HOSTIS · OST · OASTE

De când luptă dușmanul pentru noi?

Oastea noastră începe cu dușmanul. Latinul hostis a însemnat mai întâi «străin», apoi «dușman»; în latina târzie, același cuvânt ajunge să numească și forța armată. Româna moștenește de aici oaste, iar aceeași ramură lasă în alte limbi ost, oste, hueste, hoste și englezescul militar host. Nu știm ziua în care dușmanul și-a schimbat tabăra. Putem însă urmări dezertarea prin texte.

Întoarce cuvântul

2 tabere: hostis dușmanul vs oaste armata noastră
1550–1580: «multe oști birui» — cea mai veche atestare datată din DLR
1 pod: Șăineanu: «dușman înarmat → om înarmat»

Trei imagini, o singură dezertare:

Context vizual: columna, tapiseria, letopisețul — trei feluri de a vedea un singur cuvânt.

Mașina paginii

Răsturnarea, probă cu probă

Șapte probe, două tabere. Apasă fiecare piesă: vezi de ce parte a frontului stă și ce dicționar o ține acolo. Etichetele LA/FR/IT/EN/RO arată limba.

hostis latina clasică LA

L&S: «a stranger, foreigner; afterwards transf., an enemy» — plus Cicero: pe vremuri hostis era cel căruia azi îi zicem peregrinus.

hospes ramura oaspetelui LA

L&S: «He who entertains a stranger, a host». Analiza veche zice hostis + pasco; reconstrucția modernă zice *hosti-potis, cam «stăpânul oaspetelui» (de Vaan). Tatăl lui hôte — pe altă ramură decât ost.

HOSTIS latina sec. VI LA

Legea salică LXIII: «in hoste» — ucis în oaste, în expediție. Grigore din Tours II.32: «hostem redire jubet ad propria» — își trimite oastea acasă. Colectivul militar, deja fapt.

ost franceza veche FR

«Du latin hostis… (Militaire) Armée, corps de troupe» (Godefroy, TLFi). Alexis, sec. XI: «l'oust»; Roland, v. 18: «Jo nen ai ost…». (dicționar)

oste italiana IT

Treccani: «[lat. hŏstis „nemico”]… esercito nemico, o anche semplicem. esercito» — mai întâi dușmanul, apoi oastea. Hangiu e alt oste: cel din hospes.

host engleza EN

Etymonline: «an army organized for war, mid-13c., from Old French ost» — din PIE *ghos-ti-. Lord of Hosts, oastea cerească.

oaste româna RO

DEX '09: «– Lat. hostis, -em „dușman”» — (Înv. și pop.) Armată. Plural oști. Dezertarea e completă.

Hôte nu merge pe ramura militară: vine imediat din hospes, nu din hostis «dușman». Dar gardul nu e absolut: hospes e de regulă reconstruit din *hosti-potis, din aceeași familie veche a străinului. În aceeași familie veche, străinul a ajuns și oaspete, și dușman, și oaste.

Cum sună la noi

Acasă: etichete, neamuri, cronici

Oastea s-a purtat românește de cum a intrat: feminin, plural în -i, un regiment de derivate — și doi cronicari, trei citate.

Etichetele: (Înv. și pop.)

Sensul 1: (Înv. și pop.) Armată; sensul 2: (Înv.) Război, luptă. Oastea e cuvânt de letopiseț și de sat, nu de cazarmă. (DEX)

Accentul și pluralul: oáste, oști

oáste, cu accentul pe prima silabă (Scriban); plural oști, genitiv-dativ oștii (DOOM 3). Regional, la plural, și oaste, oște; variante oastă, oáște. (DLR)

Derivatele: un regiment

DER: ostaș, oștire, oștean, oști (verb!), oștitor, oștitură… — de la soldat la ordin de bătaie. (DER)

Cronicarii: Ureche și Neculce

Ureche: «au purces craiul cu oastea pănă la Liov». Neculce: «cu oastea turcească» și «la oaste, la viziriul». (Wikisource)

Pagina de titlu Du Cange Glossarium — Du Cange, Glossarium, Niort: cartea unde hostis medieval e «exercitus». Foto: scan by Sorbonne, Paris; title page of 1883 book, Wikimedia Commons, domeniul public

DEX '09: Lat. hostis, -em →

O rădăcină, două ramuri

Familia: ost e văr, nu tată

Din Spania până în Anglia, același hostis a dat oști paralele — iar oaspetele și-a văzut de ramura lui.

