era și el creștin, botezat la Constantinopol. Cearta s-a aprins de la o tulburare între creștinii și evreii orașului. Socrate Scolasticul povestește că prefectul a pus să fie torturat un susținător al episcopului, că episcopul i-a amenințat pe fruntașii evreilor și că, într-o noapte, niște evrei au ucis creștini scoși în stradă cu strigătul că arde o biserică. A doua zi, Chiril a mers cu o mulțime la sinagogi, le-a luat și i-a alungat pe evrei din oraș, iar mulțimea le-a jefuit bunurile. Socrate scrie că evreii trăiau la Alexandria din vremea lui Alexandru cel Mare. Orestes s-a plâns împăratului și a refuzat împăcarea. Socrate Scolasticul, Istoria bisericească, VII, 13, la vreo 25 de ani după. Povestește un creștin; glasul evreilor alungați lipsește.

Hypatia se întâlnea des cu prefectul. De aceea, printre susținătorii episcopului s-a răspândit vorba că ea îl împiedică pe Orestes să se împace cu Chiril. În martie 415, o ceată condusă de Petru, un citeț (om care citea la slujbe), a pândit-o în drum spre casă și a ucis-o. Socrate Scolasticul, Istoria bisericească, VII, 15, încheiată în 439, la vreo 25 de ani după omor.

Socrate, el însuși creștin, scrie că fapta a adus rușine asupra lui Chiril și a Bisericii din Alexandria și că nimic nu este mai străin de creștinism. Pentru el, Hypatia a căzut pradă unei dușmănii politice: a murit într-o ceartă pentru putere a orașului, în care a fost socotită sfătuitoarea uneia dintre tabere.

Altfel povestește Ioan, episcop de Nikiu, în Egipt, spre sfârșitul secolului al VII-lea. El o numește pe Hypatia „păgână”, adică necreștină, și scrie că îi vrăjise pe prefect și pe oamenii orașului. Pe ucigași îi numește „o mulțime de credincioși”, iar despre Chiril scrie că a nimicit ultimele rămășițe ale închinării la idoli din oraș. Templul zeului Serapis fusese dărâmat în 391 de episcopul Teofil, unchiul lui Chiril. Ioan laudă fapta pe care Socrate o condamnă. Amândoi sunt creștini și niciunul nu a fost de față. Ioan din Nikiu, Cronica, 84, spre sfârșitul secolului al VII-lea, la vreo 270 de ani după omor; păstrată într-o traducere etiopiană.

Dacă episcopul Chiril a poruncit sau a știut dinainte de omor nu se poate spune. Socrate nu o spune. Filosoful Damascius, care scrie cam la un secol după omor, pune fapta pe seama lui Chiril. Damascius, Viața lui Isidor, păstrată în frânturi în Suda, care notează și altă părere: firea răzvrătită a alexandrinilor.

Pentru curioși

Cu puțin înainte, vreo cinci sute de călugări veniți din pustie îl înconjuraseră pe prefect pe stradă, iar unul, Ammonios, îl lovise cu o piatră în cap. Orestes a pus să fie torturat, iar omul a murit. Chiril l-a numit martir; Socrate scrie că nici creștinii cu judecată nu au primit această laudă.

Exercițiu de tip test

Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.

Sursa A Istoria bisericească, cartea a VII-a, capitolul 15

Ce fel de sursă
text
Cine
Socrate Scolasticul, istoric creștin din Constantinopol
Când a fost făcută
încheiată în 439 sau puțin după, la vreo 25 de ani după fapte
Despre ce moment vorbește
uciderea Hypatiei, la Alexandria, în martie 415
Unde se află azi
Text transmis prin copii manuscrise grecești
Traducere
traducere de lucru după versiunea engleză a lui A. C. Zenos (Nicene and Post-Nicene Fathers, seria a II-a, vol. 2, 1890; New Advent)

Era la Alexandria o femeie numită Hypatia, fiica filosofului Theon, care ajunsese atât de departe în învățătură, încât îi întrecea cu mult pe toți filosofii vremii ei. (…) Dar a căzut și ea pradă pizmei politice care domnea atunci. Fiindcă stătea des de vorbă cu Orestes, în poporul creștin s-a răspândit calomnia că ea îl împiedică pe Orestes să se împace cu episcopul.

