Istorie IX

Capitolul 10 · Reformă și regi absoluțiLecția 10.1TC Pentru toate profilurile · în plus față de profilul tău

Reforma religioasă și impactul asupra Europei

Cum a ajuns o dispută despre indulgențe să împartă Biserica? Luther și cele 95 de teze

PreistorieAntichitateEvul MediuEpoca modernă10000 î.Hr.3500 î.Hr.1000 î.Hr.1 d.Hr.10001725// înainte de 3500 î.Hr., scara este comprimatăPreistorieAntichitateEvul MediuEpoca modernă10000 î.Hr.1000 î.Hr.10003500 î.Hr.1 d.Hr.1725// înainte de 3500 î.Hr.,scara este comprimată
1517–1555 · Epoca modernă

Cum a ajuns critica unui profesor din Wittenberg să despartă Biserica apuseană?

Mâine am testzece întrebări din capitolul 10

În același timp, în altă parte
  • India. Între 1524 și 1526, Babur, venit din Afganistan, a pus în nordul Indiei temelia Imperiului Mogul. sursa
  • Mexic. În 1521, după un asediu lung, Hernán Cortés a obținut predarea capitalei aztece, pe locul căreia a fost zidit orașul Mexico. sursa

Înainte să citești: tu ce crezi?

Pe la 1454, la Mainz, tiparul cu litere mobile era abia la început. Ce se număra printre primele lucruri ieșite de sub teasc?

Vezi răspunsul

Un formular. Printre primele tipărituri de la Mainz sunt o gramatică latină, un calendar în germană și formulare de indulgență din 1454–1455. Pe formular, numele celui care îl primea, locul și ziua se scriau de mână, în rândurile lăsate goale. Un exemplar păstrat a fost eliberat la Erfurt la 22 octombrie 1454.

La 22 octombrie 1454, la Erfurt, Margaretha Kremer și fiul ei, Johann, au primit o foaie de pergament tipărită la Mainz: o indulgență. Textul era tipărit, iar numele lor, locul și ziua au fost scrise de mână, în rândurile lăsate libere. După 63 de ani, o indulgență de același fel l-a făcut pe un profesor de teologie din Wittenberg să scrie 95 de teze.

Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.

Ce era o indulgențăCe s-a întâmplat

Pentru un catolic din 1500, un păcat mărturisit preotului era iertat, dar lăsa în urmă o pedeapsă de ispășit, în viața aceasta sau după moarte, în purgatoriu (locul în care, potrivit învățăturii catolice, sufletele se curăță înainte de rai). O indulgență era un act al Bisericii care scurta sau ștergea această pedeapsă. Credinciosul o primea pentru o rugăciune, un pelerinaj sau o danie. În practică, mulți au vândut-o și au cumpărat-o ca pe o iertare cu preț. Formularele de indulgență tipărite la Mainz în 1454–1455: dintr-o singură ediție se păstrează 46 de exemplare, pe pergament.

În 1515, papa Leon al X-lea a dat o indulgență pentru zidirea noii bazilici Sfântul Petru din Roma. În ținuturile germane, de strângerea banilor răspundea arhiepiscopul Albrecht de Mainz, iar predicarea o conducea călugărul dominican Johann Tetzel. Frederic cel Înțelept, principe elector al Saxoniei (unul dintre cei șapte care îl alegeau pe împărat), a oprit indulgența în țara lui. De aceea, locuitorii din Wittenberg treceau hotarul, la Jüterbog și la Zerbst, ca s-o cumpere.

Pentru curioși

Indulgența din 1454–1455 fusese dată de papa Nicolae al V-lea pentru cei care ajutau cu bani apărarea Ciprului de otomani. Formularele au fost comandate la Mainz în număr mare, probabil cu miile; până atunci, asemenea foi se copiau de mână, una câte una.

Luther nu știa că, printr-o înțelegere ținută secret, jumătate din banii strânși în 1517 mergeau la bancherii Fugger din Augsburg. Ei îi împrumutaseră lui Albrecht sumele plătite la Roma ca să poată ține mai multe scaune episcopale deodată. Cealaltă jumătate mergea la bazilica Sfântul Petru.

31 octombrie 1517De unde știm

Martin Luther (1483–1546), călugăr augustinian și profesor de teologie la universitatea din Wittenberg, a scris atunci, în latină, cele 95 de teze: propoziții scurte, puse în discuția învățaților. Teza 36 spune că orice creștin care se căiește cu adevărat are iertarea deplină a pedepsei și a vinei, chiar fără scrisoare de indulgență. Foaie tipărită la Nürnberg în 1517, cu cele 95 de teze în latină; un exemplar se păstrează la Biblioteca de Stat din Berlin.