Ramura militară: șase veri

oaste, ost, oste, hueste, hoste, host — toate de-a dreptul din lat. hostis «dușman» (DER). Nicio verigă franceză între hostis și oaste.

Ibericii: hueste, hoste

Du Cange: «Hispanis Hueste» — spaniolii au făcut din același hostis oastea lor. Portughezul hoste păstrează h-ul latin. (Du Cange; DER)

Ramura oaspetelui: hospes

Din *hosti-potis, aproximativ «stăpânul oaspetelui» (de Vaan): lat. hospes → fr. hôte, it. oste «hangiu» (Treccani), engl. host «gazdă» (Etymonline). Aceeași familie veche, altă ramură.

Guest, geamănul englez

Wiktionary: host «Doublet of guest» — oaspetele și oastea engleză sunt frați din PIE *gʰóstis. Străinul hrănit vs străinul înarmat. (dicționar)

Arborele, pe scurt

HOSTIS / HOSTEM (lat.) — «străin» → «dușman» → (lat. târzie) «forță armată»
- oaste (româna) — direct din hostem (DER)
- ost (fr. veche) → host (engl.) — «armată», sec. XI → sec. XIII
- oste (it.) — «armată» (Treccani)
- hueste (sp.) — (Du Cange; DER)
- hoste (port.) — (DER)
HOSPES (lat.) — din *hosti-potis, aproximativ «stăpânul oaspetelui» (de Vaan)
- hôte (fr.) → host (engl.) — «gazdă»
- oste (it.) — «hangiu» (Treccani)

Din lat. HOSTIS / HOSTEM pornesc mai multe ramuri romanice paralele. Niciuna dintre cele de mai jos nu trece prin alta.

Bătălia de la Posada, miniatură — Context vizual: Posada, 1330, miniatură — oastea în luptă, la cronica ungurească. Foto: János Thuróczy, Wikimedia Commons, domeniul public

Du Cange: HOSTIS →

Probele la vedere

Dosarul: cinci martori

De la DEX la Grigore din Tours și Etymonline: cinci martori văd fiecare câte o bucată din fugă.

DEX '09

“OASTE, oști, s. f. … – Lat. hostis, -em „dușman”.”

Dicționarul explicativ, s.v. oaste

Poarta românească: din latină, cu sensul «dușman» tipărit alături. În '98 sensul 1 avea «(Rar) Oșteni, soldați»; în '09 are «Oștire».

Grigore din Tours

“…hostem redire jubet ad propria.”

Historiae II.32 (Migne PL 71); a doua jumătate a sec. VI

Regele își trimite oastea acasă: hostem la singular, cu sens colectiv militar. Dezertarea e deja fapt împlinit.

Du Cange

“2. HOSTIS, Exercitus, castra, expeditio bellica… Sed et feminino interdum genere usurpatur.”

Glossarium, Niort 1883–87, t. 4

Răsturnarea la catastif: oaste, tabără, expediție — și genul feminin, ca la noi.

DER

“Lat. hostem … cf. it. oste, prov., v. fr. ost, sp. hueste, port. hoste.”

Ciorănescu, DER, s.v. oaste

Toată familia romanică la apel: italiana, provensala, franceza veche, spaniola, portugheza.

Etymonline

“an army organized for war, mid-13c., from Old French ost, host “army” (10c.), from Medieval Latin hostis…”

Etymonline, s.v. host

Veriga engleză datată: secolul XIII, din francezul ost, din hostis medieval.

Du Cange: HOSTIS →

Unde am ajuns

Ce știm și ce reconstruim

Fiecare afirmație cu eticheta ei: ce e solid, ce e databil, ce e reconstruit, ce rămâne deschis.

Solid: derivarea

oaste ← lat. hostis/hostem (DEX, DER); sensul militar colectiv în latina sec. VI (Legea salică, Grigore din Tours); verii ost/oste/hueste/hoste/host pe aceeași rădăcină.