Câțiva dintre ei, mânați de o râvnă aprigă, în frunte cu un citeț numit Petru, au pândit-o când se întorcea acasă, au tras-o din trăsură (…) și au ucis-o. (…) Fapta a adus multă ocară asupra lui Chiril și asupra întregii Biserici din Alexandria.

Ce poate dovedi Arată cine a fost Hypatia, ce se vorbea despre ea în oraș, cine a ucis-o și că un istoric creștin apropiat de vremea ei a socotit omorul o rușine pentru Biserica din Alexandria.

Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi dacă episcopul Chiril a avut vreun amestec: autorul nu o spune. Socrate scria la Constantinopol, nu a fost de față și nu îl avea la inimă pe Chiril; un alt creștin, Ioan din Nikiu, povestește mai târziu aceeași faptă ca pe o izbândă.

Sursa B Scrisoarea 16, către „Filosoafă” (Hypatia)

Ce fel de sursă
text
Cine
Synesios din Cyrene (c. 370–c. 413), fost elev al Hypatiei, episcop creștin de Ptolemais
Când a fost făcută
pe la 413, printre ultimele lui scrisori
Despre ce moment vorbește
legătura dintre un elev și profesoara lui, cu doi-trei ani înainte de moartea ei
Unde se află azi
Text transmis prin copii manuscrise, în culegerea scrisorilor lui Synesios
Traducere
traducere de lucru după versiunea engleză a lui A. FitzGerald (1926; Livius.org)

Îți dictez această scrisoare din pat, dar tu să o primești sănătoasă, mamă, soră, învățătoare și, pe lângă toate, binefăcătoare (…). Să fii sănătoasă și salută-i din partea mea pe fericiții tăi tovarăși, începând cu părintele Theoteknos și cu fratele Athanasios, și apoi pe toți!

Ce poate dovedi Arată că Hypatia avea elevi care o cinsteau toată viața și că unul dintre ei era episcop creștin.

Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi ce anume preda și ce a descoperit: este o scrisoare de rămas-bun, nu o carte de matematică.

Cerințe

  1. Precizați secolul la care se referă sursa A. (2 puncte)

    Arată baremul

    Sursa A se referă la secolul al V-lea d.Hr. (anul 415).

  2. Numiți orașul precizat în sursa A. (2 puncte)

    Arată baremul

    Orașul precizat în sursa A este Alexandria.

  3. Menționați, din sursa A, două informații referitoare la împrejurările în care a fost ucisă Hypatia. (6 puncte)

    Arată baremul

    Oricare două: se răspândise calomnia că îl împiedică pe Orestes să se împace cu episcopul; a fost pândită când se întorcea acasă; ucigașii erau conduși de un citeț numit Petru; a fost trasă din trăsură. Câte 3 puncte pentru fiecare informație.

  4. Scrieți litera sursei scrise de un elev al Hypatiei. (3 puncte)

    Arată baremul

    Litera B: Synesios o numește „învățătoare”.

  5. Scrieți o relație cauză–efect stabilită între două informații selectate din sursa A, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (7 puncte)

    Arată baremul

    Cauză: „s-a răspândit calomnia că ea îl împiedică pe Orestes să se împace cu episcopul”. Efect: „au pândit-o când se întorcea acasă (…) și au ucis-o”. Deoarece era socotită vinovată de cearta dintre prefect și episcop, Hypatia a fost ucisă de susținători ai episcopului. Se primește și: cauză – Hypatia „stătea des de vorbă cu Orestes”; efect – „s-a răspândit calomnia că ea îl împiedică pe Orestes să se împace cu episcopul”. Se primește orice altă relație corectă între două informații din sursă.

  6. Formulați un punct de vedere referitor la felul în care autorul sursei A judecă uciderea Hypatiei și susțineți-l cu o informație din sursă. (5 puncte)

    Arată baremul

    Punct de vedere: autorul, deși creștin, condamnă omorul. Informație: scrie că vorba despre Hypatia era o „calomnie” și că fapta „a adus multă ocară asupra lui Chiril și asupra întregii Biserici din Alexandria”. 2 puncte pentru punctul de vedere, 3 pentru informație.