Sigur este că la 31 octombrie 1517 Luther i-a trimis arhiepiscopului Albrecht o scrisoare, păstrată până azi, împreună cu tezele. Că le-a și bătut în cuie, în aceeași zi, pe ușa bisericii castelului din Wittenberg nu spune niciun martor. Cea mai veche mențiune este o însemnare din 1540–1544 a lui Georg Rörer, ajutorul lui Luther: tezele au fost puse „pe ușile bisericilor”. Ușa bisericii castelului apare în 1546, după moartea lui Luther, la Philipp Melanchthon. Niciunul nu era la Wittenberg în 1517. Istoricii nu sunt de acord dacă afișarea a avut loc. Luther nu o pomenește. Însemnarea lui Rörer, regăsită în 2006 la Jena, este la 23–27 de ani după 1517; Melanchthon scrie la 29 de ani.

Tezele au fost traduse în germană și tipărite în mai multe orașe, fără știrea lui Luther.

Trei casete, una sub alta, despre 31 octombrie 1517. Prima, cu contur plin, s-a păstrat: scrisoarea lui Luther către arhiepiscopul Albrecht, trimisă împreună cu tezele. A doua, cu contur întrerupt, a scris cineva atunci: între 1540 și 1544, Rörer notează că tezele au fost puse pe ușile bisericilor, iar în 1546 Melanchthon povestește afișarea pe ușa bisericii castelului; niciunul nu era la Wittenberg în 1517. A treia, hașurată, nu se știe sigur: afișarea tezelor, despre care nu vorbește niciun martor. Trei casete, una sub alta, despre 31 octombrie 1517. Prima, cu contur plin, s-a păstrat: scrisoarea lui Luther către arhiepiscopul Albrecht, trimisă împreună cu tezele. A doua, cu contur întrerupt, a scris cineva atunci: între 1540 și 1544, Rörer notează că tezele au fost puse pe ușile bisericilor, iar în 1546 Melanchthon povestește afișarea pe ușa bisericii castelului; niciunul nu era la Wittenberg în 1517. A treia, hașurată, nu se știe sigur: afișarea tezelor, despre care nu vorbește niciun martor. s-a păstrat 31 octombrie 1517 Scrisoarea către Albrecht, cu tezele dar a scris cineva atunci 1540–1544, Rörer; 1546, Melanchthon Tezele, puse pe ușile bisericilor niciunul nu era la Wittenberg în 1517 deci nu se știe sigur Afișarea tezelor Niciun martor nu vorbește despre ea
Figura 1Sigură este scrisoarea din 31 octombrie 1517, care s-a păstrat. Afișarea tezelor o pomenesc Rörer, între 1540 și 1544, și Melanchthon, în 1546; Rörer a venit la Wittenberg în 1522, iar Melanchthon în 1518.

Imaginea capitolului 9, „Dă drumul la tipar”, aici ca instrument: edițiile tipărite în Europa până în 1500, din catalogul ISTC al Bibliotecii Britanice, ca lumini pe hartă, loc cu loc și an cu an.

Hartă a Europei pe fond întunecat, cu sute de lumini de mărimi diferite, cele mai mari și mai dese în nordul Italiei, de-a lungul Rinului și în Țările de Jos
Aceleași date, ca tabel
Ce numără catalogul la cele 28.532 de ediții tipărite până în 1500 și pe ce se sprijină fiecare număr
Ce se numărăCâtePe ce se sprijină
Ediții cu cel puțin un exemplar localizat azi28.109s-a păstrat
Ediții cu un singur exemplar localizat6.952s-a păstrat
dintre care exemplarul este doar un fragment721s-a păstrat
Ediții fără niciun exemplar localizat, cunoscute din cataloage și descrieri făcute mai târziu423a scris cineva
Ediții care își spun singure locul și anul10.253s-a păstrat
Ediții cu locul sau anul stabilite de bibliografi18.279dedus de istorici
dintre care datate între doi ani4.921dedus de istorici
Ediții cu regiunea în loc de oraș415nu se știe sigur
Ediții fără niciun loc1nu se știe sigur
Ediții fără an, lăsate în afara numărătorii85nu se știe sigur
Locuri în care catalogul așază ediții259dedus de istorici
Locuri cu cel puțin o carte care își spune singură locul și anul237s-a păstrat
Locuri cu ediții până la sfârșitul anului 14541dedus de istorici
Ediții trecute de catalog la anul 14991.125dedus de istorici
Ediții trecute de catalog la anul 1500, cu cele datate „pe la 1500”1.829dedus de istorici
Țara Românească, 1508: Liturghierul lui Macarie (în afara catalogului)1 cartes-a păstrat
Sibiu, 1525: trei tipărituri găsite în 2007 (în afara catalogului)3 tipărituris-a păstrat
Brașov, 1539: tipografia lui Johannes Honterus (în afara catalogului)1 tipografiededus de istorici
Cele zece locuri cu cele mai multe ediții și Mainz
Loc (numele din catalog)EdițiiCu exemplar localizat aziPrima carte care își spune locul și anulPe ce se sprijină
Veneția (Venice)3.4733.4611469s-a păstrat
Paris2.7472.6941473s-a păstrat
Roma (Rome)1.8921.8821467s-a păstrat
Köln (Cologne)1.4791.4641470s-a păstrat
Lyon (Lyons)1.3571.3261473s-a păstrat
Leipzig1.3301.2921481s-a păstrat
Augsburg1.2031.1821468s-a păstrat
Strasbourg (Strassburg)1.1171.1041471s-a păstrat
Milano (Milan)1.0711.0651471s-a păstrat
Nürnberg (Nuremberg)1.0331.0071471s-a păstrat
Mainz4123991462s-a păstrat

