Capitolul 10 · Reformă și regi absoluțiLecția 10.1TC Pentru toate profilurile · în plus față de profilul tău
Reforma religioasă și impactul asupra Europei
Cum a ajuns o dispută despre indulgențe să împartă Biserica? Luther și cele 95 de teze
Cum a ajuns critica unui profesor din Wittenberg să despartă Biserica apuseană?
Mâine am testzece întrebări din capitolul 10
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
În același timp, în altă parte
Înainte să citești: tu ce crezi?
Pe la 1454, la Mainz, tiparul cu litere mobile era abia la început. Ce se număra printre primele lucruri ieșite de sub teasc?
Vezi răspunsul
Un formular. Printre primele tipărituri de la Mainz sunt o gramatică latină, un calendar în germană și formulare de indulgență din 1454–1455. Pe formular, numele celui care îl primea, locul și ziua se scriau de mână, în rândurile lăsate goale. Un exemplar păstrat a fost eliberat la Erfurt la 22 octombrie 1454.
La 22 octombrie 1454, la Erfurt, Margaretha Kremer și fiul ei, Johann, au primit o foaie de pergament tipărită la Mainz: o indulgență. Textul era tipărit, iar numele lor, locul și ziua au fost scrise de mână, în rândurile lăsate libere. După 63 de ani, o indulgență de același fel l-a făcut pe un profesor de teologie din Wittenberg să scrie 95 de teze.
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
Ce era o indulgențăCe s-a întâmplat
Pentru un catolic din 1500, un păcat mărturisit preotului era iertat, dar lăsa în urmă o pedeapsă de ispășit, în viața aceasta sau după moarte, în purgatoriu (locul în care, potrivit învățăturii catolice, sufletele se curăță înainte de rai). O indulgență era un act al Bisericii care scurta sau ștergea această pedeapsă. Credinciosul o primea pentru o rugăciune, un pelerinaj sau o danie. În practică, mulți au vândut-o și au cumpărat-o ca pe o iertare cu preț. Formularele de indulgență tipărite la Mainz în 1454–1455: dintr-o singură ediție se păstrează 46 de exemplare, pe pergament.
În 1515, papa Leon al X-lea a dat o indulgență pentru zidirea noii bazilici Sfântul Petru din Roma. În ținuturile germane, de strângerea banilor răspundea arhiepiscopul Albrecht de Mainz, iar predicarea o conducea călugărul dominican Johann Tetzel. Frederic cel Înțelept, principe elector al Saxoniei (unul dintre cei șapte care îl alegeau pe împărat), a oprit indulgența în țara lui. De aceea, locuitorii din Wittenberg treceau hotarul, la Jüterbog și la Zerbst, ca s-o cumpere.
Pentru curioși
Indulgența din 1454–1455 fusese dată de papa Nicolae al V-lea pentru cei care ajutau cu bani apărarea Ciprului de otomani. Formularele au fost comandate la Mainz în număr mare, probabil cu miile; până atunci, asemenea foi se copiau de mână, una câte una.
Luther nu știa că, printr-o înțelegere ținută secret, jumătate din banii strânși în 1517 mergeau la bancherii Fugger din Augsburg. Ei îi împrumutaseră lui Albrecht sumele plătite la Roma ca să poată ține mai multe scaune episcopale deodată. Cealaltă jumătate mergea la bazilica Sfântul Petru.
31 octombrie 1517De unde știm
Martin Luther (1483–1546), călugăr augustinian și profesor de teologie la universitatea din Wittenberg, a scris atunci, în latină, cele 95 de teze: propoziții scurte, puse în discuția învățaților. Teza 36 spune că orice creștin care se căiește cu adevărat are iertarea deplină a pedepsei și a vinei, chiar fără scrisoare de indulgență. Foaie tipărită la Nürnberg în 1517, cu cele 95 de teze în latină; un exemplar se păstrează la Biblioteca de Stat din Berlin.
Sigur este că la 31 octombrie 1517 Luther i-a trimis arhiepiscopului Albrecht o scrisoare, păstrată până azi, împreună cu tezele. Că le-a și bătut în cuie, în aceeași zi, pe ușa bisericii castelului din Wittenberg nu spune niciun martor. Cea mai veche mențiune este o însemnare din 1540–1544 a lui Georg Rörer, ajutorul lui Luther: tezele au fost puse „pe ușile bisericilor”. Ușa bisericii castelului apare în 1546, după moartea lui Luther, la Philipp Melanchthon. Niciunul nu era la Wittenberg în 1517. Istoricii nu sunt de acord dacă afișarea a avut loc. Luther nu o pomenește. Însemnarea lui Rörer, regăsită în 2006 la Jena, este la 23–27 de ani după 1517; Melanchthon scrie la 29 de ani.