Paragraf argumentat

Un paragraf argumentat: de ce a fost ucisă Hypatia

  1. Afirmația

    Cerința: „Argumentați, prin două fapte istorice, afirmația potrivit căreia Hypatia a fost victima unui conflict politic.” Afirmația o scrii întâi, cu vorbele tale: Hypatia a fost ucisă în lupta pentru putere dintre prefectul și episcopul Alexandriei.

  2. Primul fapt

    Primul fapt: din 412, episcopul Chiril și prefectul Orestes s-au înfruntat pentru conducerea orașului, iar Hypatia se întâlnea des cu prefectul.

  3. Al doilea fapt

    Al doilea fapt: în martie 415, după ce s-a răspândit vorba că ea împiedică împăcarea celor doi, o ceată condusă de citețul Petru a ucis-o.

  4. Legătura

    Legi faptele cu „deoarece”, „de aceea”, „prin urmare” și arăți de unde se știe: de la Socrate Scolasticul, istoric creștin care scrie la vreo 25 de ani după omor.

  5. Concluzia

    Paragraful: „Hypatia a fost victima unui conflict politic. Deoarece prefectul Orestes și episcopul Chiril se înfruntau din 412 pentru conducerea Alexandriei, iar Hypatia se întâlnea des cu prefectul, susținătorii episcopului au socotit-o vinovată de ceartă. De aceea, în martie 415, o ceată condusă de citețul Petru a ucis-o. Prin urmare, moartea ei ține de lupta pentru putere din oraș: prefectul, elevul ei Synesios și istoricul care povestește erau creștini.”

Pe scurt

  1. Socrate (469–399 î.Hr.) nu a scris nimic; întreba și, prin maieutică, îl ajuta pe celălalt să găsească singur răspunsul. A fost condamnat la moarte la Atena în 399 î.Hr.
  2. Platon a întemeiat Academia (pe la 387 î.Hr.) și a învățat că adevărul stă în idei veșnice; Aristotel a întemeiat Liceul (335 î.Hr.) și a cercetat logica, natura, etica și politica.
  3. Stoicii, urmașii lui Zenon din Citium (pe la 300 î.Hr.), cereau o viață dusă după rațiune; epicureicii, urmașii lui Epicur (341–270 î.Hr.), căutau liniștea și lipsa durerii.
  4. Hypatia din Alexandria, fiica matematicianului Theon, a predat filosofia lui Platon, matematica și astronomia; niciuna dintre scrierile ei nu s-a păstrat.
  5. A fost ucisă în martie 415 de o ceată de susținători ai episcopului Chiril, în conflictul dintre acesta și prefectul Orestes, aprins după ce Chiril îi alungase pe evrei din oraș.
  6. Despre ea scriu elevul ei Synesios și istoricul creștin Socrate Scolasticul, care condamnă omorul; Ioan din Nikiu, la vreo 270 de ani după, îl laudă.
Fișă de lucruCaietul meu

Greșeli frecvente

  • GreșitHypatia a fost ucisă pentru că creștinii erau împotriva științei.

    CorectA fost ucisă într-o luptă pentru putere între prefectul Orestes și episcopul Chiril. Prefectul era creștin, printre elevii ei erau creștini, iar istoricul creștin care povestește omorul îl condamnă. Un alt creștin, Ioan din Nikiu, îl laudă după vreo 270 de ani: creștinii nu au judecat la fel.

  • GreșitSocrate a scris multe cărți de filosofie.

    CorectSocrate nu a scris nimic. Este cunoscut din scrierile elevilor lui, mai ales din dialogurile lui Platon.

  • GreșitEpicureicii îndemnau la petreceri și la lux.

    CorectPentru Epicur, plăcerea însemna liniște și lipsa durerii; înțeleptul se mulțumește cu puțin și trăiește retras.

Verifică-te

Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.

  1. Ce este maieutica?

    Răspuns

    b) Metoda lui Socrate de a-l ajuta pe celălalt, prin întrebări, să găsească răspunsul. Cuvântul înseamnă „arta moșitului”: Socrate spunea că ajută gândurile altora să se nască. Școala lui Platon este Academia.

  2. De unde vine numele stoicilor?

    Răspuns

    a) De la porticul pictat din Atena sub care preda Zenon. Stoa Poikile înseamnă „porticul pictat”. În grădină se întâlneau epicureicii, iar din Samos era Epicur.