Bara dovezilor

Date. 28.532 de ediții tipărite până în 1500, din catalogul ISTC al Bibliotecii Britanice (starea din ianuarie 2025), așezate în 259 de locuri. Mărimea luminii arată numărul de ediții. 10.253 își spun singure locul și anul; la celelalte, locul sau anul sunt stabilite de bibliografi, iar edițiile datate între doi ani sunt împărțite egal pe acei ani. 416 n-au oraș și stau lângă hartă. Catalogul numără ce s-a păstrat sau e atestat, nu tot ce s-a tipărit. Țărmurile sunt cele de azi.

Surse și credite. Incunabula Short Title Catalogue data release 2025, British Library (contribuitori: Alyssa Steiner, Harry Lloyd, Mia Ridge), doi:10.23636/k903-md30, CC BY-NC 4.0, titular al drepturilor: British Library Board. Coordonatele locurilor: GeoNames, CC BY 4.0; 17 au fost corectate. Țărmuri: Natural Earth, domeniu public. Tipografiile de după 1500: G. Stabile, Studia Ceranea 9 (2019); I. Monok, în Pro Nonagesimo (Budapesta, 2013).

De la teze la ruptură: 1520–1522Ce s-a întâmplat

Apoi Luther a mers mai departe decât indulgențele. Susținea că omul se mântuiește numai prin credință, prin harul lui Dumnezeu, fără ca faptele lui să-i aducă vreun merit: aceasta este mântuirea prin credință. Mai susținea că Biblia este singura autoritate în credință, mai presus de papă și de concilii. Potrivit învățăturii catolice, omul este mântuit prin harul lui Dumnezeu, cu care conlucrează prin credință și prin fapte bune, iar Scriptura se citește împreună cu tradiția Bisericii.

La 15 iunie 1520, papa i-a cerut, prin bula (actul solemn) Exsurge Domine, să retragă 41 de propoziții. La 10 decembrie 1520, Luther a ars bula, iar la 3 ianuarie 1521 a fost excomunicat, adică scos din Biserică. În aprilie 1521 a fost chemat la Dieta de la Worms, adunarea Imperiului, în fața împăratului Carol Quintul (Carol al V-lea). La 18 aprilie a răspuns că nu poate și nu vrea să retragă nimic cât timp nu este combătut cu Scriptura, fiindcă a lucra împotriva conștiinței este primejdios, și a încheiat: „Dumnezeu să-mi ajute! Amin.” Discursul, notat de un ascultător în 1521. „Aici stau, altfel nu pot” lipsește din însemnare: cuvintele au fost adăugate într-o tiparniță.

Prin Edictul de la Worms, împăratul l-a scos pe Luther în afara legii. Frederic cel Înțelept l-a ascuns în castelul Wartburg. Acolo a stat zece luni și a tradus, în mai puțin de trei luni, Noul Testament în germană; cartea a apărut în 1522, iar Biblia întreagă în 1534.

Pentru curioși

Luther nu a vrut niciodată să se vorbească despre o Biserică „luterană”: îi spunea „evanghelică”. Numele de luterani le-a rămas totuși celor care i-au urmat învățătura.

În 1525, țăranii răsculați din ținuturile germane și-au sprijinit cererile pe Evanghelie. Luther, la început înțelegător față de ele, a scris împotriva răsculaților când au trecut la violențe, iar principii, catolici și luterani, au înăbușit răscoala cu mare cruzime.