Tezele au fost traduse în germană și tipărite în mai multe orașe, fără știrea lui Luther.
Imaginea capitolului 9, „Dă drumul la tipar”, aici ca instrument: edițiile tipărite în Europa până în 1500, din catalogul ISTC al Bibliotecii Britanice, ca lumini pe hartă, loc cu loc și an cu an.

Aceleași date, ca tabel
| Ce se numără | Câte | Pe ce se sprijină |
|---|---|---|
| Ediții cu cel puțin un exemplar localizat azi | 28.109 | s-a păstrat |
| Ediții cu un singur exemplar localizat | 6.952 | s-a păstrat |
| dintre care exemplarul este doar un fragment | 721 | s-a păstrat |
| Ediții fără niciun exemplar localizat, cunoscute din cataloage și descrieri făcute mai târziu | 423 | a scris cineva |
| Ediții care își spun singure locul și anul | 10.253 | s-a păstrat |
| Ediții cu locul sau anul stabilite de bibliografi | 18.279 | dedus de istorici |
| dintre care datate între doi ani | 4.921 | dedus de istorici |
| Ediții cu regiunea în loc de oraș | 415 | nu se știe sigur |
| Ediții fără niciun loc | 1 | nu se știe sigur |
| Ediții fără an, lăsate în afara numărătorii | 85 | nu se știe sigur |
| Locuri în care catalogul așază ediții | 259 | dedus de istorici |
| Locuri cu cel puțin o carte care își spune singură locul și anul | 237 | s-a păstrat |
| Locuri cu ediții până la sfârșitul anului 1454 | 1 | dedus de istorici |
| Ediții trecute de catalog la anul 1499 | 1.125 | dedus de istorici |
| Ediții trecute de catalog la anul 1500, cu cele datate „pe la 1500” | 1.829 | dedus de istorici |
| Țara Românească, 1508: Liturghierul lui Macarie (în afara catalogului) | 1 carte | s-a păstrat |
| Sibiu, 1525: trei tipărituri găsite în 2007 (în afara catalogului) | 3 tipărituri | s-a păstrat |
| Brașov, 1539: tipografia lui Johannes Honterus (în afara catalogului) | 1 tipografie | dedus de istorici |
| Loc (numele din catalog) | Ediții | Cu exemplar localizat azi | Prima carte care își spune locul și anul | Pe ce se sprijină |
|---|---|---|---|---|
| Veneția (Venice) | 3.473 | 3.461 | 1469 | s-a păstrat |
| Paris | 2.747 | 2.694 | 1473 | s-a păstrat |
| Roma (Rome) | 1.892 | 1.882 | 1467 | s-a păstrat |
| Köln (Cologne) | 1.479 | 1.464 | 1470 | s-a păstrat |
| Lyon (Lyons) | 1.357 | 1.326 | 1473 | s-a păstrat |
| Leipzig | 1.330 | 1.292 | 1481 | s-a păstrat |
| Augsburg | 1.203 | 1.182 | 1468 | s-a păstrat |
| Strasbourg (Strassburg) | 1.117 | 1.104 | 1471 | s-a păstrat |
| Milano (Milan) | 1.071 | 1.065 | 1471 | s-a păstrat |
| Nürnberg (Nuremberg) | 1.033 | 1.007 | 1471 | s-a păstrat |
| Mainz | 412 | 399 | 1462 | s-a păstrat |
Date. 28.532 de ediții tipărite până în 1500, din catalogul ISTC al Bibliotecii Britanice (starea din ianuarie 2025), așezate în 259 de locuri. Mărimea luminii arată numărul de ediții. 10.253 își spun singure locul și anul; la celelalte, locul sau anul sunt stabilite de bibliografi, iar edițiile datate între doi ani sunt împărțite egal pe acei ani. 416 n-au oraș și stau lângă hartă. Catalogul numără ce s-a păstrat sau e atestat, nu tot ce s-a tipărit. Țărmurile sunt cele de azi.
Surse și credite. Incunabula Short Title Catalogue data release 2025, British Library (contribuitori: Alyssa Steiner, Harry Lloyd, Mia Ridge), doi:10.23636/k903-md30, CC BY-NC 4.0, titular al drepturilor: British Library Board. Coordonatele locurilor: GeoNames, CC BY 4.0; 17 au fost corectate. Țărmuri: Natural Earth, domeniu public. Tipografiile de după 1500: G. Stabile, Studia Ceranea 9 (2019); I. Monok, în Pro Nonagesimo (Budapesta, 2013).