  3. Cine era Orestes?

    Răspuns

    c) Prefectul Alexandriei. Orestes era prefectul, omul împăratului în oraș. Episcop era Chiril, tatăl Hypatiei era Theon, iar elevul era Synesios.

  4. Sunt atât de lovit de soartă, încât am nevoie de un hidroscop. Ai grijă să mi se toarne unul din aramă și să fie alcătuit. Este un tub cilindric, de forma și de mărimea unui fluier, cu crestături în linie dreaptă, cu ajutorul cărora se află greutatea apelor.

    Synesios din Cyrene, Scrisoarea 15, către Hypatia, începutul secolului al V-lea; traducere de lucru după versiunea engleză a lui A. FitzGerald (1926)

    Ce arată scrisoarea despre Hypatia?

    Răspuns

    b) Că un fost elev se bizuia pe ea ca să-i facă un instrument de măsură. Synesios îi descrie instrumentul și o roagă să i-l facă: se bizuia pe priceperea ei. Scrisoarea nu spune că ea l-ar fi inventat; el însuși îi explică cum arată.

  5. Așază în ordinea în care s-au petrecut.

    Răspuns

    Ordinea în timp:

    1. Socrate este condamnat la moarte (399 î.Hr.)
    2. Platon deschide Academia (387 î.Hr.)
    3. Aristotel întemeiază Liceul (335 î.Hr.)
    4. Zenon începe să predea sub porticul pictat (300 î.Hr.)
    5. Chiril ajunge episcop al Alexandriei (412 d.Hr.)
    6. Hypatia este ucisă la Alexandria (415 d.Hr.)

    Socrate (399 î.Hr.), elevul său Platon (Academia, 387 î.Hr.), elevul acestuia Aristotel (Liceul, 335 î.Hr.), apoi Zenon (pe la 300 î.Hr.). După mai bine de 700 de ani: Chiril episcop (412) și moartea Hypatiei (415).

  6. A cui este ideea?

    Răspuns

    Socrate: Prin întrebări, celălalt își găsește singur răspunsul; Nu a scris nimic.

    Stoicii: Omul bun trăiește după rațiune; Patimile sunt o rătăcire a judecății.

    Epicureicii: Plăcerea este liniște și lipsă a durerii; Înțeleptul se mulțumește cu puțin și trăiește retras.

    Socrate întreabă și nu scrie; stoicii pun rațiunea deasupra patimilor; epicureicii caută liniștea.

  7. Niciuna dintre scrierile Hypatiei nu s-a păstrat. Explică, în trei-patru propoziții, de unde se știe totuși ceva despre ea și ce nu se poate afla din aceste izvoare.

    Un răspuns bun

    Despre Hypatia scriu alții: elevul ei Synesios, în scrisori din timpul vieții ei, și istoricul creștin Socrate Scolasticul, la vreo 25 de ani după moartea ei. Din ele se află că preda filosofia și matematica, că era cinstită de elevi și cum a fost ucisă, în 415. Titlurile lucrărilor ei apar abia într-o enciclopedie bizantină din secolul al X-lea. Ce a descoperit ea însăși nu se poate afla, fiindcă textele lipsesc.

    Un răspuns bun numește izvoarele, spune când au fost scrise și desparte ce spun ele de ce rămâne necunoscut.

Termeni

filosofie
În greacă, „dragoste de înțelepciune”: cercetarea, prin întrebări și argumente, a ceea ce este adevărat și bine.
maieutică
Metoda lui Socrate: prin întrebări, îl ajuți pe celălalt să-și găsească singur răspunsul. Cuvântul înseamnă „arta moșitului”.
Academia
Școala de filosofie deschisă de Platon lângă Atena, pe la 387 î.Hr.
Liceul
Școala întemeiată de Aristotel la Atena, în 335 î.Hr.
stoici
Filosofii care îl urmează pe Zenon din Citium (pe la 300 î.Hr.): viața bună este cea dusă după rațiune.
epicureici
Filosofii care îl urmează pe Epicur (341–270 î.Hr.): omul caută plăcerea, înțeleasă ca liniște și lipsă a durerii.
prefect
Aici: înaltul funcționar care conducea Alexandria în numele împăratului.
Surse și legătura cu programa

Din programă: FIL 3.4 „Modele culturale în lumea greco-romană”. Competențe specifice urmărite: 1.2, 4.1.