De ce a reușit și cum s-a încheiatDe ce

Cauza imediată a Reformei a fost predicarea indulgenței din 1517. Cauzele de durată au făcut dintr-o dispută între teologi o mișcare. Mulți erau nemulțumiți de banii care plecau spre Roma. Umaniștii, obișnuiți să citească textele vechi în original, au primit bine întoarcerea la Biblie. Tiparul a înmulțit scrierile lui Luther, multe în germană, în foi scurte și ieftine. Unii principi l-au sprijinit din convingere, alții și din interes, fiindcă Biserica unui ținut reformat asculta de principe. Explicație a istoricilor: leagă disputa de nemulțumirea față de banii plecați la Roma, de tipar și de interesul principilor.

În 1529, la Dieta de la Speyer, cinci principi și 14 orașe au protestat împotriva hotărârii de a opri reforma: de aici vine numele de protestanți. În 1530, Melanchthon a scris mărturisirea lor de credință, Confesiunea de la Augsburg. După ani de războaie, Pacea de la Augsburg (25 septembrie 1555) a lăsat fiecărui principe dreptul de a alege, pentru ținutul lui, între catolicism și luteranism; supusul care nu primea alegerea putea pleca. Mai târziu, regula a fost rezumată în latină: cuius regio, eius religio, adică „a cui este țara, a aceluia este religia”. Textul păcii, din 1555. Formula latină nu se află în el: a fost scrisă de un jurist câteva decenii mai târziu.

Pentru curioși

Reforma a prins mai întâi aproape de locul de unde a pornit. Într-un tabel alcătuit de economistul Jared Rubin (2014) după atlase istorice, cu 873 de orașe din apusul și centrul Europei, la mai puțin de 200 km de Wittenberg, în linie dreaptă, sunt 57 de orașe; în 1600, 53 dintre ele sunt socotite protestante. La peste 1.300 km, din 209 orașe, niciunul. Tabelul numără orașe, nu oameni.

Axă a timpului de la 1515 la 1555, la scară. 1515, indulgența pentru bazilica Sfântul Petru; 1517, cele 95 de teze; 1520, bula papei; 1521, excomunicarea și Dieta de la Worms; 1522, Noul Testament în germană; 1529, protestul de la Speyer; 1530, Confesiunea de la Augsburg; 1555, Pacea de la Augsburg. Între 1530 și 1555 trec 25 de ani. Axă a timpului de la 1515 la 1555, la scară. 1515, indulgența pentru bazilica Sfântul Petru; 1517, cele 95 de teze; 1520, bula papei; 1521, excomunicarea și Dieta de la Worms; 1522, Noul Testament în germană; 1529, protestul de la Speyer; 1530, Confesiunea de la Augsburg; 1555, Pacea de la Augsburg. Între 1530 și 1555 trec 25 de ani. 1515 1525 1535 1545 1555 1515 indulgența pentru Sfântul Petru 1517 cele 95 de teze 1520 bula papei 1521 excomunicarea; Dieta de la Worms 1522 Noul Testament în germană 1529 protestul de la Speyer 1530 Confesiunea de la Augsburg 1555 Pacea de la Augsburg
Figura 2De la teze la excomunicare trec mai puțin de patru ani. De la Confesiunea de la Augsburg la Pacea de la Augsburg trec 25 de ani, cu războaie.

Imaginea capitolului, „Depărtează-te de Wittenberg”, aici ca instrument: orașele europene din tabelul lui Jared Rubin, după confesiunea din 1530, 1560 și 1600 și după depărtarea de Wittenberg.

Hartă cu țărmurile Europei, presărată cu discuri pline în nord și în jurul orașului Wittenberg și cu cercuri goale în sud și în vest
Aceleași date, ca tabel
Orașe socotite protestante, după depărtarea de Wittenberg (în linie dreaptă)
DepărtareaOrașe153015601600Din zece, în 1600Pe ce se sprijină
sub 200 km572251539dedus de istorici
200–400 km772450517dedus de istorici
400–600 km1442445795dedus de istorici
600–900 km1921941432dedus de istorici
900–1.300 km194353533dedus de istorici
peste 1.300 km2090000dedus de istorici
Toate orașele din tabel873922402793dedus de istorici
Ce mai arată imaginea și pe ce se sprijină
Ce se numărăCâtePe ce se sprijină
Orașe din tabel, la locul lor de azi873s-a păstrat
Orașe cu tipar până în 1500, socotite protestante în 160068 din 257dedus de istorici
Orașe fără tipar până în 1500, socotite protestante în 1600211 din 616dedus de istorici
Orașe socotite protestante în 1560 și catolice în 1600: Klagenfurt, Linz, Steyr, Viena, Wiener Neustadt, Valenciennes, Paderborn7dedus de istorici
Londra, 1534: Parlamentul Angliei îl declară pe rege cap al Bisericii Angliei (Actul de Supremație)1a scris cineva
Brașov, 1543: Johannes Honterus publică programul Reformei pentru Brașov și Țara Bârsei1a scris cineva
Augsburg, 1555: Dieta Imperiului recunoaște principilor dreptul de a alege între catolicism și luteranism1a scris cineva
Turda, 1568: Dieta Transilvaniei hotărăște că predicatorii pot vesti Evanghelia fiecare după înțelegerea lui1a scris cineva
Brașov, la 1.172 km de Wittenberg: oraș din afara tabelului, la locul lui de azi1s-a păstrat
Sibiu, la 1.077 km de Wittenberg: oraș din afara tabelului, la locul lui de azi1s-a păstrat
Cluj, la 974 km de Wittenberg: oraș din afara tabelului, la locul lui de azi1s-a păstrat
Turda, la 999 km de Wittenberg: oraș din afara tabelului, la locul lui de azi1s-a păstrat