De la teze la ruptură: 1520–1522Ce s-a întâmplat
Apoi Luther a mers mai departe decât indulgențele. Susținea că omul se mântuiește numai prin credință, prin harul lui Dumnezeu, fără ca faptele lui să-i aducă vreun merit: aceasta este mântuirea prin credință. Mai susținea că Biblia este singura autoritate în credință, mai presus de papă și de concilii. Potrivit învățăturii catolice, omul este mântuit prin harul lui Dumnezeu, cu care conlucrează prin credință și prin fapte bune, iar Scriptura se citește împreună cu tradiția Bisericii.
La 15 iunie 1520, papa i-a cerut, prin bula (actul solemn) Exsurge Domine, să retragă 41 de propoziții. La 10 decembrie 1520, Luther a ars bula, iar la 3 ianuarie 1521 a fost excomunicat, adică scos din Biserică. În aprilie 1521 a fost chemat la Dieta de la Worms, adunarea Imperiului, în fața împăratului Carol Quintul (Carol al V-lea). La 18 aprilie a răspuns că nu poate și nu vrea să retragă nimic cât timp nu este combătut cu Scriptura, fiindcă a lucra împotriva conștiinței este primejdios, și a încheiat: „Dumnezeu să-mi ajute! Amin.” Discursul, notat de un ascultător în 1521. „Aici stau, altfel nu pot” lipsește din însemnare: cuvintele au fost adăugate într-o tiparniță.
Prin Edictul de la Worms, împăratul l-a scos pe Luther în afara legii. Frederic cel Înțelept l-a ascuns în castelul Wartburg. Acolo a stat zece luni și a tradus, în mai puțin de trei luni, Noul Testament în germană; cartea a apărut în 1522, iar Biblia întreagă în 1534.
Pentru curioși
Luther nu a vrut niciodată să se vorbească despre o Biserică „luterană”: îi spunea „evanghelică”. Numele de luterani le-a rămas totuși celor care i-au urmat învățătura.
În 1525, țăranii răsculați din ținuturile germane și-au sprijinit cererile pe Evanghelie. Luther, la început înțelegător față de ele, a scris împotriva răsculaților când au trecut la violențe, iar principii, catolici și luterani, au înăbușit răscoala cu mare cruzime.
De ce a reușit și cum s-a încheiatDe ce
Cauza imediată a Reformei a fost predicarea indulgenței din 1517. Cauzele de durată au făcut dintr-o dispută între teologi o mișcare. Mulți erau nemulțumiți de banii care plecau spre Roma. Umaniștii, obișnuiți să citească textele vechi în original, au primit bine întoarcerea la Biblie. Tiparul a înmulțit scrierile lui Luther, multe în germană, în foi scurte și ieftine. Unii principi l-au sprijinit din convingere, alții și din interes, fiindcă Biserica unui ținut reformat asculta de principe. Explicație a istoricilor: leagă disputa de nemulțumirea față de banii plecați la Roma, de tipar și de interesul principilor.
În 1529, la Dieta de la Speyer, cinci principi și 14 orașe au protestat împotriva hotărârii de a opri reforma: de aici vine numele de protestanți. În 1530, Melanchthon a scris mărturisirea lor de credință, Confesiunea de la Augsburg. După ani de războaie, Pacea de la Augsburg (25 septembrie 1555) a lăsat fiecărui principe dreptul de a alege, pentru ținutul lui, între catolicism și luteranism; supusul care nu primea alegerea putea pleca. Mai târziu, regula a fost rezumată în latină: cuius regio, eius religio, adică „a cui este țara, a aceluia este religia”. Textul păcii, din 1555. Formula latină nu se află în el: a fost scrisă de un jurist câteva decenii mai târziu.
Pentru curioși
Reforma a prins mai întâi aproape de locul de unde a pornit. Într-un tabel alcătuit de economistul Jared Rubin (2014) după atlase istorice, cu 873 de orașe din apusul și centrul Europei, la mai puțin de 200 km de Wittenberg, în linie dreaptă, sunt 57 de orașe; în 1600, 53 dintre ele sunt socotite protestante. La peste 1.300 km, din 209 orașe, niciunul. Tabelul numără orașe, nu oameni.
Imaginea capitolului, „Depărtează-te de Wittenberg”, aici ca instrument: orașele europene din tabelul lui Jared Rubin, după confesiunea din 1530, 1560 și 1600 și după depărtarea de Wittenberg.

