Barcelona · Montjuïc
Muntele din care Barcelona și-a scos piatra
Zidul roman, catedrala, Santa Maria del Mar și casele lui Gaudí au folosit piatră tăiată din Montjuïc, dealul de lângă port. Așa scrie în cărți. Când geologii au pus la microscop șase sculpturi romane socotite din piatră de Montjuïc, două s-au dovedit a fi din alte roci: una e o rocă de plajă, cealaltă o gresie adusă de altundeva.
Relieful de mai jos e cel real, măsurat cu laserul din avion în 2022.
Unde e piatra
Barcelona stă pe o câmpie de sedimente mult mai tinere, depuse de mare și de râuri, între munții Collserola și mare. Montjuïc e altceva: un bloc de gresie și conglomerat depus acum vreo 15 milioane de ani, în miocenul mijlociu, de o deltă care căra nisip din Collserola. Pe harta geologică a Cataloniei e singura gresie de acest fel din câmpia orașului, cam 3,3 kilometri pătrați, colorați aici în ocru.
Stratul exploatat cel mai mult, numit de geologi unitatea Castell, acoperă cam 70% din gresia dealului. Pietrarii deosebeau două calități: blanquet, „albicioasa”, tare și compactă, și rebuig, „rebutul”, mai moale și mai friabilă.
Unde se vede că muntele a fost tăiat
Pe Montjuïc s-a scos piatră până în anii 1950. În modelul de teren, pantele mai abrupte de 45 de grade de pe gresie, colorate în roșu-brun, însumează cam 15 hectare. Nu toate sunt cariere: printre ele sunt și faleza dinspre mare, taluzuri de drum și ziduri de stadion. Geologii scriu că urmele carierelor se văd mai ales pe versantul de vest și că unele au devenit arene și teatre.
Două locuri sunt numite limpede. Teatrul Grec, construit pentru Expoziția Internațională din 1929, stă pe locul unei foste cariere. Tot într-o fostă carieră e Fossar de la Pedrera, în cimitirul de pe deal: timp de decenii groapă comună pentru săraci, pentru morții bombardamentelor asupra Barcelonei din Războiul Civil și pentru sute de oameni executați de regimul franchist între 1939 și 1952, printre ei președintele Generalitat, Lluís Companys, în 1940. Memorialul, proiectat de Beth Galí, a fost inaugurat în 1985.
O carieră romană, poate mai veche decât Barcino
În 1989 și 1990, lucrările pentru Jocurile Olimpice au dezvelit pe versantul de sud-vest 220 de metri pătrați dintr-o carieră romană în trepte, cu un front de piatră lung de vreo 50 de metri și înalt de 10. Blocurile erau extrase în formă de prismă și tăiate pe verticală și pe orizontală.
Din 31 octombrie 2024, săpăturile făcute înaintea unui bloc de locuințe de la colțul străzilor Ferrocarrils Catalans și Vilageliu i Gavaldà au scos la iveală continuarea aceluiași front: 30 de metri lungime, 5 metri înălțime și 4,5 metri lățime, cu urme de târnăcop, pene și bucăți de fier înfipte în rocă. Primăria îl datează în secolele II–I î.Hr. Colonia romană Barcino a fost întemeiată în jurul anilor 15–10 î.Hr., așa că piatra s-a scos aici poate chiar înainte să existe orașul. Datarea urmează să fie confirmată prin studiul ceramicii.
Săpătura a găsit și straturile în ordine inversă: gunoaie casnice iberice din secolul al III-lea î.Hr. stau peste resturile carierei romane din secolul I î.Hr. Arheologii cred că romanii, săpând mai sus, au aruncat pământul cu straturi iberice peste părțile deja exploatate.
Modelul de teren e din 2022, deci arată solul de dinaintea săpăturii. Pătratul roșu marchează parcela; forma frontului nu a fost publicată. O bucată de 8 pe 3 metri din front a fost păstrată la subsolul al doilea al clădirii. Arheologii au făcut și un model 3D al frontului prin fotogrametrie, pentru cercetare și educație.
Din deal în oraș
Pentru epoca romană, gresia de Montjuïc e socotită principalul material al zidului lui Barcino, iar cele patru coloane rămase din templul lui Augustus, care stau și azi într-o curte de pe strada Paradís, sunt atribuite tot ei. Primăria o descrie drept principala sursă de piatră pentru câmpia Barcelonei și pentru orașele romane Baetulo (Badalona) și Iluro (Mataró).
Lista geologului Eduard Roca continuă cu catedrala, Santa Maria del Mar, Santa Maria del Pi, Sant Pau del Camp, Palatul Generalitat, Primăria, clădirea istorică a Universității și canalul Rec Comtal. În anii modernismului, piatra de Montjuïc a revenit în decorația clădirilor: Spitalul Sant Pau, Palau Güell, Sagrada Família, Casa Batlló, Casa Milà, Casa Vicens, Park Güell. Lista spune doar că la aceste clădiri s-a folosit și piatră de Montjuïc.