Bara dovezilor

Date. 873 de orașe din tabelul lui Jared Rubin (2014), fiecare la locul lui de azi. Confesiunea din 1530, 1560 și 1600 este o încadrare făcută de autor după atlase istorice: un oraș întreg primește un singur cuvânt. Depărtarea de Wittenberg este calculată în linie dreaptă. Cele patru romburi sunt orașe din Transilvania pe care tabelul nu le cuprinde, puse la locul lor de azi. Țărmurile sunt cele de azi.

Surse și credite. Jared Rubin, date de replicare pentru „Printing and Protestants: An Empirical Test of the Role of Printing in the Reformation”, Review of Economics and Statistics 96 (2), 2014, Harvard Dataverse, doi:10.7910/DVN/26312, CC0 1.0; orașele, populația și coordonatele, după P. Bairoch, J. Batou și P. Chèvre, La population des villes européennes, 800–1850 (Geneva, 1988). Țărmuri: Natural Earth, domeniu public. Locul celor patru orașe adăugate: GeoNames, CC BY 4.0.

Exercițiu de tip test

Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.

Sursa A Disputa pentru lămurirea puterii indulgențelor (cele 95 de teze), tezele 27, 36, 43 și 86

Ce fel de sursă
text
Cine
Martin Luther, călugăr augustinian și profesor de teologie la Wittenberg
Când a fost făcută
toamna anului 1517, la Wittenberg; trimise arhiepiscopului Albrecht la 31 octombrie 1517
Despre ce moment vorbește
predicarea indulgenței pentru bazilica Sfântul Petru, în 1517
Câți ani le despart
niciunul: este din același an
Unde se află azi
Textul latin, stabilit după tipăriturile din 1517, se citește în ediția critică a operelor lui Luther (Weimar, vol. 1, 1883, p. 233–238)
Traducere
traducere de lucru din latină, după ediția de la Weimar (D. Martin Luthers Werke, vol. 1, 1883, p. 233–238), confruntată cu traducerea engleză din Works of Martin Luther, vol. 1, Philadelphia, A. J. Holman, 1915, p. 29–38
Partea de sus a unei foi mari tipărite: trei rânduri de titlu în latină, în care se citesc „Wittenberge” și „Martino Lutther”, apoi propoziții scurte, numerotate pe margine, așezate pe două coloane.
Imagine: Martin Luther, tipăritură de Hieronymus Höltzel, Nürnberg, 1517; Wikimedia Commons, domeniu public; imagine decupată (partea de sus a foii) și micșorată. Exemplarul de la Staatsbibliothek zu Berlin. Pagina imaginii.

27. Predică o părere omenească cei care spun că, îndată ce banul aruncat în ladă a sunat, sufletul își ia zborul [din purgatoriu].

36. Orice creștin care se căiește cu adevărat are iertarea deplină a pedepsei și a vinei, care i se cuvine și fără scrisori de indulgență.

43. Creștinii trebuie învățați că acela care dă săracului sau îl împrumută pe cel nevoiaș face mai bine decât dacă ar cumpăra indulgențe.

86. De asemenea: de ce papa, ale cărui averi sunt azi mai mari decât ale celor mai bogați oameni, nu zidește măcar această bazilică a Sfântului Petru din banii lui, mai degrabă decât din ai credincioșilor săraci?

Ce poate dovedi Dovedește ce susținea Luther în 1517: că iertarea nu depinde de scrisoarea de indulgență, că milostenia este mai bună decât cumpărarea ei și că felul în care se strângeau banii pentru Roma stârnea întrebări.

Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi singură ce predicau cu adevărat Tetzel și ceilalți: tezele sunt ale unui critic. Nu spune nici dacă au fost afișate pe ușa bisericii. Teza 86 redă, după Luther, o întrebare a mirenilor.