Aceleași date, ca tabel
| Depărtarea | Orașe | 1530 | 1560 | 1600 | Din zece, în 1600 | Pe ce se sprijină |
|---|---|---|---|---|---|---|
| sub 200 km | 57 | 22 | 51 | 53 | 9 | dedus de istorici |
| 200–400 km | 77 | 24 | 50 | 51 | 7 | dedus de istorici |
| 400–600 km | 144 | 24 | 45 | 79 | 5 | dedus de istorici |
| 600–900 km | 192 | 19 | 41 | 43 | 2 | dedus de istorici |
| 900–1.300 km | 194 | 3 | 53 | 53 | 3 | dedus de istorici |
| peste 1.300 km | 209 | 0 | 0 | 0 | 0 | dedus de istorici |
| Toate orașele din tabel | 873 | 92 | 240 | 279 | 3 | dedus de istorici |
| Ce se numără | Câte | Pe ce se sprijină |
|---|---|---|
| Orașe din tabel, la locul lor de azi | 873 | s-a păstrat |
| Orașe cu tipar până în 1500, socotite protestante în 1600 | 68 din 257 | dedus de istorici |
| Orașe fără tipar până în 1500, socotite protestante în 1600 | 211 din 616 | dedus de istorici |
| Orașe socotite protestante în 1560 și catolice în 1600: Klagenfurt, Linz, Steyr, Viena, Wiener Neustadt, Valenciennes, Paderborn | 7 | dedus de istorici |
| Londra, 1534: Parlamentul Angliei îl declară pe rege cap al Bisericii Angliei (Actul de Supremație) | 1 | a scris cineva |
| Brașov, 1543: Johannes Honterus publică programul Reformei pentru Brașov și Țara Bârsei | 1 | a scris cineva |
| Augsburg, 1555: Dieta Imperiului recunoaște principilor dreptul de a alege între catolicism și luteranism | 1 | a scris cineva |
| Turda, 1568: Dieta Transilvaniei hotărăște că predicatorii pot vesti Evanghelia fiecare după înțelegerea lui | 1 | a scris cineva |
| Brașov, la 1.172 km de Wittenberg: oraș din afara tabelului, la locul lui de azi | 1 | s-a păstrat |
| Sibiu, la 1.077 km de Wittenberg: oraș din afara tabelului, la locul lui de azi | 1 | s-a păstrat |
| Cluj, la 974 km de Wittenberg: oraș din afara tabelului, la locul lui de azi | 1 | s-a păstrat |
| Turda, la 999 km de Wittenberg: oraș din afara tabelului, la locul lui de azi | 1 | s-a păstrat |
Date. 873 de orașe din tabelul lui Jared Rubin (2014), fiecare la locul lui de azi. Confesiunea din 1530, 1560 și 1600 este o încadrare făcută de autor după atlase istorice: un oraș întreg primește un singur cuvânt. Depărtarea de Wittenberg este calculată în linie dreaptă. Cele patru romburi sunt orașe din Transilvania pe care tabelul nu le cuprinde, puse la locul lor de azi. Țărmurile sunt cele de azi.
Surse și credite. Jared Rubin, date de replicare pentru „Printing and Protestants: An Empirical Test of the Role of Printing in the Reformation”, Review of Economics and Statistics 96 (2), 2014, Harvard Dataverse, doi:10.7910/DVN/26312, CC0 1.0; orașele, populația și coordonatele, după P. Bairoch, J. Batou și P. Chèvre, La population des villes européennes, 800–1850 (Geneva, 1988). Țărmuri: Natural Earth, domeniu public. Locul celor patru orașe adăugate: GeoNames, CC BY 4.0.
Exercițiu de tip test
Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.
Sursa A Disputa pentru lămurirea puterii indulgențelor (cele 95 de teze), tezele 27, 36, 43 și 86

27. Predică o părere omenească cei care spun că, îndată ce banul aruncat în ladă a sunat, sufletul își ia zborul [din purgatoriu].
36. Orice creștin care se căiește cu adevărat are iertarea deplină a pedepsei și a vinei, care i se cuvine și fără scrisori de indulgență.
43. Creștinii trebuie învățați că acela care dă săracului sau îl împrumută pe cel nevoiaș face mai bine decât dacă ar cumpăra indulgențe.
86. De asemenea: de ce papa, ale cărui averi sunt azi mai mari decât ale celor mai bogați oameni, nu zidește măcar această bazilică a Sfântului Petru din banii lui, mai degrabă decât din ai credincioșilor săraci?