Arcurile punctate leagă dealul de fiecare clădire. Nu sunt drumuri: nu se știe pe unde a mers fiecare bloc. Pentru epoca romană, geologii scriu că blocurile au fost probabil duse cu corabia, fiindcă atunci cariera era pe țărm.
Ce clădiri din Barcelona au folosit piatră de Montjuïc?
Alege o clădire. Harta zboară la ea și îți spune de unde se știe.
Alege o clădire: 19
| Zidul roman al orașului Barcino | Consemnat în literatură, netestat |
|---|---|
| Templul lui Augustus, strada Paradís | Consemnat în literatură, netestat |
| Doi bărbați în togă, găsiți în zidul roman | Testat la microscop |
| O femeie în togă, găsită în zidul roman | Atribuit din ochi, infirmat la microscop |
| Catedrala din Barcelona | Consemnat în literatură, netestat |
| Biserica Santa Maria del Mar | Consemnat în literatură, netestat |
| Biserica Santa Maria del Pi | Consemnat în literatură, netestat |
| Mănăstirea Sant Pau del Camp | Consemnat în literatură, netestat |
| Palatul Generalitat | Consemnat în literatură, netestat |
| Primăria (Casa de la Ciutat) | Consemnat în literatură, netestat |
| Rec Comtal, canalul de irigație | Consemnat în literatură, netestat |
| Universitatea din Barcelona, clădirea istorică | Consemnat în literatură, netestat |
| Spitalul Sant Pau | Consemnat în literatură, netestat |
| Palau Güell | Consemnat în literatură, netestat |
| Sagrada Família | Consemnat în literatură, netestat |
| Casa Batlló | Consemnat în literatură, netestat |
| Casa Milà | Consemnat în literatură, netestat |
| Casa Vicens | Consemnat în literatură, netestat |
| Park Güell | Consemnat în literatură, netestat |
Ai recunoaște piatra de Montjuïc din ochi?
Aproape toate atribuirile de pe lista de mai sus s-au făcut după aspect. Geologii Lluís Casas, Roberta Di Febo și David Parcerisa au vrut să vadă cât de bine merge asta. Au ales șase piese romane despre care se credea că sunt sculptate în gresie de Montjuïc, au desprins din fiecare, de pe spărturi vechi, o fărâmă de vreo 0,2 centimetri cubi și au privit-o la microscop, în secțiune subțire.
Încearcă și tu, înainte să afli răspunsul.
Bărbat în togă (MAC-19008)
Găsit în zidul roman al Barcelonei, la Baixada de Sant Miquel.
Răspunsul
Gresie de Montjuïc. Grăunții de feldspat și de cuarț au coaja crescută în rocă.
Femeie în togă (MAC-19018)
Găsită în zidul roman, la Baixada de Viladecols.
Răspunsul
Nu e din Montjuïc. Nicio coajă pe grăunți, bucăți de calcar, ciment fin de calcit: are trăsăturile unui beachrock, o rocă de plajă cimentată, de felul celei scoase în forajele din portul Barcelonei.
Bărbat în togă (MAC-19075)
Găsit împreună cu primul, la Baixada de Sant Miquel.
Răspunsul
Gresie de Montjuïc. Are semnele unității Castell, stratul exploatat în carierele de pe deal.
Stelă funerară cu portretul mortului
Găsită între Zona Franca și Bellvitge, la 6–7 kilometri de Barcino. Azi la muzeul din Cerdanyola.
Răspunsul
Gresie de Montjuïc. Feldspatul cu coajă o dă de gol.
Friză cu vrejuri de acant
Găsită la Terrassa, la 25 de kilometri, lângă piesa următoare. Se credea că ambele piese provin din același monument funerar.
Răspunsul
Nu e din Montjuïc. Feldspatul nu are coajă, grăunții sunt presați unii în alții, iar roca e prea bogată în cuarț: e o gresie triasică din munții de pe coasta Cataloniei.
Acroter cu cap de satir
Găsit la Terrassa, lângă friză.
Răspunsul
Gresie de Montjuïc. E din Montjuïc, deși friza de lângă el, de aceeași culoare, nu e. Cele două piese nu pot fi din aceeași piatră.
Fotografii: Casas, Di Febo și Parcerisa, Minerals, 2020, figura 6, CC BY 4.0. Săgeata roșie arată locul de unde s-a luat proba.
Cum se recunoaște la microscop piatra de Montjuïc
Gresia de Montjuïc s-a întărit într-un fel anume. După ce nisipul s-a depus, pe grăunții de cuarț și de feldspat potasic au crescut, chiar în rocă, cruste noi din același mineral. Ele umplu golurile și dau pietrei duritatea. Crusta de pe feldspat e semnul cel mai sigur: se vede cel mai bine în catodoluminescență, când proba e bombardată cu electroni și unii grăunți încep să lumineze, în culori care depind de compoziția lor. Mai ajută fisurile umplute cu calcedonie și lipsa aproape totală a calcarului.