Sursa B Scrisoare către arhiepiscopul Albrecht de Mainz

Ce fel de sursă
text
Cine
Martin Luther
Când a fost făcută
31 octombrie 1517, la Wittenberg
Despre ce moment vorbește
ce credeau oamenii despre indulgența predicată în 1517
Câți ani le despart
niciunul: este din același an
Unde se află azi
Scrisoarea se păstrează; textul ei este tipărit în edițiile corespondenței lui Luther
Traducere
traducere de lucru după versiunea engleză din Works of Martin Luther, vol. 1, Philadelphia, A. J. Holman, 1915, p. 25–27

Indulgențe papale pentru zidirea bazilicii Sfântul Petru umblă sub numele vostru preastrălucit. Nu învinuiesc atât strigătele predicatorilor, pe care nu le-am auzit, cât mă mâhnesc părerile cu totul greșite pe care poporul și le-a făcut din ele: sufletele nefericite cred că, dacă au cumpărat scrisori de indulgență, sunt sigure de mântuire; apoi, că sufletele zboară din purgatoriu de îndată ce aruncă banul în ladă (…).

Faptele de evlavie și de dragoste sunt nesfârșit mai bune decât indulgențele, și totuși nu sunt predicate cu atâta fast și cu atâta râvnă.

Ce poate dovedi Dovedește că la 31 octombrie 1517 Luther s-a adresat mai-marelui său bisericesc și că îi cerea să îndrepte predicarea indulgențelor.

Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi ce spuneau predicatorii: Luther însuși scrie că nu i-a auzit. Arată ce înțelegea poporul, așa cum i se părea lui Luther.

Cerințe

  1. Precizați secolul în care a fost scrisă sursa A. (2 puncte)

    Arată baremul

    Sursa A a fost scrisă în secolul al XVI-lea (1517).

  2. Numiți clădirea precizată atât în sursa A, cât și în sursa B. (2 puncte)

    Arată baremul

    Clădirea este bazilica Sfântul Petru (din Roma).

  3. Menționați, din sursa B, două informații referitoare la ce credea poporul despre indulgențe. (6 puncte)

    Arată baremul

    Oamenii credeau că, dacă au cumpărat scrisori de indulgență, sunt siguri de mântuire; credeau că sufletele zboară din purgatoriu de îndată ce banul este aruncat în ladă. Câte 3 puncte pentru fiecare informație.

  4. Scrieți litera sursei în care autorul spune că nu i-a auzit el însuși pe predicatori. (3 puncte)

    Arată baremul

    Litera B: „strigătele predicatorilor, pe care nu le-am auzit”.

  5. Scrieți o relație cauză–efect stabilită între două informații selectate din sursa B, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (7 puncte)

    Arată baremul

    Cauză: indulgențele pentru zidirea bazilicii Sfântul Petru sunt predicate cu strigăte, cu fast și cu râvnă. Efect: poporul și-a făcut păreri greșite, de pildă că acela care a cumpărat scrisori de indulgență este sigur de mântuire. Deoarece indulgențele erau predicate cu mult zgomot, mulți au ajuns să creadă că mântuirea se cumpără. Se primește și: cauză – poporul și-a făcut „păreri cu totul greșite” despre indulgențe; efect – Luther se mâhnește și îi scrie arhiepiscopului. Se primește orice altă relație corectă între două informații din sursa B.

  6. Formulați un punct de vedere referitor la ce urmărea Luther în 1517 și susțineți-l cu o informație din sursa B. (5 puncte)

    Arată baremul

    Punct de vedere: în 1517, Luther urmărea îndreptarea predicării indulgențelor, nu despărțirea de Biserică. Informație: el îi scrie arhiepiscopului său că se mâhnește de „părerile cu totul greșite pe care poporul și le-a făcut” și pune mai presus de indulgențe „faptele de evlavie și de dragoste”. 2 puncte pentru punctul de vedere, 3 pentru informația care îl susține.

Analiză de sursă, pas cu pas

Cum citești două teze ale lui Luther

  1. Ce fel de sursă este și de când?

    Tezele sunt o sursă scrisă din epocă: propoziții numerotate, în latină, din toamna anului 1517, deci din secolul al XVI-lea. Au fost scrise chiar în anul indulgenței despre care vorbesc.

  2. Cine vorbește și cui?

    Vorbește Martin Luther, profesor de teologie la Wittenberg. Se adresează altor învățați, pe care îi cheamă la o dispută, și arhiepiscopului Albrecht, căruia i le trimite.

  3. Ce spune?

    Teza 27: cei care spun că sufletul zboară din purgatoriu când sună banul în ladă predică „o părere omenească”. Teza 36: creștinul care se căiește cu adevărat are iertarea deplină „și fără scrisori de indulgență”.