Ce poate dovedi Dovedește ce susținea Luther în 1517: că iertarea nu depinde de scrisoarea de indulgență, că milostenia este mai bună decât cumpărarea ei și că felul în care se strângeau banii pentru Roma stârnea întrebări.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi singură ce predicau cu adevărat Tetzel și ceilalți: tezele sunt ale unui critic. Nu spune nici dacă au fost afișate pe ușa bisericii. Teza 86 redă, după Luther, o întrebare a mirenilor.
Sursa B Scrisoare către arhiepiscopul Albrecht de Mainz
Indulgențe papale pentru zidirea bazilicii Sfântul Petru umblă sub numele vostru preastrălucit. Nu învinuiesc atât strigătele predicatorilor, pe care nu le-am auzit, cât mă mâhnesc părerile cu totul greșite pe care poporul și le-a făcut din ele: sufletele nefericite cred că, dacă au cumpărat scrisori de indulgență, sunt sigure de mântuire; apoi, că sufletele zboară din purgatoriu de îndată ce aruncă banul în ladă (…).
Faptele de evlavie și de dragoste sunt nesfârșit mai bune decât indulgențele, și totuși nu sunt predicate cu atâta fast și cu atâta râvnă.
Ce poate dovedi Dovedește că la 31 octombrie 1517 Luther s-a adresat mai-marelui său bisericesc și că îi cerea să îndrepte predicarea indulgențelor.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi ce spuneau predicatorii: Luther însuși scrie că nu i-a auzit. Arată ce înțelegea poporul, așa cum i se părea lui Luther.
Cerințe
Precizați secolul în care a fost scrisă sursa A. (2 puncte)
Numiți clădirea precizată atât în sursa A, cât și în sursa B. (2 puncte)
Menționați, din sursa B, două informații referitoare la ce credea poporul despre indulgențe. (6 puncte)
Scrieți litera sursei în care autorul spune că nu i-a auzit el însuși pe predicatori. (3 puncte)
Scrieți o relație cauză–efect stabilită între două informații selectate din sursa B, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (7 puncte)
Formulați un punct de vedere referitor la ce urmărea Luther în 1517 și susțineți-l cu o informație din sursa B. (5 puncte)
Analiză de sursă, pas cu pas
Cum citești două teze ale lui Luther
Ce fel de sursă este și de când?
Tezele sunt o sursă scrisă din epocă: propoziții numerotate, în latină, din toamna anului 1517, deci din secolul al XVI-lea. Au fost scrise chiar în anul indulgenței despre care vorbesc.
Cine vorbește și cui?
Vorbește Martin Luther, profesor de teologie la Wittenberg. Se adresează altor învățați, pe care îi cheamă la o dispută, și arhiepiscopului Albrecht, căruia i le trimite.
Ce spune?
Teza 27: cei care spun că sufletul zboară din purgatoriu când sună banul în ladă predică „o părere omenească”. Teza 36: creștinul care se căiește cu adevărat are iertarea deplină „și fără scrisori de indulgență”.
Ce vrea să obțină?
Luther vrea să oprească felul în care era predicată indulgența și să mute greutatea de pe ban pe căință. Tezele nu cer desființarea papalității și nu vorbesc încă despre mântuirea prin credință.
Ce nu poate dovedi singură?
Sursa nu poate dovedi singură ce spunea Tetzel în predici, câți oameni cumpărau indulgențe și nici dacă tezele au fost afișate. Pentru acestea trebuie alte surse: instrucțiunile date predicatorilor, socotelile, scrisorile vremii.
Brașov, 1543
Honterus și Reforma sașilor din Transilvania
Johannes Honterus s-a născut în 1498 la Brașov (Kronstadt), oraș al sașilor din Transilvania, pe atunci în Regatul Ungariei. A studiat la Viena, și-a tipărit primele cărți la Cracovia și la Basel, iar în 1533 s-a întors acasă. Din tiparnița pe care a deschis-o la Brașov au ieșit mai întâi manuale pentru elevii lui. În 1542, mișcarea de reformă din Brașov a ajuns în faza hotărâtoare. În 1543, Honterus i-a dat programul, în cartea Reformatio ecclesiae Coronensis ac totius Barcensis provinciae („Reforma bisericii din Brașov și din toată Țara Bârsei”).
În 1544 a fost ales paroh al orașului. Rânduiala bisericească tipărită de el în 1547 a devenit, în 1550, lege pentru toate bisericile sașilor. Brașovul se află la 1.172 km de Wittenberg, în linie dreaptă. Biserica Neagră din Brașov este și azi biserică evanghelică luterană.