Cu acest test, Casas și colegii săi au găsit gresie de Montjuïc și acolo unde nu o căuta nimeni: într-o bucățică de piatră dintr-un mozaic roman, probabil prima dovadă că romanii scoteau piatră și de la baza falezei de sud-est, și în nisipul amestecat în lutul unui atelier de olărie din secolul al XIII-lea, pe strada Carders.
Concluzia lor e scurtă: nu toate sculpturile romane din Barcino socotite din piatră de Montjuïc sunt din Montjuïc, iar tot ce i s-a atribuit din ochi merită reverificat. Studiul din 2020 nu a testat niciuna dintre clădirile de pe lista de mai sus.
Pietre de moară și nisip pentru oale
Încă din secolul al XI-lea se făceau din piatra de Montjuïc pietre de moară și râșnițe, vândute în jurul Barcelonei, dar și în Mallorca, la Murcia, în Roussillon, în Provence și la Genova.
Dealul mai dădea terra d'escudelles, un nisip fin cu care se frecau oalele și tigăile. Primele mențiuni sunt din 1586–1587, iar folosirea lui a ținut până la mijlocul secolului XX, cam cât au ținut și carierele.
Tot de pe Montjuïc, în 1792, astronomul Pierre Méchain a determinat latitudinea cu ajutorul stelelor pentru măsurătoarea din care avea să iasă metrul: A ascuns un număr care nu se potrivea. Despre cum a crescut orașul pe câmpie, după planul lui Cerdà: Barcelona a plănuit grădini în mijlocul cvartalelor.
Ce nu se știe încă
Cât de multă piatră a pierdut dealul nu se poate citi din modelul de teren: ar trebui știut cum arăta Montjuïc înaintea carierelor. De aceea aici nu apare niciun volum.
Nu se știe din ce parte a dealului vine piatra fiecărei clădiri și nici ce parte din fiecare clădire e din Montjuïc. Clădirile de pe listă nu au fost testate la microscop, iar testul pe piesele romane arată că o atribuire făcută după aspect poate fi greșită.
Frontul găsit în 2024 mai are de trecut prin studiul ceramicii, care ar trebui să confirme datarea. Dacă din el s-a scos piatra primelor construcții ale orașului roman rămâne o întrebare deschisă.
Datele și sursele
Cum citești harta. Relieful și pantele sunt măsurate. Ocrul arată gresia de pe harta geologică. Pătratul roșu e cariera romană dezgropată de arheologi. Cercul plin e un loc unde piatra a fost testată la microscop, cercul gol o clădire trecută pe o listă, dar netestată, cercul tăiat o piesă despre care se credea că e din Montjuïc și nu e. Arcurile punctate arată doar legătura, nu drumul pietrei.
- Relief și pante măsurate
- Gresie pe harta geologică
- Săpat de arheologi
- Testat la microscop
- Consemnat, netestat
- Infirmat la microscop
- Legătură, nu drum
Relief. Modelul digital al terenului LiDAR de 25 de centimetri al zonei metropolitane, zburat în 2022, de la Institut Cartogràfic i Geològic de Catalunya (ICGC), CC BY 4.0, redus aici la 1,5 metri pe deal și 4 metri în oraș, fără exagerare pe verticală. Clădirile nu apar: modelul arată solul.
Geologie, ape, adrese. Harta geologică a Cataloniei 1:50.000 și harta de acoperire a terenului din 2023, ambele ICGC, CC BY 4.0. La scara aceasta, limita gresiei poate greși cu câteva zeci de metri. Clădirile sunt puse la adresa lor oficială, prin geocodificatorul ICGC. Poziția Teatrului Grec și a lui Fossar de la Pedrera: OpenStreetMap (ODbL).
Piatra. Lluís Casas, Roberta Di Febo, David Parcerisa, „Petrographic Markers for Archaeometric Identification of Montjuïc Sandstone, the Flagship Stone of Barcelona (NE Spain)”, Minerals 10(2):154, 2020, CC BY 4.0. De aici vin geologia dealului, varietățile de piatră, cariera din 1989–1990, lista clădirilor (după Eduard Roca, 2000 și 2003; Alessandro Ravotto, 2017; Miguel Ángel Gutiérrez Behemerid, 1991; Masriera și colaboratorii, 2005), testul pieselor romane și fotografiile lor.
Cariera din 2024–2025. Ajuntament de Barcelona, „Descoberta una pedrera romana dels segles II-I aC a la falda de Montjuïc”, 19 iunie 2025.
Teatrul Grec și Fossar de la Pedrera. Ajuntament de Barcelona: Teatre Grec; Fossar de la Pedrera.