  4. Ce vrea să obțină?

    Luther vrea să oprească felul în care era predicată indulgența și să mute greutatea de pe ban pe căință. Tezele nu cer desființarea papalității și nu vorbesc încă despre mântuirea prin credință.

  5. Ce nu poate dovedi singură?

    Sursa nu poate dovedi singură ce spunea Tetzel în predici, câți oameni cumpărau indulgențe și nici dacă tezele au fost afișate. Pentru acestea trebuie alte surse: instrucțiunile date predicatorilor, socotelile, scrisorile vremii.

Brașov, 1543

Honterus și Reforma sașilor din Transilvania

Johannes Honterus s-a născut în 1498 la Brașov (Kronstadt), oraș al sașilor din Transilvania, pe atunci în Regatul Ungariei. A studiat la Viena, și-a tipărit primele cărți la Cracovia și la Basel, iar în 1533 s-a întors acasă. Din tiparnița pe care a deschis-o la Brașov au ieșit mai întâi manuale pentru elevii lui. În 1542, mișcarea de reformă din Brașov a ajuns în faza hotărâtoare. În 1543, Honterus i-a dat programul, în cartea Reformatio ecclesiae Coronensis ac totius Barcensis provinciae („Reforma bisericii din Brașov și din toată Țara Bârsei”).

În 1544 a fost ales paroh al orașului. Rânduiala bisericească tipărită de el în 1547 a devenit, în 1550, lege pentru toate bisericile sașilor. Brașovul se află la 1.172 km de Wittenberg, în linie dreaptă. Biserica Neagră din Brașov este și azi biserică evanghelică luterană.

Pe scurt

  1. Indulgența era, în învățătura catolică, iertarea pedepsei rămase pentru un păcat deja mărturisit; în practică, mulți au vândut-o și au cumpărat-o ca pe o iertare cu preț.
  2. La 31 octombrie 1517, Martin Luther, profesor la Wittenberg, i-a trimis arhiepiscopului Albrecht de Mainz cele 95 de teze împotriva felului în care era predicată indulgența; afișarea lor este pomenită abia după 1540, de oameni care nu erau atunci la Wittenberg.
  3. Luther susținea mântuirea prin credință și Biblia ca singură autoritate; a fost excomunicat la 3 ianuarie 1521 și a refuzat să-și retragă scrierile la Dieta de la Worms, în aprilie 1521.
  4. Ascuns la Wartburg, a tradus Noul Testament în germană (1522); tiparul i-a răspândit scrierile, iar unii principi germani l-au sprijinit.
  5. Numele de protestanți vine de la protestul de la Dieta de la Speyer, din 1529.
  6. Pacea de la Augsburg (1555) a lăsat fiecărui principe alegerea între catolicism și luteranism pentru ținutul lui: cuius regio, eius religio.
Fișă de lucruCaietul meu

Greșeli frecvente

  • GreșitO indulgență era un bilet de intrare în rai, care ierta orice păcat.

    CorectÎn învățătura catolică, indulgența scurta sau ștergea pedeapsa rămasă pentru un păcat deja mărturisit și iertat. Mulți au înțeles-o și au vândut-o însă ca pe o iertare cu preț, iar împotriva acestui fel de a o predica a scris Luther.

  • GreșitLuther a vrut de la început să întemeieze o Biserică nouă.

    CorectÎn 1517 a cerut o dispută între învățați și i-a scris arhiepiscopului său să îndrepte predicarea. Ruptura a venit în 1520–1521, după bula papei și după excomunicare.

  • GreșitProtestanții s-au despărțit de ortodocși.

    CorectReforma din secolul al XVI-lea a împărțit Biserica apuseană, condusă de papă. Biserica Ortodoxă și cea Romano-Catolică se despărțiseră cu aproape cinci secole înainte, în 1054.

Verifică-te

Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.

  1. Ce era o indulgență, potrivit învățăturii catolice de la 1500?

    Răspuns

    b) Un act al Bisericii care scurta sau ștergea pedeapsa rămasă pentru un păcat deja mărturisit. Păcatul era iertat la spovedanie; indulgența privea pedeapsa rămasă de ispășit. Scoaterea din Biserică se numește excomunicare.

  2. Ce este sigur că a făcut Luther la 31 octombrie 1517?

    Răspuns

    c) I-a trimis arhiepiscopului Albrecht o scrisoare împreună cu tezele. Scrisoarea către Albrecht se păstrează. Afișarea este pomenită abia după 1540, de doi oameni care nu au fost de față; bula a fost arsă în 1520, iar Noul Testament a apărut în 1522.