Pe scurt
- Indulgența era, în învățătura catolică, iertarea pedepsei rămase pentru un păcat deja mărturisit; în practică, mulți au vândut-o și au cumpărat-o ca pe o iertare cu preț.
- La 31 octombrie 1517, Martin Luther, profesor la Wittenberg, i-a trimis arhiepiscopului Albrecht de Mainz cele 95 de teze împotriva felului în care era predicată indulgența; afișarea lor este pomenită abia după 1540, de oameni care nu erau atunci la Wittenberg.
- Luther susținea mântuirea prin credință și Biblia ca singură autoritate; a fost excomunicat la 3 ianuarie 1521 și a refuzat să-și retragă scrierile la Dieta de la Worms, în aprilie 1521.
- Ascuns la Wartburg, a tradus Noul Testament în germană (1522); tiparul i-a răspândit scrierile, iar unii principi germani l-au sprijinit.
- Numele de protestanți vine de la protestul de la Dieta de la Speyer, din 1529.
- Pacea de la Augsburg (1555) a lăsat fiecărui principe alegerea între catolicism și luteranism pentru ținutul lui: cuius regio, eius religio.
Greșeli frecvente
GreșitO indulgență era un bilet de intrare în rai, care ierta orice păcat.
CorectÎn învățătura catolică, indulgența scurta sau ștergea pedeapsa rămasă pentru un păcat deja mărturisit și iertat. Mulți au înțeles-o și au vândut-o însă ca pe o iertare cu preț, iar împotriva acestui fel de a o predica a scris Luther.
GreșitLuther a vrut de la început să întemeieze o Biserică nouă.
CorectÎn 1517 a cerut o dispută între învățați și i-a scris arhiepiscopului său să îndrepte predicarea. Ruptura a venit în 1520–1521, după bula papei și după excomunicare.
GreșitProtestanții s-au despărțit de ortodocși.
CorectReforma din secolul al XVI-lea a împărțit Biserica apuseană, condusă de papă. Biserica Ortodoxă și cea Romano-Catolică se despărțiseră cu aproape cinci secole înainte, în 1054.
Verifică-te
Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.
Ce era o indulgență, potrivit învățăturii catolice de la 1500?
Răspuns
b) Un act al Bisericii care scurta sau ștergea pedeapsa rămasă pentru un păcat deja mărturisit. Păcatul era iertat la spovedanie; indulgența privea pedeapsa rămasă de ispășit. Scoaterea din Biserică se numește excomunicare.
Ce este sigur că a făcut Luther la 31 octombrie 1517?
Răspuns
c) I-a trimis arhiepiscopului Albrecht o scrisoare împreună cu tezele. Scrisoarea către Albrecht se păstrează. Afișarea este pomenită abia după 1540, de doi oameni care nu au fost de față; bula a fost arsă în 1520, iar Noul Testament a apărut în 1522.
Ce a hotărât Pacea de la Augsburg (1555)?
Răspuns
d) Fiecare principe alege, pentru ținutul lui, între catolicism și luteranism. Alegerea era a principelui, nu a fiecărui om; supusul care nu o primea putea pleca. De aici formula „cuius regio, eius religio”.
Creștinii trebuie învățați că acela care dă săracului sau îl împrumută pe cel nevoiaș face mai bine decât dacă ar cumpăra indulgențe.
Ce pune Luther, în această teză, mai presus de indulgență?
Răspuns
b) Ajutorarea săracului și a celui nevoiaș. Teza compară cumpărarea indulgenței cu milostenia și cu împrumutul dat celui nevoiaș și le socotește pe acestea mai bune.
Așază evenimentele în ordinea în care s-au petrecut.
Răspuns
Ordinea în timp:
- Luther îi trimite arhiepiscopului Albrecht tezele (1517)
- Papa cere, prin bulă, retragerea a 41 de propoziții (1520)
- Dieta de la Worms (1521)
- Apare Noul Testament în germană (1522)
- Protestul de la Dieta de la Speyer (1529)
- Pacea de la Augsburg (1555)
Tezele (1517) vin înaintea bulei (1520) și a Dietei de la Worms (1521); traducerea apare în 1522, protestul de la Speyer este din 1529, iar pacea din 1555.
Pune în ordine pașii care duc de la indulgență la excomunicare.