Databil: martorii

fiecare cu data lui: c. 500 (Legea salică), sec. VI (Grigore din Tours), sec. XI (ost), sec. XIII (host), 1550–1580 (oști).

Reconstruit: rădăcina

PIE *gʰóstis «străin, oaspete» și *hosti-potis «stăpânul oaspetelui» (de Vaan) — reconstrucții, nu texte.

Necunoscut: clipa și înlocuirea

momentul exact al lărgirii de sens; înlocuirea lui oaste prin armată (necercetată aici).

Când s-a întâmplat

Cronologia dezertării

Nu știm ziua dezertării. Știm însă cartierul: trei opriri databile.

Legea salică
c. 500
Tit. LXIII: «in hoste» / «in oste» — ucis în oaste, adică în expediție. Sensul colectiv militar, într-un cod din jurul anului 500; redacția veche (A) e datată de obicei c. 507–511.
oprește-te la 1 din 3
Alexis
sec. XI
Laisse XXIX: «…com s'ost l'oust predede» — odaia distrusă «ca și cum oastea ar fi luat-o pradă». Primul ost francez databil (G. Paris; ms. Hildesheim).
oprește-te la 2 din 3
Sisin
1550–80
DLR: «Sisin… multe oști birui (a. 1550–1580)» — cea mai veche folosire românească datată: un interval, nu un an.
oprește-te la 3 din 3

44 î.Hr. Cicero · sec. VI Grigore din Tours · c. 1100 Roland, v. 18 · c. 1250 host · 1645 Herodot (traducere) · 1883–87 Du Cange · 1958–66 DER · 1998 DEX '98 · 2009 DEX '09 · 2021 DOOM 3.

Unde se mai trage

Ce rămâne necunoscut

Lanțul e solid — detaliile, nu. Trei semne de întrebare, fiecare cu eticheta lui.

Când a dezertat, mai exact? NEPRECIZAT

Știm cartierul, nu ziua: «in hoste» (c. 500) și Grigore din Tours (sec. VI) arată schimbarea deja în curs. Între Cicero («dușmanul public») și Legea salică se întind cinci secole fără martor.

Pe ce drum a mers sensul? IPOTEZĂ

Șăineanu: dușman înarmat → om înarmat (colectiv). Descrierea obișnuită: dușman → trupă dușmană → armată. Două formulări compatibile; niciun text nu tranșează între ele.

Cine a înlocuit-o: armata? NECERCETAT AICI

Oastea poartă (Înv. și pop.); armata face serviciul azi. Povestea înlocuirii n-am urmărit-o pe pagina asta.

Ce NU e disputat: oaste ← hostis, sensul militar colectiv din latina târzie, verii ost/oste/hueste/hoste/host — pe astea cad toate sursele de acord.

DER: Lat. hostem →

Verifică-te

Cine-i mai vechi?

Șase repere din istoria cuvântului, amestecate. Pune-le de la cel mai vechi la cel mai nou.

Mută fiecare carte pe poziția ei, de la 1 la 6. Tastele 1–6 mută cartea aleasă; cărțile se trag și cu degetul.

c. 1250
host: oastea intră în engleză
Poziția
~44 î.Hr.
Cicero: hostis, odinioară «străinul»
Poziția
1550–80
Sisin: «multe oști birui»
Poziția
c. 500
Legea salică: «in hoste», în oaste
Poziția
1645
Herodot: oastea (traducere)
Poziția
sec. XI
Alexis: «l'oust», oastea care pradă
Poziția

Scor: 0 din 6

Ordinea bună, de la cel mai vechi:

~44 î.Hr. — Cicero: hostis, odinioară «străinul»
c. 500 — Legea salică: «in hoste», în oaste
sec. XI — Alexis: «l'oust», oastea care pradă
c. 1250 — host: oastea intră în engleză
1550–80 — Sisin: «multe oști birui»
1645 — Herodot: oastea (traducere)

Rândul așezat: fiecare reper la locul lui.

Surse

Mai întâi latina, apoi româna, apoi verii; la urmă vecinii. Fiecare afirmație riscantă arată spre sursa ei.