  3. Ce a hotărât Pacea de la Augsburg (1555)?

    Răspuns

    d) Fiecare principe alege, pentru ținutul lui, între catolicism și luteranism. Alegerea era a principelui, nu a fiecărui om; supusul care nu o primea putea pleca. De aici formula „cuius regio, eius religio”.

  4. Creștinii trebuie învățați că acela care dă săracului sau îl împrumută pe cel nevoiaș face mai bine decât dacă ar cumpăra indulgențe.

    Martin Luther, teza 43 din cele 95, toamna anului 1517; traducere de lucru din latină după ediția de la Weimar

    Ce pune Luther, în această teză, mai presus de indulgență?

    Răspuns

    b) Ajutorarea săracului și a celui nevoiaș. Teza compară cumpărarea indulgenței cu milostenia și cu împrumutul dat celui nevoiaș și le socotește pe acestea mai bune.

  5. Așază evenimentele în ordinea în care s-au petrecut.

    Răspuns

    Ordinea în timp:

    1. Luther îi trimite arhiepiscopului Albrecht tezele (1517)
    2. Papa cere, prin bulă, retragerea a 41 de propoziții (1520)
    3. Dieta de la Worms (1521)
    4. Apare Noul Testament în germană (1522)
    5. Protestul de la Dieta de la Speyer (1529)
    6. Pacea de la Augsburg (1555)

    Tezele (1517) vin înaintea bulei (1520) și a Dietei de la Worms (1521); traducerea apare în 1522, protestul de la Speyer este din 1529, iar pacea din 1555.

  6. Pune în ordine pașii care duc de la indulgență la excomunicare.

    Răspuns

    Ordinea corectă:

    1. Papa dă o indulgență pentru zidirea bazilicii Sfântul Petru
    2. Tetzel predică indulgența aproape de hotarul Saxoniei
    3. Luther scrie tezele și le trimite arhiepiscopului
    4. Tezele sunt traduse și tipărite în mai multe orașe
    5. Papa îi cere lui Luther să retragă 41 de propoziții
    6. Luther arde bula și este excomunicat

    Indulgența din 1515 și predicarea ei din 1517 sunt cauza imediată a tezelor; răspândirea lor prin tipar face din dispută o problemă a întregii Biserici, la care papa răspunde în 1520–1521.

  7. Explică, în patru-cinci propoziții, de ce istoricii spun „potrivit tradiției” când vorbesc despre afișarea tezelor pe ușa bisericii din Wittenberg.

    Un răspuns bun

    Niciun martor din 1517 nu povestește afișarea, iar Luther însuși nu o pomenește. Cea mai veche mențiune este însemnarea lui Georg Rörer, din 1540–1544, la peste 20 de ani după fapte; Melanchthon o povestește în 1546, după moartea lui Luther. Niciunul dintre ei nu era la Wittenberg în 1517. Sigură este scrisoarea din 31 octombrie 1517 către arhiepiscopul Albrecht, care se păstrează. De aceea afișarea se spune cu rezervă, iar trimiterea scrisorii, ca fapt.

    O mențiune târzie, a cuiva care nu a fost de față, cântărește mai puțin decât un document păstrat din chiar acea zi.

Termeni

indulgență
În învățătura catolică, act al Bisericii care scurtează sau șterge pedeapsa rămasă pentru un păcat deja mărturisit și iertat.
cele 95 de teze
Propozițiile în latină scrise de Martin Luther în 1517 despre puterea indulgențelor și puse în discuția învățaților.
mântuirea prin credință
Învățătura lui Luther potrivit căreia omul este mântuit numai prin credință, prin harul lui Dumnezeu, fără meritul faptelor.
excomunicat
Scos din comunitatea Bisericii printr-o hotărâre a autorității bisericești; Luther a fost excomunicat de papă la 3 ianuarie 1521.
Dieta de la Worms
Adunarea Imperiului romano-german din 1521, la care Luther a refuzat, în fața împăratului Carol Quintul, să-și retragă scrierile.
protestanți
Nume dat adepților Reformei după protestul principilor și al orașelor la Dieta de la Speyer, în 1529.
Pacea de la Augsburg
Înțelegerea din 25 septembrie 1555 prin care fiecare principe din Imperiu alege, pentru ținutul lui, între catolicism și luteranism.
cuius regio, eius religio
„A cui este țara, a aceluia este religia”: formula latină, scrisă mai târziu, care rezumă Pacea de la Augsburg.
Surse și legătura cu programa

Din programă: TC 6.3 „Reforma religioasă și impactul asupra Europei”; SS 6.3 „Reforma religioasă și impactul ei asupra Europei”; FIL 6.3 „Reforma religioasă și impactul ei asupra Europei”. Competențe specifice urmărite: 2.1, 2.2.