Răspuns
Ordinea corectă:
- Papa dă o indulgență pentru zidirea bazilicii Sfântul Petru
- Tetzel predică indulgența aproape de hotarul Saxoniei
- Luther scrie tezele și le trimite arhiepiscopului
- Tezele sunt traduse și tipărite în mai multe orașe
- Papa îi cere lui Luther să retragă 41 de propoziții
- Luther arde bula și este excomunicat
Indulgența din 1515 și predicarea ei din 1517 sunt cauza imediată a tezelor; răspândirea lor prin tipar face din dispută o problemă a întregii Biserici, la care papa răspunde în 1520–1521.
Explică, în patru-cinci propoziții, de ce istoricii spun „potrivit tradiției” când vorbesc despre afișarea tezelor pe ușa bisericii din Wittenberg.
Un răspuns bun
Niciun martor din 1517 nu povestește afișarea, iar Luther însuși nu o pomenește. Cea mai veche mențiune este însemnarea lui Georg Rörer, din 1540–1544, la peste 20 de ani după fapte; Melanchthon o povestește în 1546, după moartea lui Luther. Niciunul dintre ei nu era la Wittenberg în 1517. Sigură este scrisoarea din 31 octombrie 1517 către arhiepiscopul Albrecht, care se păstrează. De aceea afișarea se spune cu rezervă, iar trimiterea scrisorii, ca fapt.
O mențiune târzie, a cuiva care nu a fost de față, cântărește mai puțin decât un document păstrat din chiar acea zi.
Termeni
- indulgență
- În învățătura catolică, act al Bisericii care scurtează sau șterge pedeapsa rămasă pentru un păcat deja mărturisit și iertat.
- cele 95 de teze
- Propozițiile în latină scrise de Martin Luther în 1517 despre puterea indulgențelor și puse în discuția învățaților.
- mântuirea prin credință
- Învățătura lui Luther potrivit căreia omul este mântuit numai prin credință, prin harul lui Dumnezeu, fără meritul faptelor.
- excomunicat
- Scos din comunitatea Bisericii printr-o hotărâre a autorității bisericești; Luther a fost excomunicat de papă la 3 ianuarie 1521.
- Dieta de la Worms
- Adunarea Imperiului romano-german din 1521, la care Luther a refuzat, în fața împăratului Carol Quintul, să-și retragă scrierile.
- protestanți
- Nume dat adepților Reformei după protestul principilor și al orașelor la Dieta de la Speyer, în 1529.
- Pacea de la Augsburg
- Înțelegerea din 25 septembrie 1555 prin care fiecare principe din Imperiu alege, pentru ținutul lui, între catolicism și luteranism.
- cuius regio, eius religio
- „A cui este țara, a aceluia este religia”: formula latină, scrisă mai târziu, care rezumă Pacea de la Augsburg.
Surse și legătura cu programa
- D. Martin Luthers Werke. Kritische Gesamtausgabe, vol. 1, Weimar, 1883 (Internet Archive): Disputatio pro declaratione virtutis indulgentiarum, p. 233–238 – sursa A: textul latin al tezelor 27, 36, 43, 81 și 86; ediția urmează tipăriturile din 1517
- Disputation of Doctor Martin Luther on the Power and Efficacy of Indulgences, în Works of Martin Luther, trad. și ed. A. Spaeth, L. D. Reed, H. E. Jacobs ș.a., vol. 1, Philadelphia, A. J. Holman, 1915, p. 29–38 (Project Wittenberg) – traducerea engleză numită, folosită la confruntarea tezelor
- Works of Martin Luther, vol. 1, Philadelphia, A. J. Holman, 1915 (Internet Archive): introducerea la teze și Letter to the Archbishop Albrecht of Mainz, p. 15–27 – sursa B; indulgența din 31 martie 1515, Albrecht și Tetzel; jumătate din bani către Fugger
- Axel Gotthard, Schlaglicht 1517: der sogenannte Thesenanschlag, Bundeszentrale für politische Bildung, 2017 – scrisoarea din 31 octombrie se păstrează; însemnarea lui Rörer, într-un Nou Testament pe care îl avea din 1540 sau 1541, găsită la Jena; Rörer la Wittenberg din 1522; Melanchthon 1546, la Wittenberg din 1518; tipărirea tezelor fără știrea lui Luther
- Axel Gotthard, Schlaglicht 1521: Luther und Karl V. in Worms, Bundeszentrale für politische Bildung, 2017 – sfârșitul discursului de la Worms; „Hier stehe ich” adăugat într-o tiparniță; Edictul de la Worms
- Axel Gotthard, Schlaglicht 1529: die „Protestation”, Bundeszentrale für politische Bildung, 2017 – Speyer, 20 aprilie 1529: un principe elector, patru principi și 14 orașe
- Axel Gotthard, Schlaglicht 1555: der Erste Religionsfrieden, Bundeszentrale für politische Bildung, 2017 – alegerea principelui între două confesiuni, dreptul supusului de a pleca; formula „cuius regio” este mai târzie
- Thomas A. Brady Jr., Augsburg, Religious Peace of (1555), în Europe, 1450 to 1789: Encyclopedia of the Early Modern World (Encyclopedia.com) – 25 septembrie 1555; formula lui Joachim Stephani, 1586
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Lutero, Martino – 1483–1546; Tetzel, dominican; Exsurge Domine, 15 iunie 1520, 41 de propoziții; 10 decembrie 1520; 3 ianuarie 1521; 18 aprilie 1521; Wartburg, zece luni; Noul Testament 1522, Biblia 1534; Confesiunea de la Augsburg; 1525; Biserica „evanghelică”
- Princeton University Library, Gutenberg & After: Printed Cyprus Indulgence, 31 lines, [Mainz, 1454]; The Beginning of Printing in Mainz – exemplarul eliberat la Erfurt la 22 octombrie 1454 Margarethei Kremer și fiului ei; locurile goale din rândurile 18–21; 46 de exemplare, pe pergament; indulgența lui Nicolae al V-lea pentru Cipru
- Incunabula Short Title Catalogue, data release 2025, British Library (numerele ic00422400 și ic00422600) – formularele de indulgență datate [Mainz, 1454–55], printre primele tipărituri de la Mainz
- Staatsarchive Thüringen / Landesarchiv Sachsen-Anhalt, expoziția digitală despre Reformă: porunca lui Albrecht de Brandenburg din 13 decembrie 1517 – Frederic cel Înțelept oprește indulgența; locuitorii merg la Jüterbog și la Zerbst
- Jared Rubin, Printing and Protestants: An Empirical Test of the Role of Printing in the Reformation (text de lucru al articolului din Review of Economics and Statistics 96/2, 2014; datele: Harvard Dataverse, doi:10.7910/DVN/26312) – tabelul cu 873 de orașe; 53 din 57 la sub 200 km de Wittenberg, 0 din 209 la peste 1.300 km (numărătoare făcută pe tabelul articolului)
- Neue Deutsche Biographie și Allgemeine Deutsche Biographie, articolul Honter, Johannes (Deutsche Biographie) – fereastra românească: 1498, Viena, Cracovia, Basel, 1533, tiparnița, 1542, Reformatio 1543, paroh 1544, rânduiala din 1547, legea din 1550
- Biserica Evanghelică C.A. Brașov (Biserica Neagră), pagina parohiei – Biserica Neagră este azi biserica parohiei evanghelice (luterane) din Brașov
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Babur – întemeierea Imperiului Mogul în India, 1524–1526
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Cortés, Hernán – asediul și predarea orașului Mexico, 1521
- Evangelische Kirche in Deutschland (EKD), Weltberühmt und doch vielleicht nur Fake: Martin Luthers Thesenanschlag ist unter Historikern umstritten, 2017 – însemnarea lui Georg Rörer (1492–1557), din 1540, descoperită de Martin Treu la Jena în 2006; nici Rörer n-a fost martor
- Luther in Wittenberg / luther.de: Luther at the Wartburg (1521/22) – la Wartburg din 4 mai 1521; Noul Testament tradus în unsprezece săptămâni (alte lucrări dau zece), tipărit în 1522
- Catehismul Bisericii Catolice, nr. 1030–1031 (Vatican, text englez) – purgatoriul în învățătura catolică: curățirea de după moarte a celor mântuiți, înainte de a intra în rai
- Conciliul de la Trento, sesiunea a VI-a, Decretul despre îndreptățire (13 ianuarie 1547), trad. J. Waterworth, Londra, 1848 (Hanover Historical Texts Project) – învățătura catolică despre mântuire: harul care nu se merită, credința ca început, conlucrarea omului cu harul (cap. 5, 8, 10; canoanele 1 și 9)
- Store norske leksikon, articolul kurfyrste – cei șapte principi electori care îl alegeau pe împărat (Bula de Aur, 1356)
Din programă: TC 6.3 „Reforma religioasă și impactul asupra Europei”; SS 6.3 „Reforma religioasă și impactul ei asupra Europei”; FIL 6.3 „Reforma religioasă și impactul ei asupra Europei”. Competențe specifice urmărite: 2.1, 2.2.